Sunteți pe pagina 1din 4

Psihoza maniaco-depresiva

Conceptul de tulburare bipolara a fost extins de la modificari subtile cu variatii normale


ale
dispozitiei
pana
la
modificari
majore,
patologice
ale
dispozitiei.
Exista
astfel
trei
tipuri
de
tulburare
bipolara:
I- Se caracterizeaza printr-unul sau mai multe episoade maniacale sau mixte ,
acompaniate
de
regula
de
episoade
depresive
majore
II- Unul sau mai multe episoade depresive majore, acompaniate de un episod
hipomaniacal
III- tulburare pseudo-unipolara - grup heterogen de pacienti care experimenteaza
episoade recurente de depresie unipolara si elemente clasice care pot sugera ca
pacientul este pe cale sa aiba un episod maniacal; acesti pacienti pot avea istoric
familial de tulburare bipolara, frecvent vireaza spre episoade hipomaniacale.
Formele usoare par a fi frecvente si pot deveni severe datorita unor factori ce le
determina gradul de evolutie. Factorii declansatori pentru o astfel de evolutie pot fi
mediati social, prin medicamente sau hormonal. Este vorba despre o interactiune
complexa intre predispozitia genetica, personalitate, stres, evenimente de viata,
modificate de susceptibilitatea comportamentala.
Semne si simptome ale maniei:

dispozitie iritabila / euforica, violenta verbala si fizica ce dureaza de cel putin o


saptamana la care se adauga 4 (daca e iritabil) respectiv 3 simptome cardinale ale
maniei
insomnie- scade nevoia de somn, pacientul nefiind afectat de nivelul energetic
care este chiar crescut ( diferit de depresie in care nivelul energetic este scazut, scade
durata somnului cu oboseala consecutiva )
sentimente de marire, grandoare care sunt consecinta inflatiei autostimei variaza de la incredere crescuta in fortele proprii pana la delirul grandomanic
fuga de idei
hiperactivitate (sociala, sexuala, profesionala)
logoree (vorbeste mult)
dezinhibitie (verbala, sexuala, in maniera de a sofa, cheltuie mai mult, initiative
neasteptate in a initia calatorii)
abuz de droguri - in special cocaina, alcool, sedative
Accesul maniacal poate debuta brusc, exploziv sau precedat de simptome prodromale:
indispozitie, tulburari digestive, tulburari respiratorii sau tulburari psihice care, la acelasi
bolnav, de obicei sunt aceleasi (simptom semnal"). In perioada manifestarilor efective,
tulburarile afective domina tabloul psihic, aparand o crestere a tonusului afectiv, euforia:
bolnavul este intr-o exagerata buna-dispozitie, vesel, canta, danseaza, intra repede in
relatii cu cei din jurul sau, este dispus la glume, ironii. Ritmul ideativ creste ca un torent,
bolnavul este logoreic, schimband subiectul prin asociatii repezi (fuga de idei"), care se

realizeaza prin rima, ritm, contrast, continuitate. Aceasta fuga de idei efervescenta poate
duce chiar la incoerenta, prin scaderea legaturilor logice. Buna-dispozitie a maniacalului
poate dezlantui in salonul de bolnavi o adevarata contagiune psihica, dispunand pe cei
din jurul sau. Atentia spontana este exagerata, in dauna atentiei provocate, a tenacitatii
si concentrarii. Memoria faptelor si evenimentelor vechi si recente este crescuta,
realizand chiar o hipermnezie. Evocarile sunt etalate cu lux de amanunte, bolnavul
vorbeste si scrie mult ( graforee ). Datorita superficialitatii perceptiior, din cauza
hipervigilitatii atentiei, apar si iluziile, in special iluziile de persoana: bolnavul confunda
usor o persoana cu alta, prin scaderea posibilitatii de diferentiere. Pe planul gandirii este
de subliniat aparitia ideilor delirante avand continut expansiv, a ideilor de marire, de
autosupraapreciere. De exemplu, in plin puseu maniacal, o pacienta sustinea ca sotul
sau, sublocotenent, a fost ridicat la grad de general, iar ea va deveni in curand prim
soprana pe scena Operei. Delirul expansiv al maniacalilor este insa instabil, fugitiv,
modificandu-se si renuntand la el de la o zi la alta. Limbajul gesticulat al bolnavului in
puseu maniacal este bogat, iar tinuta, imbracamintea este multicolora, ornamentala,
femeia se fardeaza exagerat, iar tendintele spre exhibitionism si hipersexualitate sunt
frecvente. Netratat, accesul maniacal poate dura luni de zile. Remisiunea survine dupa
cateva zile sau saptamani de tratament.
Semne si simptome ale depresiei:

dispozitie trista, anxietate, accentuate dimineata


idei de inutilitate, culpabilitate , neajutorare
scaderea interesului pentru activitatile zilnice
fatigabilitate, scaderea randamentului util
dificultati de concentrare, de a lua decizii
scadere memoriei
neliniste, iritabilitate
insomnii sau hipersomnii, vise cu cosmaruri
cresterea sau uneori scaderea apetitului cu modificarea greutatii
scaderea stimei de sine, tendinta de devalorizare, aprecieri negative a calitatilor
fizice si psihice
acuze somatice - diverse dureri care nu sunt de cauza organica ( palpitatii ,
dureri de inima )
idei autolitice de suicid , idei de culpabilitate.
Accesul depresiv, numit si melancolie, este o alta manifestare a psihozei periodice, care
poate surveni imediat sau dupa un interval de la remisiunea accesului maniacal sau a
altui acces depresiv. Tabloul clinic al melancoliei este situat la polul opus maniei.
Dispozitia trista, ideatia incetinita, aparitia unei senzatii neplacute, cu lipsa poftei de
mancare, lipsa de imbold in activitate sunt simptome ce preceda uneori tabloul
melancolic. in perioada manifesta, melancolicul este abatut, trist, abulic, adica nu are
initiativa si nici placerea de a fi activ. Bolnavii vorbesc in soapta, raspunzand
monosilabic la intrebari. Acestei inhibitii a functiilor psihice ii corespunde si o inhibitie
motorie; stau pe marginea patului, cu capul plecat pe piept, cu mainile incrucisate, cu
mimica exprimand o adanca durere morala, se plang ca nu mai pot simti aceleasi
sentimente, ca nu mai pot participa la viata (anestezie psihica dureroasa").
Cand depresiei i se adauga teama ( anxietatea ), melancolicii devin nelinistiti, se plimba
agitati de la un capat la celalalt al camerei, isi frang mainile, implora de la cei din jur
ajutor sau cer sa li se curme viata. Halucinatiile si iluziile auditive apar rar si au caracter

depresiv.
Nu rareori, gandurilor li se adauga idei delirante, avand continut depresiv. Intr-o forma
mai grava, melancolia imbraca forma stuporoasa: melancolicul ramane la pat, refuza
alimentatia, nu comunica cu nimeni, nu se misca din pat, nici chiar pentru indeplinirea
unor
necesitati
fiziologice
(
urineaza
in
pat
).
Acesti bolnavi, dupa un timp, din stupoare, pot trece la acte impulsive bruste ( se
automutileaza, se dau cu capul de pereti, se pot chiar sinucide ). Dupa cum vedem,
melancolia este o mare urgenta de asistenta psihiatrica. Sinuciderea survine cu o
frecventa maxima, de obicei la iesirea din inhibitia motorie sau in perioadele de iesire din
acces. Ca si in sindromul maniacal, si in sindromul melancolic intalnim simptome de
ordin somatic. Maniacalii se alimenteaza superficial, avand un metabolism bazal crescut,
scad in greutate, au un puls crescut si uneori tranzitul gastrointestinal crescut.
Hipomania
Hipomania este un nivel mediu de manie care-l face pe omul ce experimenteaza
aceasta tulburare sa se simta bine, este asociata cu o buna functionare si productivitate
crescuta.
De aceea, cand familia sau prietenii invata sa recunoasca aceste modificari in
comportament,
pacientul
poate
nega
existenta
oricarei
probleme.
Fara tratament adecvat, hipomania se poate transforma in manie severa sau chiar in
episod
depresiv.
Uneori, episoadele maniacale sau depresive pot contine elemente psihotice - halucinatii
auditive, vizuale sau tactile, simte prezenta unei persoane care nu este de fapt in
apropiere; sau delir de grandoare - nejustificat de situatia reala a individului, de exemplu,
crede ca este presedinte sau ca ar avea puteri supranormale in manie, sau idei de
vinovatie
sau
ruinare
in
depresie.
Uneori, aceasta tulburare se confunda cu schizofrenia datorita elementelor halucinatorii.
Simptomele de manie si cele de depresie pot surveni in acelasi timp. In acest caz se
numeste stadiul bipolar mixt.
Simptomele tulburarii mixte:

agitatie
tulburari hipnice ( de somn )
modificari ale apetitului
psihoza
ganduri de suicid
Persoanele cu astfel de tulburare pot avea o dispozitie deosebit de trista, neajutorata si
in
acelasi
timp
se
pot
simti
extrem
de
plini
de
energie.
Tulburare bipolara poate apare si in cazul consumului de alcool sau abuzului de droguri,
performantelor scazute la scoala sau relatiilor interpersonale neadecvate. Astfel de
probleme pot accentua simptomele unei tulburari neexprimate clinic inca.
Tulburarea unipolara falsa
Termenul de unipolar fals este aplicat depresiei recurente clasificata initial ca unipolara,
dar care dezvolta ulterior episoade maniacale sau hipomaniacale, necesitand
reclasificarea ca tulburare bipolara.

Suicidul
Simptomele tulburarii bipolare pot fi atat de severe incat se poate ajunge la
tentative
de
suicid.
Oricine are intentii suicidale necesita atentie medicala imediata, de preferinta
a
unui
psihiatru
sau
psiholog.
Riscul suicidal pare a fi ridicat inca din stadiile incipiente ale bolii. De aceea,
prin recunoasterea tulburarii bipolare si tratarea sa la timp poate scadea
riscul
de
suicid.
Semne si simptome ce pot prevesti tentativa de suicid:

discutii despre sentimentul sinuciderii sau asteptarii mortii


se simte neajutorat, inutil, nimic nu se mai poate schimba in bine
se simte povara pentru familie si prieteni
abuz de droguri si de alcool
organizarea afacerilor (testament)
nota de ramas bun
se pune in situatii care ii pun viata in pericol
Factori de risc ce favorizeaza suicidul:

evenimente traumatizante in viata


sex masculin
prezenta in familie a unor cazuri de suicid
severitatea simptomelor depresive
asocierea cu consumul de droguri

Todor Larisa Maria


AMG III F