Abacioei Bianca Olimpia Gr.

41 I

DESPRE STILUL NATIONAL IN ARHITECTURA

Cuvintele lui Alexandru Odobescu de la 1880 ca ,,indemn'' catre arhitecti, pentru pastrarea
traditiei nationale si pentru o arhitectura cu adevarat romanesca care sa se bazeze pe cea
traditionala, pot constitui o sursa de la care se pleaca in dezvoltarea stilul neoromanesc in
arhitectura romaneasca moderna : ,,Studiati ramasitele, oricat ar fi de marunte, ale productiunii
artistice din trecut si faceti dintr-insele sorgintea unei arte marete si avute..nu pierdeti nici o
ocaziune d-a va folosi de elementele artistice ce va prezinta monumentele romanesti ramase din
vechime; dar prefaceti-le, dezvoltati-le, daca stiti si puteti... '' 1
Primele generatii de arhitecti romani se formeaza in strainatate, cu predilectie la Paris, la
Ecole de Beaux-Arts, unde acestia se familiarizeaza cu tendintele in voga epocii, arhitectura
istorista, ce promoveaza un eclectism formal, ,,descoperirea'' arhitecturii medievale, a celei
vernaculare si a celei orientale ca surse de inspiratie pentru o arhitectura inclinata spre pitoresc.
Arhitectul Ion Mincu este unul dintre cei care studiza la Paris, iar intors acasa, va contribui
in mod esential la nasterea unui stil romanesc, denumit in cele din urma neoromanesc.
Conservator si traditinalist prin educatie si prin temperament, Mincu va evita execesele si invotiile
prea revolutionare, contrare ideilor sale despre armonie si simplitate in care el reuneste principiile
arhitecturii clasice cu cele ale arhitecturii populare. Mincu se va integra conventiilor vremii,
pastrand arhitectura sub primatul unei viziuni artistice derivate din caracterul mestesugaresc si
sprijinite pe prestigiul traditiei, clasice sau populare.
Ion Mincu este constient de ,,obligatiile'' sale fata de cultura nationala, el admira si iubeste
arta romaneasca, poezia, pictura , creatia noua a unor artisti ce au ca surse de inspiratie trecutul sau
viata de toate zilele a propriului popor, indragind si admirand in mod special bogatia de forme a
artei populare, distingand adevarata arta romaneasca de contrafacerile ei de salon. El a manifestat o
stradanie de a aborda o noua arhitectura nationala lipsita de fast si exagerari, a dorit sa construiasca
altceva decat lucrari inginerersti, ce i se pareau anonime, avand dorinta de a face altceva, care sa fie
mai evindent si mai bine integrat in valorile culturii nationale, ceva de o expresivitate artistica.
Alaturi de Ion Mincu, printre cei care fac parte din generatia de arhitecti educati la Paris sunt
Ion N. Socolescu, Alexandru Savulescu, George Sterian, s.a, ce creeaza stilul national romanesc in
1 Odobescu Al.I. Opere vol. II E.S.P.L.A. 1955, pag 83

arhitectura pornind de la istorismul si estetica eclectica promovata de Ecole Beaux-Arts. Astfel

