Sunteți pe pagina 1din 8

CREATIVITATEA

1. Conceptul de creativitate
Noutatea poate fi evaluata gradual, dupa
cota
de
originalitate. Cota
de
originalitate
corespunde distantei dintre produsul nou si ceea
ce prezinta ca fapt cunoscut si uzual in domeniul
respectiv. Astfel, M. Eminescu este mult mai
original decat St. O. Iosif care a fost influentat de
el. Cand spunem despre o persoana sau o
activitate ca este creativa ne referim la faptul ca
poate "produce" rezultate ce incorporeaza anumite
note de originalitate.
Termenul de creativitate, termen foarte
general, a fost introdus in psihologia americana
pentru a-l inlocui pe cel mai restrictiv, de talent. Si
creativitatea, si talentul au ca nota comuna
originalitatea, dar talentul corespunde numai
creativitatii de nivel superior, pe cand termenul de
creativitate include si creativitatea de nivel mediu
si chiar inferior. Fara a nega eficienta talentului,
marele avantaj pe care-l prezinta termenul de
creativitate este c a recunoaste existenta in fiecare
om a unui grad de creativitate ce poate fi dezvoltat
si valorificat.
Talentul a fost definit mai degraba ca o
imbinare a aptitudinilor generale cu cele speciale,

in timp cecreativitatea este un produs al intregului


sistem de personalitate, nu numai al nivelului
aptitudinal.
In psihologie, conceptul de creativitate este utilizat
pentru a desemna:
a) comportamentul si activitatea psihica creativa
b) structura personalitatii sau stilul creativ
c) creativitatea de grup
2. Activitatea creativa
Orice subiect dispune de un potential
creativ si fiecare dintre structurile psihice poate
pune in evidenta unul sau mai multe aspecte ale
acestui potential (creativ). Chiar si la nivelul
inferior al comportamentului, comportamentul
senzorio-motor, constatam aspecte creative. A
percepe inseamna a explora selectiv obiectul
perceput, implica o cunoastere preferentiala a unor
insusiri relevante si semnificative ale lumii
concrete. Orice proces de cunoastere implica un
proces de adaptare a structurilor noastre cognitive
la caracteristicile realitatii explorate. Complexitatea
obiectului ne obliga sa restructuram felul de a
percepe si sa ne imbogatim bagajul de
reprezentari. Auzul se rafineaza numai ascultand
muzica, vazul este "educat" de pictura (M. Ralea).

Activarea si valorificarea superioara a


potentialului creativ are loc indeosebi la nivelul
gandirii. La om, procesul generarii de noi
cunostinte si utilizare a experientei in situatii noi
este in buna masura un proces de regandire. Se
ajunge la noi idei sau proiecte prin transformari si
recombinari ale datelor cognitive de care subiectul
dispune, prin implicarea schemelor operationale
ale gandirii.
Domeniul in care gandirea este capabila de
maxima performanta este rezolvarea de probleme.
Pentru procesul creativ, mai importanta decat
rezolvarea de probleme este punerea de noi
probleme. Aceasta cerinta impune gandirii
utilizarea in principal a strategiilor euristice, mult
mai adecvate decat cele algoritmice in cautarea
noului.
J.P. Guilford a pledat pentru importanta
gandirii divergente (cu mai multe solutii) in
procesul de creatie, in timp ce altii (precum
Einstein) au considerat ca nu gandire ajoaca rolul
principal in creatie, ci imaginatia, care prin
capacitatea ei de a combina reprezentarile si de a
valorifica
asociatiile
care
apar
in
zona
subconstientului
si
inconstientului
amplifica
potentialul creativ al personalitatii mai mult decat
o poate face gandirea. Astazi, creativitatea intr-un
domeniu al stiintei implica si apelul la resursele
altor discipline conexe.

Nu in ultimul rand, un rol important in


procesul creativ il au afectivitatea, motivatia si
atentia. Aceste procese psihice ofera sustinerea
energetica, fiind factorii activatori ai creativitatii.
3. Structura creativitatii
Daca toate procesele psihice contribuie la
creatie, rezulta ca ea este o proprietate a intregului
sistem psihic uman (S.P.U.). In psihologia
romaneasca, influenta S.P.U. asupra creativitatii
este explicata prin implicarea a doua categorii de
factori:
a) vectorii, in randul carora se inscriu toate
procesele psihice reglatorii responsabile cu
sustinerea energetica si incitarea la actiune
b)operatiile si sistemele operationale de orice fel
Nu toti vectorii sunt in aceeasi masura
creativi. Printre cei favorabili creativitatii putem
enumera: trebuintele de perfectionare, motivatia
intrinseca, aspiratiile superioare, iar la nivelul
personalitatii atitudinile nonconformiste.
In
raport
cu
influenta
lor
asupra
creativitatii, operatiile pot fi si ele clasificate in
operatii automatizate ce intra in componenta
programelor
algoritmice,
putin
creative,
si
sistemele operatorii deschise de tip euristic, direct
orientate spre descoperire si interventie.

