DGASPC BACAUCRRNRACACIUNI-

EXCLUZIUNEA SOCIALA A
PERSOANELOR CU DIZABILITATI DIN
CADRUL CENTRULUI DE RECUPERARE SI
REABILITARE NEUROPSIHIATRICA
RACACIUNI SI MOD DE RELATIONARE CU
FAMIILE ACESTORA

CUPRINS

1. Excluziunea sociala dimensiuni si perspective de abordare

2. Analiza de diagnostic din punct de vedere al competentelor sociale
3. CRRN Racaciuni- furnizor de servicii de incluziune sociala si evitarea
marginalizarii
4. Relationarea cu familia obiectiv principal al activitatii asistentului
social din cadrul CRRN Racaciuni

1. Excluziunea sociala dimensiuni si perspective de abordare

Termenul de excluziune sociala a fost folosit pentru prima data in Franta in 1974
si este atribuit lui Rene Lenoir, incluzand: persoane cu dizabilitati, invalizi, varstnici,
sinucigasi, dependenti de drog, delicventi, persoane antisociale, familii dezorganizate,
copii abuzati.
Exista cateva elemente comune tuturor incercarilor de definire:

Relativitatea: indivizii sunt exclusi dintr-o anumita societate. Excluziunea poate fi

identificata numai prin comparatie;

Agentul: indivizii sunt exclusi de un egent sau printr-un mecanism;

Dinamica: indivizii pot depasi situatia prin interventii asistate de institutii de

asistenta si protectie sociala sau organisme private autorizate.
Riscul excluziunii sociale si marginalizarii sociale este un concept de politica

sociala, cu o natura multidimensionala si dinamica procesuala, care-si justifica actualitatea

si pertinenta, prin aceea ca reprezinta un fenomen social de mare complexitate, cauzator
de prejudicii in plan valoric, psiho-social si individual.
Orice incercare de diminuare a excluziunii sociale si eliminare a unor forme de
excluziune sociala, pleaca atat de la identificarea surselor de excluziune, cat si de la
obiectivele morale si sociale .
In ciuda recentelor masuri de incluziune sociala promovate la nivel national,
persoanele cu dizabilitati reprezinta in continuare un grup vulnerabil la procesele de
excluziune sociala. Serviciile existente pentru aceasta categorie, atat cele rezidentiale cat si
cele comuniatre sunt inca insuficient dezvoltate si finantate. O parte dintre problemele cu
care se confrunta acest grup inca persista :
- serviciile comunitare sistematice care sa vina in sprijinul persoanelor cu
dizabilitati neinstitutionalizate sunt limitate, atat ca numar cat si ca tip. In toate judetele
numarul centrelor de zi, ce ofera servicii de terapie si programe de integrare sociala
persoanelor cu dizabilitati este foarte mic, acestea fiind plasate in aproape toate cazurile in
resedinta de judet, spre deosebire de institutiile rezidentiale care multe dintre ele sunt
plasate in mediul rural ;
3

- serviciile privind plata si contractarea unor asistenti personali pentru persoanele

cu handicap sunt deficitare ;
- se remarca o lipsa a capacitatii serviciilor sociale generale, nespecifice de a se
adapta nevoilor speciale ale personelor cu dizabilitati.
-lipsa oportunitatilor de munca pentru persoanele cu dizabilitati face ca majoritatea
acestora, indiferent de gradul de handicap sa devina dependente de strategii pasive de
suport si sprijin, avand ca efect cresterea rapida a riscului de saracie ;
- inechitatea accesului la servicii sociale fundamentale in raport cu ceilalti indivizi
face ca persoanele cu dizabilitati mai sarace sa fie si mai dezavantajate decat cele cu
posibilitati materiale mai ridicate, ducand la cresterea exponentiala a riscului de excluziune
sociala pentru acestea ;
- exista o inechitate a accesului la servicii/beneficii de protectie sociala in cadrul
grupului de persoane cu dizabilitati, cauzata de distanta fizica fata de resedinta de judet.
Problemele institutiilor rezidentiale pentru persoanele cu dizabilitati vizeaza in
principal capacitatea acestora de a recupera, cel putin partial, respectiv de a creste
capacitatea celor asistati de a se integra in mediul social si familial natural, prin asigurarea
unor servicii profesionale de o calitate cel putin acceptabila.
Un pas important in directia imbunatatirii situatiei persoanelor cu dizabilitati l-a
constituit elaborarea Strategiei Nationale privind Protectia Speciala si Integrarea Sociala a
Persoanelor cu Handicap.
Planul National de actiune pentru perioada 2006-2013 vizeaza :
- reintegrarea in comunitate a persoanelor cu dizabilitati care traiesc acum in
institutii rezidentiale coordonate de ANPH sau care traiesc in familie fara un suport
corespunzator ;
- promovarea unei participari active a persoanelor cu dizabilitati in societate la
toate nivelurile si in toate sferele vietii cotidiene ;
- crearea unui sistem de servicii comunitare care sa le permita persoanelor cu
dizabilitati sa isi traiasca viata cat mai independent posibil, asistate de o retea de suport
formata din oameni calificati si de o legislatie adecvata.
Este vital a se constientiza ca serviciile de asistenta sociala orientate catre familie
si comunitate pot sa fie un instrument esential al prevenirii excluziunii sociale si al

