Sunteți pe pagina 1din 5
CAPITOLUL 1 CONSIDERAJII GENERALE ASUPRA HERALDICII DIN PUNCTUL DE VEDERE AL TEORIEI BLAZONULUL Printre gtiinfele auxiliare ale istoriei, un loc insemnat il ocupi gi heraldica, disciplini care ate ca obiect atit studiul regulilor de alcatuire a stemelor (unui stat, unui ors, unei familii etc.), eft gi istoricul acestor insemne. Inc de fa ince- put trebuie si facem clar distinctia intre stiinja heraldicd gi arta heraldica. Stlinga heraldicd are ca scop cunoasterea principiilor teoretice conform crore se poate intocmi o stema cu toate elementele ce o compun — scut gi ommamente extetioare —precum gi istoricul alcituirii ei. Arta heraldic’ reprezint’ realizarea practic, efectivi, in diferite riri sau regiuni, a unui armorial de stat, de provincie, de ores, de familie etc., armorial constituit prin transpunerea plastici a aminti- telor principii teoretice, studtindu-se in acelagi timp gi evolutia iconograficd a aces- tor steme de-a lungul uneia sau mai multor perioade cronologice. Trebuie totusi precizat ci initial aceasta diferengiere n-a existat, ea producindu-se ulterior, pe parcursul celor circa opt secole de la aparitia heraldicii, deoarece in evul mediu, in epoca creitii stemelot cit si in petionda imediat urmitoare, stiints gi arta bla- zonului constituiau termeni sinonimi, reprezentind una gi aceeagi notiune si anume cunoagterea modalititilor de alcituire precum gi explicarea i descrierea corecti a unei steme. Cu timpul, incepind inci din secolul al XI-lea, aceste modalitati diversificindu-se dupi loc si epocd, s-au produs deosebiri destul de accentuate ca stil si aspect general intre heraldica diferitelor ari si popoare, ajungindu-se astfel la diferentierea notiunilot de stiinta heraldicd si arti heraldica. Conform stiingei heraldice o stem se compune 4) dintr-un scut, ce se poate prezenta sub diferite forme (circular, oval, triun- ghiular, patrat, rombic, patrulater cu baza fie ascutiti, fie curbati etc.) gi al carui cimp poate fi impirit sau nv, in diverse compartimente numite cartiere, rezul- tate din divizerea acestuia prin linii drepte sau curbe plesate in diferite sensuri. Respectivele cattiere contin in interiorul lor, colorat in multiple feluri, diverse reprezentiri (personaje himerice sau naturale, agtri, animale, arme, flori ete. etc.), la rindul lor mono- sau policrome. B) din ornamentele exterioare care insofesc sau inconjoar’ scutul. Scutul poate avea formele cele mai diverse (numite dupa specificul lor, fran- cez vechi sau modern, germanic de mai multe tipuri, englez, elvetian, italian, polo- ez ete.) gi este impctit simplu sau multiplu dupa cum utmeaza: despicat (sectionat printr-o linie mediang verticala), tdiat (secfionat printr-o linie median orizontala), tdiat in bandd (despartit printr-o diagonal din colgul superior dextru spre cel 4 Initial, ermenel de cartier se aplica numel color patru cimpuri ale seurulul scuttelat Gquartsfert, quartisr=efert de seu; ulterior prin extensiune de sens, elm sjune ak insemne ‘un compartimene sl scutului, Indiferent de qumicul dlvisunilor aceecuia- www.dacoromanica.ro “ SeunTA MuRALDICA inferior senestru), tdiat tn bard (despiryit printr-o diagonal din colyul superior senestru spre cel inferior dextru), scartelat sau sfertuit (divisat printr-o median’ verticala i una otizontali ce cteeazi patru cattiere), scartelat in curmeziy (aceleagi patru cartiere rezultate din intretiierea celor doui diagonale), gironat (combinarea scartelatului cu scartelatul in curmezig, creind opt cattiere), tripartit fn pal sau divizat multiply tn pal (impartite a scutului in trei sau mai multe pirpi prin lini verticale la egala distanfa intre ele), tripartit tn fascie sau divizat multiplu tn fascie Gompartire a cimpului scutului in trei sau mai multe pirfi prin linii orizontale la egali distant intre ele), in sfirgit 6, 9, 12, 16 etc. cartiere (divizarea scutului in respectivul numit de compartimente prin intersectarea unor linii verticale i ori- zontale plasate Ia distanti egala intre ele). Agacnumitele piese