Vectorii sunt cei care declanseaza selectiv


ciclurile operatorii si le piloteaza intr-un anumit
sens. O compunere scrisa de un elev talentat, dar
in graba, doar pentru a nu merge la scoala cu tema
nefacuta (motivatie exrinseca) se va deosebi
radical de o alta scrisa de un elev care in afara
unor aptitudini pentru literatura considera ca a
scrie compuneri este una dintre cele mai placute
sarcini (motivatie intrinseca).
Creativitatea nu este altceva decat
interactiunea optima intre vectorii creativi si
operatiile generative. Din aceasta interactiune
dintre vectori si operatii rezulta la nivelul
personalitatii
structuri
(blocuri)
ce
permit
conturarea unui stil de actiune, cunoastere si
realizare
a
subiectului.
Ca
structura
de
personalitate, creativitatea
este,
in
esenta,
interactiunea optima dintre atitudinile predominant
creative si aptitudinile generale si speciale de nivel
supramediu si superior. Aptitudinile nu se
realizeaza de la sine, automat, asa incat simpla
prezenta a aptitudinii nu este suficienta. Pot sa am
aptitudini
pentru
creatia
artistica
(pictura,
literatura, muzica etc) si datorita lipsei unor
atitudini corespunzatoare, ce joaca rol de vectori
creativi, aptitudinile sa nu se transforme in
capacitati. Th. Edison aforma ca geniul este 1%
inspiratie si 99% transpiratie, subliniind rolul
efortului, al muncii.

Printre cele mai importante atitudini


(vectori) care sustin procesul creativ si fara de care
aptitudinile noastre creative pot stagna putem
numi:
a) incredere in fortele proprii
b) interesele cognitive si devotamentul fata de
profesiunea aleasa
c) atitudinea antirutiniera
d) cutezanta in abordarea noului
e) perseverenta in cautarea solutiilor
f) simtul valorii si atitudinea valorizatoare
g) un grup de atitudini direct creative intre care
receptivitatea fata de nou si cultivarea originalitatii
4. Niveluri si stadii ale creativitatii
Proprietate general-umana, creativitatea se
prezinta in diverse forme si se situeaza la diverse
niveluri ierarhice.
O prima distinctie poate fi facuta intre
creativitatea generala si modalitatile specifice de
creativitate: tehnica, stiintifica, muzicala etc. Dupa
savantul C.W. Taylor avem mai multe niveluri ale
creativitatii:

a) creativitatea de expresie (necesara actorilor si


oratorilor)
b) creativitatea procesuala care se refera la
dezvoltarea unica a proceselor psihice in cadrul
fiecarei
personalitati,
influentand
specificul
procesului creator
c) creativitatea de produs care se refera direct la
originalitatea produselor activitatii noastre care ne
depasesc existenta
d) creativitatea inovativa - ce consta in capacitatea
de a recombina ingenios elemente cunoscute
e) creativitatea inventiva - producand forme,
relatiuni, functii cu adevarat noi in raport cu
tehnica existenta
f) creativitatea emergenta - care se refera la cazul
cu totul exceptional, cand este gasit si pus in
functiune un principiu care va revolutiona complet
un domeniu al cunoasterii (selectia naturala Darwin; principiul relativitatii - Einstein)
Capacitatea de a crea nu este numai un dar
pe care natura l-a facut personalitatii, ci la ea se
ajunge si in urma unor eforturi deosebite.
Procesul
creativ
ar
avea,
conform
psihologului englez G. Wallas, patru stadii:

a) stadiul pregatitor - cand apare doar intentia, se


realizeaza o mobilizare constienta, se aduna
informatii si se schiteaza primele planuri
b) stadiul incubatiei, cand procesul se desfasoara
mai mult la nivel inconstient
c) stadiul "iluminarii", cand apare "ideea fericita"
d) stadiul valorificarii si elaborarii finale
Primul stadiu implica motivatie puternica si
orientare consecventa spre scop, mobilizarea
constienta iradiind apoi, in stadiul al doilea, la
nivelul structurilor inconstiente. Observam ca este
nevoie de timp pentru incubatie si ca, fara eforturi
sustinute, actul creatiei nu se concretizeaza