Referat la Istoria Arhitecturii

Palatul Renascentist

Profesor: Daniela Georgeta Marian

Studeni: Bidilean George Alexandru
Morar Sergiu
oca Bianca Lois
Facultate de Construcii i Arhitectura
An II ; Semestrul I

Palatul Renascentist
de la etapa timpurie (Quattrocento - Manierism)

In timp ce arta gotica stapaneste nordul Europei pana la sfarsitul secolului al XVI- lea, arhitectii
italieni se rup de traditia franceza si in cursul secolului al XV-lea , creaza o alta arhitectura. Aparitia
acestui stil a fost posibila datorita faptului ca in Italia traditia antica s-a mentinut in stare latenta mai
puternic decat in alte tari. De aceea, trecerea de la arhitectura medievala la cea a Renasterii s-a facut intrun timp foarte scurt,
Urmand evolutia ei normala , arhitectura Renasterii a asimilat mostenirea bizantina si gotica si a
ajuns la solutii originale printr-o lupta intre planul longitudinal, gotic si cel concentrat, bizantin.
Arhitectura Renasterii a creat o noua conceptie de organizare a spatiilor si a stabilit intre
obiectul arhitectonic si spatiu, un raport care se deosebeste de cel din Evul Mediu.
Renaterea a nceput n Italia, deoarece era cea mai bogat ar din Europa i era posesoarea unei
ndelungate tradiii artistice.
Renasterea italiana e periodizata in trei epoci relativ distincte:

- Renasterea Timpurie Quattrocento : 1420 1500

Se dezvolta mai ales in centrul si nordul Italiei, evidentiindu-se prin:

Scoala Toscana (cu centrul la Florenta)

Leon Batista Alberti Palatul Ruccelai

Palatul Ruccelai reprezinta tipul clasic, de forma cubica si cu fatadele decorate cu pilastrii. Alberti
incearca sa patrunda legile frumusetii de structura, proportii, ritm etc. Maniera fatadelor este sobra,
desenul lor prezinta gratia pe verticala a nivelelor de la puternic spre rafinat mai ales prin cele trei ordine
grecesti suprapuse : doric, ionic si corintic. Spre deosebire de cladirile normale pentru evul mediu, cu
geometrie inexacta, ferestre haotice, fatada Palatului Rucellai contrasteaza prin ordine, logica si opulenta.
Alberti foloseste elementele stilistice din antichitate cum ar fi pilastratura, antablamentele si mai
ales cornisa evazata. Singurul element de ev mediu, fereastra bifora cu coloneta este reutilizat intr-un
context cu aparenta clasica.

Filippo Brunelleschi Palatul Pitti

Brunelleschi este unul dintre cei mai mari arhitecti ai Renasterii
timpurii. A studiat monumentele antice care i-au influentat pe multi
arhitecti si oameni de stiinta ai vremii. A intocmit planul palatului
Pitti, cea mai mare cladire civila din Italia dupa cea a Vaticanului.
Piatra rustic d palatului un aer sever i puternic consolidat prin seria de trei ori-repetat de apte
deschideri de cap de arc, ce amintesc de un apeduct roman. Palatul Pitti este realizat intr-o forma
deschisa, diferita de cubul clasic, fara curte interioara, in schimb cu un parc de mari dimensiuni.

Scoala Venetiana.
Este perioada de cautare si formare a noului stil, in care persistenta traditiei confera acestei
arhitecturi un farmec aparte. Se introduce o noua modalitate de constructie a celor doua piete de forma
trapezoidala, doua trapeze isoscele, una cu latura mica spre Marea Adriatica, cealalta mai lunga, mai mare
in lungime acceptand perspectiva pe simbolul cladirii de cult.

