Sunteți pe pagina 1din 11

INTRODUCERE

Contractul administrativ a luat natere din jurisprudena Consiliului de Stat


francez, dezvoltat in doctrina de celebrul Gaston Jeze, care intelege prin teoria
contractelor administrative, contractele incheiate de administratie pentru a
asigura functionarea unui serviciu public si care este supus, din punct de vedere
al regulilor particulare, altor reguli decat cele care guverneaza raporturile dintre
particulari.
Odat cu diminuarea bugetelor i pe msura ateptrilor cetenilor tot mai
ridicate cu privire la accesul la serviciile publice gestionate de stat i la calitatea
lor, guvernele s-au orientat ctre companiile private att n vederea finanrii
proiectelor publice, ct i pentru mbuntirea gestiunii acestora graie unui mai
bun management din partea sectorului privat. Astfel s-au nscut proiectele
finanate de ctre companiile private, denumite generic Private Finance
Projects (PFP).
Legislaia romn a preluat termenul de parteneriat public privat n 2002, cu
ocazia adoptrii Ordonanei de Guvern nr. 16/2002 privind contractele de
parteneriat public-privat (OG nr. 16/2002), al crui mecanism era orientat ctre
oferirea unor servicii publice pentru care era necesara construirea ori reabilitarea
unui bun public. Potrivit acestui mecanism, relaiile ntre autoritate i investitor
cu privire la bunul construit sau reabilitat etc. nu erau guvernate de un contract
de nchiriere, ci de unul de concesiune.
Odat cu intrarea n vigoare a Ordonanei de Urgen a Guvernului nr. 34/2006
privind atribuirea contractelor de achiziie public, a contractelor de concesiune
de lucrri publice i a contractelor de concesiune de servicii, att OUG nr.
16/2002 privind contractele din parteneriatul public-privat, ct i Legea nr.
219/1998 privind concesiunile au fost abrogate. n consecin, termenul de
parteneriat public-privat nu s-a mai regsit n niciun act normativ. Cu toate
acestea, parteneriatele ntre autoriti publice i companiile private au continuat,
fiind de data aceasta n mod clar asimilate conceptului de concesiune, principala
consecin fiind obligarea organizrii de licitaii.1
n 4 noiembrie 2010 a intrat n vigoare Legea nr. 178/2010 a parteneriatului
public-privat, ale crei norme metodologice de aplicare au fost adoptate
prin Hotrrea de Guvern nr. 1239/2010, n vigoare din 13 decembrie 2010.
Aceast reglementare a preluat mare parte din cea specific vechile norme
adoptate acum mai bine de opt ani, ns cu o serie de modificri. Printre acestea
regsim, amintim doar cteva deosebiri: actuala legislaie prevede parteneriatul
att cu privire la bunurile publice, ct i la serviciile publice, obligativitatea
nfiinrii unei companii de proiect, dar i durata nelimitat a parteneriatelor de
acest tip.
1

Luiza Manolea, Parteneriatul public privat: : posibila solutie de dezvoltare a serviciilor si investitiilor
publice, articol publicat in nr. 95 din ianuarie februarie 2011 al Revistei Constructiv.