stilul neo-romanesc a reprezentat varianta romaneasca a Art-Nouveau-lui francez, dar fiind o
varianta personala, nationala si autentica.
Elemntele definitorii stilului neoromanesc sunt inspiratia popular traditional romaneasca si
noutatea prin abandonarea stilului academic si eclectic. Neoromanescul a inceput cu creatia lui Ion
Mincu si a avut realizari remarcabile atata timp cat a preluat si schimbat prin interpretare si a
dezvoltat elemnte ce tineau de un vocabular consacrat al arhitecturii romanesti.
Ideea de la care pleaca creatorii neoromanescului este ca un stil national romanesc poate fi
elaborat doar printr-o interpretare si o sinteza a elementelor traditionale romanesti, identificate in
patrimoniul arhitecturii vechi romanesti, pe care acestia il studiaza acum. Acest patrimoniu este
reprezentat de arhitectura munteneasca a secolului al XVIII-lea si de arhitectura moldoveneasca din
epoca lui Stefan cel Mare, si consta in mare parte in arhitectura religioasa. Acest interes pentru
arhitectura religioasa este determinat si de faptul ca ortodoxia era asociata cu ideea de romanitate.
Arhitectura munteneasca a secolelor al XVII-lea si al si al XVIII-lea ofera la inceputul crearii
stilului national cele mai reprezentative modele: Palatul de la Mogosoaia, Manastirile Hurezi,
Vacaresti, Biserica Stavropoleos. In aceasta perioada se va raspandi un element ce va deveni
specific stilului neoromanesc, si anume corpul de cladire deschis spre exterior, in diverse variante:
pridvor deschis pe arcade, foisorul, loggia, galeria deschisa.
Arhitectura din epocile lui Serban Cantacuzino (1678-1688) si Constantin Brancoveanu
(1688-1714) se carcaterizeaza prin elemente de sorginte bizantina si post-bizantina cu influente ale
barocului occidental preluate prin intermediul arhitecturii otomane contemporane intalnite in
decoratia sculptata. Coloanele si braul in torsada, relieful inalt, ce impodobeste coloanele
pridvoarelor si foisoarelor si ancadramentele ferstrelor cu motive vegetale si zoomorfe, balustradele
traforate, medalioanele policrome de sub cornise, constituie principala sursa pentru eleborarea unui
nou vocabular decorativ la sfarsitul secolului al XIX-lea.
Repertoriul imprumutat in special din ornamentatia bisericilor din Muntenia si Moldova si din
arhitectura civila a targurilor sau a satelor romanesti a conferit un prestigiu arhitecturii traditionale
romanesti, ridicand-o la rang egal cu sursele de inspiratie occidentale, folosite pana acum in
ornamentarea marilor edificii.
Momentul Mincu a reprezentat in arhitectura romaneasca prima manifestare artistica
nationala, definita ideologic, organizatoric si stilistic. El a aparut ca o reactie directa impotriva
eclectismului si academismului ce se manifesta pretutindeni.
Lucrarile lui Ion Mincu nu sunt numeroase , opera sa cuprinzand insa o gama variata de
domenii, realizand locuinte de tipul vilei sau locuinte reprezentative, edificii publice, in fiecare
dintre aceste lucrari, Mincu fiind interesat sa gaseasca solutii noi, dictonul latin ,, non multa sed

multum '' aplicandu-se si pentru creatiile sale arhitecturale.

Prima manifestare neoromaneasca este Casa generalului Lahovary ce dateaza din anul 1886,
lucrare considerata a exprima direct o ,,atmosfera romaneasca'', cu o volumetrie echilibrata,
simetrica, cu pridvor de casa bioiereasca, stalpi din lemn asezati pe socluri de zidarie, cu arce
lanciolate, butoni de ceramica si frize in teracota. Aici arhitectul renunta la maniera academica si
eclectica, prezente in constructiile vremii, in favoarea unei noi arhitecturi ce dorea sa continue o
traditie autohtona rupta brutal de stilul eclectic importat. Casa are un aer traditional romanesc, dar
si unul novator in conceperea partilului casei si in rezolavarea de detaliu, care foloseste tehnici si
materiale traditionale. Aceasta se caracterizeaza printr-un rafinament desavarsit in alegerea
culorilor, in studierea proportiilor, in compozitia volumelor si dozarea decoartiilor. Acest eveniment
deosebit in climatul eclectic si academic al Bucurestilor avea sa modifice cursul arhitecturii
romanesti, moment ce fusese parca anuntat inca din 1851, de Odobescu intr-un program ce milita
pentru pastrarea traditiei nationale si pentru o arhitectura cu adevarat romaneasca care sa se bazeze
pe cea traditionala.
In anul 1890, Ion Mincu construieste in acelasi stil ,,Scoala Centrala de Fete'', iar mai tarziu
in anul 1892 marele arhitect realizeaza opera sa emblematica numita initial ,,Carciuma Romaneasca
'', iar mai traziu ,,Bufetul de la Sosea'', ce a fost proiectat initial pentru a fi pavilionul romanesc
pentru Expozitia din 1890 de la Paris.
Aceste cladiri sunt cele mai importante exemple in care regasim principalele atribute ale
scolii Mincu : indepartarea de fond fata de academism, parasirea rigiditatii compozitionale si
intelegerea spiritului si a formelor arhitecturii traditionale.
O referinta a lucrarilor lui Mincu au fost casele de targoveti din Capitala anilor 1890, acestea
avand acelasi tipic: streasina proeminenta cu profilatura de semicercuri si / sau acolade, cerdac larg,
arce polilobate sprijinite pe stalpi din lemn cu capiteluri crestate, motive florale si volute. De
asemenea un alt element comun operelor de arhitectura ale acestuia sunt elemntele de stuc
reprezentand flori, pasari si animale, elemente ce incadreza golurile fatadelor, usilor sau ferestrelor.
Bufetul de la Soseaua Kiseleff, realizat dupa planurile pavilionului romanesc de la Expozitia
Universala de la Paris din anul 1889 reprezinta preluarea matricei stilistice a vechilor case boieresti
in plan, volumetrie, decoratii, dar si a spiritului traditional si a formei arhitecturii populare,
transpunerea traditiei intr-o forma noua, originala. In aceasta opera, arhitectul reia teme consacrate,
cum ar fi: parterul cu spatiul de depozitare, loggia pridvorului, scara de acces, ornamentele florale,
arcadele, sarpanta cu streasina ampla, si le aduce pe toate la un nivel de rafinament desavarsit.
Casa, numita initial Carciuma romaneasca a aparut in epoca ca un lucru deosebit. Un
arhitect roman isi propusese pentru prima data sa creeze un stil modern national, romanesc intr-o
epoca in care curentul cosmopolit importat invada capitala. Casa a fost conceputa la cativa ani de

