Sunteți pe pagina 1din 4

Conform modelului Shannon i Weaver, a comunica nseamn a transmite un semnal () care

este primit. Iar decizia de a trimite sau nu un mesaj, ori de a alege dintr-o varietate de mesaje,
revine sursei. Emitorul transform mesajul n semnal, i l transmite, printr-un canal, ctre
receptor. Acesta l recepioneaz (integral sau nu, ntruct vom vedea c poate interveni bruiajul),
are loc decodarea (din semnal n mesaj), iar mesajul ajunge la destinatar. Cu ct se pot transmite
mai multe mesaje de la surs ctre destinatar, folosind acelai canal, dar fr a altera mesajul
primit, discutm despre succesul comunicrii.
2. ELEMENTELE MODELULUI MATEMATIC AL COMUNICRII
Sursa este factorul de decizie. Sursa i asum comunicarea, discutnd n acest caz
despre o comunicare intenionat.
Emitorul (sau transmitor) transform mesajul n semnale, adaptndu-l canalului de
comunicare.
Canalul reprezint mijlocul fizic prin care se transmit semnalele. Cel mai simplu, v imagina i
un cablu telefonic sau de reea. Dar tot un canal de comunicare reprezint undele acustice sau
luminoase.
Receptorul (sau decodorul) transform semnalele acustice, luminoase sau binare n mesaje
pentru a fi nelese de ctre destinatar. Receptorul, ca i emitorul la rndul su, reprezint
mijloace de comunicare fizice (asemeni canalului) al cror scop este s pregteasc mesajul
pentru transmitere / recepie. i exist trei categorii de mijloace de comunicare fizice5:
mijloace prezentaionale: vocea, faa sau ntreg corpul;
mijloace reprezentaionale (se bazeaz pe reprezentri): fotografii, desene, crile;
mijloace mecanice: televiziunea, telefonul, radioul sau teletextul de care vorbeam n
articolul trecut.
Receptorul i emitorul reprezint tot odat punctele slabe n viziunea modelului
matematic, ntruct abaterile de la forma iniial a mesajului (datorate codrii / decodrii sau a
bruiajului), nu pot fi sesizate sau remediate.
Destinatarul este cel ndreptit s primeasc mesajul, punctul terminus al comunicrii.
3. CE REPREZINT REDUNDANA I ENTROPIA?
Claude Shannon este, dup cum spuneam i la nceput, cel care introduce conceptele de
redundan i entropie informaional, concepte ce pot fi explicate foarte simplu prin
predictibilitatea sau lipsa de predictibilitate a informaiei.
Redundana poate fi definit drept ceea ce este predictibil sau convenional ntr-un mesaj. Cnd
spunem despre un mesaj c este redundant, nseamn c el nu aduce nimic nou.
Entropia este opusul redundanei, caracterizndu-se printr-o predictibilitate sczut i un nivel
mare de informaiei.
CE LMURIRI ADUCE MODELUL MATEMATIC AL COMUNICRII?
Cu ajutorul modelului Shannon & Weaver, se pot evalua care moduri de transmitere a
informaiei sunt cele mai eficiente, adic au un cost sczut i o transmitere rapid. Eventual, nu
sunt influenate nici de bruiaj.
Doi, modelul a fost utilizat, prin analogie, n lingvistic i n cercetarea comportamentului6,
trsturi identificare de Shannon & Weaver n comunicarea tehnologic, fiind extrapolate ulterior
altor modele de comunicare uman.
3. Modelul cibernetic
Matematicianul Norbert Wiener este autorul modelului cibernetic al comunicarii (Cibernetica
sau stiinta comenzii si comunicarii la oameni si masini, 1948).(Cybernetics, Wiley, 1948).