Concesiunea reprezint modul de organizare a serviciilor publice,in care


administratia incredinteaza un serviciu public unui particular. Acesta se
angajeaza sa gireze serviciul public pe socoteala si pe riscul sau,in conformitate
cu regulile stabilite de administratie,remunerandu-se de taxele pe care le percepe
de la particulari,care se servesc de serviciul public concesionat.2
1. Noiunea contractului de concesiune
Contractul de concesiune este o forma de exploatare a unui serviciu public in care particularul
ia asupra sa riscurile exploatarii si conducerea activitatii serviciului ,in schimbul dreptului de
a percepe taxele pentru serviciile prestate (prof. E.D. Trangul).
In prezent, contractele de concesiune sunt reglementate prin doua acte normative: O.G. nr.
34/2006 privind atribuirea contractele de achizitii publice, a contractelor de concesiune de
lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii 3 si O.U.G nr. 54/2006 privind
regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publica4.
Potrivit art.1 alin.2 din OUG nr.54/2006, contractul de concesiune de bunuri proprietate
publica este acel contract incheiat in forma scrisa prin care o autoritate publica, denumita
concedent, transmite, pe o perioada determinata, unei persoane, denumita concesionar, care
actioneaza pe riscul si raspunderea sa, dreptul si obligatia de exploatare a unui bun proprietate
publica in schimbul unei redevente. Concesiunea este un act de gestiune a patrimoniului
propriu si nu un act de autoritate deoarece esenta concesiunii consta in administrarea de catre
privat a patrimoniului public,in vederea eficientizarii economice a acestuia 5.Indiferent de
initiatorul concesiunii, aceasta se bazeaza pe un studiu de oportunitate si se aproba pe baza
unui caiet de sarcini. Prin incheierea contractului de concesiune nu are loc o transmitere de la
concedent catre concesionar a proprietatii asupra bunului, lucrarii publice, sau a exclusivitatii
puterii de organizare a serviciului public.
Contractul de concesiune a serviciului public este cel mai utilizat tip de contract administrativ.
Prin acest contract autoritatile administratiei publice ii incredinteaza unui particular misiunea
de a executa, de a pune in functiune o activitate publica (serviciu) contra unei remuneratii
denumita redeventa, taxa incasata de la beneficiarii (utilizatorii) acestui
serviciu6.Concesionarul (executantul serviciului public) primeste sarcina sa realizeze si
lucrarile publice necesare realizarii serviciului public caruia ii va asigura functionarea (ex: o
linie de tramvai, troleibuz) si in acest caz. Contractul este de concesiunea de serviciu public7.
Elementele esentiale ale contractului de concesiune ale serviciului public sunt: libera
alegere a concesionarului cu respectarea dispozitiilor legale in materie, natura reglementara,
nu contractuala a clauzelor privitoare la organizarea serviciului public, acesta se justifica prin
faptul ca responsabilitatea administratiei pentru calitatea serviciului nu se transfera asupra
2

Definiie dat de prof. Paul Negulescu

Publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 418 din 15mai 2006

Publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 569 din 30 iunie 2006

I. Avram, Contractele de concesiune, Ed. Rosetti, 2003

Jean Michel de Forges, op. Cit. Pag. 70 si Mihail T. Oroveanu, op. Cit. Pag. 101

M. T. Oroveanu, idem.

concesionarului, ramane asupra administratiei, dreptul de control al administratiei


(concedente) asupra concesionarului care executa serviciul. De asemenea, in temeiul celor
afirmate anterior responsabilitatea administratiei, autoritatea administrativa care poate dicta
sanctiuni unilaterale.
2. Prile contractului de concesiune i drepturile acestora
Contractul de concesiune publica se incheie intre concedent, cel care transmite dreptul sau
obligatia de a exploata obiectul concesiunii siconcesionar, sau investitor, cel care exercita
dreptul si isi asuma obligatia sa il exploateze, pe riscul si pe raspunderea sa, in schimbul unei
sume de bani, numita redeventa.
a. Concesionarul
Calitatea de concesionar o poate avea orice persoane fizica sau juridica de drept privat,
romana sau straina, cu conditia de a detine capacitate juridica de a contracta.
In cazul contractelor de concesiune de lucrari publice si de servicii, concesionarul primeste
din partea concedentului dreptul de a exploata rezultatul lucrarilor sau serviciile, pe o
perioada determinata sau acest drept insotit de plata unei sume de bani prestabilite.
Concesionarul este reprezentat de catre operatorul economic (persoana fizica sau juridica, de
drept public sau privat, ori grupa de astfel de persoane cu activitate in domeniul care ofera in
mod licit pe piata produse, servicii si/sau executa lucrari).
b. Drepturile concesionarului
In baza contractului de concesiune, concesionarul are dreptul sa exploateze, pe riscul si
raspunderea sa bunul, activitatea ori serviciul public ce face obiectul contractului, dar i sa
incheie contracte cu terti pentru asigurarea serviciilor publice ce fac obiectul concesiunii, dar
fara a putea transfera acestora drepturile dobandite prin concesiune8.
Spre deosebire de legislatia franceza unde prin redeventa se intelege taxele sau tarifele pe care
concesionarul le percepe de la uzageri pentru serviciile prestate, in legislatia noastra redeventa
este suma de bani pe care o plateste concesionarul pentru ca a primit in concesiune serviciul
public si aceasta pentru ca exista posibilitatea realizarii unui castig de catre concesionar
prin incasarile pe care le va face de la uzageri prin prestarea serviciului public. De aici putem
trage concluzia ca desi nu se prevede in mod expres in Legea nr. 219/1998 sau in Normele
metodologice - cadru, concesionarul poate percepe taxe sau tarife de la uzageri pentru
serviciile pe care le presteaza.
Stabilirea taxelor sau tarifelor variaza de la o concesiune la alta. Se poate recunoaste
concesionarului o anumita libertate pentru a determina intre o limita minima si maxima
taxele sau tarifele efectiv aplicate, dar sub controlul concedentului. Aceasta libertate nu a fost
niciodata absoluta si aceasta pentru ca tarifele sau taxele sunt elemente esentiale pentru
organizarea si functionarea serviciilor publice iar concedentul nu se poate dezinteresa total de
ele. In contract pot fi prevazute clauze de revizuire ale acestora.

