Sunteți pe pagina 1din 8

MINISTERUL EDUCAIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT B.P.HASDEU din CAHUL


FACULTATEA de ECONOMIE, INFORMATIC i MATEMETIC
CATEDRA DE ECONOMIE I MANAGEMENT N AFACERI I SERVICII.

Metode si tehnici specifice


de management

Elaborat: Tabac Dina,


Gr. MAAA-1401
Verificat: Todos Irina

CAHUL,2014

Metode si tehnici specifice de management

Conceptul de metoda si tehnica de management


"Metoda de management" reprezinta un ansamblu de principii, tehnici, procedee si
instrumente care indica maniera in care se desfasoara anumite functii ale managementului
(asigurand rezolvarea corecta a problemelor care decurg din aceste functii) in vederea realizarii
obiectivelor organizatiei.
"Tehnica de management" cuprinde un ansamblu de reguli specifice, procedee si
instrumente prin care se solutioneaza concret problemele ce decurg din functiile
managementului.
Tehnica de management reprezinta mijlocul de operationalizare a principiilor si regulilor
unei metode.
Metodele si tehnicile de management reprezinta modalitati folosite de manageri pentru a
previziona activitatile viitoare, a organiza munca subalternilor, a coordona actiunile acestora,
pentru a-l antrena la stabilirea si la realizarea obiectivelor, pentru a controla activitatea
angajatilor din subordine si de a regla activitatea firmelor.
In activitatea de management a unei organizatii este necesar sa se foloseasca metode si
tehnici ale managemen 929i84j tului, intrucat managerii trebuie sa solutioneze probleme diverse,
pentru fiecare dintre acestea fiind indicate metode sau tehnici specifice.
I.

Metode si tehnici specifice de management previzional

A.

Extrapolarea

Extrapolarea porneste de la ideea ca, legea cresterilor din trecut va determina cresterea
viitoare cel putin pentru o perioada scurta de timp.Ea poate fi folosita cu succes in previziunile
pe termen scurt, in perioada de timp care precede inovarea. Limita principala a tehnicilor de
extrapolare consta in aceea ca, acestea nu au in vedere efectul ce-l provoaca progresul tehnic, ca
urmare a unor idei inovatoare sau alti factori care se modifica radical fata de perioada
precedenta.
B.

Tehnica Delphy

Tehnica Delphy este o metoda intensiva folosita in special in prognoza comerciala si


tehnologica pe termen lung. Metoda consta in consultarea unui grup de specialisti asupra
problemelor care formeaza obiectul cercetarii. Specialistii lucreaza individual.
Etapele aplicarii tehnicii Delphy sunt urmatoarele:
a). Pregatirea si lansarea anchetei
Organizatorii anchetei definesc domeniul prognozat, intocmesc un chestionar cu
intrebari vizand domeniul respectiv si selectioneaza specialistii care vor fi selectionati prin
formular. Chestionarele sunt intocmite si expediate specialistilor.
2

b). Desfasurarea propriu-zisa a anchetei


Etapa consta in completarea chestionarului si prelucrarea raspunsurilor primite. Daca
nu se obtine un acord de minimum 50% privind opiniile exprimate de specialisti la subiectul
acordat, se va intocmi un nou chestionar de va avea ca anexa, sinteza raspunsurilor la
chestionarul anterior. Noul chestionar va solicita pareri suplimentare din parte specialistilor,
pentru lamurirea unor aspecte.
Specialistii consultanti trebuie sa aprofundeze primele lor raspunsuri. Cunoscand opiniile
exprimate de celelalte persoane chestionate, fiecare specialist va putea tine seama in completarea
celui de al doilea chestionar, de unele aspecte ale problemei pe care initial le-a neglijat, sau de
factori pe care i-a ignorat.
Iteratiile vor continua pana se obtine o acceptare de minim 50% asupra opiniilor
exprimate de specialisti.
c). Valorificarea rezultatelor analizei cuprinde analiza, sintetizarea si interpretarea
informatiilor culese. In urma analizei rezultatelor, managementul organizatiei va adopta deciziile
necesare.
Factorii de succes ai tehnicii Delphy sunt urmatorii:

Precizarea clara a problemelor si a experientei si pregatirii participantilor la

ancheta;

Precizarea limitei de timp pentru returnarea chestionarelor completate;

Precizarea modului de cointeresare a specialistilor.


