Sunteți pe pagina 1din 4

SEXISM. RASISM .

NATIONALISM
In cele peste 250 de comentarii la articolul lui Adrian Schiop, forumul cel mai
voluminos de la aparitia CriticAtac, se reproseaza manelelor, printre altle, ca sunt
de un sexism jignitor transformand femeia in marfa, de cumparat/vandut cu/pe
bani. Altfel spus, tiganii (ei) se poarta oribil cu femeile lor (sic !) si transmit o
imagine degrandanta cu care femeile respectabile (noi) nu vor si nu se pot
identifica. Se face referire la versurile Banii frumoi se fac cu fete / Trimite-le afar
fr sentimente.
Textul de fata incearca sa explice pe scurt mecanismul social si politic al sexismului
si conectarea lui cu alte forme de diferentieri-inegalitati care definesc imaginarul
colectiv al contemporanilor nostri: rasa (etnicitatea) si natiunea, prin aceasta
deconstruind evidenta atitudinii descrisa mai sus.
Afirmarea sistematica a inferioritatii sociale si politice a femeii si identificarea ei cu
reproducerea, este o caracteristica daca nu universala, atunci de o imensa
generalitate. Matriarhatul nu pare sa fi existat vreodata, in orice caz dovezi
irefutabile nu exista in sensul promovat de ganditorii evolutionisti din secolul al 19lea anume ca la inceputurile umanitatii, aidoma Amazoanelor descrise de Greci,
femeile se organizau in grupuri autogestionate, erau razboinice si ucideau noinascutii de sex masculin. Aceasta idee pare mai degraba produsul fantasmatic al
unei gandiri androcentrice ce corespunde cu miturile multor populatii, dupa schema
conform careia femeile (sau prima femeie) aveau la inceputuri o putere imortanta
care corespundea cu haosul, barbatii (sau un barbat) au reusit sa puna mana pe
secretul lor si sa inverseze lucrurile, aducand astfel ordinea necesara, adica Cultura.
In schimb, exista nu foarte multe societati matrilineare (casa, bunurile, numele
se transmit in linia descendenta materna), care sunt efectiv ceva mai egalitare, dar
chiar si acolo reprezentarea politica, autoritatea familiala, negocierea intergrupuri
sunt in mainile barbatilor (unchiul din partea mamei si nu tatal de exemplu poate
avea o functie importanta).
In cadrul acestei asimetrii sau mai bine spus, producand-o, schimbul de femei, ne
spune antropologul secolului 20, Claude Lvi-Strauss, este un element crucial dami o sora sau o fiica daca vrei sa fim prieteni, astfel o sa fim rude si n-o sa ne
batem, tu o sa ai o producatoare de bunuri, o reproducatoare si o mancare
preparata, iar eu o sa am un partener de vanatoare, si un aliat pe timp de razboi.
Acesta este, spune el, punctul alfa al umanitatii, ruperea omului de Natura si
intrarea in Cultura. Noroc cu asimetria sexuala ca am iesit din haos si animalitate !
Dincolo de societatile simple discutate de Lvi-Strauss, si dincolo de obsesia de
inspiratie evolutionista de a vorbi de un punct alfa al umanitatii, putem extrapola
fara sa gresim ideea circulatiei femeilor intre parteneri ai relatiei de schimb care
sunt (cu foarte rare exceptii) barbati. Femeile intra asadar, ca si alte obiecte, in
relatiile de troc si comert si deci sunt schimbate contra altor obiecte (scoici, turme
de animale, grne, bani). Trafic adica ! Sunt schimbate nu schimba ! Diviziunea