la intoarcerea de la studii de la Paris unde facuse cursuri de Teoria arhitecturii si de Clasic cu

celebrul profesor Julien Gaudet (1834-1905) . Ceea ce invatase de la ilustrul sau profesor erau chiar
destainuirile de credinta ale acestuia : ,,E o tendita azi sa se dispretuiasca traditia. Aceasta
inseamna de fapt ca dispretuiesti indelungatele sfortari depuse de-a lungul veacurilor de
generatiile muncitoare care ne-au precedat. De cele mai multe ori aceasta inseamna sa-ti maschezi
ignoranta, sa te prefaci ca dispretuiesti ceea ce de fapt nu cunosti, pentru a fi scutit de nevoia
cunoasterii. Cele mai frumoase epoci sunt cele in care traditia a fost cel mai mult respectata...'' 2
Aportul lui Mincu la crearea unui stil national si la dezvoltarea unei arhitecturi nationale
valoroase a fost unul hotarator.
Sfarsitul secolului al-XIX-lea si inceputul unui nou secol au reprezentat pentru arhitectura din
Romania un inceput deosebit de promitator pentru scoala nationala de arhitectura si pentru o
arhitectura specifica. Pentru crearea unui stil modern romanesc era nevoie insa nu numai de o
cunoastere aprofundata a arhitecturii nationale traditionale, ci si de o adanca intelegere a conditiilor
de dezvolatre economica si sociala a tarii in toata existenta ei.
Personalitatea lui Ion Mincu a fost legata de miscarea culturala nationala de la sfarsitul
secolului al XIX-lea ce avea ca principal scop afirmarea identitatii nationale romanesti, miscare
printre a carei initiatori s-a numarat. Astfel el a fost considerat reperul esential al noului curent
arhitectural de inspiratie traditionala.
Noua miscare Art Nouveau, ce s-a format in Belgia , va fi devansata cu aproape zece ani de
operele arhitectului roman Ion Mincu ce au avut caracteristici similare noului stil. Evenimentele ce
vor urma imediat dupa anul 1900 in arhitectura tarii noastre vor demonstra puternica dorinta a
arhitectilor romani de a crea o scoala nationala de arhitectura. Scolile sunt in primul rand forme ale
miscarii artistice . De aceea ele sunt apropiate curentelor artistice, dar se deosebsc de acestea in
unele privinte . Astfel scolile au un caracter centripet, in timp ce curentele au un caracter centrifug.
Primele sunt localizate , iar celelalte sunt temporale.
In arhitectura romaneasca din perioada inceputului de secol, dominat de stapanirea in zona de
Nord-vest a Imperiului Austro-Ungar, si de influenta Frantei, in zona de Sud, se pot distinge doua
moduri de manifestare ale noului curent modern in functie de regiune si de contextul socioeconomic diferit: in Transilvania si Banat se poate vorbi de o influenta directa a Secession-ului
vienez, autorii fiind locali sau austro-ungari, iar in Tara Romaneasca si intregul vechi Regat se poate
observa influenta franceza, autorii fiind romani sau francezi.
In Tara Romaneasca legatura cu Parisul prin tinerii romani formati in scolile si academiile
franceze, avandu-l in fruntea lor pe arhitectul Ion Mincu, avea sa influenteze creatia artistica a
acestei perioade. De aceea, manifestarile arhitecturale pot fi variante ale Art Nouveau-lui francez.
2 GAUDET, Julian, Elements et theorie de l'architecture, Paris,1909