II.

Metode si tehnici de stimulare a creativitatii

Sub impactul progresului tehnico-stiintific, se amplifica performantele economice ale


organizatiilor, precum si decalajele economice dintre ele. Decalajele economice dintr-o firma
sunt generate de decalajele inregistrate in domeniul tehnic, tehnologic si al managementului.
Aceste decalaje scad capacitatea competitiva a firmelor, ducand in final la falimentul acestora.
In conditiile economiei capitaliste, supravietuirea si progresul organizatiilor impune
evitarea decalajelor, prin atragerea resurselor umane din organizatie, la activitatile de inovare,
cercetare-dezvoltare etc. Aceste procese au la baza, creativitatea personalului, adica capacitatea
personalului de a produce idei noi.
Cele mai cunoscute metode si tehnici de stimulare a creativitatii sunt:
A.

Brainstormingul

Brainstormingul este o tehnica de stimulare a creativitatii prin care, pe calea discutiilor de


grup, se urmareste obtinerea a cat mai multor idei privind modul de rezolvare a unor probleme,
in speranta ca in randul lor se va gasi si solutia optima cautata.
3

Ipoteza de la care pleaca brainstormingul este ca, in orice domeniu de activitate,


problemele pot fi rezolvate mai bine decat in prezent, insa pentru aceasta trebuie gasite idei noi,
care sa sparga bariera rutinei. Ideile se gasesc in stare latenta, in fiecare colectiv, insa lipsa unui
climat psihosocial corespunzator, duce la pierderea acestor idei, care pot fi valoroase.
Brainstormingul urmareste tocmai crearea cadrului corespunzator care sa permita
exprimarea organizata a ideilor, iar apoi valorificarea lor.
Pentru desfasurarea sedintelor de brainstorming si obtinerea celor mai valoroase idei,
trebuie respectate urmatoarele cerinte:

Eliberarea participantilor de orice argumentatie negativa sau pozitiva in timpul sedintei;

toate propunerile se vor evalua constructiv;

Propunerile vor fi scurte, la obiect, fara argumentari lungi;

Se va crea un climat de acceptare a oricarei idei, oricat de socanta sau nerealista ar fi;

Se vor incuraja participantii sa emita idei noi, pornind de la rationamente deja facute;

Se va programa sedinta dimineata, cand participantii sunt odihniti;

Se va acorda libertatea de comportament participantilor;

Se vor inregistra exact si complet, toate discutiile si ideile emise.


Sedinta de brainstorming se va desfasura in urmatoarele etape:
a). Etapa de pregatire, in care:

Se stabileste si se delimiteaza problema care va fi pusa in discutie;

Se aleg participanti la reuniune (intre 5-12 persoane), cu o pregatire eterogena;

Se alege coordonatorul grupului.

b). Desfasurarea propriu-zisa a sedintei, cuprinde:

Prezentarea problemei de catre coordonatorul grupului;

Anuntarea regulilor de desfasurare a reuniunii;

Stabilirea duratei sedintei, intre 20 si 60 de minute;

Desfasurarea discutiilor pe marginea problemei.

Dupa emiterea de participanti a unei idei, coordonatorul grupului inregistreaza ideea, el


neimplicandu-se in discutii, pentru a nu inhiba membrii grupului.
Tehnica Little (Tehnica Gordon) este o varianta a brainstormingului, deosebindu-se de
aceasta prin faptul ca, in afara de coordonatorul sedintei, nici un participant nu cunoaste exact
subiectul ce se va discuta. Coordonatorul grupului va pune intrebari generale, fara legatura cu
problema vizata, trecand treptat, in timp, la focalizarea spre domeniul dorit. Durata globala a
discutiilor pe problema este de cateva ore, intr-un numar de cateva sedinte consecutive, fiecare
sedinta incadrandu-se in limita de timp de 20-60 minute. Gordon, autorul acestei tehnici de
stimulare a creativitatii, sustine ca prin acest mod de orientare al discutiilor spre problematica
4