sexuala a muncii care atribuie astfel femeilor munca reproductiva (fizica si sociala)
si barbatilor munca productiva, cu valorizarile respective neechivalente, face din
femei pretutindeni o clasa inferioara barbatilor chiar si acolo unde societatea nu e
organizata pe clase deoarece femeile presteaza aceste servicii in general in cadrul
gratuitatii uniunii conjugaleSi totusi, ce pot ele sa schimbe in relatia aceasta in
care nu au prea multa marja de autonomie ? De la femeia culegatoare din desertul
Kalahari la starurile feminine vazute pe sticla, femeile au inteles ca pot sa-si
negocieze privilegii (carne vanata, imbracaminte, bani, libertate, pozitie sociala)
datorita serviciilor sexuale si domestice pe care le presteaza. Categoria e larga si
include si suportul emotional, afectiv, comunicational aferent. Raportul dintre aceste
doua tipuri de servicii difera, precum si modalitatile si cadrele de negociere, dar
intre femeia maritata de oriunde si prostituata exista o continuitate structurala, ne
spune Paola Tabet. Si culmea, a doua s-ar putea sa aiba mai multa stapanire pe
capacitatile si competentele ei, si sa le negocieze mai in avantajul libertatilor ei,
decat prima.

Deci intr-un tablou de ansamblu, sexismul este una din carcateristicile ce face din
puzderia de lumi si culturi, o umanitate destul de omogenaMecanismul sexismului
este insa in mod variat integrat in institutii, la randul lor plasate in contexte istorice
particulare. Una din aceste institutii, si poate cea mai importanta, este, asa cum se
intelege din cele de mai sus, casatoria intre parteneri heterosexuali. Alta este
sistemul de initieri la statutul de adult : la unii, ritualuri complicate, la altii, scoala,
institutii bazate de fiecare data pe o conceptie despre viata, minte umana, loc al
omului in univers (cosmologii, mituri, religii) bine articulata care legitimeaza ordinea
existenta a lucrurilor si mentine ierarhiile sociale, de varsta, sex, statut.
In societatile europene, se intampla ceva foarte interesant odata cu revolutiile
democratice de la sfarsitul secolului al 18-lea, care fac sa se nasca conceptul de
individualitate : femeile incep sa revendice iesirea de sub aceasta tutela.
Revendicarile sunt prost vazute in ansamblul societatii care opune varii rezistente.
Dar una peste alta, in cadrul evolutiei institutiilor, ele fac posibila incetul cu incetul
o anumita emancipare a femeilor ca indivizi cateodata incetineala e exasperanta
pentru o viata de om in Elvetia de exemplu, femeile au obtinut drept de vot si
reprezentare politica la nivel federal in 1971, doua cantoane care nu votasera
aceasta lege si nu au aplicat-o au fost somate sa o faca in 1990. Mai precis, a unora
dintre ele, indeosebi cele educate din clasa de mijloc, burgheza a societatii.
Scoala primara obligatorie va avea un rol important in crearea unui cadru formal
pentru acest proces. Apoi industrializarea si valorizarea mainii de lucru feminine
pentru anumite industrii mai ieftina, mai eficaceInsa ce se da cu o mana se ia cu
cealalta, iar egalitatea de drepturi nu corespunde egalitatii in fapt. Crearea statelor
nationale si a coloniilor incepand cu secolul al 19-lea replaseaza capacitatile
reproductive ale femeii in prim-plan si avand noi mize care depasesc familia,

neamul, proprietatea Natiunea are nevoie de fii care sa fie soldati si administratori
: natiunea insasi e o mama, corpul femeilor este baza ei. Burtile femeilor devin o
problema de stat, femeile sunt pastratoarele oficiale ale puritatii natiei si rasei.
Cele doua razboaie mondiale au radicalizat aceasta schema, in pofida unei tot mai
mari prezente a femeilor in spatiile pana atunci rezervate barbatilor (de la munca
retribuita in care de altfel, ele inlocuiesc pe cei deveniti soldati pana la sport de
exemplu). Natiunea e un soi de cont deschis gata mereu sa alimenteze reabilitari de
imagine de sine, diferentieri fata de un strain fantasmat si omogenizari interioare
care obligatoriu se bazeaza pe aportul femilor ca reproducatoare. Orchestrate de
barbati (conducatori luminati !) natiunile europene trebuie sa produca dupa al
doilea razboi mondial o noua forta de munca burtile femeilor trebuie inca o data
sa raspunda acestei datorii. Fetusii insisi sunt subiecti ai natiunii, cum spunea un
slogan croat in 1991. Romancele o stiu prea bine ! Si tot derivata din rolul de
reproducatoare si pastratoare ale natiunii atribuit peste tot femeilor, apare si
utilizarea violului ca arma impotriva dusmanului prin injosirea femeilor celuilalt
virilitatea nationala iese biruitoare precum in masacrul paradigmatic in acest sens,
din Bosnia 1993, in care intr-o uzina dezafectata din Potocari, soldatii srbi sub
comanda lui Radovan Karazic au violat timp de mai multe luni cateva sute de femei
din Srebrenica dupa ce le impuscasera fiii si sotii.

