Institutie si institutionalizare in viata bisericeasca.

Importanta si
actualitatea problemei

O viata organizata nu este posibila fara piloni institutionali,pe care ea

sa se aseze in cautarea unui echilibru absolut trebuitor mentinerii si
propagarii vietii.Iar acesti piloni nu sunt decat institutiile.
Este alta problema aceea a procesului de institutionalizare si a gradului
de institutionalizare ,precum si aceea a continutului care se acumuleaza in
orice institutie.
Deformarile si denaturarile care survin in procesul de
institutionalizare,in gradul de institutionalizare si in insusi continutul
institutiilor pot prejudicia intr-o mare masura calea dezvoltarii normale.
Problema aceasta de discuta de o vreme incoace intr-un larg camp de
cercetari.Ea face obiectul tuturor stiintelor sociale.Ea preocupa si diversele
ramuri ale Teologiei si in primul rand ,studiul Dreptului bisericesc,intrucat
credinta religioasa ,in genere,si cea crestina ,in special,au imbracat forme
institutionale si nu se pot dispensa de ele.Cu alte cuvinte,ceea ce se
numeste institutie reprezinta si in viata bisericeasca o realitate
,infatisandu-se sub diverse aspect si numiri,care designeaza niste entitati
pe care se reazema viata religioasa organizata si in speta viata organizata
a Bisericii.
Pe tema institutionalizarii vietii religioase crestine i se fac Bisericii
grave reprosuri de catre asa-numitele curente de gandire crestina
libera,care,desi au atitudine contestatara fata de institutionalizarea
fenomenului religios,au sfarsit ele insele prin a se institutionaliza
,adoptand in cele din urma numele generic de biserici libere.
In rand cu acestea,exista si alte curente de gandire contemporana
,care,de asemenea ,au adoptat atitudine contestatara fata de toate
felurile de institutionalizari posibile.
Facand abstractie de postulatele legitime,de innoire si de adaptare
continua a formelor de organizare a vietii omenesti la conditiile mereu noi
pe care le aduce cu sine progresul, toate celelalte critici si revendicari ce
se formuleaza in legatura cu randuielile institutionale de organizare a
vietii sociale nu fac decat sa creeze confuzii.
Abordarea problemei din latura Teologiei s-a soldat cu foarte
numeroase confuzii interconfesionale,care se oglindesc mai ales in

scrierile eclesiologilor care ignora complet aspectul institutional al Bisericii

si se lanseaza in tot felul de reverie pnevmatice, kerygmatice,doxologice
si chiar glossolalice,stalcind intelesul cuvintelor si al adevaratei invataturi
despre Biserica.
Nedepasind apoi orizontul unor mici catehisme sau manual elementare
de initiere in normele de organizare si de conducere a Bisericii,o seama
dintre cei ce se indeletnicesc cu astfel de chestiuni emit teorii despre niste
institutii canonice de conducerii a Bisericii ,care ar fi autentic crestine,
desi sunt detasate complet de corpul eclesial,adica de corpul social al
Bisericii.
Dupa cum se stie ,institutiile din cadrul vietii omenesti poarta un
vesmant juridic corespunzator fiecaruia dintre ele si care in unele cazuri
,dobandeste taria unei adevarate cuirase .Acest vesmant juridic este
forma cea mai simpla de institutie juridica.
Dar prin notiunea de institutie juridical ,intr-un sens mai propriu
terminologiei de specialitate ,se mai intelege si un al doilea lucru ,si
anume :suma normelor juridice inchegate intr-un sistem care
reglementeaza activitati constant si de utilitate deosebita pentru
societate.

Institutiile religioase

Acestea sunt institutii cu caracter aparte ,care insa nu se detaseaza din

ansamblul celorlalte.
Istoriceste,ele apar simultan cu cele sociale nereligioase,caci,in mod
inevitabil,ele insele au caracter social.Ele intra apoi in legatura inevitabila
cu cele politice si juridice ,de indata ce apare organizatia de stat sau
Statul propriu-zis.Din aceasta legatura ,institutiile religioase isi insusesc
unele forme si randuieli specific institutiilor politice ,precum si vesminte
juridice mai simple sau mai bine inchegate .Ele raman insa institutii aparte
,cu caracteristici proprii.
Cum se prezinta acestea?
Cum este si firesc,liantul care determina formele institutionale ale
religiilor il constituie un element specific sau aparte,deosebit prin natura
lui de celelalte liante sociale si care se numeste credinta religioasa.Cu
toate ca aceasta are un continut foarte variat,dupa religii,confesiuni

,denominatiuni,in structura ei intima,ca si in manifestarea ei

fenomenala,se pot constata elemente comune tuturor religiilor.
In mare, aceste elemente comune pot fi reduse la doua:credinta ca
fapt psihic specific,ca stare de constiinta,si apoi modurile de exteriorizare
ale ei.
La randul lor si modurile de exteriorizare ale credintei sunt in principal
de doua feluri:unele care constau in acte si forme de cult propriu-zis,iar
altele care constau in acte si forme de organizare sociala si de conducere.
De fapt ,si actele si formele de cult au in mod inevitabil character
social,cu exceptia celor foarte intime si strict individuale .
Privite in ansamblu ,institutiile religioase se prezinta deci sub doua
aspecte fundamentale:
1)sub forma de cult
2)sub forma de organizatie sociala
Sa vedem mai intai aspectul institutional de cult sau aspectul cultic
institutional al religiei.
Acesta nu trebuie confundat cu notiunea moderna de cult,de care va fi
vorba la locul sau.
In sens strict religios ,cuvantul cult inseamna exteriorizarea credintei in
scopul de a savarsi actul pe care-l indica insusi cuvantul cult,care vine de
la latinescul cultus,si anume pe acela de a cultiva ceva intr-un anumit
scop.In cazul concret ,actul de a cultiva legatura cu divinitatea in scopul
de a i se da cinstirea cuvenita si de a se asigura pe aceasta cale fie o
simpla protejare din partea ei,fie o purtare de grija complexa pentru un
timp determinat sau pentru intreaga viata ,fie,in cele din urma,pentru a
se obtine din partea ei ceea ce se numeste mantuirea ,ca tel final al vietii
pamantesti ca si al vietii de apoi.
Mijloacele prin care se realizeaza exteriorizarea credintei religioase pot
fi impartie in mod principal in trei categorii:
1)gestul
2)cuvantul
3)cantul

Liturghia nu este numai o forma a cultului