Sunteți pe pagina 1din 19

-PsihodramaJacob Levy Moreno

Student realizator: Sandu Georgiana


Gr.1,seria 1

Introducere

Obiectivul psihodramei a fost, inca de la nasterea sa, construirea unui

cadru terapeutic care utilizeaza viata ca model, pentru a integra in el


toate modalitatile de a trai, incepand cu elementele universale timpul,
spatiul, realitatea, si cosmosul- pana la toate detaliile si nuantele vietii.
Omul este un actor, afirma Moreno.Trasatura esentiala a tehnicii

psihodramatice a visului este aceea ca visul nu este povestit, ci


pus in act, scria el.
Aceasta stiinta a actiunii, cum o numea Moreno, este o combatere

directa a psihanalizei - din mai multe motive- unul fiind lipsa de interes
fata de tratamentul de grup. Dar ceea ce pentru Moreno era si mai
inacceptabil la Freud era accentul pe cuvant al psihanalizei.

Moreno considera ca lumea noastra sociala, ceea ce el a ajuns sa

numeasca atomul social, este extrem de semnificativa pentru


sentimentul nostru de stare de bine. Intr-un tipar aflat in schimbare
permanenta, ne indreptam catre sau respingem indivizii din atomul
nostru social, iar ei, la randul lor, fac acelasi lucru cu noi.
Psihodrama este o invitatie la autoeliberare. Puterea sa este imensa,

determinand exaltare pentru cel pregatit si teroare pentru cel slab de


inima.

a ne fi teama de spontaneitatea noastra, la fel cum stramosilor nostri le


era teama de foc

Detalii biografice

Moreno s-a nascut in 1889 in Romania , insa a crescut


la Viena, capitala Imperiului Habsburgic un refugiu dublu,
din cauza originilor sale evreiesti;
A studiat medicina, psihiatria si filosofia la Universitatea din Viena;
A fost regizor la al sau teatru al spontaneitatii, utilizand pe post de actori mai
intai copii, apoi adulti;
La inceputul anilor 1930 era deja recunoscut pentru activitatea sa din domeniul
sociometriei la Penitenciarul Sing Sing, publicata sub titlul Clasificarea
detinutilor pe baza metodei de grup;
A infiintat sanatoriul din Beacon, Societatea Americana pentru Psihoterapie de
Grup si Psihodrama care a devenit asociatia profesionala a noului domeniu.
s-a casatorit cu Zerka Toeman, care venise la Beacon Hill pentru a solicita ajutor
pentru sora sa. Zerka Moreno a devenit principala asistenta administrativa a
sotului ei si eul sau auxiliar (consilier terapeutic).
punand bazele sociometriei si psihodramei in Statele Unite, Moreno si-a
concentrat apoi atentia pe arena internationala;
pe 14 mai, la varsta de 85 de ani, moare la casa sa din Beacon;

Selectii autobiografice

Am avut propriul meu teatru. Chiar daca era impotriva teatrului, era totusi
un teatru. Uneori, este greu sa tragi linia de demarcatie.
(Din Povestea vietii mele, Capitolul 8)

Jocul de-a Dumnezeu


Tanarul in cautarea vocatiei
O viata dedicata
Printre prostituate
Administrator intr-o tabara de refugiati

Povestea vietii mele(2008)

Indicatii si contraindicatii pentru punerea in act in


psihodrama
Realizarea psihodramatica a fantasmelor suicidale si criminale poate

oferi curaj si poate pregati pacientul sa transpuna suicidul si in viata.


Este evident ca un asemenea proces al tratamentului este
contraindicat;

Specialistii in psihodrama trebuie sa cunoasca codurile alcoolicilor si

dependentilor de droguri, precum si ale prizonierilor din inchisori, pentru


a-i aborda in mod eficient;

Punerea in act este utilizata in sedintele de grup, doar acolo unde

exista o indicatie clara pentru acesta.

Psihodrama se bazeaza mai mult pe intrevedere, membrii grupului

impartasind revelatii despre ei insisi in loc sa analizeze si sa


interpreteze.

edina de psihodram morenian


are trei momente:

Discutia finala

Incalzirea

Reprezentarea
scenica

Instrumentele psihodramei

Scena
Protagonistul (clientul ca actor)
Regizorul (terapeutul)
Eul auxiliar
Audienta

Scena ofera actorului un spatiu viu care este pluri-dimensional si flexibil

la maximum. Spatiul scenei este o extensie a vietii, dincolo de testul


realitatii al vietii insasi. Realitatea si fantezia nu sunt in conflict, insa
amandoua sunt functii in cadrul unei sfere mai largi lumea
psihodramatica a obiectelor, persoanelor si evenimentelor.
Protagonistul(subiectul). Acestuia i se cere pe scena sa fie el insusi,
sa isi ilustreze propria sa lume particulara.
Regizorul. Acesta are trei functii: producator, consilier si analist.
Euri auxiliare. Eurile auxiliare sau actorii participanti au o semnificatie
dubla. Ei sunt prelungiri ale regizorului, care exploreaza si ghideaza,
dar sunt si prelungiri ale subiectului, ilustrand personajele reale sau
imaginare din drama vietii acestuia. Functiile eului auxiliar sunt trei:
aceea de a fi actor, ilustrand rolurile solicitate de lumea subiectului;
aceea de a fi consilier, ghidand subiectul; si aceea de anchetator
social.

Tehnici psihodramatice

Tehnica dublului
Tehnica oglinzii
Tehnica inversarii
Tehnica jocului dramatic

Tehnica dublului

intotdeauna am fost de parere ca Dumnezeu ne-a creat de doua ori.


