Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
sa patrunda in casa. Fata privea apropierile acestea ca pe niste izbanzi ale ei asupra lui
si simtea in fiecare seara tot mai nebuna o pornire de a se topi in bratele flacaului, de
a-i da dovada intreaga a iubirii. Ion o doreste numai pentru pamant, vazand in
casatoria cu ea singura cale de a scapa de saracie: fara dansa nu mai scap de saracie
pana-i Prut si Siret.
Faptele savarsite sub imperiul obsesiei de a avea pamant il arata ca fiind ticalos.
Cand Ana, batjocorita si lasata de rasul satului, e zdrobita in bataie de tatal ei, rosteste
cu un ranjet rautacios: Las ca bine i-a facut! Lasa s-o bata zdravan, ca i se cade ! O
ocoleste pe Ana cu premeditare, iar cand ea vine la el, trimisa de Baciu, dovedeste o
nepasare ucigatoare, exprimata gestual, spre nedumerirea incremenita a femeii.
Mananca linistit si cantareste triumfator cu privirea burta Anei, semn ca planul sau e
pe cale sa dea roade. Alta data o apostrofeaza manios: Si sa nu te mai prind in ograda
mea ca te spintec! Hoata Asteapta sa vina tatal fetei sa-l roage sa-i ia fata de nevasta.
Prin tenacitatea sa si luptand fara scrupule, calcand in picioare tot ce este omenesc, Ion
reuseste sa smulga de la Vasile Baciu tot pamantul, lasandu-l sarac.
Degradarea umana a personajului culmineaza cu dispretul si ura fata de Ana,
caci, impreuna cu pamanturile, trebuie sa o primeasca si pe ea . La nunta, danseaza cu
Florica si o strange in brate sub privirile indurerate ale Anei: Norocul meu, norocul
meu! murmura femeia, dar Ion nu se sinchiseste de plansul ei ci e cu ochii la farfuria in
care s-au strans banii de dar. Mai tarziu, cand relatia cu sotia se dovedeste
dezastruoasa, izbucneste violent: Da omoara-te dracului, ca poate asa am sa scap de
tine! Astfel, Ana este impinsa tot mai mult spre deznadejde. Isi da seama ca totul n-a
fost din partea lui Ion decat o prefacatorie si ca urmarea un singur scop: zestrea ei.
Nici dragostea de mama n-o mai abate de la gandul de a-si pune capat zilelor. Se
spanzura, intr-o zi de primavara, de grinda grajdului. Ion, care pe moment primeste
moartea Anei ca pe o lovitura de ciocan, este muncit doar de un gand: Cum a putut
el trai aproape un an in acelasi pat cu ea si sfarsi zicandu-si ca bine a facut ca s-a
omorat. Nu se gandeste nicio clipa ca este ucigasul moral al sotiei sale.
In concluzie, relatia lui Ion cu Ana nu avea sorti de izbanda, caci nu glasul
iubirii i-a adus impreuna, ci glasul pamantului. Moartea copilului va determina saracirea
lui Ion. Intre cele doua glasuri el a optat pentru pamant, asumandu-si riscul unei
casatorii lipsite de dragoste si determinand moartea Anei. Moartea lui banala (ucis cu
sapa de George) nu are nimic tragic, pentru ca este un accident; tragica este insa
confuzia in care a trait, pentru ca e prea tarziu pentru el, cand intelege ca degeaba ai
pamant, daca cine ti-e drag nu e alaturi.
Stearsa ca prezenta narativa, Ana ramane totusi un personaj complex, eul
constient care traieste cu acuitate dramatica toate situatiile existentei, pe cand Ion se
defineste numai ca instrument al supra si sub-egoului, al vointei de putere si al
instinctului.