Art. 53 alin.3 din Normele metodologice - cadru

Concesionarul mai poate beneficia de unele avantaje financiare (subventii)9, ocuparea


domeniului public, privilegii de exploatare exclusiva prin care concedentului i se interzice sa
apeleze la intreprinderi concurentiale, etc. Aceste avantaje au o trasatura comuna si anume
apartin clauzelor contractuale ale concesiunii si aceasta inseamna ca nu se poate reveni
unilateral asupra lor.
In art. 32 din Legea nr. 219/1998 se prevede ca relatiile contractuale dintre concedent si
concesionar se bazeaza pe principiul echilibrului financiar al concesiunii, respectiv pe
realizarea unei posibile egalitati intre avantajele care ii sunt acordate concesionarului si
sarcinile care ii sunt impuse. Aceasta inseamna ca nu va fi obligat concesionarul sa suporte
cresterea sarcinilor legate de executarea obligatiilor sale, in cazul in care aceasta crestere
rezulta in urma unei actiuni sau unei masuri impuse de o autoritate publica 10 sau datorita unui
caz de forta majora ori unui caz fortuit. Prin aceasta se urmareste salvarea ruinei
concesionarului pentru a se salva serviciul public sau pentru a face fata evolutiei interesului
general.
Modificarea echilibrului financiar independenta de autoritatea concedenta pune in discutie
teoria impreviziunii.
c. Obligatiile concesionarului
In primul rand concesionarul trebuie sa presteze personal serviciul public cu care este obligat
prin contractul de concesiune. Serviciul public trebuie prestat in mod direct fara a-l putea
subconcesiona unei alte persoane, ceea ce inseamna ca subconcesiunea la un tert este nula.
Mostenitorii concesionarului pot sa continue prestarea serviciilor publice daca nu exista
clauze contrare in caietul de sarcini. In al doilea rand concesionarul are obligatia sa
presteze serviciul public in mod continuu si permanent.
In conditiile incetarii contractului de concesiune din alte cauze decat prin ajungere la termen,
forta majora sau caz fortuit, concesionarul este obligat sa asigure continuitatea prestarii
serviciului public, in conditiile stipulate in contract, pana la preluarea acestuia de catre
concedent.
Daca concesionarul sesizeaza existenta unor cauze sau iminenta producerii unor evenimente
de natura sa conduca la imposibilitatea realizarii serviciului public, trebuie sa notifice imediat
acest fapt concedentului, in vederea luarii masurilor ce se impun pentru asigurarea
continuitatii serviciului public. In situatia in care concedentul modifica in mod unilateral
partea reglementara a contractului de concesiune, in conditiile legii, concesionarul este obligat
sa continue prestarea serviciului in noile conditii stabilite de concedent, fara a putea solicita
incetarea contractului de concesiune.
In al treilea rand concesionarul este obligat sa plateasca redeventa la valoarea prevazuta in
oferta si in modul stabilit in contractul de concesiune. De asemenea, in termen de 90 de zile
de la data semnarii contractului de concesiune, concesionarul este obligat sa depuna garantia,
9

