Sunteți pe pagina 1din 2

Povestea lui Harap - Alb

de Ion Creanga
Povestea lui Harap-Alb este basm cult, a fost publicat in revista Convorbiri
literare in anul 1877.
Basmul cult este o specie narativa ampla, cu numeroase personaje purtatoare ale
unor valori simbolice. Actiunea basmului implica prezenta elementelor supranaturale si
etapele maturizarii de catre erou. Coflictul dintre bine si rau se finalizeaza prin victoria
fortelor binelui.
Lumea basmelor este o lume supranaturala.
In basm, Creanga vede altfel lumea, ca o parodie a lumii reale si acest lucru este
exprimat in monologul lui Ochila desupra capului meu vad o multime nenumarata
de vazute si nevazute.
Tema basmului este lupta binelui impotriva raului, incheiata cu triumful binelui.
Erolul parcurge o aventura eroica imaginara, un drum al maturizarii lui.
Numele Harap-Alb semnifica sclav-alb, adica un rob de origine nobila avand
conditia de invatacel, datorita faptului ca va fi supus transformarii, maturizarii.
Motivele narative sunt superioritatea fiului cel mic, calatoria, supunerea prin
viclesug, muncile, demascarea Spanului, pedeapsa, casatoria.
Naratiunea la persoana a III-a este realizata de un narator omniprezent dau nu
obiectiv, deoarece intervine mereu prin comentarii adresate cititorului. Fabulosul face ca
elementele supranaturale sa nu provoace spaima sau uimire. Actiunea se desfasoara
cronologic.
In basm sunt prezente formule tipice care sunt plasate in incipit si la final,
formula initiala este Amu cica era odata iar formula finala este Si a tinut veselia ani
intregi, legatura dintre incipit si final se realizeaza in incipit, naratorul punand
povestea pe seama spuselor cuiva. Trecerea de la o secventa la alta intretine interesul
cititorului si mai merge el cat mai merge.
Creanga tripleaza situatiile ce compun schema naratiunii astfel ca eroul nu are de
trecut doar trei probe ci mai multe serii de probe.
Actiunea basmului se desfasoara linear.
Expozitiunea - un crai avea trei feciori, iar in alt capat de lume, un frate mai
mare, Verde-imparat, avea doar fete.
Intriga basmului are drept cauza absenta mostenitorilor de linie masculina in ceea
ce il priveste pe Verde-imparat, fapt pentru care acesta trimite o scrisoare craiului, in care
il roaga sa i-l trimita pe fiul cel mic ca sa-i urmeze la tron.
Desfasurarea actiunii incepe prin cautarea eroului de catre crai, care isi supune
baietii la niste probe se imbraca in piele de urs si iese in fata lor de sub un pod.
Reuseste sa treaca aceasta proba a curajului fiul cel mic, ajutat de Sfanta Duminica.
Deoarece podul simbolizeaza trecerea la alta etapa a vietii, tatal ii da primele indicatii
despre noua lume, sa se fereasca de omul Span si de omul ros si ii daruieste pielea de urs.
Aceste indicatii constituie interdictia, element specific basmului.
Pe drum, dupa ce se rataceste in padurea labirint, fiul cel mic al craiului se
intalneste cu un om span care ii cere sa-l ia in slujba lui, el accepta deoarece crede ca se
afla in tara spanilor si are nevoie de un initiator. Spanul ii fura identitatea, il transforma in
rob, ii da numele Harap-Alb spunandu-i ca trebuie sa moara si sa invie ca sa-si recapete

identitatea. Rautatea Spanului il va pune in situatii dificile, a caror traversare necesita


anumite calitati morale.
Creanga utilizeaza triplicarea, potrivit avertismentului dat de tata, eroul mai are de
trecut multe alte probe sa te feresti de omul ros, iar mai ales de omul span.
Trecerea incercarilor se produce, pentru ca eroul asculta de personajul initiator
(Sfanta Duminica) si datorita altor personaje ca Gerila, Flamanzila, Setila, Ochila, craiasa
furnicilor, craiasa albinelor.
Punctul culminant reprezinta demascarea raufacatorului si cunoasterea eroului,
Harap-Alb se intoarce la curtea lui Verde Imparat cu fata Imparatului Ros care dezvaluie
adevarata lui identitate. Incercarea Spanului de a-l ucide pe Harap-Alb este ratata. Eroul
reintra in posesia palosului si primeste recompense, pe fata Imparatului Ros si imparatia.
Nunta si faptul ca devine imparat confirma maturizarea eroului.
Deznodamantul consta in refacerea echilibrului si rasplata eroului.
Conflictul reflecta lupta dintre bine si rau ce se incheie prin victoria fortelor
binelui.
Personajele sunt purtatoare ale unor valori simbolice corespunzatoare
conflictului, binele si raul in diversele lor ipostaze.
Harap-Alb nu are puteri supranaturale si nici insusiri exceptionale (vitejie,
istetime), dar prin trecerea probelor dobandeste niste calitati morale necesare unui
imparat (mila, bunatate, curaj, respectarea juramintelor).
Spanul nu este doar o intruchipare a raului, ci are si rolul initiatorului, este un rau
necesar, si unii ca acestia ca acestia sunt trebuitori pe lume cateodata.
Eroul este sprijinit de ajutoare, fiinte cu insusiri supranaturale, Sfanta Duminica,
animale fabuloase (calul nazdravan, craiasa furnicilor, craiasa albinelor) sau obiecte
miraculoase (aripile craieselor, apa vie, apa moarta).
Personajele sunt caracterizate in primul rand prin limbaj, prin portretele fizice ale
celor cinci tovarasi ai eroului se ironizeaza defecte umane (frigurosul, mancaciosul, etc.)
dar aspectul lor urat ascunde calitati precum bunatatea si prietenia.
Limbajul cuprinde termeni si expresii populare, proverbe si zicatori. Limbajul
naratorului care contine umor reflecta niste portrete fizice memorabile ale personajelor.
Oralitatea stilului se realizeaza prin expresii narative tipice ca si atunci, si apoi, prin
propozitii exclamative ca ce sa va spun mai mult !, prin porecle ca Buzila, si prin
expresii populare ca Da-i cu cinstea, sa peara rusinea. In basmul lui Creanga,
naratiunea se imbina cu dialogul si cu descrierea, stilul direct si stilul indirect.
Povestea lui Harap-Alb este un basm cult ce scoate in evidenta idealul de
dreptate si adevar, reflecta viziunea despre lume a scriitorului, umorul si umanizarea
fantasticului.

S-ar putea să vă placă și