Piesa actritei si dramaturgului Liei Bugnar, Noi patru, este regizata

de Dorina Chiriac (Terminus Paradis, Niki si Flo) si jucata de cele

doua plus Maria Obretin (care e distribuita acum si in Lear si Ivanov,
piesele puse in scena de Andrei Serban la Bulandra) si Ilinca
Manolache (joaca si ea in Lear si in piesa lui Peca Stefan, Ziua fututa a
lui Nils).
Noi patru este o mostra cinstita de isterie feminina care in cazul de fata
e delicioasa. Doua prietene bune se intalnesc pentru a o ajuta pe una din
ele (Maria Obretin) sa depaseasca un moment delicat emotional: a
aflat ca sotul o inseala si s-a hotarat sa se intalneasca cu femeia care i-a
luat mintile consortului (jucat de Dorina Chiriac). Ca sa fie spumoasa
pana la capat intr-un stil tele-novelistic asumat ironic, vechea prietena
este si ea amanta sotului personajului Mariei Obretin. Sper ca nu v-am
pierdut. Dezvaluire dupa dezvaluire, gluma dupa ironie si tot asa, piesa
se sustine impecabil cam o ora, dupa care tensiunea incepe sa scada si
solutiile regizorale devin repetitive.
Dar pana acolo, Maria Obretin este incredibil de buna. Plange fara oprire
in timp ce incearca melodramatic sa faca fata situatei de femeie
incornorata, a carei intreaga viata a fost spulberata de confesiunile
sotului. Lamentarile ei, spuse pe un ton care se vrea conciliant si
rational, nu au cum sa te lase rece. Razi sperand sa nu faci implozie.
Celelalte actrite sunt si ele bune, Lia Bugnar in rolul unei femeiboschetar, Dorina Chiriac prin conventie in rolul unui sot cu chelie,
pirpiriu si cu burta si Ilinca Manolache, prietena superficiala a
incornoratei.
Interesante in piesa sunt nu doar comicul situatiilor si de limbaj, ci si
dialogurile meta-teatrale. Actritele au aparteuri in care comenteaza
pentru public jocul celorlalte actrite, faptul ca piesa are buget mic si nu

exista o actrita care sa interpreteze rolul chelneritei, ca rolul lor nu are

suficiente scene sau ca e ingrat etc.
Ce mi s-a parut un pic fortat doar de dragul rasetelor spectatorilor este
alegerea personajului Liei Bugnar, acela de boschetar. Desi jucat foarte
bine, alegerea mi s-a parut un pic facila.
Echipa celor patru functioneaza foarte bine, bazandu-se pe un text care
isi va pierde din actualitate in timp (dialogul este referential la situatia
actuala, inclusiv politica) dar care deocamdata are toate resorturile care
sa provoace aplauze sincere la final.
- See more at: http://www.postmodern.ro/articol/noi-patru-piesa-liei-bugnar-provocatoare-de-rasete-copio
ase#sthash.U0XG51Dw.dpuf