Pietro Lombardi - Palatul Dogilor

Intalnim un gotic suprapus cu elemente renascentiste. Pietro Lombardi intervine in amenajarea curtii
interioare care face legatura cu accesul secundar spre catedrala San Marco. . Fatadele au un decor nu
numai scultural ci si de finisaje. El a adus prima idee cu scara tratata ca pe un obiect de arhitectura care
face legatura cu un anumit nivel. A gandit-o in doua rampe elegante, foarte antic desfasurat, dominate de
doi colosi cu trimiteri mitologice.
Bartolomeo Bruno - Palatul Ca DOro
Plastica de grafica picturala folosita este in aceeasi categorie de nuante de ocru, culori
meridionale de la alb chiar rosu intens. Are doua fatade, o fatada intoarsa inspre canalul grande in care
imaginea surprinde placut detalii preluate din Palatul Dogilor, joc de plin si gol pe fatade, avem un acces
viziual cu 5 arcade, arcada centrala e mai ampla, iar partea superioara e terminata intr-un anumit model de
piese sculpturale. Fatadele sunt asemanatoare, dar cu putine diferente in modul de tratare, una ofera o
primire publica mai ampla sugerata prin marirea decupajului de la parter si prin suprafetele vitrate sus,
unde sunt spatiile de receptie.

Apogeul Renasterii Cinquecento : 1500 1550

La sfarsitul secolului al XV-lea , schimbarile din viata politica si economica a Europei
determina inceputul decaderii artelor italiene. Centrul artistic se muta de la Florenta la
Roma.

Baldasare Peruzzi Palatul Massimo alle collone

Este considerat una dintre capodoperele arhitecturii manieriste. Faada curb, care urmrete
traseul strzii, are o compoziie simpl i sobr. Parterul este separat de etaje printr-un antablament
pronunat, purtat de coloane i de pilatri. Partea de deasupra parterului, tratat cu un bosaj nedifereniat,
are trei registre de goluri de dimensiuni i forme diferite; pe elevaie nu exist nici un element care s
indice numrul etajelor i demarcaia lor. Accesul n cldire se face strbtnd un portic adnc, ce
contrasteaz cu suprafaa plan a paramentului cldirii. Compoziia simetric a faadei anun o dispoziie
simetric a planului, cel puin n privina spaiilor principale. n realitate ns, nimic din ceea ce pare s
indice elevaia nu corespunde cu interiorul cldirii. Accesul principal, amplasat chiar n axul de simetrie al
faadei, conduce ntr-un gang care debuteaz ntr-un col al curii de onoare; cele trei registre de ferestre
de deasupra parterului corespund unui numr de dou etaje..

Bramante Palatul de la Cancelleria

Bramante s-a orientat pe monumentalitate. Cancelleria este palat administrativ conceput pe

modelul compunerii in plan si a fatadelor dupa modelul vilelor, volume prismatice simple, in general pe 2
nivele cu un parter ma putin decupat orientat spre spatiul strazii cu functii administrative pe cele 2 nivele,
decupaje raportate la suprafata de zi mai mici decat la palatele de locuit. Compozitia in plan a insirarii se
face dupa succesiunea unor curti interioare. Curtile interioare sunt pe modelul palatelor de locuire si
reprezinta un spatiu de intalnire si de comunicare.
Prezinta galerii pergole pe doua nivele , ritm punctat de
medalioane care devin un lait motiv al Cinquecento-oului si ca
detaliu piese cu valoare de continut (functia) care pe acest volum
este plasat pe coltul cladirii si face trimitere la functie prin
prezenta crucii, prin legatura cu functia administrativa si cu
Vatican.
Faada lunga are un ritm de pilastri plati prin care se urmareste
structura pe 2 nivele, dublat ntre ferestrele arc, sunt florentine ca
si concepie. Dei conceptul de zidarie elaborat este antic romane n originea sa in centrul curtii dreptunghiulare, cele dou
etaje inferioare sunt reprezentate de loggii deschise, cu arcade.

Raffaello Sanzio da Urbino Palatul Pandolfini

Aduce un anumit pitoresc printr-un joc de inaltime al volumelor si jocuri subtile de ceea ce inseamna
parapeti si balcoane, rezalituri, intranduri, iesinduri, decrosuri, toate aduc acel mic rang de cochetarie si
farmec pe fatade.

Raffaello Sanzio da Urbino Palatul Caffarelli

Formula tipica de prisma cu asemanare intre preferintele lui bramante de a fixa parterul si de a face un
joc subtil intre goluri patrate pe fiecare nivel si golul dreptunghiular al ferestrelor apropiind raportul de
egalitate intre plin si gol. Preia ideea de galerie expusa la parter.

