Sunteți pe pagina 1din 6

Libertatea de exprimare in

jurisprudenta CEDO

In continutul art. 10 paragraf 1 al Conventiei este consacrata


libertatea de exprimare a persoanei, care include libertatea de
opinie, de primire si de transmitere de informatii, idei, fara vreun
amestec al autoritatior publice si fara a tine seama de frontiere.
In acelas timp, este consacrat dreptul statelor de a supune
societatile de radiofuziune, de cinematografie sau de televiziune
unui regim de autorizare.
Libertatea de exprimare este considerata cea mai puternica
arma de aparare a drepturilor si libertatilor persoanelor impotriva
oricarei manifestari antidemocratice.
In jurisprudenta Curtii, notiunea de exprimare inglobeaza si
libertatea de expresie artistica, permitand schimbul public de
informatii si idei culturale, politice si sociale sau de orice tip.
In considerarea acestor norme, Constitutia Romaniei consacra
principiile prevazute in art. 10 al Conventiei. Astfel, se prevede ca,
libertatea de exprimare este inviolabila (art.30). Aceasta,
presupune libertatea persoanelor de a-si exprima prin viu grai,
prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de
comunicare in public gandurile, opiniile, credintele religioase si
creatiile spiritual de orice fel. Legea fundamentala defineste ce
anume se poate exprima liber si prin ce forme si mijloace se
poate realiza un asemenea lucru.
Astfel, pot fi exprimate liber gandurile, opiniile, credintele si
creatiile de orice fel. Totodata, ca forme si metode de exprimare

textul constitutional distinge : viul grai, scrisul, imaginile,


sunetele, alte mijloace de comunicare in public. Exprimarea
trebuie realizata in public, acest aspect fiind esential pentru
aceasta libertate.
O prevedere constitutional decisive pentru libertatea de
exprimare este interzicerea prin art. 30 (2) a cenzurii de orice fel.
Totodata este interzisa suprimarea publicatiilor. Libertatea de
exprimare permite cetatenilor sa participe la viata politica, sociala
si culturala, acestia putand sa-si manifeste public gandurile,
opiniile, credintele, etc. Aceasta libertate de exprimare nu este
supusa, decat acelor restrictii expres prevazute de lege si
necesare ocrotirii unor valori politice, economice, sociale si
umane.
Constitutia Romaniei in art. 30(6) si (7), raspunzand exigentelor
impuse prin C.E.D.O. (art.8 paragraf 2 ) si prin Pactul
international privitor la drepturile civile si politice (art.19 alin.3 si
art. 20), interzice aceste exprimari ce urmaresc : prejudicierea
demnitatii, onoarei, vietii particulare a persoanei si dreptul sau la
propria imagine. De asemenea, sunt interzise de lege defaimarea
tarii si a natiunii, indemnul la razboi de agresiune, la ura
nationala, rasiala, de clasa religioasa, incitare la discriminare, la
separatism teritorial sau la violenta publica, precum si manifestari
obscene, contrare bunelor moravuri.
Potrivit art. 10 paragraf 1 din Conventie, libertatea de
exprimare a persoanei implica si dreptul acesteia la informatie.
Acest drept este un drept fundamental nou pentru l legislatia
romana, fiind receptat de Constitutie (art.31) din instrumentele
juridice internationale, prin care, asa cum am vazut este si
C.E.D.O.
In art 31 ( 1) in Constitutie se arata ca, dreptul oricarei
persoane de a avea acces la informatie de interes public nu poate
fi ingradit. Dreptul la informatie cuprinde : dreptul persoanei de a

fi informata la timp si corect despre masurile luate de autoritatile


publice ; accesul liber la sursele de informare politica, stiintifica si
tehnica, sociala, culturala, sportiva,etc. ; posibilitatea de a
receptiona personal si in mod normal emisiunile de radio si
televiziune ; obligatia autoritatilor publice de a crea conditiile
juridice pentru difuzarea libera si ampla a informatiei de orice
natura.
Un loc important in cadrul mijloacelor de informare in masa il
ocupa preasa, prin rolul aparte care ii revine in realizarea acestui
drept fundamental. In art.31 (4), Constitutia prevede ca,
mijloacele de informare in masa sunt publice si private; ele sunt
sunt obligate sa asigure informarea corecta a opiniei publice. De
asemenea, trebuie mentionat dreptul la antena; serviciile publice
de radio si televiziune sunt autonome; ele trebuie sa asigure
principalelor grupuri sociale si politice exercitarea dreptului la
antena. In conformitate cu art. 30 (5) din Constitutie acest drept
este garantat de caracterul autonom al serviciilor publice de radio
si televiziune.
Corespunzator temeiurilor de restrangere a libertatii de
exprimare, prevazute in art. 10 paragraf 2 din Conventie si legea
noastra penala, recunoscand libertatea deplina de exprimare a
cetatenilor, prevede unele restrangeri ale libertatii de exprimare
a caror nesocotire atrage raspunderea penala. Astfel, sunt
incriminate faptele de instigare la infractiuni si apologia
infractiunilor, faptele de divulgare de secrete unui agent al unei
puteri straine, faptele de raspandire de idei cu continut totalitar
ori faptele de ofensa adusa unor insemne, ofensa adusa
autoritatii, ultrajul, ultrajul contra bunelor moravuri si tulburarea
linistii publice, propaganda nationalist-sovina, raspandirea de
materiale obscene.
Din textul art. 10 paragraf 2 din Conventie rezulta de
asemenea, posibilitatea restrangerii libertatii de exprimare pentru
a garanta autoritatea si impartialitatea organelor judiciare.