Legea nr. 34/1998 privind acordarea unor subventii asociatiilor si fundatiilor romane cu personalitate juridica,
care infiinteaza si administreaza unitati de asistenta sociala, Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 29/1998.
10

Masura poate fi impusa si de catre autoritatea concedenta atunci cand ar modifica conditiile de prestare a
serviciilor publice, impunand un serviciu public mai oneros. Dam ca exemplu situatia cand se cere un trafic mai
frecvent pentru o retea de transport. Intr-o asemenea situatie concedentul trebuie sa plateasca concesionarului o
indemnizatie datorita modificarii. ( G. Vedel, P. Delvolv, op. cit., 12-e dition, p.779).

care este o suma fixa ce reprezinta o cota-parte din suma obligatiei de plata catre concedent si
care este datorata pentru primul an de activitate.
La incetarea contractului de concesiune prin ajungere la termen concesionarul este obligat sa
restituie concedentului bunurile de retur in mod gratuit si libere de orice sarcini. Sunt bunuri
de retur bunurile care au facut obiectul concesiunii precum si cele care au rezultat in urma
investitiilor impuse prin caietul de sarcini. Restituirea gratuita a lucrarilor realizate de
concesionar este o caracteristica a concesiunii.
d. Concedentul
Calitatea de concedent apartine statului sau colectivitatii locale, care o exercita prin
persoanele administrative, potrivit competentelor legale.
In contractul de concesiune de bunuri proprietate publica pot avea calitatea de concedent:
- ministerele sau alte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, pentru bunurile
proprietate publica a statului;
- consiliile judetene, consiliile locale, Consiliul General al mun. Bucuresti sau institutiile
publice de interes local pentru bunurile proprietate publica a judetului, orasului sau comunei.
In cazul contractelor de concesiune de lucrari publice si a celor de servicii, calitatea
de concedent o are:
- orice organism al statului (autoritate publica sau institutie publica) care actioneaza la nivel
central, regional sau local;
- orice organism de drept public, cu personalitate juridica, care a fost infiintat pentru a
satisface nevoi de interes general, fara caracter comercial sau industrial
- alte structuri prevazute in art.8 din O.G. nr.34/2006.
Concedentul are obligatia de a atribui contractul de concesiune, adica de a-si selecta
concesionarul, prin aplicarea procedurii licitatiei - regula, ori prin negociere directa
exceptia. In mod derogator de la regulile enuntate, bunurile proprietate publica pot fi
concesionate prin atribuire directa companiilor nationale, societatilor nationale sau societatilor
comerciale aflate in subordinea ministerelor, altor organe de specialitate ale administratiei
publice centrale, consiliilor judetene ori consiliilor locale.
e. Drepturile concedentului
a) Concedentul are dreptul sa verifice, pe perioada derularii contractului de concesiune modul
in care concesionarul isi respecta obligatiile asumate prin contract. Aceasta verificare se va
exercita insa, cu notificarea prealabila a concesionarului si in conditiile prevazute in contract.
Dreptul de supraveghere din partea administratiei este o caracteristica a tuturor contractelor
administrative.
b) Concedentul poate modifica in mod unilateral partea reglementara a contractului de
concesiune11, cu notificarea prealabila a concesionarului, dar numai pentru motive
11