promovarii incluziunii sociale. Aceasta este de fapt noua filozofie a serviciilor de asistenta
sociala deschisa de legea cadru a asistentei sociale.
Persoanele cu dizabilitati experimenteaza adesea discriminarea in diverse situatii,
cum ar fi obtinerea unei locuinte, accesul la educatie, la un loc de munca sau la diverse
servicii sociale. Multe persoane care sufera din cauza bolilor psihice nu cauta ajutorul
specialistilor din cauza ca se tem de stigmatizare si din cauza conceptiei gresite ca boala
lor este netratabila.

2. Analiza de diagnostic din punct de vedere al competentelor sociale

Pentru a raspunde la provocarile temei pe care ne-am propus-o, am considerat util sa

facem preliminar o scurta Analiza de diagnostic la data de 30.09.2008, in cadrul CRRN
Racaciuni. Ea este justificata de cunoasterea si evidentierea catorva caracteristici ce vor
sustine individualizarea relatiilor cu familiile beneficiarilor, in contextul punctual al
respectarii si implementarii Standardelor Minime de Calitate in centrele rezidentiale pentru
adultii cu handicap, cat si a standardeloe generale pentru serviciile sociale- din perspectiva
organizationala.
La data de 30.09.2008, numarul beneficiarilor din cadrul CRRN Racaciuni era de
249, din care 95 femei si 154 barbati. Situatia beneficiarilor incadrati pe tipuri de handicap,
se prezinta astfel :

Fizic = 1, din care femei 1, barbati 0

Vizual = 3, din care femei 0, barbati 3

Somatic = 1, din care femei 0, barbati 1

Mental = 123, din care femei 55, barbati 68

Psihic = 47, din care femei 11, barbati 36

Numarul beneficiarilor fara certificate de incadrare intr-o categorie de handicap, la

30.09.2008 era de 74, din care 28 femei si 46 barbati.
In functie de Grila SOS, beneficiarii CRRN Racaciuni se distribuie astfel :

Abilitati ridicate 78

Abilitati medii 85

Abilitati scazute -86

Utilizand instrumentul complex de evaluare a persoanelor cu handicap (Rom Cat),

s-au identificat 23 de beneficiari cu zone de progres potential de recuperare prin terapii
ocupationale, de suport si sprijin, pe termen relativ scurt si 18 beneficiari pe termen mediu.
Exista totusi probabilitatea ca multe zone de progres potential sa fie identificate si in cazul
altor beneficiari cu sprijin de recuperare aditional sau necesitati de asistenta intensiva,
referindu-ne la durata institutionalizarii ce este de 23 ani, iar varsta medie a beneficiarilor
este de 43,1 ani.
Acesti indicatori statistici sunt foarte mari, ceea ce evidentiaza lipsa formelor
alternative de protectie si asistenta sociala, transferul de probleme si de responsabilitati
practicat de comunitatea locala, familiile beneficiarilor, orientarile de tip recreativ si nu
preventiv si insuficienta interventiei in servicii primare, ceea ce intareste convingerea
noastra ca multe paliere din sistemul national de asistenta sociala sunt defazate in raport de
descriptorii de performanta impusi de sistemul european, de asistenta si protectie sociala.
Daca ne referin numai la cei 74 de beneficiari din CRRN Racaciuni, neincadrati
intr-un grad de handicap, constatam urmatoarele :

Varsta medie este de 43,2 ani

Durata institutionalizarii de 22,4 ani

43 dintre acestia provin din familii aflate in criza cronica( membrii familiei sunt

intr-o criza continua serioasa, dezavantajate economic si izolate social. 21 de beneficiari

provin din familii aflate in criza acuta (membrii familiei in mod obisnuit pot face fata unei
situatii, insa pe moment sunt depasiti de aceasta), 6 provin din familii cu membrii
dependenti de alcool si relatii permanent conflictuale), iar 4 fara familie, proveniti din
unitati de asistenta si protectia copilului.