Renasterea Tarzie si Manierismul : 1550 1580

Andrea Palladio Palatul Chiericati
Cea mai resemnata personalitate a acestei perioade este Andrea Palladio. Esenta creatiilor
sale rezida in prelucrarea formelor clasice , adaptate la noi cerinte. Renunta la decoratia superfluenta,
accentuand expresivitatea arhitecturala.
Palatul Chiericati se caracterizeaza prin importanta circulatiilor pe vertical (prin pozitie si tratare), portic
la nivelul parterului, mentinerea deschiderilor la etaj, accentuarea prin plin, a zonei central, ordin
ionic+toscan, frize, metope, medalioane,trigrife, la etaj parament alternat-coronament/alternant si
balustrada cu balustrii.

Caracteristici generale
ale Renasterii
Principalele tipuri si trasaturile
generale ale palatelor italiene sunt
cristalizate la Florenta, palatele
florentine devenind modele pentru
restul oraselor. Cu toate acestea, de la inceput se contureaza o diferenta majora intre palatele florentine si
cele venetiene.
Palatele florentine au un aspect de fortareata, cu ziduri puternice, bine ancorate in sol si in care domina
plinul (zidul) fata de gol (ferestre). Ele au forme bine geometrizate (paralelipipedice, cubice), in care
accentul cade pe liniile drepte, unghiurile de 90 grade.
Abia in Renasterea tarzie, spre Manierism si Baroc se renunta treptat la predominanta liniilor drepte,
apreciindu-se tot mai mult cele curbe, spiralate, sinuoase pentru a se exprima astfel dinamisul,
fragmentarea sau accidentarea fatadelor.
Din punct de vedere al planului, palatele florentine reiau vechea dispozitie a caselor romane, fiind
compuse de regula dintr-o curte interioara delimitata de siruri de arcade sprijinite pe coloane, in jurul
careia sunt dispuse 1-2 etaje cu spatiile functionale necesare desfasurarii vietii.

Ca si in cazul caselor romane, viata intregii familii este concentrata spre interiorul casei curtea
interioara, desi acum mai mult ca altadata, prin ferestrele de la fatadele exterioare se realizeaza si o
deschidere spre strada sau parcuri si gradini. Aspectul relativ greoi al palatelor este determinat de
predominanta liniilor orizontale, folosirea pietrei ca material de constructie si predominanta plinului fata
de gol.
Astfel, fiecare etaj este subliniat prin liniile orizontale ale corniselor decorative si accentueaza separarea
neta a acestora. La randul lor, ferestrele formeaza si ele o linie orizontala. Totusi, pentru a elimina
monotonia acestor fatade, se face o diferentiere intre etaje prin: ritmul, forma si dimensiunile ferestrelor,
decorarea lor cu variate elemente arhitectonice, folosirea ordinelor arhitectonice si jocul alternantelor de
bosaje.
In general, palatele renancentiste au deschideri dreptunghiulare (ce devin elemente definitorii pentru
stilul renascentist), fiind incununate de arcade semicirculare, frontoane in variate solutii. Aceste ferestre
prezinta dimensiuni ce cresc de la parter (unde sunt cele mai mici pentru a asigura apararea locuitorilor
intr-o perioada inca tulbure si de conflicte) spre etajele superioare.
De asemenea, ritmul in care ele strapung plinul fatadelor este inca lent, riguros calculat matematic, pe
verticala linia ferestrelor atenuand putin impresia de orizontalitate data de cornise. Aceasta linie verticala
a ferestrelor este dublata uneori de pilastrii ce au capiteluri clasice, repartizati dupa regula stricta data de
Vitruvius: la parter doricul, la primul etaj ionicul, iar la cel de-al doilea, corinticul.
Folosirea pietrei de rau, diferit taiata sau fasonata, sporeste impresia de robustete, ea alternand de la
parter spre etajele superioare, de la piatra bruta cu bosaje in relief sau taiata in diamant, la piatra fin
slefuita, fara bosaje evidente. Toate palatele florentine prezinta una sau doua intrari cu ancadramente
dreptunghiulare ca si la ferestre si puse in evidenta prin frontoane, cornise decorative sau coloane si
colonete angajate cu capiteluri ionice si corintice.