Sunteți pe pagina 1din 3

O scrisoare pierduta de Ion Luca Caragiale

Zaharia Trahanache
- caracterizare -

Ion Luca Caragiale (1852-1912) a ramas definitiv in literatura romana printr-o


opera monumentala, alcatuita din comedii, nuvele, momente si schite, prin intermediul
carora scriitorul face o adevarata radiografie a societatii romanesti, inaugurand o epoca
literara de inalta valoare artistica, atat din punct de vedere tematic, cat si al limbajului
surprins cu maiestrie neegalata pana astazi. Caragiale se remarca prin arta compozitiei,
fiind cel mai priceput creator de caractere din literatura romana, ilustrate mai ales in cele
patru comedii: "O noapte furtunoasa", "Conu Leonida fata cu reactiunea", "O scrisoare
pierduta" si "D-ale carnavalului". Sarcastic si necrutator, Caragiale satirizeaza sclipitor
incultura, imoralitatea, coruptia, prostia omeneasca in cea mai larga acceptie a cuvantului,
toate acestea fiind imbracate in mantia transparenta a unei spoieli de cultura, a unui
parvenitism ostentativ, atitudini ce se manifesta nu la indivizi izolati, ci la intregi
categorii sociale.
Zaharia Trahanache este unul dintre personajele principale ale comediei facand
parte din randul burgheziei dormice de parvenire. Este "prezidentul comitetului
permanent, comitetului electoral, comitetului scolar, comitetului agricol si al altor
comitetc si comitii". Fiind seful partidului din judet, el se bucura de o veche si solida
autoritate, de prestigiu recunoscut chiar si de opozitie "am tinut la dumneata ca la capul
judetului nostru" (Catavencu).
Zaharia Trahanache este un personaj ridicol, principalele trasaturi decurgand din
manifestarea diversificata a comicului, care defineste contradictia dintre esenta si
aparenta.
Este sotul lui Zoe si prietenul prefectului Stefan TIpatescu. Se incadreaza intr-o
anumita tipologie deoarece are o trasatura dominanta de character, tipul incornoratului
simpatic.
In capitala unui judet de munte se bucura de autoritate si de prestigiu cunoscute
chiar de opozitie. Desi sustine idea integritatii morale ,el practica inselaciunea atat in
familie cat si in politica. In familie accepta triughiul conjugal dintre el, Zoe si Tipatescu
care I a facut si multe servicii politice. Aceasta acceptare se datoreaza si comoditatii. In
viata politica el falsifica listele electorale numarand voturile simpatizantilor impreuna cu
Farfuridi si Branzovenescu. Desi unii nu mai au averea necesara pt a vota ei ii trec pe
listele electorale fiindca simpatizeaza cu partidul lor. Cand prestigiul si reputatia ii sunt
amenintate el se arata revoltat considerand societatea de vina:Ce corupta societate,numai
e moral,nu mai sunt printipuri,nu mai e nimic,enteresul si iar enteresul.
Este un politician abil care stie ca functia sa depinde de sefii de la centru si de
aceea se lasa manevrat de acestia .Astfel atunci cand partidul ii cere sa l sustina
peAgamemnon Dandanache ,desi nu il cunoaste si de la care va afla mai tarziu ca folosise
aceiasi metoda ca Nae Catavencu , folosind o scrisoare compromitatoare, pe care insa nu

o returnase. Este convins ca partidul ii asigura bunastarea si de aceea aplica deviza