vizata, se evita implicarea egocentrica a participantilor, evitandu-se riscul gasirii unei solutii
superficiale.
Tehnica "ochiului proaspat" porneste de la ideea ca, reuniunile de grup sunt mai
eficiente prin participarea unor persoane mai putin experimentate in problemele discutate.
Eficienta sedintei creste, intrucat participantii la discutii sunt neinitiati, eliminandu-se astfel
rutina, unul dintre impedimentele creativitatii, care distruge deseori rutina. Se recomanda ca
participantii sa fie specialisti cu experienta, impreuna cu elevi si studenti.
B.

Carnetul colectiv

Tehnica brainstormingului si variantele sale au dezavantajul ca, in cele mai multe


cazuri conduc la idei superficiale generate de durata redusa a sedintelor de creativitate.
Procesul de creatie presupune parcurgerea a patru etape:
a). Informarea si documentarea in care creatorul de idei ia contact cu mediul exterior.
b). Incubarea, etapa in care autorul isi imobilizeaza la maximum resursele
intelectuale, imaginatia si fantezia. Incubarea presupune activitatea febrila a subconstientului
pe termen lung.
c). Iluminarea consta in aparitia in mod spontan din subconstient a intuitiei, care
ilumineaza constientul.
d). Verificarea este etapa de validare a solutiei din etapa de iluminare.
Procesul de creatie este mai eficace prin imbinarea muncii in echipa, cu munca
individuala. Avand in vedere cerintele procesului de creatie sau etapele sale sau nevoia de
amplificare a eficacitatii muncii de creatie prin lucru in echipa, tehnica carnetului colectiv
este recunoscuta de specialisti ca fiind una dintre cele mai eficiente tehnici de
stimulare creativitatii.
Etapele implementarii tehnicii carnetului colectiv sunt urmatoarele:
1.

constituirea unui grup de creativitate in care fiecare membru primeste un carnet de

lucru, in care este inscrisa problema care trebuie rezolvata. Grupul este constituit din 5-12
persoane si este coordonat de un manager.
2.

notarea in caiet, pe parcursul unei luni de zile calendaristice de catre fiecare

membru al grupului, a tuturor ideilor sale privind rezolvarea problemei vizate.


3.

intocmirea de catre fiecare participant la finalul perioadei de timp alocate, a unui

rezumat continand cea mai buna idee a sa.


4.

predarea carnetului la sfarsitul perioadei managerului de grup. Acesta va studia

atent fiecare carnet si va intocmi un rezumat care contine solutiile problemei propuse.
5.

returnarea caietelor si rezumatelor catre membrii grupului.


5

6.

organizarea unei discutii de grup cu participarea intregii echipe de creativitate,

avand ca scop fixarea asupra celei mai bune idei privind problema analizata.
C.

Sinectica

Sinectica este o tehnica de stimulare a creativitatii, bazata pe asociatii libere de idei, in


care se urmareste identificarea principiilor creativitatii indivizilor si a grupurilor de creativitate,
precum si folosirea principiilor in cadrul unor tehnici asociate sinecticii cum este analogia.
Sinectica porneste de la urmatoarele postulate:

Creativitatea este latenta in fiecare persoana.

Creativitatea este mai apropiata de procesul emotional si inovational, decat de

intelect si ratiune.

Elementele emotionale si inovationale pot fi dezvoltate prin practica si educatie.

Procesul de creatie se formeaza in etape: informare - documentare, incubare,

iluminare, verificare.

Creativitatea de grup este guvernata de aceleasi legi ca si creativitatea individuala.

Talentele creative scad daca nu sunt cultivate.

Toti oamenii sunt creativi. Creativitatea se amplifica daca oamenii depasesc prin

educare, blocajul gandirii creative.