Spectacolul Noi4 scris de Lia Bugnar si regizat de Dorina Chiriac, cu actorii Lia
Bugnar, Maria Obretin, Ilinca Manolache si Marius Manole se va juca marti, 1
octombrie, ora 21:00 la Green Hours, Calea Victoriei, nr 120. Pentru rezervari trimiteti
un email la teatru@greenhours.ro sau apelati numarul de telefon 0 788 452 485.
Noi 4 e o poveste despre voi 5(patru pe scena Maria Obretin, Ilinca
Manolache, Lia Bugnar,Marius Manole, Dorina Chiriac n rol de regizor). ntrun punct oare care al povestii fie cea pe care actorii o interpreteaza, fie al
repetitiei n care esti un fel de martor-cheie, povestea devine a oricaruia.
Cred ca cel putin o femeie (daca nu toate) au fost n postura femeii senzuale
si misterioase, care iubeste un porc care o nseala. Chiar daca porcul e mic
de statura, cu un nceput de chelie si un pic de burtica. Si probabil toti am
avut momente n care am afirmat ceva cu zmbetul pe buze, pentru ca n
realiate sa ne gndim la exact opusul frazei. Faptul ca Maria si Ilinca le pun
pe scena n fata noastra e doar un plus de realitate. Spusa cu zmbetul pe
buze.
Noi 4 e un pretext de spectacol n spectacol. O poveste cu iz de telenovela,
spusa n cadrul unei repetitii. Actorii sunt personajele piesei sau sunt doar
actorii. Uneori, e greu sa mai faci diferenta daca cel care face o criza de
nervi e personajul sau actorul. Ceea ce te duce cu gndul imediat la cte
fete poti juca n decurs de 10 minute. Daca faci parte din Noi 4, vei vedea ca
multe.
Momentul crizei de nervi si exploziei de personalitate a Mariei, urmata de
plecarea lui Manole de pe scena si de alta criza (cea a ratarii unui spectacol
si a momentului-cheie) venita din partea Ilincai e de un haos absolut.
Aproape ca te ntrebi daca asa e spectacolul sau chiar se destrama piesa sub
ochii tai. Revenirea lui Manole te ntoarce n piesa-telenovela. Printre rsete
si evadari, si face loc monologul unei copilarii singuratice. Stii ca e o scena
dintr-o piesa (aceea piesa cu buget redus la a carei punere n scena asisti) si,
chiar si asa, taci. nainte sa ai lacrimile n coltul ochiului, realitatea revine.
Pe scurt avem asa: femeia casatorita de multi ani cu El (Victor Manole). Cel
mai minunat barbat pentru Ea (Maria). El o nseala pe Ea cu prietena cea mai
buna (Ilinca). Aparent, exista si o a treia Ea (Lia Otilia). Cea de-a treia ea
este, din punctul meu de vedere, elementul care face diferenta ntre o
telenovela oarecare si o piesa pe care o ndragesti. Personajul scos din

canalele Bucurestiului (arata ca ele, vorbeste ca ele) este mama pierduta. n

piesa pe care o repeta actorii.
Altfel, e doar personajul colorat care vede lucrurile n alb-negru si le prezinta
ca atare. Acel personaj caruia i ducem lipsa toti din cnd n cnd la nivel
personal. Si care te face sa rzi. (Oana Duma,sareadinbucate.wordpress.com)

La Teatrul LUNI de la Green Hours am vazut, de curand, spectacolul 'Noi4' al asociatiei

'Teatrul nu e o cladire'. Textul e scris de Lia Bugnar, iar regia apartine Dorinei Chiriac.
Amandoua joaca in aceasta montare din distributia careia mai fac parte Maria Obretin si
Ilinca Manolache. Mai exista un nume pe afis, cel al Adei Milea autoarea muzicii.
In beciul Green-ului, arhiplin, spectatorii, majoritatea tineri, au fost cuceriti, pentru ca e un
spectacol bun. Razi, apoi meditezi. Desi simplu, asa cum e stilul Liei Bugnar, textul are
profunzime, te copleseste. E cu de-ale vietii, de-ale artistilor, cu iubire si tradare, cu
marturisiri si dezamagiri; e cu teatru in teatru...
Patru frumoase nebune din marele nostru oras, care traiesc pentru teatru si prin teatru, fac
ceea ce gandesc. Si fac bine. Am intrebat-o pe Lia Bugnar cum a aparut 'Noi4' si ea ne-a
spus: 'Spectacolul s-a nascut intr-o buna zi cand noi4 beam o cafea pe terasa la Green si
toata lumea ne intreba daca repetam ceva (la Green se repeta de multe ori la mese). Noi
raspundeam ca nu, doar bem o cafea.
Dupa cateva ore, am decis, la despartire, ca eu sa merg acasa si sa scriu o piesa. Iar a
doua zi sa ne vedem in acelasi loc si cand ne vor intreba oamenii daca repetam sa spunem
ca da, repetam. Asa am facut (...)'. Lia ne-a mai spus ca 'Teatrul nu e o cladire' e asociatia
lor, nascuta o data cu aceasta piesa si spectacolele create cu 'Teatrul nu e o cladire' nu
apartin de un loc, ci se joaca oriunde.
Frumoasa prietenia intre 'cele4'. Nu s-au gandit la bani. Au lucrat destule spectacole si fara
bani. Se spune ca Voicu (Radescu), cel care a dat nastere Teatrului LUNI si care produce
spectacole aproape fara bani, le-a dat ceva bani pentru 'Noi4', jucat de cateva ori in pivnita
din Calea Victoriei. E si el un frumos nebun al Bucurestiului...
De la inceputul toamnei 2011, cand a avut loc prima reprezentatie, spectacolul a fost jucat
in mai multe locuri. Au ajuns cu el si la 'Sarpele roz', dar si la Buzau. L-au prezentat o data,
in octombrie, si in scop caritabil..., tot la LUNI. Lia invita publicul atunci, scriind pe