Acest drept de modificare unilaterala, nu este nelimitat, modificarile nu pot afecta avantajele financiare ale
concesionarului; daca acestea duc la ruperea echilibrului financiar al concesiunii, concesionarul are dreptul la o
compensatie financiara. De asemenea modificarile impuse nu pot excede o anumita amploare: cand

exceptionale legate de interesul national sau local. In urma modificarii contractului,


concesionarul este obligat sa continue prestarea serviciului public fara a putea solicita
incetarea contractului de concesiune. Daca modificarea contractului determina pentru
concesionar obligatii in plus, acesta nu poate refuza executarea sarcinilor suplimentare. El are
insa dreptul sa primeasca o despagubire adecvata si efectiva; in caz de dezacord intre
concedent si concesionar cu privire la suma despagubirii, aceasta va fi stabilita de catre
instanta de judecata competenta.
Plecandu-se de la faptul ca un contract de concesiune poate fi incheiat pentru o perioada
destul de mare ( pana la 49 de ani) s-a prevazut posibilitatea pentru administratie de a
modifica unilateral partea reglementara a contractului de concesiune, modificare care se poate
face pentru motive exceptionale legate de interesul national sau local, dupa caz. Consideram
ca, o modificare unilaterala a partii reglementare ar putea interveni si la o perioada scurta de
la incheierea contractului daca intr-adevar exista motive exceptionale.
Desi in lege se prevede posibilitatea pentru concedent de a modifica in mod unilateral partea
reglementara a contractului de concesiune, consideram ca se poate ataca hotararea de a
modifica contractul la instanta de contencios administrativ. Instanta trebuie sa verifice daca nu
s-a actionat abuziv, daca intr-adevar un interes general impune o asemenea modificare.
Legea rezerva dreptul de a modifica contractul concedentului. In ceea ce ne priveste
consideram ca acest drept ar trebui acordat Guvernului, consiliul judetean ori consiliului local
care odata cu concesiunea aproba si caietul de sarcini. Problema nu se ridica daca aceste
organe au si calitatea de concedent, insa cand aceasta calitate o au celelalte organe prevazute
in lege nu putem admite ca un organ ierarhic inferior sa modifice un act al unui organ ierarhic
superior, motiv pentru care propunem reformularea art. 31 alin.1 din lege, in sensul ca partea
reglementara a contractului de concesiune poate fi modificata de concedent, dupa aprobarea
data de autoritatea publica care a aprobat concesiunea.
f. Obligatiile concedentului
g. a) In primul rand concedentul este obligat sa nu il tulbure pe concesionar in prestarea
serviciului public, exploatarea activitatii ori a bunului, cu respectarea drepturilor acestuia
prevazute in contractul de concesiune.
h. b) Cu exceptia cazurilor prevazute de lege, concedentul nu are dreptul sa modifice

unilateral contractul de concesiune.


c) Concedentul este obligat sa notifice concesionarului aparitia oricaror imprejurari de natura
sa aduca atingere drepturilor acestuia.

3. Obiectul contrctului de concesiune


Obiectul juridic consta in transmiterea de drepturi si obligatii de exploatare a unui bun
proprietate publica, a unei lucrari publice sau a unui serviciu public.
modernizarea tehnicii sau cresterea serviciului public pentru a face fata evolutiei interesului general nu poate fi
prevazuta in momentul semnarii actului de concesiune si se ajunge chiar la crearea unui serviciu public nou,
concedentul trebuie sa propuna concesionarului un act aditional la contractul de concesiune. ( C. Quin, G.
Jeannot, op. cit., p.82). Jurisprudenta franceza a admis prima data ca se pot impune concesionarului obligatii care
nu au fost prevazute in caietul de sarcini, daca interesul public il cere, prin celebra decizie din 1910 Compagnie
gnrale des tramways. ( M. Long, Contractul de concesiune publica. Concesionarea bunurilor proprietate
publica);