In literatura juridica de specialitate, in legatura cu acest aspect,


s-a facut propunerea de a se incrimina si in legislatia noastra,
dupa modelul multor state democratice, fapta de a divulga si
discuta public continutul actelor de urmarire si de judecata,
inainte de ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti, fapte
care, evident aduc prejudicii autoritatii si impartialitatii organelor
judiciare.
Referitor la solutia adoptata de Curtea europeana in cazul
Jersild contra Danemarca, aceasta se justifica si in lumina
legislatiei penale romane. Codul penal roman incrimineaza in art.
166 propaganda in favoarea statului totalitar, iar in art. 317
incrimineaza propaganda nationalist sovina, atatarea urii de rasa
sau nationale, daca fapta nu constituie infractiunea prevazuta in
art. 166 C. pen. Complicitatea la asemenea fapte implica nu
numai un sprijin obiectiv dat in scopul raspandirii acestor
conceptii, dar si vointa faptuitorului de a sprijini propagarea unor
idei periculoase avand reprezentarea ca, prin sprijinul acordat, vor
fi propagate in randul cetatenilor idei periculoase, de natura sa
puna in pericol ordinea de drept si siguranta statului. Aceste
cerinte ale legii nu sunt indeplinite in raport cu faptele de
complicitate la care se refera speta comentata. Faptul ca, in
cursul emisiunii, reclamantul nu a intervenit mai des ca sa
avertizeze pe telespectatori impotriva ideilor preferate de
participanti nu constituie un act de complicitate a acestuia, cata
vreme emisiunea, in ansamblul sau are un caracter vadit
antirasist si demascator al acestor conceptii, inclusiv prin
aducerea in fata telespectatorilor a reprezentatilor acestor
conceptii si prin provocarea acestora de a-si supune deschis
parerile.

Decizia

din

16

octombrie 2004

Cauza Noewood c. Marea Britanie

I.

In fapt

Reclamantul, organizator regional al partidului national


britanic, grupare neo-nazista, si-a pus la fereastra o fotografie cu
turnurile gemene din New York in flacari si un mesaj cu
continutul : Jos Islamul- Sa protejam poporul britanic ! .
Ulterior a fost condamnat pentru manifestari de ostilitate la
adresa unui grup etnic.
II.

In drept

Art. 10 ( Libertatea de exprimare ) si art. 14 (


Interzicerea discriminarii ).
Curtea este de acord cu instantele interne si considera mesajul
ca un atac la adresa intregii comunitati musulmane din Marea
Britanie. Un astfel de atac la adresa unui intrg grup religios nu
poate fi protejat in baza art. 17, care interzice protejarea
drepturilor din Conventie pentru actiuni contrare scopurilor
acesteia. De aceea, plangerea este inadmisibila.
Hotararea din 20 aprilie 2004
Cauza
I.

Amihalachioaie

c. Moldova

In fapt

Reclamantul este avoca si presedinte al Uniunii Avocatiilor din


Moldova. Curtea Constitutionala a declarant neconstitutionala
legea care prevede afilierea obligatorie a avocatilor la Uniune. Un
jurnal local a publicat un articol despre polemica declansata cu
acest prilej si a inserat cateva afirmatii ale reclamantului ce au

fost facute in cadrul unei convorbiri telefonice cu unul dintre


jurnalisti. Considerand ca unele dintre afirmatii demonstrau lipsa
de respect fata de Curtea Constitutionala, aceasta a impus
reclamantului o amenda de aproximativ 36 Euro.
II.

In drept

Art. 10 ( Libertatea de exprimare ). Ingerinta era


prevazuta de lege si viza un scop legitim- garantarea autoritatii si
impartialitatii puterii judiciare. Cu privire la necesitatea sanctiunii,
Curtea constata ca afirmatiile reclamantului vizau o problema de
interes general si nu erau nici grave, nici injurioase, pastrandu-se
in limitele criticii admisibile. De aceea, nu exista o nevoie sociala
imperioasa pentru restrangerea libertatii de exprimare a acestuia,
astfel incat exista o violare a
art. 10.

Bibliografie
Lidia Barac, Europa si Drepturile Omului / Romania si
Drepturile Omului, Ed. Lumina Lex, Bucuresti 2001
Radu Chirita, Curtea Europeana a Drepturilor Omului, Ed.
C.H. Beck, Bucuresti 2007