Sunteți pe pagina 1din 2

Drept Penal

Curs I
3 octombrie 2014
1.Notiunea de drept penal
Profesorul Donnedieu de Vabres defineste dreptul penal ca ansamblul legilor care
reglementeaza intr-o tara exercitarea represiunii de catre stat. Alti autori il definesc ca
ansamblul regulilor juridice care organizaraza reactia statului fata de infractiuni si infractori.
Prof Ioan Tanoviceanu definea dreptul penal ca fiind "acea ramura a dreptului public intern
care se ocupa de infractiuni si pedepsele ce se aplica acelora ce le comit".
Prof Constantin Bulai ne spune ca aceasta definitie reuneste toate trasaturile caracteristice
unei ramuri a dreptului, un obiect de reglementare propriu, un procedeu sui generis de
reglementare juridica, un scop specific, un mod original de atingere a acestui scop, apararea
sistemului de valori pe care se intemeiaza societatea. Cu alte cuvinte, dreptul penal ca ramura
a sistemului de drept este format din totalitatea fortelor juridice prin care se prevede in ce
conditii o fapta este infractiune, felul acestei infractiuni, sanctiunile ce se aplica in cazul
comiterii lor, precum si raspunderea penala in scopul apararii ordinului de drept in Romania.
Intr-o abordare mai sintetica, am putea spune ca dreptul penal este ansamblul normelor
juridice care apara ordinea de drept prin prevenirea si combaterea criminalitatii.
2.Necesitatea dreptului penal
Un prim argument este nevoia apararii valorilor sociale.
Un al doilea argument il reprezinta criminalitatea, existenta fenomenului infractional.
Totalitatea infractiunilor savarsite intr-o perioada de timp pe un teritoriu determinat poarta
denumirea de criminalitate.
Criminalitatea aparenta sau relevata cuprinde totalitatea infractiunilor care au fost aduse la
cunostinta organelor judiciare iar criminalitatea reala cuprinde totalitatea infractiunilor
savarsite in societate intr-o perioada determinata, inclusiv cele necunoscute organelor
judiciare, care formeaza "cifra neagra" a criminalitatii.
Criminalitatea legala = totalitatea infractiunilor pentru care s-au pronuntat decizii definitive de
condamnare.
Al treilea argument este necesitatea reglementarii juridice a apararii sociale.
3.Caracterele dreptului penal
-Dreptul penal are caracter autonom in raport cu celelalte ramuri ale dreptului.
-Dreptul penal are un continut propriu format din ansamblul normelor care stabilesc conduita
specifica, un sistem propriu de institutii juridice si un sistem propriu de interpretare si aplicare
a legii.
-Dreptul penal are caracter de drept public.
-Dreptul penal are un caracter unitar care decurge din norma de caracter general cuprinsa in
partea generala a codului penal si normele speciale cuprinse, de regula, in partea speciala a
codului penal.
4.Principiile dreptului penal
Termenul de "principiu" vine din latina si are sensul de "inceput".
Aristotel defineste principiul ca fiind "ceea ce este primul atat in fiinta cat si in devenire,

cunoastere si demonstratie".
Principiile fundamentale ale fiecarei ramuri a dreptului sunt trasaturi caracteristice definitorii
pentru autonomia respectivei ramuri in cadrul sistemului dreptului. Principiile fundamentale
sunt reguli de baza sau diriguitoare care se reflecta in toate normele si institutiile unei ramuri
de drept. Studiul principiilor fundamentale ne ajuta sa interpetam si sa dezvoltam foarte multe
institutii juridice. Cunoasterea principiilor fundamentale conduce la o buna orientare in
activitatea de interpretare si aplicare a legii penale.
Alaturi de principiile fundamentale care sunt reguli de drept cu incidenta generala si absoluta,
mai exista si principii generale care sunt reguli derivate din cele dintai si subordonate
acestora, avand si ele incidenta generala dar restransa la anumite laturi ale reglementarii
juridico-penale. In ceea ce priveste principiile institutionale, acestea sunt subordonate atat
principiilor fundamentale cat si celor generale, fiind aplicabile numai in cadrul institutiilor la
care se refera.
Principiul legalitatii incriminarii si sanctiunilor de drept penal.
"Nullum crimen sine lege, nulla peona sine lege."
El este consacrat de art.1 alin.1 sin Codul Penal. Art 1 alin 2 din codul penal prevede ca nicio
persoana nu poate fi sanctionata pentru o fapta care nu era prevazuta de legea penala la data la
care a fost savarsita, subliniind altfel ca principiul neretroactivitatii legii este o parte
componenta a principiului legalitatii incrimiarii.
Principiul legalitatii a fost consacrat la cererea cunoscutului ganditor italian Cesare Beccaria.
In activitatea jurisdictionala, principiul legaliatii presupune 2 obligatii fundamentale:
interpretarea stricta a legii si interdictia aplicatii retroactive a legii.
Principiul umanismului dreptului penal.
Este mentionat in lucrarea cunoscutului italian, constrans de sanctiunile inumane din sec 18 si
de modul in care se executau. Principiul umanismului are in vedere ca pedeapsa sa nu impuna
suferinte fizice, sa nu cuprinda tratamente inumane sau degradante care injosesc
personalitatea umana. Este evident ca orice pedeapsa este o masura de constrangere si
produce un disconfort, o suferinta morala sau chiar fizica, dar dincolo de acest disconfort
inevitabil, pedeapsa nu trebuie sa mai produca niciun fel de suferinta.