Schemei unidirectionale a teoriei informatiei elaborate de Shannon si Weaver, Wiener i-a adaugat
o conexiune inversa, de la destinatar la sursa, de la receptor la emitator, crend notiunea de feedback. n sistemul cibernetic, feed-back-ul permite reglarea ciclica a informatiei, reactia efectului
asupra cauzei. Ciberneticienii se intereseaza de circulatia informatiei n ansamblul societatii.
Vazuta ca o stiinta generala a comunicarii, aplicabila deopotriva omului si masinii, cibernetica
ofera un model analogic bazat pe informatica. "Ne-am hotart sa desemnam cmpul ntreg al
teoriei controlului si comunicarii, att la masini, ct si la fiintele umane, cu numele
de Cibernetica, derivat din cuvntul grecescKnbernhtes, sinonim cu pilot." (Norbert Wiener,
1971). n opinia lui Bernard Mige, modelul cibernetic este unul dintre curentele fondatoare ale
gndirii comunicationale, conturate n deceniile cincizeci-saizeci: "Cibernetica (sau teoria
sistemelor generale) ... este n acelasi timp o stiinta a organismelor umane si neumane, nascuta
din apropierile ntre comportamentele organismelor biologice si ale dispozitivelor tehnice si arta
de guvernare sau de calauzire a afacerilor lumii". (Gndirea comunicationala, 1998, p.24-25)
Norbert Wiener introduce concepte noi, ca acelea de feed-back, reglare, autoreglare, redundanta
etc. "Fireste, exista diferente de detaliu n mesaje si n problemele de reglare, nu numai ntre un
organism viu si o masina, dar chiar si n interiorul unui grup foarte strns de fiinte. Scopul
ciberneticii este sa dezvolte un limbaj si tehnici care sa ne permita sa atacam problema reglarii
comunicatiilor n general si, de asemenea, sa descoperim repertoriul convenabil de idei si tehnici
pentru a clasa manifestarile lor speciale conform anumitor concepte". (Apud Bernard
Mige, op.cit., p.25). si pentru Wiener, comunicare nseamna transmiterea de informatie:
"Informatia desemneaza continutul a ceea ce se schimba n raporturile cu lumea exterioara pe
masura ce ne adaptam ei si-i aplicam rezultatele adaptarii noastre... Nevoile si complexitatea
vietii moderne fac mai mult ca oricnd necesar acest proces de informare, iar presa, muzeele,
laboratoarele stiintifice, universitatile, bibliotecile si manualele sunt obligate sa satisfaca
necesitatile acestui proces, altfel nu-si vor atinge scopul. A trai eficient nseamna a trai cu o
informatie adecvata. Astfel, comunicarea si reglarea privesc esenta vietii interioare a Omului,
chiar daca ele se refera la viata lui n societate." (op.cit., p.25-26).
Exista mai multe tipuri de informatie: actuala/potentiala, originala/reprodusa, condensata
(articolul stiintific)/rarefiata (articolul de popularizare), utila/inutila, veche/noua,
directa/indirecta, imediata/trzie, durabila/trecatoare, profunda/superficiala, explicata (pedagogica)/comentata, informatia dictionarelor, informatia simbolica (cea din chimie, de exemplu),
informatia pe care o detine o sursa de autoritate etc. Competenta informationala presupune o
abilitate de a comunica, specifica att emitatorului (lui E), ct si receptorului (lui R), de a o primi
si retine.
Valabilitatea informatiei e data de verosimilitatea ei (daca e plauzibila sau, dimpotriva, absurda)
si de autoritatea sursei, care trebuie sa se bazeze pe argumente, dovezi, judecati. Procesul
contemporan de comunicare este unul complex, flexibil si se manifesta att n medierea
tehnica (universul calculatorului), ct si n medierea umana.
Canalele de transmitere a unui mesaj sunt variate: sunet, imagine, miros, gust etc. Natura
canalului afecteaza modalitatile n care mesajul e primit, acceptat, evaluat, procesat. Impactul
mesajului se schimba odata cu canalul folosit. Unele canale sunt mai eficiente si au un mai mare
impact asupra receptorului. Majoritatea receptorilor au preferinta pentru anumite canale: unii
pentru imagine (prin televiziune), altii pentru lectura (ziare, carti etc.).
n receptarea si descifrarea unui mesaj, un rol deosebit l are experienta de viata personala a
fiecaruia. Ea difera de la persoana la persoana si amplifica sau, dimpotriva, reduce abilitatea
receptarii si decodificarii unui mesaj.

La rndul lui, mesajul (continutul actului comunicarii) este privat sau public, intentionat,
sau accidental, implicit sau explicit.
Feed-back-ul aduce emitatorului informatii despre mesaj, crendu-i posibilitatea sa determine
daca mesajul a fost primit si nteles corect. El poate fi pozitiv(ncurajeaza sursa sa emita similar)
sau negativ (descurajeaza), intern (provine din perceptia subiectiva a emitatorului)
sau extern (provine de la altcineva), imediat(la un discurs politic vezi reactia imediata)
sau amnat (nsoteste mass-media traditionale: cartea, articolul). Feed-back-ul e folositor att
pentru emitator (E), ct si pentru receptor (R); el este o forma sui-generis de comportament n
comunicare. Feed-back-ul este comunicare prin comunicare.
Foarte necesar n procesul comunicarii este contextul. Orice comunicare are loc ntr-un anume
context. El poate fi natural sau spectacular, care sa faca impresie. Fiecare context impune
anumite norme de comportament si de comunicare.
Modele lingvistice
Din perspectiva lingvistica, comunicarea este inteleasa ca transmitere a unor
mesaje (sau a unor continuturi cu sens, cu ajutorul limbajului) folosind coduri
specifice (McQuail, 1993, 185). Se considera ca orice mesaj are o dubla
dimensiune, el fiind atat element al 'circuitului comunicational', cat si unul al
'procesului de reprezentare' (Dragan, 1996, 17)

Scoala referentiala in lingvistica. Modelul lui Ogden si Richards.