Odata pentru ca noi sa traim in aceasta lume si odata pentru El
insusi.(Moreno)
Pe scena vedem doi oameni care sunt, de fapt, aceeasi persoana. Dublul este o
persoana instruita sa produca aceleasi tipare de activitate, aceleasi tipare de
sentimente, de gandire, de comunicare verbala pe care le produce pacientul.

Cand intalnim o persoana a carei stare este deteriorata considerabil datorita


unei experiente psihotice, incapabila sa comunice, tehnica dublului poate fi
aplicata cu ajutorul unui eu auxiliar special instruit, eul dublu.

In nevrozele obsesionale si in unele conditii psihotice, s-a descoperit ca aceasta


tehnica aduce linistire: cele doua euri ale pacientului sunt ilustrate pe scena. Eul
de suprafata acea fata a pacientului pe care o exprima in viata de zi cu zi si
cu care el este identificat in mod obisnuit este pusa in scena de un eu auxiliar.
Eul mai profund, care este invizibil, cel care tortureaza, este pus in scena de
pacient.

Tehnica oglinzii

Pentru ca pacientul sa se poate vedea dintr-o perspectiva adecvata, un

eu auxiliar joaca rolul pacientului. Dupa aceasta, este instruit sa se


vada pe sine mai obiectiv, cam ca intr-o oglinda, iar el invata, privind eul
auxiliar, cum sa joace intr-o relatie mai buna cu realitatea.
Tehnica oglinzii poate fi utilizata si in alt mod. Se poate ca pacientul sa

refuze total sa joace, astfel ca un eu auxiliar ii ia locul pe scena si il


portretizeaza intr-o serie de situatii de viata daca este posibil cu
cineva care ii este apropiat pacientului.

Tehnica inversarii

Pacientul este rugat sa se plaseze in rolul cuiva din cadrul atomului sau

social, iar un eu auxiliar sau chiar persoana pe care o ilustreaza


pacientul, daca se poate este plasat in rolul pacientului.
In aceasta situatie, pacientul nu doar ca este facut sa se obiectiveze,

ca in tehnica oglinzii, ci si trebuie sa reactioneze la el insusi in felul in


care crede ca ar reactiona persoana al carei rol il joaca.

Tehnica jocului dramatic

Jocul de rol:
este o reprezentare apropiata de situatiile de viata;
il implica pe individ total;
prezinta observatorilor un tablou in legatura cu modul in care se

comporta subiectul in situatiile reale;


datorita caracterului dramatic, fixeaza atentia asupra problemei;
permite individului sa se perceapa pe sine in actiune, fiind in acelasi
timp si neutru;
jocul de rol reprezinta o metoda naturala de a asimila diferite deprinderi
de viata (ca invatarea inotului in mod practic, realizand miscari in apa).

Valoarea acestei tehnici are la baza trei aspecte:

a) Simultaneitatea

Se refera la desfasurarea in acelasi interval de timp a mai multe


evenimente.
b) Spontaneitatea
Este definita ca fiind caracteristica unui comportament natural nefortat
si creativ in situatii noi. Subiectul incepe sa se intrebe ce ar fi daca?
c) Autenticitatea
Se refera la realitatea subiectiva a situatiei dramatice (este un fapt
asemanator cu antrenarea zbotului cu avionul prin intermediul
simulatorului).

Psihoterapia prin joc dramatic utilizeaza demersul inductiv, care

porneste de la experienta spre generalizarea teoretica.


Efectele terapiei prin joc dramatic sunt:
a) centrale: noi idei, noi nivele de intelegere, insight-uri cu privire la
sine si la ceilalti, mai mult curaj, o mai buna acceptare a propriei
persoane, reducerea anxietatiietc.;
b) periferice: noi deprinderi, noi modele de comportament, noi
modalitati de abordare a altora etc.
Comportamentul periferic reprezinta manifestarea deschisa a
conceptiei despre sine si despre ceilalti.

Alte tehnici psihodramatice

Tehnica substituirii rolului. Pacientul este rugat sa puna in scena

rolul tatalui sau, al fratelui, sau al oricarei alte persoane care este
indeaproape legata de el.
Tehnica distantei simbolice. Procedura consta in progresul treptat de

la primul rol indepartat, printr-o serie de roluri a caror asemanare cu


realitatea creste, pana cand ajungem la rolul in care vrem sa il vedem.
Tehnica proiectarii. Intervine atunci cand pacientul a proiectat

sistemul sau de deliruri intr-un scenariu pe care vrea sa-l vada jucat pe
scena de catre eurile auxiliare, pentru a crea realitatea psihodramatica
pentru sine si personaje imaginare din cadrul sistemului sau de idei.

Psihodrama reprezint o modalitate de exprimare a conflictelor


interpersonale, o modalitate de cunoatere a vieii psihice, precum i
"mijloc de perfecionare personal"(V. Badea, 1997, p. 280). Ea se
poate utiliza n combinaie cu alte metode de consiliere/ psihoterapie
sau ca sistem de consiliere/ psihoterapie de sine stttor.

Bibliografie
Holdevici, I. (1998) Elemente de Psihoterapie, Editura ALL, Bucuresti.
Mitrofan, I. (2008) Psihoterapie. Repere teoretice, metodologie si

aplicative, Editura SPER, Bucuresti.


Moreno, J.L (2009) Scrieri fundamentale. Despre psihodrama, metoda
de grup si spontaneitate, Editura TREI, Bucuresti.
Nuta, A. (1999) Inter- realitatea. Psihoterapie si spectacol dramatic,
Editura SPER, Bucuresti.