Oamenii cu un moral scazut sunt mai putin creativi, deoarece moralul scazut strica

echilibrul interior al individului, diminuandu-I creativitatea.

Potentialul creativ al oamenilor este folosit in mica masura.

Creativitatea poate fi dirijata spre anumite obiective, amplificandu-si eficienta

comparativ cu creativitatea nedirijata.

Ideile se produc prin asociere; prin asocierea unor idei rezulta o idee noua.

Nu conteaza doar valoarea ideilor exprimate, ci si numarul lor; sansa gasirii ideilor

noi creste daca numarul ideilor emise creste.


Sinectica se bazeaza pe 2 procedee operationale:
-

Transformarea neobisnuitului (a noului) in elemente familiare prin plasarea

problemei intr-un cadru cunoscut;


-

Transformarea elemetelor cunoscute in elemente neobisnuite, prin schimbare.

Tehnica de lucru pentru sinectica este analogia. In practica sunt utilizate 3 tipuri de
analogii:
1.

analogia personala ca presupune ca fiecare membru al grupului de sinectica sa se

identifice cu problema care trebuie dezvoltata.


2.

analogia directa care se refera la compararea in paralel a doua lucruri si intelegerea

functionarii lor.
6

3.

analogia simbolica care consta in stabilirea unor asociatii libere si spontane de idei

intre problema de rezolvat si un grup de cuvinte, legate sau nelegate de problema, dar cu sens
pentru aceasta.
Succesul sinecticii depinde de echipa de creativitate, pentru care se recomanda persoane
cu pregatire eterogena, nespecialisti in problema analizata. Acestia se pot detasa mai usor de
solutiile cunoscute, aducand viziuni boi asupra problemelor.
D.

"Tehnica notarii ideilor in timpul somnului"

Aceasta tehnica are la baza ideea ca, in timpul somnului, logica constienta nu mai este un
factor care blocheaza stabilirea de legaturi intre oameni sau fenomene.
In timpul somnului, utilizand baza de date a creierului, se pot stabili relatii eliberate de
conventii ducand la combinatii noi, incompatibile in starea de constienta.
Cerintele de baza pentru aplicarea eficace a tehnicii notarii ideilor in timpul somnului
sunt urmatoarele:

Insusirea inainte de culcare a datelor problemei.

Accesul rapid la carnetul de note pentru notarea ideilor pe care subiectul si le

aminteste la trezire.

Notarea tuturor imaginilor care apar, fie inainte de a dormi fie la trezire

Discutarea noutatilor in echipa si selectarea celor mai bune idei.

Se recomanda organizattorilor sedintelor de creativitate sa telefoneze participantilor in


dimineata de dupa reuniune, in scopul culegerii ideilor aparute peste noapte.
E.

Tehnica Philips6-6

Aceasta tehnica presupune organizarea unei reuniuni cu participarea unui numar relativ
mare de persoane (30 de persoane). Participantii vor dezbate o anumita problema in sedinta de
creativitate, pe durata de timp de pana la 2 ore.
Principalele caracteristici ale tehnicii Philips6-6 sunt urmatoarele:

Cei 30 de participanti la reuniune sunt impartiti in grupuri de cate 6 membri, dintre

care unul este ales reprezentantul grupului. Grupurile se constituie eterogen.

Coordonatorul sedintei va prezenta in plen, in fata tuturor participantilor, problema

care trebuie solutionata.

Fiecare grup discuta pe marginea problemei, timp de 6 minute, iar reprezentantul

grupului noteaza ideile exprimate.

Opiniile fiecarui grup sunt apoi prezentate de catre reprezentatii fiecarui grup, in

cadrul unei reuniuni generale a tuturor participantilor. Au loc dezbateri cu privire la solutiile
propuse da fiecare grup.
In final, este aleasa solutia problemei, solutie care va trebui insusita de toti participantii.
Operativitatea tehnicii Philips6-6 o face aplicabila rezolvarii diferitelor probleme dintr-o
organizatie. Pentru gasirea solutiei optime, la reuniune vor participa doar manageri de baza, de
mijloc si de varf din cadrul organizatiei respective.