Nu va ganditi sa cautati raspunsuri inspirate de experienta personala la aceasta


ecuatie sexism universal identitate nationala. Fiindca n-o sa scapati de
urmatoarea capcana ! Sub forma unui bine cunoscut mecanism de aparare, cu totii,
barbati sau femei, vom gasi suficiente motive sa ne consideram in afara ei
deoarece dominatia, exploatarea, fac parte in societatea noastra, valoric vorbind (si
de multe ori strict declarativ, intr-un decalaj imens fata de practicile concrete), din
categoria intoterabiluluiPlasandu-ne fantasmatic in afara avem posibilitatea sa
spunem nu sunt eu cea exploata, vanduta, traficata, ci este ea, cealalta o
femeie amarta, fara cultura, fara educatie . Noi traim intr-o societate civilizata,
care respecta femeile (de accea le plateste cu pana cu pana la 30% mai putin, de
aceea munca domestica e facuta doar in proportie de 10% de barbati iar
reprezentarea politica in parlamentele europene nu atinge nici macar in tarile
scandinave 50 %). Si putem inventa comparatii de situatii in care sa iesim aparent
in castig de cauza, sa ne reafirmam superioritatea imaginata, ignorand comparatia
de mecanisme de functionare. Exemplele de tipul oglinda-oglinjoara, nu sunt eu
cea mai emancipata femeie din tara ? sunt nenumarate ele redefinesc de fiecare
data o imagine deformata a femeilor neeuropene menita sa puna o distanta intre
Noi si EiMass-media, politicienii si oamenii de rand devin brusc feministi cand au
de a face cu femei musulmane ce poarta hijab sau cu ceremonii de casatorie intre
adolecenti romi, intrumentalizand chestiunea egalitatii de sexe ca sa stigmatizeze
populatii indezirabile, dar nu vor sa admita existenta inegalitatilor de gen in ograda
proprieSa ne amintim de nunta Ana Mariei Cioaba din 2003, ce mai zarva, ce mai

indignare, ce mai napustiri sa salvam femeile rome de barbatii lor ! Femeile rome
despre care stim de fapt atat de putine lucruri si pe care le privim in cel mai bun caz
prin ochelarii romantici de genul celor propusi de Emil Loteanu in filmul Satra.
Drapelul nobil al drepturilor femeii si copilului ne da in plus, si in mod pervers,
constiinta de a fi de partea cea buna a baricadei. Rasismul e asadar rezolvarea
nefericita a ecuatiei !

Revenind la manelele noastre, nu e vorba de a accepta dominatia masculina la romi


sau in alte medii marginalizate ci de a plasa aceste raporturi in contextul lor specific
social, politic, economic de a intelege sensul acestora intr-o logica a organizarii, a
supravietuirii, a construirii unui tot cultural. De a vedea de asemenea, prin prisma
comparativismului antropologic pe care l-am schitat rapid mai sus, ca dominatia
masculina nu e cuibarita la romi, populatii afro-americane sau indigene, la
muncitori in somaj, etc. A ne focaliza atentia pe un pretins accent al sexismului la Ei
prevalandu-ne de un soi de feminism decontextualizat si dezincarnat, este
alunecarea in nationalism si rasism. Sa respingem o discutie asupra manelelor pe
motiv ca sunt misogine este inca o dovada de ipocrizie si de inventare a unei pubele
sociale pentru a ne detasa de un obiect de interes intelectual, cultural, politic atat al
manelelor ca fenomen cultural local, al raporturilor dintre sexe in grupurile rome,
cat si al dominatiei masculine ca trasatura definitorie a societatii. Scopul ultim al
acestei respingeri este sa ne autointretinem iluzia satisfacatoare si glorificatoare a
superioritatii.