Concesiunea are astfel ca obiect exploatarea unui bun, activitati sau serviciu public in
schimbul platii unei redevente.
Contractul de concesiune se incheie pe o perioada de maximum 49 de ani, durata putand fi
prelungita prin acordul partilor cu cel mult jumatate din perioada initiala.
Concesiunea se aproba pe baza unui caiet de sarcini, aprobat de autoritatea concedenta.
4. Procedura de atribuire a contractelor de concesiune
Ordonanta de Urgenta nr. 54/2006 instituie principiul aprobarii concesiunii pe baza studiului
de oportunitate si a caietului de sarcini, care se elaboreaza in baza studiului de oportunitate,
prin Hotarare de Guvern sau prin hotarare a consiliului judetean, orasenesc sau comunal.
Principiile care stau la baza atribuirii contractelor de concesiune sunt:
a) transparenta - punerea la dispozitie tuturor celor interesati a informatiilor referitoare la
aplicarea procedurii pentru atribuirea contractului de concesiune;
b) tratamentul egal - aplicarea, intr-o maniera nediscriminatorie, de catre autoritatea publica, a
criteriilor de atribuire a contractului de concesiune;
c) proportionalitatea - orice masura stabilita de autoritatea publica trebuie sa fie necesara si
corespunzatoare naturii contractului;
d) nediscriminarea - aplicarea de catre autoritatea publica a acelorasi reguli, indiferent de
nationalitatea participantilor la procedura de atribuire a contractului de concesiune, cu
respectarea conditiilor prevazute in acordurile si conventiile la care Romania este parte;
e) libera concurenta - asigurarea de catre autoritatea publica a conditiilor pentru ca orice
participant la procedura de atribuire sa aiba dreptul de a deveni concesionar in conditiile legii,
ale conventiilor si acordurilor internationale la care Romania este parte (O.U.G. nr. 54/2006,
art. 13).
Procedura de atribuire a unor astfel de contracte catre concesionar se poate face, dupa caz,
prin una dintre urmatoarele forme: licitatie deschisa, licitatie restransa, dialog competitiv,
negociere, cerere de oferta, concurs de solutii.
Procedura concesiunii impune ca aceasta se poate face:
-

prin licitatie publica deschisa sau deschisa cu preselectie;

prin negociere directa, atunci cand licitatia in una din formele de mai sus nu a
determinat un castigator.
In contract sunt mentionate prevederile legale pe care se intemeiaza contractul care va
cuprinde elementele de identificare ale partilor.
Licitatia se deruleaza astfel:
-concedentul are obligatia sa publice in Monitorul Oficial, partea aVl-a si intr-un cotidian de
circulatie nationala si locala anuntul de licitatie

-orice persoana interesata are dreptul de a solicita si de a obtine documentatia de atribuire si


clarificari privind aceasta documentatie
-concedentul are obligatia de a raspunde, in mod clar, complet si fara ambiguitati, la clarificari, si de a
transmite raspunsurile catre persoanele interesate
-procedura de licitatie se poate desfasura numai daca, in urma publicarii anuntului de licitatie, au fost
depuse cel putin 3 oferte valabile. Daca nu s-au depus 3 oferteconcedentul este obligat sa anuleze
procedura si sa organizeze o noua licitatie.
Concesionarea prin negociere directa se aplica atunci cand, dupa repetarea procedurii de licitatie,
nu au fost depuse cel putin 3 oferte valabile. Si aceasta procedura presupune publicarea anuntului de
negociere directa. Se pot solicita clarificari, pe care concedentul este obligat sa le solutioneze.
Redeventa rezultata din concesionarea unui bun, a unui serviciu sau a unei activitati se face
venit, la bugetul de stat, sau dupa caz, la bugetul judetean sau local.
Partile vor stabilii termenele de achitare a redeventei si modul de plata.
Nerespectarea termenelor de plata a redeventei de catre concesionar atrage plata unor
penalitati, calculate pe zi de intarziere.
In aceste doua situatii concedentul sau dupa caz concesionarul va putea fi obligat la plata unor
despagubiri.
- contractul de concesiune poate inceta si in caz de forta majora sau caz fortuit;
5. Caracterele juridice ale contractului de concesiune
Caracterele juridice ale contractului de concesiune sunt urmatoarele:

Da nastere la drepturi si obligatii in sarcina ambelor parti (sinalagmatic).