De la partid atarna binele tarii si de la binele tarii atarna binele nostru.
Este vanitos, reactionand brutal atunci cand este acuzat de tradare de Farfuridi si
Branzovenescu, ce il vazusera discutand cu Nae Catavencu .
Desi senil si ramolit si plat in gandire, el este numai in aparenta naiv, pt. ca se
preface ingrijorat de amenintarea lui Catavencu sau o considera o plastografie, pe cand
in realitate el pregateste cu abilitate contra santajul fara nici un scrupul. El gaseste astfel o
polita prin care Catavencu luase niste bani de la firma de avocatura de unde lucra si se
foloseste de ea pt a nu-i mai sustine candidatura ,de aceea il propune cu seninatate pe
Dandanache la intrunirea doctorala provocand o bataie intre sustinatorii partidului sau
care era la guvernare si sustinatorii lui Catavencu.
Este ridicol prin contrastul dintre esenta si aparenta. El vrea sa para un politician
cinstit, avand o sotie onorabila , dar realitatea este alta, el urmarindu-si doar enterersul.
Comicul de situatie este relevant in scena 4 din actul I, cand Trahanache il
consoleaza pe Tipatescu, sustinand ca scrisoarea de amor este o plastografie (un fals n.n.) ordinara desi scrisul seamana atat de bine, meat "sa zici si tu ca e a ta, dar sa juri, nu
altceva, sa. juri!". Duplicitar, Trahanache li reda, din memorie, textul scrisorii, adaugand,
aluziv, explicable imprejurarilor concrete, precise, identiflcand exact momenta! intalnirii
amoroase dintre cei doi, amplificand cu subtilitate spaima prefectului: "Scumpa mea Zoe,
venerabilul (adica eu) merge deseara la intrunire (intrunirea de alaltaieri seara). - Eu
(adica tu) trebuie sa stau acasa, pentru ca astept depesi de la Bucuresti, la care trebuie sa
raspunz pe data; poate chiar sa" ma cheme ministrul la telegraf. Nu ma astepta, prin
urmare, si vino tu (adica nevastamea, Joitica), la cocoselul tau (adica tu) care te adora, ca
totdeauna, si te saruta de o mie de ori, Fanica...". Dramaturgul accentueaza, in mod direct,
in didascalii, atitudinea aluziva si perfida a lui neica Zaharia, care starneste reactia
disperata a prefectului: "(private lung pe Tipatescu, care e in culmea agitatiei)".
Mijloace de caracterizare:
Personajul este caracterizat indirect prin fapte,vorbe, prin relatiile cu alte
personaje, dar si prin diferite faze ale comicului. Comicul de limbaj ilustrat prin ticurile
verbale ale personajului:ai putintica rabdare, si prin unde nu e moral acolo e coruptie
si o societate fara printipuri,va sa zica ca nu le are, pune in evidenta incultura lui.
Principalele mijloace artistice de caracterizare a personajului sunt sursele
comicului, foarte variate si sugestive, in conturarea trasaturilor remarcandu-se comicul de
situatie, de caracter, de limbaj si de nume. Dialogul si monologul dramatic sunt alte
modalitati de caracterizare indirecta, ca si vorbele, faptele si. gandurile personajului,
caracterizarea directa fiind facuta de catre celelalte personaje sau de catre dramaturg.
Comicul de nume scoate in evidenta trasatura dominanta de character a
personajului .Zaharia vine de la zahariseala ,ramolire,iar Trahanache care inseamna aluat
moale ,arata maleabilitatea personajului in functie de interes.
Comicul de situatie pune in evidenta abilitatea lui,un exemplu constituiindu-l scena
in care nu vrea sa se arate afectat de scrisoarea compormitatoare considerand o
o plastografie .
Comicul de character il incadreaza in tipologia incornoratului simpatic. Prin toate
aceste trasaturi, Trahanache ilustreaza cu success clasa sociala din care provine burghezia
care este in ascensiune si care doreste sa parvina.

Abil, tenace, meticulos, calculat, el reuseste sa-si domine oponentii, dar, in acelasi
timp, naiv, opac, desensibilizat, el insusi este un inselat.
Tipul incornoratul ridicol, naiv si ticait, tipul abil, principala caracteristica este
ticaiala. Calm, imperturbabil,de o viclenie rudimentara, dar eficienta. Stie sa disimuleze
si sa manevreze intrigi politice. Cand este santajat, nu se agita, ci raspunde cu un
contrasantaj (tehnicasupralicitarii), descoperind polita falsificata de Catavencu. Cu
aceeasi abilitate ii combate si pe Farfuridi si Branzovenescu care il suspectau pe prefect
detradare. Recunoaste existenta coruptiei la nivelul societatii dar practica frauda
falsificand listele de alegeri.
Caracterizarea directa, realizata de alte personaje (Branzovenescu), exprima
abilitatea si enigma personajului: E tare ...tare de tot...Solid barbat! Nu-i dam de rostul
secretului.
Prin autocaracterizare, se evidentiaza disimularea si convingerea ca diplomatia
inseamna viclenie: Apoi, daca umbla el cu machiavelicuri, sa-idau eu
machiavelicuri[...]. N-am umblat in viata mea cu diplomatie[...].
Unele indicatii scenice au rol in caracterizarea directa, precizandu-i atitudinea:
serios, binevoitor, placid, razand, clopotind.
Caracterizarea indirecta se realizeaza pentru un personaj dramatic, in primul rand
prin replici si articularitati de limbaj.
In comediile sale, I.L.Caragiaie ramane fidel propriei conceptii, conform careia
cuvantul este cea mai sincera exprimare a gandirii, riscul cel mai mare prin care se poate
demasca prostia, incultura, demagogia si fariseismul: "Niciodata gandirea n-are alt
vrajmas mai cumplit decat vorba, cand aceasta nu-i vorba supusa si credincioasa, nimic
nu arde pe ticalosi mai mult ca rasul".