Facebook: 'Un capat de viata. Sau un inceput. De data asta chiar avem nevoie de voi (...).
N-ar fi un capat de tara, daca nu ar fi sala plina; s-a mai intamplat si doare, dar scapi. Insa
ar putea fi un capat de viata de data asta. Va spuneam ca teatrul nu e o cladire, insa in mod
sigur teatrul e actorul care il face.
Duminica (9 octombrie n.r.) jucam pentru actorul Mircea Anca. Are leucemie. Un om tanar
si talentat, si bun, care ar putea sa mai traiasca sau nu. E intr-un spital dintr-o tara si nu-i
ajung banii sa-si mai cumpere cativa ani din viata. N-as fi crezut ca sintagma time is
money poate fi adevarata si in sensul asta atat de crud (...)'.

Spectacolul Noi4, scris de Lia Bugnar si regizat de Dorina Chiriac, reuneste cele mai
apreciate talente actoricesti ale scenei bucurestene: Maria Obretin, Ilinca Manolache si
Marius Manole. Pe langa rolul de creator al scenariului, Lia Bugnar are un rol supriza, pe
care spectactorii l-au descoperit vineri, 26 iulie, ora 22:00 la singura cafenea-teatru din
Bucuresti, Godot Cafe Teatru, situata pe strada Blanari nr 14. Accesul in sala de spectacol se
face in baza rezervarilor la numerele de telefon 021 31 61 682 / 0736 414 244 zilnic intre
orele 12:00-19:00.
Noi 4 are calitatea de a fi o montare gustata de public, datorita unei constructii aparent
simple si supuse unei retete, la nivel dramaturgic. In esenta, insa, textul Liei Bugnar
reuseste sa ramana in permanenta in dialog (a se citi disputa) cu el insusi, oferind asumat
doza de telenovela, pentru ca in minutul urmator sa-i arate ironic fata din spate, obligandusi publicul sa il urmeze. Sa se emotioneze si sa rada de propria emotie in acelasi timp. O
distantare de tip brechtian, atat in scriitura, cat mai ales in interpretare si mai ales incazul
Mariei Obretin, care jongleaza intre cele doua planuri si cu inteligenta, si cu subtilitate, si cu
feminitate, si cu o teatralitate asumata, controland in permanenta cantitatea de emotie
Ceea ce e un experiment mai putin incercat in teatrul autohton, tributar metode
istanislavskiene.
Povestea din Noi 4 este, de fapt, o antipoveste, asa cum e pusa in scena, fiind conceputa
pe cel putin doua planuri, cu intrari si iesiri dintr-o asa-zisa realitate, in care numele
personajelor, referirile la situatii reale creeaza tot timpul senzatia de adevar. Un adevar din
care personajele intra in poveste. O poveste plina de lacrimi, si la propriu, si la figurat,
desprinsa din revistele pentru femei, cu Ea, care descopera intr-o zi ca e inselata de El, sotul
cel divinizat. i e inselata, bineinteles, cu cea mai buna prietena si nu numai. Amandoua
afla ca celebrul barbat Victor, construit si el in tuse ironice se baloneazasi e putin chel ,
are o a treia femeie in viata lui Ca femeia e o tarfa-cersetoare din canale, care se
dovedeste in final cum altfel?! ca, de fapt, era mama lui, care-l abandonase in copilarie
si multe alte amanunte cu iz lacrimogeno-telenovelistic sunt adunate toate in aceasta
poveste, in care, in fond, fiecare detaliu de acest gen adus in plus functioneaza ca un fitil ce