Se incheie in forma scrisa, sub sanctiunea nulitatii absolute (solemn).

Este cu titlu oneros si cu executare succesiva in timp.

Este constitutiv de drepturi reale.

Este incheiat pe o perioada determinata (cel mult 49 de ani, putand fi prelungit pentru o
perioada de cel mult jumatate din cea initiala) si are caracter intuitu personae, fapt care are
doua consecinte juridice directe: subconcesionarea este interzisa, iar disparitia
concesionarului duce la incetarea contractului.

6. Echilibrul financiar al contractului de concesiune


Contractul de concesiune este guvernat de principiul echilibrului financiar al
concesiunii.12 Acest principiu semnifica faptul ca intre drepturile si obligatiile de natura
contractuala ale celor doua parti trebuie sa existe un echilibru perfect.
Mai mult chiar, concesionarul nu va fi obligat sa suporte cresterea sarcinilor legate de
executia obligatiilor sale, in cazul in care aceasta crestere rezulta in urma:
12

Stipulat in art.54 alin.1 din OUG nr. 54/2006

a) unei masuri dispuse de o autoritate publica;


b) a unui caz de forta majora (imprevizibil si insurmontabil) sau unui caz fortuit (de ex.
calamitatile naturale, greva, embargoul, rechizitiile publice, razboiul, epidemiile, lipsa
mijloacelor de transport / a energiei electrice, cand lipsa nu se datoreaza culpei unei parti).
Aparitia si efectele cazurilor de forta majora trebuie notificate de partea care se afla in
imposibilitate de a-si indeplini obligatiile in timp util si trebuie dovedite cu acte eliberate de
organele competente. Cazurile de forta majora pot avea ca efect fie suspendarea executarii
contractului, fie incetarea contractului.
Continutul contractului de concesiune este format pe de-o parte din clauze reglementare, fiind
cuprinse in caietul de sarcini. Aceste clauze sunt prestabilite si reprezinta unul din elementele
specifice contractelor administrative.
La incheierea contractului de concesiune partile vor conveni asupra cazurilor de incetare a
contractului. In toate cazurile, contractul de concesiune va mentiona interdictia pentru
concesionar de a subconcesiona in tot sau in parte unei alte persoane obiectul contractului.
O alta trasatura a contractului de concesiune prevede dreptul concedentului de a modifica
unilateral partea reglementata a contractului de concesiune cu notificarea prealabila a
concesionarului, din motive exceptionale, legate de interesul national sau local, dupa caz.
Pentru protejarea concesionarului, care a suferit un prejudiciu prin modificarea unilaterala a
contractului, acesta are dreptul sa primeasca in mod prompt o despagubire adecvata si
efectiva.
Un alt element care atesta natura administrativa a contractului de concesiune reprezinta
relatiile contractuale dintre concedent si concesionar care se bazeaza pe principiul echilibrului
financiar al concesiunii. Aceasta dispozitie este o aplicare directa a principiului previziunii
care caracterizeaza contractul administrativ.
Potrivit contractului de concesiune: bunurile proprietate publica sunt inalienabile ( ele pot fi
date in administrare regiilor autonome ori institutiilor publice sau pot fi concesionate ori
inchiriate.
7. Incetarea concesiunii
Incetarea contractului de concesiune poate avea loc prin una din

urmatoarele modalitati13:

1) regula: la expirarea duratei pentru care s-a incheiat contractul


2) exceptia: inainte de expirarea termenului, in urmatoarele situatii:
a. prin denuntarea unilaterala din partea concedentului, cu plata unei despagubiri juste si
prealabile in sarcina concedentului, in caz de neintelegere fiindcompetenta instanta de
judecata
b. prin rezilierea unilaterala a contractului de catre concedent, atunci cand concesionarul nu-si
respecta obligatiile, cu plata unor despagubiri catre concedent dinpartea concesionarului,
modalitate care are caracter sanctionator