onorabile (30 la numir in stiinga clasicd a blazonului) constituie in ultima analisi un alt mod de distribuire cimpului scutului, din care hheraldica noastri nu foloseste decit aproximativ jumatate gi anume: eapul sau seful, cimpia sau talpa, palul, fascia, banda, bara, crucea, crucea in curmezis, sevronul seu c&priorul, crdcana sau furca (simpla sav’ risturnatl), scut central (in inim’, in abis), frane-cartier, franc-canton, bordurd, orld, triunghi tn ef, triunghi tn ealpd. Multiplicarea acestor piese onorabile, freeventi in heraldica occidentalé, nu este Iintilnits in cea roméneascd (deci considerim ci nu este cazul si mai mentior denumirile in cauza). Aga-numitele smalturi intrebuinfate in componenja unei steme stnt slcituite din metale (aur gi argint), culori (rosu, albestra sau azur, verde, negru, purpuriu si portocaliu, ultimele dows fiind aproape nefolosite in heraldica romineascd) si in sfirgit din bldnuri (hermina gi contrachermina, singeapul i contre-singeapul, prima categorie extrem de rar intilniti in stemele noastre autohtone, iar cea de a doua nefolositd). Practica curenta interzice plasarea unei mobile de metal in clmp tot de metal, o prohibire identici privind si agezarea unci mobile de culoare in cimp colorat; cazutile in care acest principiu este cilcat constituie excepsii inten- jonate care au o explicatie special ce trebuie ciutati, fiind vorba de concediri exprese in acest sens. Semnele conventionale (liniaturi sau puncte) pentru indicares smalturilor heraldice in reprezentirile necolorate sint urmatoarele: pentru aur, puncte pla sate la egal distanfi intre ele; pentru argint, cimp liber; pentru royu, linii paralele verticale; pentru albastru, linii paralele orizontale; pentru verde, linii patalele diagonale de ta dextra Ia senestra; pentru purpuriu, linii paralele diagonale de la senestra la dextra; pentru negra, linii paralele verticale gi orizontale intrettiate; pentru portocaliu, linii pacalele verticale intretfiate de linii paralele diagonale de Ia senestra la dextra, Blinurile au gi ele reprezentiri conventionale i anume: her- mina, codite negre pe argint; singeapud, clopote de azur alternate cu clopote cu argint; contra-herming, codite de argint pe negra; conta-singeapul, clopote avind cupele alipite Ia bazk dou’ cite dou’, alternate ‘anur cu azgint. a cea ce priveste mobilele scutui ele se impart in fgur! naturale, hmevice i artificiae. 1. Figurile naturale sint reprezentate prin: a) bersonaje umane de ambe sexe si de toate virstele, tnfiigate din fayf, pe trei sferturi sau din profil, cap, bust sau trup intreg (uneori numai anumite mem- bre, ochi, mfini, picioare ete.), imbricate sau nu, incoronate sau nu, purtind sau nu diferite atribute. (Printre aceste personaje cu aspect uman se plaseazi si ingerii de diverse categorii precum arhangheli, heruvimi, serafimi etc.); b) animale (patrupede, pistri, reptile, pesti, insecte etc.) reprezentate din fafa sau din profil, cap sau trup tntreg, in diferite poziii (stind, umblind, alergind, www.dacoromanica.ro ConSIOEEATH GENERALE, TEORIA RLAZONULUL 15 sburind, inotind etc.), pentru pisiri sau insecte, cu aripile inchise, pe jumitate sau larg deschise, pentru toate animalele, cu boturile sau ciocurile inchise sau des- chise, cu limba coast sau nu, cu gheare sau fari ete.; ) plante (fori sau arboti de cele mai variate specii, florile reprezentate cu tulpind sau firi, arborii plantafi in terasi sau dezradacinati etc.); 4) astri [soare, lund (erai-nou tn diverse pozitii, sau mai rar disc lunar), stele (eu cinci sau mai multe raze), comete, toate acestea multiplicate sau nu in cimpul scutului]; ¢) elemente ale naturii (precum aerul, reprezentat prin noti de diferite forme, curcubee ete. ; focul, infisisat prin fliciri, torye aprinse, ruguri ete.; apa, simboli- zati prin fintini, riurl sau valuni; in sfirgi pimincul, reprezentat prin munti, dealuri, coline, stinci, terase etc.). 