In abordarea referentiala, semnalele sonore, care formeaza cuvintele, permit oamenilor sa
comunice, fiind posibila utilizarea sunetelor ca semne ale conceptiilor lor. Ogden si Richards
arata ca exista numeroase definitii ale termenului semnificatie:
1.
proprietate intrinseca a ceva;
2. conotatia unui cuvant;
3. la ce se refera cel ce utilizeaza un simbol;
4. la ce crede un vorbitor ca se refera printr-un simbol (Van Cuilenburg, 2000, 174).
Ogden si Richards propun conceptul de 'Triunghi semantic', prin care releva faptul ca
intre cuvant si obiectul la care se refera cuvantul nu exista o relatie directa. Cuvintele sunt
asociate unor concepte sau intelesuri, care se refera la obiecte reale. Relatia dintre cuvant si
referent nu este cauzala, dar este rezultatul unei asociatii pe care o face ascultatorul si vorbitorul,
(vezi fig.3.)
B: concept/reprezentare

A: cuvant. -. - C: Obiect/referent
Fig. 3. Triunghiul semantic al lui Ogden si Richards
Semnificatia are componentele A+B+C. Semnificatia este tot ceea ce cuvantul
desemneaza in realitate si este egala cu extensiunea unui cuvant. Procesul de comunicare este
descris de Ogden si Richards astfel: conform cu triunghiul elementar, ascultatorul cand aude un
cuvant, se va gandi la obiectul real si va intelege ce spune vorbitorul. Pentru vorbitor exista o
succesiune inversa. Se va gandi la un obiect, ceea ce il va obliga sa pronunte cuvantul. (Van
Cuilenburg, 2000, 176).
Modelul lui Jakobson (1960)

Acest model presupune similaritati atat cu modelul linear, cat si cu cel triunghiular. Jakobson a
subliniat importanta semnificatiei si a structurii interne a alimbajului in procesul comunicarii.
Jakobson ia in calcul factorii constitutivi ai comunicarii, care trebuie sa fie prezenti cu
obligativitate pentru a face posibila comunicarea. Autorul realizeaza si un model al functiilor
limbajului pe care actul de comunicare le performeaza pentru fiecare factor (Fiske, 1990, p.56).
Modelul lui Jakobson are un fundament linear si anume: existenta unui emitator, care trimite un
mesaj unui destinatar. Acesta recunoaste ca mesajul se refera la altceva decat la sine si numeste
acest ceva context, constituind al treilea punct al triunghiului, celelalte doua puncte fiind
reprezentate de emitator si destinatar. Jakobson adauga alti doi factori: contactul, prin care
intelege canalul fizic si conexiunile psihologice dintre destinatar si emitator, si codul, un sistem
de semnificare comun, cu ajutorai caruia este structurat mesajul, (vezi fig.5.)
emitator
mesaj
destinatar
contact/ canal cod
Fig. 5. Modelul lui Jakobson
In analiza sa structurala asupra comunicarii, Jakobson defineste componentle actului de
comunicare verbala si identifica urmatoarele elemente ale procesului de comunicare:
1.
emitator- cel care emite mesajul comunicarii;
2.

receptor- cel care primeste mesajul trimis de emitator;

3.

mesajul- un enunt, un ansamblu de semne lingvistice;

4.
canalul- un mijloc care asigura contactul sau conexiunea dintre emitator si receptor;
5.
codul- ansamblu de semne si combinatii ale acestora care sunt comune codificatorului si
decodificatorului;
6.
referentul- reprezentat de elemente ale mediului emitatorului si receptorului si de elemnte
actualizate de mesaj. Referentul este de doua tipuri: referent situational, care se refera la
persoane si obiecte prezentate in momentul comunicarii; referent textual, termen care
desemneaza realul absent, actualizat de mesaj. (Lohisse, 2002,47-51).
Functia expresiva se refera la relatia dintre mesaj si emitator, de a comunica emotiile,
atitudinile, statutul si rolul emitatorului, generand un mesaj unic si particular.
Functia conativa exprima efectul mesajului asupra destinatarului.
Functia referentiala este un obiectiv primordial al comunicarii factuale, a comunicarii care se
concentreaza asupra adevarului, realizand 'orientarea spre realitate a mesajului'. Cele trei functii ,
manifestate in garde diferite in actele de comunicare, corespund cu cele trei elemente A, B, X din
modelul lui Newcomb.
Functia fatica este aceea de a pastra deschise canalele de comunicare, de a mentine relatia dintre
emitator si destinatar, de a confirma realizarea comunicarii. Se relationeaza astfel cu factorul
contact, prin conexiunile fizice si psihologice care trebuie sa existe. Functia este indeplinita de
catre elementul redundant al mesajelor.
Functia metalingvistica se refera la identificarea codului folosit.
Ultima functie este cea poetica, reprezentand relatia mesajului cu sinele. Este deosebit de
importanta in comunicarea estetica, dar Jakobson afirma ca aceasta functie opereaza si in cadrul
conversatiilor zilnice.