Adam, de Marin Sorescu

Cu toate c se afl n rai,

Adam se plimb pe alei preocupat i trist
Pentru c nu tia ce-i mai lipsete.
Atunci Dumnezeu a confecionat-o pe Eva
Dintr-o coast a lui Adam.
i primului om att de mult i-a plcut aceast minune,
nct chiar n clipa aceea
i-a pipit coasta imediat urmtoare,
Simindu-i degetele frumos fulgerate
De nite sni tari i coapse dulci
Ca de contururi de note muzicale.
O nou Eva rsrise n faa lui.
Tocmai i scosese oglinjoara
i se ruja pe buze.
Asta e viaa ! a oftat Adam
i-a mai creat nc una.
i tot aa, de cte ori Eva oficial
Se ntorcea cu spatele,
Sau pleca la pia dup aur, smirn i tmie,
Adam scotea la lumin o nou cadn
Din haremul su intercostal.
Dumnezeu a observat
Aceast creaie deanat a lui Adam.
L-a chemat la el, l-a sictirit dumnezeiete,
i l-a izgonit din rai
Pentru suprarealism.