2, Figurile himerice sint infitigate pin creaturi mitice, nascocite de fantezia umand si anume acele fiinte rezultate din diverse combinatii intre om gi animale (Precum centaur, sirene marine, melusine, harpit etc.), intre diversele apecii de animale (dragoni, grifoni, hidre, licorne ete.) sau animale fabuloase (pasar fenix, acvile bicefale, salamandre etc.). 3. Figurile artificiale cuprind diverse obiecte create de mina omului precum obiecte de cult (vasele sau alte instrumente folosite in timpul slujbelor religioase, cregtine sau pigine, cft si insemnele dregitorilor bisericesti— mitre, cfrji, cruci etc.) sau profane (arme de rizboi sau de vinitoare, nave de diverse forme gi utili- ziti, construcfii athitectonice de cele mai variate tipuri, castele, turnuri, zidui, arcuri, clidini civile etc.) articole de imbricéminte de raulkiple intrebuintiti, apar- finind feluritelor stiluri si epoci, in sfirsit scule de lucru sau ustensile uzuale de cele mai diverse feluri (precum ‘ciocane, ancore, chei, clopote laice, instrumente muzicale etc.). ‘Ommamentele exterioare ale scutului se compun din: a) timbre alcatuit din off (plasat in fati, pe trei sferturi sau din profil, find sau nu incoronat, cu yizi- era inchisi sau deschisi, avind sau nu gratii, in genere in numar impar: 3, 5, 7, 9, 11), cimier (ornament agezat in partes cea’ mai tidicaté a unei steme, de obicei deasupra coifului, reprezentind seu nu mobila principal din scut, alcatuit uneori sidin penaje, coame, aripi de diferite feluri gi dimensiuni) si lambrechini; b) coroana de rang de felurite tipuri si forme; c) sprijinitori formagi din tenangi, suporti i sus- findtori; d) mantow si pavilion; e) deviza, Stiinja heraldicd occidentala mai cunoagte si alte elemente, foarte diversifi- cate si mai speciale, neutilizate insi in heraldica roméneascd, pentru care motiv ‘nu am socotit necesar si le mai mentionim. Tnainte de a incheia acest capitol, considerdm necesar s& mai furnizim $i unele concluzii Ia care au ajuns heraldistii occidentali contemporani in cerce- tirile lor asupra originii disciplinei care guverneazi legile blazonului. Spre deo- sebire de ceea ce s-a crezttt pind in trecutul apropiat si anume cA aparitia ste- melor in Europa sar fi datorat aproape exclusiv Cruciadelor, investigatiile in acest domeniu fatreprinse de specialisti in ultimele decenii au dus la rezultate din care reiese ci rolul numitelor rizboaie religioase in elaborarea insemnelor armoriate a fost neinsemnat. In schimb, actualmente se consider ci factorul ce a determinat =n a doua treime a veacului al XILlea — aparitia blazoanelor pe teritoriul continentului nostru trebuie pus fn legiturd in primul rind cu evolugia echipa- mentului militar. Heraldica a luat agadar nastere din contopirea intr-un sistem bine inchegat a diverselor elemente emblematice preexistente, aflate pe sigilii, pe scu- turi de lupe si pe steaguri (personale sau de grup), din care ultimele par a fi jucat rolul cel mai fnsemnat fn viitoarea alcituire a stemelor. Ca o consecingé a unor www.dacoromanica.ro 16 Sra ya Menauotcd astfel de imprejuriri, studiile cele mai autorizate, despre care am amintit mai ‘sus, aut ajuns la conelusia ci intre secolele XIII si XV oricine @ putut si adopte armerii dupa bunul siu plac, cu singura condifie de a nu uzurpa vreo alti stems anterior constituiti, legislapiile restrictive in acest domeniu incepind a fi semnae Tate de-abia in ultimii ani ai veacului al XVelea ®. Inte-o asemenea situatie, apacitia sila romini a insemnelor heraldice devine perfect explicabila, respectivele steme constituind un caz tipic de aga-numite «arme de asumptiune > (adic’ auto-confe- rite) a clror confirmare de citre vreun domnitor moldo-valah oarecare spre a deveni «arme de concesiune » nu sa mai produs niciodata din considerente politice si religioase bazate pe uncle tradiii ancestrale ale poporului nostru, traditii ce au determinat si-gi insugeasci de o manieré specifica proprie atare practici le vest gi central-europene. In acest sens precizim c& jirile romaine, aflate initial sub influenfa politick si cultural a Bizangului ortodox (ce nu cunoscuse 0 arti a blazonului), nu puteau prelua sistemul folosirii