3. CRRN Racaciuni- furnizor de servicii de incluziune sociala si evitarea

marginalizarii

Centrul de Recuperare si Reabilitare Neuropsihiatrica Racaciuni este o institutie

specializata de tip rezidential pentru protectia adultului cu handicap, care ofera un
complex de servicii ce acopera toata gama activitatilor de asistenta sociala, in cadrul
careia se desfasoara activitati de gazduire temporara, ingrijire, recuperare si reabilitare,
reinsertie sociala si profesionala, printr-o abordare individualizata ce raspunde nevoilor
specifice si individuale ale beneficiarilor.
Scopul institutiei noastre este promovarea persoanelor cu dizabilitati neuropsihice,
recuperarea si reabilitarea unui numar cat mai mare de rezidenti, socializarea si
reintegrarea lor n societate si familie. Astfel dorim sa raspundem obiectivelor Noii
Strategii Nationale privind protectia speciala si integrarea sociala a persoanelor cu
handicap.
Institutia noastra actioneaza dupa un set de principii fundamentale, printre care si
prevenirea si combaterea discriminarii, prin eliminarea tuturor formelor de excluziune,
avand ca obiectiv general cresterea calitatii vietii beneficiarilor, iar serviciile, activitatile,
informatiile si documentarea, sa fie disponibile tuturor .
Toti beneficiarii CRRN Racaciuni au create oportunitati egale de tratament si
acces la serviciile furnizate, evitandu-se orice forma de discriminare directa sau indirecta,
nedorind ca persoanele sa fie uitate sau ignorate, sa nu conduca la aparitia si intarirea
artificiala a barierelor de mediu si de atitudine intre acestea si comunitate.
O consecinta care si-a pus amprenta pregnant asupra acestui sistem este faptul ca
majoritatea institutiilor de acest gen au fost create in mediul rural, neschimbandu-si
locatiile ulterior, beneficiarii nu pot avea o participare normala la viata cotidiana si
activitatile sociale sub multiple forme.
E nevoie de o noua conceptie prin care sa se demonstreze ca dizabilitatea nu este in
interiorul persoanei care a fost incadrata intr-un grad de handicap se incadreaza in adulti, ci
mediul in care sunt nevoite acestea sa locuiasca. Daca ar beneficia de utilitatile necesare

desfasurarii activitatilor zilnice, persoanele cu dizabilitati nu ar mai fi marginalizate de

catre societate.
Datorita unui sistem de asistenta sociala in familie si comunitate insuficient
dezvoltat la nivel national, care sa previna, sa trateze in faze incipiente si sa reintegreze
social, intreg sistemul de asistenta sociala - implicit si CRRN Racaciuni - a ramas prizonier
intre zidurile institutiilor rezidentiale, care preiau persoane cu probleme sociale din familie
si comunitate, pe o perioada limitata de timp, pe un drum adesea fara intoarcere la o viata
normala. Cei exclui din viaa activ i pierd treptat capacitatea de a fi activi. Ei devin
exclui, capacitatea lor de aciune se degradeaz continuu devenind paria societii.
Beneficiile sociale risc s induc pasivitate, excluziune social. Problema este nu numai
de a da beneficii ci i de a include social, de a reintegra persoana n funcionarea normal a
societii. Modul pasiv de a acorda drepturi sociale tinde s devin o problem
ngrijortoare n ultimul timp.
Chiar daca institutia noastra ofera o gama diversificata de servicii ( medicale, de
asistenta sociala, psihologice) cu specialisti bine pregatiti, acestia nu pot inlocui
afectivitatea mediului familial. Inca nu sunt suficient dezvoltate serviciile alternative in
comunitate ( asistenta la domiciliu, suficiente centre de zi) in raport cu nevoile existente.
In cadrul centrului au fost identificati beneficiari care ar putea fi reintegrati sociofamilial cu frecventarea unui centru de zi , insa saracia si izolarea apartinatorilor acestora
la care s-a adaugat mult timp lipsa serviciilor comunitare a facut ca aspectul de
marginalizare si excluziune sociala sa capete de-a lungul timpului o amploare
considerabila.