Contextul economic, social si politic era insa diferit. Astfel ambitia si dorinta teribila a generatiei
lui Mincu de a renunta la arhitectura eclectica straina tarii si a pune bazele unei scoli nationale de
arhitectura a facut ca miscarea de modernizare a artei din Tara Romneasca sa devanseze cu aproape
un deceniu miscarile similare din Occident.
De aceea stilul neoromanesc a reprezentat varianta romaneasca a Art-Nouveau-lui francez Se poate
spune ca este o varianta personala, nationala, autentica si simultana cu miscarea internationala.
Cateva dintre elementele definitorii stilului neo-romanesc sunt : inspiratia popular traditional
romaneasca, noutatea prin abandonarea stilului academic si eclectic, interpretarea si dezvoltarea
elementelor ce tin de vocabularul cosacrat arhitecturii romanesti, in final stilul a devenit unul greoi,
datorita exagerarilor, neexistand posibilitatea unei dezvoltari ulterioare.
Arhitectura similara Art Nouveau-lui international, arhitectura stiluilui neoromanesc a fost
imbratisata si de alti reprezentati de seama ai arhitecturii din tara noastra , in perioada 1900, cum ar
fi : Grigore Cerchez, Cristofi Cerchez, Petre Antonescu, Nicolae Ghica-Budesti, etc.
Adeptii stilului neoromanesc se vor inspira din arhitectura bisericeasca recurgand la elemente
apartinand epocii brancovensti si post-brancovenesti. In plina epoca manierista, decadenta stilul
neo-romanesc a propus un alt drum ce se dorea national, ce viza in primul rand aspectul exterior al
cladirilor prin propunerea unor decoratii inspirate sau uneori preluate total din elementele
decoartive ale arhitecturii bisericesti. Reperele cele mai importante din repertoriul arhitecturii
neoromanesti au fost : biserica manastirii Curtea de Arges si biserica Stavropoleos. Cu toate ca
reprezentatii curentului au dorit o revitalizare a arhitecturii, in final s-a ajuns la o combinatie intre
intre neoclasicism, elemente orientale, bizantine si elementul traditional romanesc. Stilul va sfarsi
prin a complica raportul dintre elemente si volume, modificand proprotiile si decoratiile care vor
deveni greoaie. Acest aspect va tinde catre o maniera national-rustica, uneori rurala, astfel
reprezentantii stilului incepand sa se indrepte incet catre arhitectura moderna.
Ornamentatia specifica stilului este imprumutata in special din cea a bisericilor din Muntenia
si Moldova,dar si din arhitectura civila a targurilor sau a satelor romanesti . Acest fapt va conferi
prestigiu arhitecturii traditionale romanesti, ridicand-o la un rang egal cu sursele de inspiratie
occidentale.
Exista mai multe filoane de inspiratie : decoratia bisericilor din Tarile Romane, reprezentand
chintesenta performantelor constructive auohtone; arhitectura curtilor boieresti si domnesti din Tara
Romaneasca si Moldova din secolele al XVII-lea si al XVIII-lea; arhitectura caselor taranesti si
arhitectura vernaculara, sau cele cu caracter regional.
Temele arhitecturii traditionale prelauate cu predilectie in stilul neo-omanesc sunt : volumul
compact care evoca tipologia arhitecturii taranesti, in varianta cea mai simpla o prisma alba,
acoperita in patru ape. Prin substractia unei parti a acestui volum se obtine un spatiu acoperit dar