produce o exlozie din interior. imeritul este ca explozia nu se produce doar in final, ci in
fiecare dintre scene.
Construita pe ideea de metateatru, povestea le permite actritelor sa se joace cu emotia, sa
mearga pana in acel punct in care necredibilul sa devina credibil, dar sa intoarca armele si
sa se refugieze intr-un spatiu intermediar de extrajoc, imediat ce emotia atinge cote
alarmante in zona sentimentalismului ieftin.
In fond, cele trei actrite sunt trei actrite care joaca un rol, intr-o piesa cu buge tmic. Au
un text si un rol pe care trebuie sa-l respecte, fiecare dintre ele stie continuarea jocului, si
totusi nici una nu-si joacarolul si teatrul si viata se amesteca intr-o masura atat de mare,
incat la un moment dat se confunda. Iar personajele devin stapane pe propriile cuvinte si pe
propriile decizii, revoltandu-se impotriva dramaturgului si in acelasi timp, cu voialui. Nimic
din ce le-a prezis el initial nu se respecta, fiecare capatandu-si destinul propriu si jocul
scriiturii iti permite sa nu stii in fapt nicio secunda cine cui se supune si daca nu cumva
dramaturgul si-a pacalit personajele sau personajele il pacalesc pe el (Monica Andronescu,
Yorick.ro)

Noi 4, de Lia Bugnar, este o poveste ntr-o poveste, este spectacolul de teatru la care rzi i plngi,
trecnd rapid de la o stare la alta.
Noi 4 este spectacolul n care pedalezi ntre realitate i imaginar pentru c aceast pies de teatru
ne propune un joc pe dou planuri, unul n care actorii sunt chiar ei, aspirani la scena Teatrului
Naional sau guest star sosit direct de pe scena Naionalului, iar altul n care artitii dau natere
unor personaje n care oricine se poate regsi.
Actorii ne spun, chiar de la nceput, c joac ntr-o pies cu buget redus iar apoi se transpun
imediat n personajele pe care le nterpretaz n Noi 4, i fac micarea asta pe parcursul ntregului
spectacol.
Textele scrise de Lia Bugar, montate sau nu de ea, au toate succes, acesta este un fenomen de
necontestat care se ntmpl pe marea scen a teatrului indepedent din Bucureti. Eu m bucur
tare mult de cte ori am ocazia s-i vd creaiile.
Dramaturgul i regizorul Lia Bugnar se inspir din realitatea care, de cele mai multe ori, ntrece orice
nchipuire i este o continu surs de teme pentru teatru. Poate de asta piesele ei ncnt, pentru c
este imposibil s nu te regseti mcar ntr-unul din personajele sale sau ntr-una dintre situaiile

expuse n scenariile sale.