13

P. Weil, G. Braibant, P. Delvolv si G. Genevois, op. cit., p.136-143

c. rezilierea unilaterala de catre concesionar atunci cand concedentul nu isi respecta obligatiile cei revin, cu posibilitatea platii unor despagubiri catre concesionar
d. in cazul disparitiei, dintr-o cauza de forta majora, a bunului concesionat sau in cazul
imposibilitatii obiective a concesionarului de a exploata bunul, prin renuntare,fara plata unei
despagubiri
8. Clasificarea contractelor de concesiune
Contractele de concesiune pot fi clasificate dupa mai multe criterii:
1. Dupa criteriul obiectului lor. Aceasta grupare este facuta de legiuitor in care prevede ca
obiect al concesiunilor il pot constitui bunurile proprietate publica sau privata a statului,
judetului, orasului, comunei sau activitatile si serviciile de interes national sau local.
2.Clasificarea dupa modul de incheiere a lor. Prin modul de incheiere se desemneaza
modalitatea efectiva de selectionare a concesionarului de catre concedent,procedura
obligatorie si prealabila momentului nasterii drepturilor si obligatiilor de natura contractuala a
partilor.
In functie de acest criteriu, contractul de concesiune poate fi clasificat astfel:
a)

Contract de concesiune incheiat prin negociere directa;

b)

Contracte incheiate in urma unei licitatii publice a concesiunii;

c)

Contract de concesiune incheiat direct si obligatoriu.

3. In functie de natura concedentului, putem distinge doua mari grupe de contracte de


concesiune in care concedent este un minister sau alt organ de specialitate a administratiei
publice centrale sau dimpotriva, contracte in care aceasta calitate o are consiliul judetean sau
local sau o institutie de interes public local.

9. Obiectul contractului de concesiune


Fac obiectul contractului de concesiune bunurile care sunt proprietate publica a
statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale, potrivit Constitutiei si reglementarilor legale
privind proprietatea publica. (O.U.G. nr. 54/2006, art. 3). Contractul de concesiune se
incheie in conformitate cu legea romana, indiferent de nationalitatea sau de cetatenia
concesionarului, pentru o durata care nu va putea depasi 49 de ani, incepand de la data
semnarii lui, duratastabilita de catre concedent pe baza studiului de oportunitate. Contractul
poate fi prelungit pentru o perioada egala cu cel mult jumatate din durata sa initiala, prin
simplul acord de vointa al partilor (O.U.G. nr. 54/2006, art. 7).
10. Clasificarea contractelor de concesiune
Contractele de concesiune pot fi calificate dupa mai multe criterii:
1). Dupa criteriul obiectului lor.

Aceasta grupare este facuta de legiuitor care prevede ca obiect al concesiunilor il constituie
bunurile proprietate publica sau privata a statului, judetului,orasului, comunei sau activitatile
si serviciile de interes national.
2). Dupa modul de incheiere a lor. Prin modul de incheiere se desemneaza modalitatea
efectiva de selectionare a concesionarului de catre concedent, procedura obligatorie si
prealabila momentului nasterii drepturilor si obligatiilor de natura contractuala a partilor.
In functie de acest criteriu, contractul de concesiune poate fi calificat astfel:
- contractul de concesiune incheiat prin negociere directa;
- contractele incheiate in urma unei licitatii publice a concesiunii;
- contractul de concesiune incheiat direct si obligatoriu.
3). In functie de natura concedentului, putem distinge doua mari grupe de contracte de
concesiune in care concedent este un minister sau alt organ de specialitate a administratiei
publice centrale sau dimpotriva, contracte in care aceasta calitate o are consiliul judetean sau
local, sau o institutie de interes public local.

BIBLIOGRAFIE
-,,Tratat de Drept Administrativ Antonie Iorgovan
Volumul II, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2005
-,,Drept Administrativ Anton Trailescu
Curs Universitar. Editia 3, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2008
-,, Drept Administrativ, prof. univ. dr. Ioan Alexandru
Editura LuminaLex, Bucuresti 2005
BIBLIOGRAFIE : Ana Vasile, Drept administrativ, Editura Augusta, Timisoara, 2001, pag.
78 82.