4. Relationarea cu familia obiectiv principal al activitatii asistentului

social din cadrul CRRN Racaciuni
Considerand familia ca un sistem in interiorul caruia elementele, (in cazul nostru
membrii familiei), se influienteraza reciproc si dezvolta raporturi interumane complexe.
De cele mei multe ori vorbim de familii problema ale beneficiarilor. Riscul de
institutionalizare este mult mai mare in familiile carentiale, unde nevoile de hrana, de
8

protectie, de siguranta si socializare nu mai sunt satisfacute. Nu in ultimul rand este de

subliniat existenta unor patternuri autodistructive in familie ( violenta domestica,
dependenta de alcool, infantilism si insuficiente educational-informationale).
Unele familii au tendinta de a autoreproduce dependenta de o institutie de
asistenta si protectie sociala. In cazul CRRN Racaciuni este vorba despre beneficiarul
Vranciu Doru Laurentiu, cu tatal internat la Centrul de Ingrijire si Asistenta Rachitoasa,
de beneficiara Luca Margareta cu fata internata la Centrul Rezidential Henri Coanda, de
beneficiara Fenichi Victoria care are fiul internat la CITO -Parincea.
In acest caz trebuie actionat pe o normalizare in cadrul exigentelor si a sistemului
de relatii de comunicare si relationare, practicat in mod constant in viata cotidiana a
centrului.
Pentru diminuarea complexului de provenienta si cresterea sanselor de echilibrare
functionala dintre beneficiari si familiile acestora si nu in ultimul rand valorificarea
potentelor integrative ale familiei sau comunitatii, asistentul social din CRRN Racaciuni,
prin atributiunile stabilite prin fisa postului, ca membru al echipei multidisciplinare, este
direct implicat in relatia directa beneficiar familie.
Familia, ca mediu activ mai presus de orice, este intr-o masura oarecare
predestinate sa raspunda cel mai bine la afectivitate. Este singurul mediu care ofera o atat
de mare diversitate de relatii intr-o unitate atat de net circumscrisa.
Asistentul social intelege si respecta realitatile si formele familiei, respecta
membrii familiei si sprijina familia pentru a obtine informatiile necesare privind
drepturile persoanei cu handicap. Respecta si valorifica cunostintele familiei despre
nevoile, fortele, capacitatile proprii a persoanei cu dizabilitati si asigura confidentialitatea
informatiilor. Impartaseste cu familia informatiile complete si obiective, privind calitatea
vietii beneficiarului, respecta diversitatea culturala, etnica si socio-economica a familiei.
Asistentul social din centru, informeaza familia la intrarea in institutie despre
serviciile oferite de catre CRRN Racaciuni si urmareste daca aceste servicii vin in
intampinarea rezidentului.
Asistentul social manifesta o atitudine deschisa, incurajatoare cu rezidentii si cu
actiunile lor prin caldura sufleteasca, protectie, sustinere emotionala. Este interzisa orice

forma de abuz fizic sau verbal. Se va mentine o legatura permanenta cu familia acestora,
prin facilitarea vizitelor, telefon, corespondenta, iesiri in afara institutiei.
Orice schimbare intervenita in evolutia rezidentului va fi informata familiei sau
reprezentantului legal.
Familia este incurajata si sustinuta de catre centru in toate demersurile facute. Noi
facilitam invoirea in familie a rezidentului, deoarece numai in mijlocul acesteia gaseste
afectiunea care ii confera rezidentului un climat de securitate, afectivitate, gratie careia isi
va stapani mai usor emotiile si se va adapta adecvat. In lipsa afectivitatii, a nevoii de
apartenenta, vor exista efecte negative ce vizeaza comportamentul beneficiarului.
Trebuie sa interactionam cat mai eficient atat cu beneficiarul cat si cu familia
acestuia. Familia va fi incurajata sa contribuie la dezvoltarea sensului identitatii
permanentei si continuitatii beneficiarului, prin mentinerea relatiei cu beneficiarii,
implicandu-se in planurile de viitor a acestora.
In utilizarea eficienta a resurselor existente si mai ales in rezolvarea oricarui
conflict de interese se are in vedere in mod prioritar, bunastarea beneficiarului si
protejarea acestuia.
Concluzia finala este ca fara oferirea de servicii sociale, autonomia si calitatea
vietii persoanei care are nevoie de sprijin poate fi periclitata, determinand astfel aparitia
riscului de excluziune sociala. Parerea mea este ca pentru obtinerea unor rezultate bune
este importanta cooperarea intre diversi actori: ONG-uri, institutii publice, mass-media si
comunitatea de afaceri.

10

BIBLIOGRAFIE

1.

Cojocaru, tefan., 2002, Populaii vulnerabile i fenomene de auto-marginalizare,

Strategii de intervenie i efecte perverse, Lumen, Iai

2.

Miftode, Vasile1999,, Fundamente ale asistenei sociale, Editura Eminescu,

Bucureti

3.

Miftode, Vasile, 2003, Tratat de metodologie sociologic, Tehnici de investigaie

de teren, Colecia de asisten social, Lumen, Iai

4.

Rpeanu, Gheorghe, Rdulescu, Sorin,1997, Metode i tehnici de cercetare

sociologic,Editura Intact, Bucureti

11