Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
TIPURI DE INVÃTARE
In conceptia lui R. Gagne dezvoltarea umana apare ca efect, ca schimbare de lunga durata, pe
care subiectul o datoreaza atat invatarii cat sI cresterii. Invatarea nu se face oricum, ci se
bazeaza pe o serie ordonata sI aditiva de capacitati. Ierarhizarea acestor capacitati de face in
baza criteriului trecerii succesive de la invatarea capacitatilor simple, la cele complexe,
generale.
Intreg ansamblul de capacitati pe care-l poseda subiectul pentru R.Gagne reprezinta conditiile
interne. Acestea se deosebesc de conditiile externe a caror actiune este independenta de
subiect. Avand in vedere varietatea conditiilor externe, R.Gagne considera ca exista tot atatea
forme sau tipuri de invatare.
invatarea de semnale;
invatarea stimul-raspuns;
invatarea asociativa-verbala;
invatarea notiunilor;
invatarea sociala.
1. Invatarea de semnale este larg raspindita atit la animalele domestice cit si la om (ciinele
fuge din mijlocul soselelor atunci cind aude semnale ce avertizeaza apropierea unui
automobil).
Conditia esentiala pentru ca invatarea semnalului sa aiba loc este sa se asigure o prezentare
aproape simultana a 2 forme de stimulare:
2. stimulul semnal.
1
2. Invatarea stimul-raspuns
Este un alt tip fundamental de invatare care face posibil ca individul sa realizeze o actiune
atunci cind doreste sa dea un raspuns precis la un stimul discriminat.
Ed. Thorndike l-a denumit invatarea prin incercare si eroare, Skinner, invatarea operanta,
Kimble, invatarea instrumentala.
2. stimulul si raspunsul apar total legate intr-un mod care nu se intilneste la tipul de
invatare anterior.
Intarirea, recompensa faciliteaza invatarea fie ca este esentiala sau nu intrucit face ca o
manifestare de comportament deja caracteristica individului sa apara mai frecvent.
Tehnicile de intarire stau la baza instruirii programate. Virsta ca si mediul din care provine
elevul influenteaza aplicabilitatea si semnificatia tipurilor de intarire. Acest tip de invatare
genereaza, guverneaza formarea deprinderilor de pronuntie la copilul mic, de pronuntare intr-
o limba straina la adulti (pentru adulti, intarirea fiind compararea propriei pronuntii cu cea a
unui specialist). Mai mult chiar, o activitate preferata poate servi ca intarire pentru una mai
putin preferata cu conditia sa o facem pe prima dependenta de savirsirea celei de a doua.
Inlantuirea este un tip special de invatare larg aplicata la toate virstele. Are la baza legarea a
doua sau mai multe reactii de tipul stimul-raspuns invatate anterior.
Actiunea care urmeaza sa fie invatata reprezinta o succesiune de acte. Fiecare din aceste acte
a fost invatat anterior dar in acest caz al inlantuirii esentialul este respectarea ordinii lor,
asigurarea intaririi intregului lant si a reusitei ultimei verigi. Aceasta trebuie sa conduca la
satisfactie, sa fie intarita. Pentru dirijarea succesiunii executiei se apeleaza la indicii ajutatoare
exterioare, necesare mai ales in selectia verigilor exacte ale lantului si la instructiuni verbale.
Atunci cind instructiunea verbala este autoadministrata devine parte integranta a inlantuirii ce
trebuie insusita. O alta conditie este contiguitatea adica executarea actelor intr-o succesiune
temporala stricta fara intreruperi, ezitari, intirzieri.
4. Invatarea asociativa-verbala
Cu toate ca sunetele pe care le produce omul sunt in numar limitat, modelele obtinute prin
combinarea lor sunt de o diversitate practic nelimitata.
Asociatia verbala reprezinta invatarea de lanturi verbale. Cele mai simple inlantuiri verbale
sunt reprezentate de activitatea de denumire a unui obiect. In acest caz se constituie un lant cu
2
cel putin 2 verigi: prima este o relatie care leaga aparitia obiectului de un raspuns rezultat din
observarea unor aspecte ale obiectelor, iar a doua este o conexiune care face ca individul sa se
autostimuleze si sa denumeasca obiectul.
Invatarea eficienta a asociatiilor vebale necesita folosirea unor verigi intermediare care au rol
de mediere sau de codificare. Aceste verigi se produc in intimitatea celui care invata, sunt
implcite su nu se manifesta in comportamentul exterior, explicit.
Acest tip de invatare este impus de faptul ca indivul inca din primii ani ai vietii trebuie sa stie
sa dea n raspunsuri de identificare diferite la tot atit de multi stimuli care prezinta intr-o
masura mai mica sau mai mare similitudini din punct de vedere fizic.
In acest cadru trebuie sa se opereze cu trasaturi distinctive ale obiectelor. Invatarea literelor, a
numerelor reprezinta o invatare de discriminare multipla pe masura ce se avanseaza in
invatare, probabilitatile de confuzie provocate de dificultati in discriminare sporesc.
6. Invatarea notiunilor
Notiunile concrete se refera la clase de obiecte observabile sau la calitati ale obiectelor.
Insusindu-si o notiune, individul devine capabil sa generalizeze aceasta notiune asupra altor
situatii-stimul care nu au avut rol in invatarea propriu-zisa. Efectul invatarii notiunilor este de
a elibera individul de sub controlul exercitat de stimulii specifici. In invatarea notiunilor ca
instrumente ale gindirii si comunicarii nu trebuie sa se piarda din vedere faptul ca ele au
referinte concrete. Invatarea prin actiune, invatarea in laborator preintimpina pericolul
superficialitatii verbale. Invatarea corecta a notiunilor este hotaritoare pentru om, intrucit
acesta citeste in termeni notionali, comunica, gindeste, interrelationeaza prin notiuni.
3
In termenii cei mai simpli, o regula este un lant de concepte care formeaza ceea ce in general
denumim cunostinte.
Conceptul este unitatea iar regula, principiul reprezinta relationarea utila a unitatilor
conceptuale. De aceea invatarea regulilor este dependenta de invatarea conceptelor
componente.
Inlantuirea conceptelor in perspectiva formularii principiilor se poate face cel putin prin doua
metode principale:
Tehnicile deductive de predare sunt adecvate pentru retinerea faptica a principiului iar
tehnica de descoperire dirijata stimuleaza invatarea independenta de catre subiect. In alegerea
metodei trebuie sa se ia in vedere suportul motivational al celui care invata.
8. Invatarea sociala
Are drept obiect asimilarea unor modele comportamentale, a noi modele comportamentale, a
noi forme si scheme de interactiune interpersonala si prin aceasta a noi trasaturi de
personalitate.
In sens larg, toata invatarea umana este sociala pentru ca se petrece in contexte culturale si
este dirijata de modele educationale. Exista o invatare sociala in sens restrins specializata in a
face experienta legaturii cu realitatea, cu valorile si normele interpsihologice. In invatarea
sociala exista si un nivel socioperceptiv, de imitare spontana, necritica a modelului bazat pe
imagini, conduite interpersonale, pe impulsuri motivationale situative, nivel intilnit mai ales
va virstele mici.
El poate fi intilnit chiar si la preadolescenti si adolescenti unde nu mai este vorba de lipsa de
experienta sociala ca la cei mici, ci de absenta cultivarii pirghiilor de autocontrol din cauza
unui deficit educational.
4
3. copierea comportamentului modelului;