Am vzut spectacolul Noi 4 la o or destul de trzie, la Teatrul Elisabeta, dar asta nu m-a
mpiedicat, nicidecum, s m bucur de el, pentru c are, cu siguran, cam toate ingredientele unei
comedii savuroase.
Dramaturgul s-a concentrat, ca n mai toate textele sale, pe umorul de limbaj, pe care l construiete,
ca de fiecare dat, prin replici originale, inspirate i foarte comice.
Noi 4 aduce n faa publicului un mic grup de actori cu care Lia Bugnar lucreaz constant,
distribuindu-i n majoritatea pieselor sale, ceea ce mi creeaz deja un sentiment de familiaritate
cnd merg la spectacolele ei. Este vorba despre Maria Obretin, Ilinca Manolache, Marius
Manolecrora, n montarea la care fac referire, li se altur i ea, Lia Bugnar.
I-am mai vzut, pe toi sau separat, n spectacolele 7 dintr-o lovitur, Masculin-Feminin, Dou liniue,
coupe-ul Aici nu se simte i Oase pentru Otto.
Spectacolul Noi 4 este regizat de Dorina Chiriac i spune dou poveti: pe de o parte cea a artitilor
din teatru i a luptei lor continue de confirmare a valorii artistice, iar aici Lia Bugnar aduce o not de
dulce-amar n pies, iar, pe de alta, vorbete despre iubirea a trei femei pentru un brbat.

Trei femei: Maria, soia o femeie senzual, plin de mistere, nelat pe toate drumurile, jucat de
Maria Obretin, Ilinca, amanta, cea mai bun prieten a soiei, sigur pe ea, foarte agitat i agresiv,
pe alocuri, interpretat de Ilinca Manolache i Otilia, o femeie fr adpost care i duce viaa fcnd
cea mai veche meserie din lume, de care soul adulter este, mai nou, ncntat, partitur susinut de
Lia Bugnar.
Trei femei, n jurul unei mese, una plngnd fr oprire, alta mereu pus pe ceart i replici acide,
iar o a treia, modest, incult, cu o experien bogat de via n canal, discut despre el, Victor,
care, din descrierea lor, nu pare deloc un Don Juan. Ba, dimpotriv, are puin chelie, burt i se
baloneaz. Rolul lui Victor este susinut de Marius Manole, care, nici nu intr bine n scen, c i
iese imediat n urma unui scandal generat de criza de nervi a Mariei. Aici ai impresia c piesa o ia la
vale, se pierde, dar asta e partea captivant, modul n care este reconstruit n scen, nu o dat, ci
de mai multe ori, spre deliciul publicului.

Spectacolul Noi 4 este o pies ntr-o pies, actorii intr i ies din cele dou planuri cu naturalee
schimbnd replici ntre ei, apoi imediat se adreseaz publicului, fcndu-l partener n jocul lor.
Maria Obretin susine, ntr-o not patetic, intenionat accentuat, rolul soiei nelate care se
prezint genul Monica Bellucci, Ilinca Manolache ntruchipeaz amanta mereu aranjat, cu un corp
de invidiat, care nu crede c are vreo rival n faa lui Victor, iar Lia Bugnar este femeia nengrijit,

care i susine discursul ntr-un limbaj de cartier, cu foarte multe dezacorduri.

Marius Manole este brbatul care nu i mai iubete soia i care este deja stul de amant, dar este
dornic s i cunoasc mama natural despre care trise cu impresia c l abandonase.
O singur scen, trebuie s spun, mi-a fi dorit-o altfel, cea n care, ntr-o serie consistent de
cuvinte emoionante adresate de Victor soiei sale Maria, Marius Manole rmne prea mult cu
spatele la public. Mi-ar fi plcut s-i vd faa, mimica, privirea, n partea asta din spectacol.
Noi 4 a primit n 2012 premiul pentru cel mai bun spectacol la Festivalul de Teatru Independent
Undercloud. Nu pot afirma c este favoritul meu dintre cele vzute pn acum marca Lia Bugnar,
dar este, fr ndoial, un spectacol foarte bun, pe care, dac nu ai apucat s l vedei, vi-l
recomand pentru c vei rde cu poft.
Distribuie: Maria Obretin, Ilinca Manolache, Lia Bugnar, Marius Manole
Regie: Dorina Chiriac
Ilustraie muzical: Ada Milea
O pies scris de Lia Bugnar