nsemnelor heraldice in forme identice celor ale statelor occidentale cat i alte orientiri cultural-politice Cu aceasta incheiem capitolul de fay subliniind c& desi tn cuprinsul stu am sbordat probleme teoretice generale ®, am finut totugi seama de aspectele ce intereseazi heraldica roméneasci, selectind cu precidere din multitudinea elementelor fntilnite tn stiinja europeani a blazonului doar pe aceles folosite in armorialul nostru_autohton. ® Vexi te aceat sens, de pildé, Mtctst pasountau, Oiten sont les dudes Ahévaldique médier wale?, ip Revue fransaise Phereldique et de sigilogeaphie, XXVIL, 1975, bul. no. 45, p. 711. * Autorii i dtlurle menualelor heraldice occidentale folosite pentru elcituires cepitolului de fagh dnt indicati fird exeepyie in Bibiografa prezencel lucriri (y. Partea a Iba, Anexey at. 2). www.dacoromanica.ro CAPITOLUL 2 DESPRE DEZVOLTAREA §TIINTEL_HERALDICE IN ROMANIA, DE LA APARITJIE $1 PINA IN PREZENT Spre deosebire de alte pari europene de veche culturi, pe tetitoriile cirora stlinga heraldict a cunoscut o dezvoltare infloritoare cu multe secole in urmi, in yicile romine, din considerentele de ordin traditional, fie politice, fie religioase amintite, aceasti discipliné nu s-a bucurat de o cercetare si de o reglementare strict ca in Apus. Legile heraldicii cit gi folosirea elementelor ce {i apartin—cu tot interesul aritat de domnii si de boierii nostri fagi de insemnele armoriate—nu au format niciodati in intreg trecutul rominese pin in secolul al XIXlea, vreo preocupare stiingifich anume, care si antreneze in realizarea ei, dack nu chiar pe heraldigtii de profesiune, necunoscuti la noi, micar pe vreunul dintre istoricii sau istorio- frafii nostri cu renume, care si abordeze in operele lor si un atare studiu, in chip metodjc 1 documentat. In rindurile ce urmeazi, vom ciuta si fixim atit momentul aparitiei in sarile romine a unor preocupiri cu caracter stiintific asupra disciplinei care guver- neazi legile blazonului, eit si si prezentim pe acei dintre oamenii nostri de culturé care, in decursul timpului, au abordat in diverse lucriri, subiecte privind stiinga heraldic& in general, dar mai ales pe cea autohtond in special. Studiul metodic al stiinfei heraldice in Romfnia nu incepe decit in cea de a doua jumatate a secolului al XIXlea, gisindu-si obitsia in necesitatea stabilirit de citre autorititile centrale a stemei statului national romin modern creat in. 1859. Cu mult inaintea acestei date, preocupiri de ordin heraldic— desi sporadice si accidentale— n-au fost totus straine unora dintre cronicatii sau istoricii romani, care, incepind din secolul al XVII-ea ¢{pind in prima jumitate a secolului al XIX-ea, au ficut mentiuni mai mult sau mai pujin ample asupra unot subiecte ce se refe- reat la gtiinga blazonului. Astfel, intr-un pasaj din Letopisepul Tari Moldovel, cro- nicarul Grigore Ureche explicé originea stemei Moldovei 4, in timp ce Miron Costin prezinta in doud dintre lucririle sale scrise in limba poloni, si anume in Cronica Tari Moldovei si Munteniei (aga-numita Cronica polona) 3i\ in Istoria fn. versuri polone despre Moldova si Tara Romdneascd (aga-tisa Poem poloni), cele doud egende heraldice, a capului de bour din stema Moldovei gi a « corbului» din cea a Tarii Romanesti *, Cit priveste pe Nicolae Costin, acesta descrie in Cartea pentru 2. Ge, Unset, Donn Tart Moldod of ita ler. Cronele Romine say Levpile Moldove! ji Veiahiel. Ed: « Ira publicerk de Mihail Kopliniceane, Tomul 1, Buc, 1872, p. 133 dde asemenes, Gnioone Unacrte, Letopiserl Tart Moldovel (edtieingrlith «|. de P. P. ‘Panaitesc (ed: alfa), Buc., ESPLA,, (1958), p. 65. #'y, Minow Cosni,"Opere comple. Edit, de V. A. Urechia. Tomal Il, Buc, 1888. Descrerea Tasit Moldovet ! Tarit Romdnest, p. 113 sf 121—123; v. gl Minow Cosmin, Opere, vol. I, Bd, ingrijth de P. P, Pangieescu, Buc., 1965. Crenica Tariter Maldouei jt Munteniei (Cronica polont), p. 226~227 i 228229; Luteria tn versuri polone despre Moldova’ yi Tore Reméneasct oema’ potent), p. 258-259 gl 262—263. www.dacoromanica.ro