deschis, care este veranda, cerdacul, prispa. In ceea ce priveste loggia, aceasta nu este considera ca
facand parte din vocabularul autohton traditional, fiind vorba de o influenta occidentala a Renasterii
venetiene ori a palatelor princiare din Constantinopol, desi se incerca o legatura intre loggie si
prispa traditionala.
O alta tema este foisorul, care evoca tipologia culei oltenesti sau bow-window-ul, care sugereaza
influentele balcanice in arhitectura romaneasca, volumele care avanseaza la etaj in afara conturului
parterului fiind rezolvari comune in spatiul fostului Imperiu Otoman.
Zona de intrare compusa din foisor sau pridvor si scara de acces, tratate monumental, ce se
desfasoara pe fatada principala sunt elemente de arhitectura autohtona.
Elementele de vocabular ornamental folosite cu predilectie sunt: braul profil orizontal cu
sectiune semicirculara sau in forma de torsada, impletitura stilizata si geometrizata realizata din mai
multe profile subtiri care in arhitectura sacra ortodoxa are o simbilostica legata de Sfanta Treime;
cornisa este un alt element decorativ important prin formele elaborate pe care le primeste; o
rezolvare preluata din arhitectura veche munteneasca o reprezinta registrele orizontale din caramizi
asezate la 45 de grade fata de zidarie. Ancadramentele ferestrelor reprezinta de asemenea un
important elemnt decorativ definitoriu pentru stilul neoromanesc, cele mai simple constau in
sugerarea unui arc frant prin simpla scobire a muchiilor ferestrelor.
Arcul trilobat si fereastra cu terminatie trilobata la partea superioara, mai mult inalta decata
lata, trmit in zona oriental-balcanica, si subliniza radacinile bizantine ale arhitecturii traditionale
romanesti. Acest tip de arc se plaseaza intre arcul in plincintru si arcul ogival, facand o trimitere
directa la arhitectura orientala.
Registrul de ocnite si ancadramentele in forma de arce in plin cintru dispuse in mod repetitiv
sub cornisa cladirii, sunt intalnite intr-o mare varitate de interpretari.
In ceea ce priveste materialele folosite , acestea trebuie sa confere arhitecturii o atmosfera
traditionala. Se intalnesc campuri tencuite vopsite in alb, care contrasteaza cu piatra cioplita sau cu
ornamente turnate in praf de piatra. Ceramica smaltuita evoca ornamentele arhitecturii bisericilor
din Moldova. Lemnul este de asemenea utilizat uneori in decoararea copertinelor asezate deasupra
intrarilor de forma circulara. Acesta este oranamentat cu incrustari, preluand motive din repertoriul
arhitecturii populare si, de regula fara incercari de stilizare. Fierul este folosit la grilaje sau parapete
de balcon , dar fara o incercare de expresie autohtona.
Modul creativ in care Ion Mincu interpreteaza ornamentica romaneasca a fost subliniat de toti
cei care s-au aplecat asupra operei acestuia ,, multiple influente si referiri in diverse arhitecturi,
constituind totusi impreuna finalmente, un tot arhitectural consecvent'' C.Lazarescu. Pentru
majoritatea operelor sale Mincu a folosit ca ornamnet pentru fatade, caracterul de litere arhaic
romanesc, ceea ce a conferit monumentului de arhitectura un aer romanesc din punct de vedere

vizual. Interventia asupara caracterului de litera , il apropie astfel in spirit de contempoarnul sau,
Charles Rennie Mackintosh.
Perioada de manifestare a neoromanesc-ului a constituit o constentizare a traditiei si o
intoarcere retrospectiva asupra acesteia si o incercare de recuperare si valorizare. Apelul la
reinvestigarea traditiei nu a pornit doar din zona arhitecturii, aceasta intoarcere fiind impusa intr-o
oarecare masura si de spirutul epocii, mai ales planul politic si cel administrativ.
Neoromanescul poate fi considerat al doilea stil arhitectural autohton, care cauta integrarea
arhitecturii traditionale intr-o arhitectura culta, dupa stilul brancovensc, avand de cercetat si de
recuperat ceea ce insemna traditia. Acesta este unul dintre rezultantele emanciparii nationale starnite
de pasoptism si amplificate de obtinerea Independentei de Stat si apoi de proclamare a Regatului.
Inca de la inceput, neoromanescul a fost caracterizat de oscilatie intre traditional si stilurile
de provenienta occidentala , deoarece itemeietorii stilului au facut studiile de arhitectura in marile
scoli europene. Astfel, Ion Mincu va pendula intre neoromansc, eclectism si neoclasicism, iar Petre
Antonescu intre neoromanesc, academism si clasicism.
Cu toate ca reprezentantii stilului neoromanesc au realizat capodopere demne de admirat,
curentul in sine nu s-a manifestat si spre alte zone ale artei, neavand reguli de compozitie ci doar
referinte si un limbaj arhitectural identic.

BIBLIOGRAFIE

1. Mihail Caffe, Ion Mincu, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1970

2. Nicolae Petrascu, Ion Mincu 1852-1912 Arhitect roman , intemeietor al scolii nationale de
arhitectura
3. Stilul national romanesc, arhitectura si proiect national, Ed. Noi Media Proiect
4. Narcis Dorin Ion, Monumente din Bucuresti, Ed. Noi Media Print
5. Marian Moiceanu, despre un secol de Arhitectura Moderna Romaneasca, Ed. Universitara,,I.
Mincu'', Bucuresti, 2006
6. Marius Marcu Lapadat, Fetele ornamentului,Arhitectura bucuresteana in secolul 20 , Ed.
Univers Enciclopedic, Bucuresti, 2003
7. Horia Dinulescu, O dubla ipostaza a traditiei, Arhitectura romaneasca de la sfarsitul
secolului al XIX-lea pana la jumatatea secolului XX, ed. Universitara ,,I. Mincu'', Bucuresti,
2013