Sunteți pe pagina 1din 10

II.

ROLUL FIERULUI IN ORGANISM


Organismul uman are nevoie de un aport consecvent si crescut de fier pentru a-si putea indeplini
functiile. Fierul trebuie sa existe in permanenta si la un nivel cat mai ridicat deoarece functiile
sale sunt multiple si au interesare plurisistemica, de exemplu: transporta oxigenul catre tesuturi,
transporta diverse substante chimice implicate in metabolismul energetic, are actiune
antioxidanta si este implicat in promovarea cresterii si dezvoltarii armonioase, in mentinerea
imunitatii la niveluri optime si asigurarea functiei reproductive. Joaca un rol important in
dezvoltarea organismului, creste rezistenta fata de imbolnaviri, reda tonusul pielii si combate
senzatia de oboseala.
Fierul este, ca element chimic din natur, indispensabil proceselor biologice umane. Sub form
de microparticule, urme de element, el intr n combinaii chimice bivalente, Fe2+ i trivalente,
Fe3+. Devine parte component a enzimelor, hemoglobinei i mioglobinei.
Fierul este unul dintre mineralele (oligoelement) care se gaseste in cantitati mari in sange,
restul fiind distribuit in maduva osoasa, ficat si splina. El contribuie la formarea hemoglobinei o proteina aflata in celulele rosii ale sangelui care raspunde de transportul oxigenului de la
plamani catre celulele si tesuturile organismului. In lipsa fierului, globulele rosii vor fi putine si
mici, iar celulele nu vor primi suficient oxigen.
Oxigenul este unul dintre cele mai importante forte care dau viata organismului (revigoreaza).
In situatia in care nivelul de fier din organism este redus, capacitatea celulelor rosii ale sangelui
de a transporta oxigen de la nivelul plamanilor catre celelalte organe si sisteme se reduce
semnificativ. Oxigenarea deficitara a tesuturilor organismului are consecinte pe termen mediu si
lung, mai ales pentru un organism in plin proces de dezvoltare, afectand buna functionare a
acestuia.
De asemenea, fierul asigura o buna functionare a creierului prin alimentarea cu oxigen (prin
sange), este antioxidant si contribuie la combaterea radicalilor liberi din organism. O
importanta deosebita o are si pentru sistemul muscular, regasindu-se in mioglobina - proteina
prezenta in tesutul muscular, cu rol esential in transportul oxigenului spre muschi. Totodata,
ajuta la intarirea sistemului imunitar(buna functionare a sistemului imunitar se bazeaza, in
parte, pe o cantitate suficienta de fier), ceea ce duce la prevenirea imbolnavirii si la reglarea
temperaturii corpului. Fierul este metalul cel mai utilizat n enzimele redox cele mai importante,
care sunt implicate n respiratia celular, procesele de oxidare si reducere la organismele
vegetale si animale.

Unele dintre multe roluri ale mineralului de fier includ :


Transportul de oxigen -celulele rosii din sange contin hemoglobina, o proteina complexa care
transporta oxigenul. Hemoglobina este partial realizata din fier , si reprezinta aproximativ doua
treimi din alimentarea cu fier a organismului.
Mioglobina - o proteina speciala care ajuta la depozitarea de oxigen in tesutul muscular.
Mioglobina contine fier si este responsabila pentru culoarea rosie a muschilor.

Enzimele - mai multe enzime din tot corpul contin fier, inclusiv cele implicate in productia de
energie. Enzimele sunt catalizatori care conduc mai multe functii celulare.

Multe animale nglobeaz fierul n hemuri, o component esenial a citocromilor, proteine


implicate n reacii redox (incluznd respiraia celular), i a proteinelor purttoare de
oxigen hemoglobina i mioglobina. Fierul anorganic implicat n reacii redox se gsete de
asemenea n complexele fier-sulf din multe enzime, cum ar fi nitrogenaza i hitrogenaza. Atunci
cnd organismul se confrunt cu o infecie bacterian, fierul este "sechestrat" n interiorul
celulelor (de obicei n molecula de depozitare feritin) astfel nct s nu poat fi folosit de ctre
bacterii. Fierul absorbit din duoden este legat n transferin i transportat prin snge ctre
diverse celule, unde este nglobat n proteine prin mecanisme nc neidentificate.
Ce poate face fierul pentru dumneavoastra?
Fierul ajuta in procesul de crestere. Mareste rezistenta la imbolnavire. Preintampina oboseala.
Fierul vindeca si previne anemiile cauzate de carentele de fier. Asigura culoarea sanatoasa a
pielii.
Cantitatea totala de fier din organism difera in functie de varsta si sex. Nou-nascutii la
termen au ~75 mg Fe/kgc provenit in principal de la mama in timpul trimestrului al treilea de
sarcina. Depozitele de fier scad in timpul perioadei de crestere. Dupa adolescenta nevoia de
fier scade, barbatii prezentand o crestere graduala a depozitelor de fier pe parcursul vietii (au
un minim de 50mg Fe/kgc). In schimb, femeile prezinta o pierdere continua de fier pana la
menopauza (au ~35mg Fe/kgc); dupa menopauza femeile acumuleaza fier, intr-un mod liniar,
ajungand la un nivel asemanator barbatilor.
Cea mai mare parte a fierului din organism se gaseste in compusii hem, in special
hemoglobina si mioglobina. O cantitate foarte mica este continuta in enzimele care utilizeaza
fierul in schimbul de electroni: peroxidaze, catalaze si ribonucleotid reductaze. Cea mai mare
parte a fierului non-hemic este depozitat sub forma de feritina sau hemosiderina in
macrofage si hepatocite. Numai o fractiune foarte mica (~ 0.1 %) circula in plasma sub
forma de Fe3+ legata de o proteina de transport - transferina.
Fierul este absorbit din intestinul subtire proximal sub forma de fier hemic si fier feros
(Fe2+), absorbtia sa fiind influentata de aciditatea gastrica (scade in aclorhidie sau
gastrectomie), factori potentiatori si inhibitori alimentari. Absorbtia se realizeaza prin
intermediul unor proteine transportoare si cu ajutorul unor enzime: ferireductaza, care
converteste Fe3+ din alimente in Fe2+ pentru transferul in celulele mucoasei intestinale, si o
ferioxidaza (hefaestina), care converteste Fe2+ in Fe3+ la nivelul membranei bazolaterale
pentru transferul plasmatic. Excretia de fier are loc prin pierderile celulare la nivel
gastrointestinal, cutanat, urinar si pierderile menstruale la femeie. Cea mai mare parte a
fierului functional din organism provine din reutilizarea fierului deja existent provenit din
eritrocitele senescente distruse la nivelul sistemului reticuloendotelial, in principal din splina.

In organismul unui adult cu greutatea de 75 kg se gasesc in medie 4 g de fier. Hemoglobina


care solicita cea mai mare cantitate defier, este recliclata si reutilizata in procesul de innoire a
celulelor sangvine, proces ce are loc la fiecare 120 de zile. Doze zilnice recomandate sunt de
10 - 15 mg adulti si 30 pentru gravide. Femeilor care alapteaza pierd o cantitate dubla de fier
in comparatie cu barbatii.Cuprul, cobaltul, manganul si vitamina C sunt necesare pentru ca
fierul sa poata fi asimilat. Fierul este indispensabil pentru metabolizarea vitaminelor B.

Necesarul de fier la om (doza zilnic recomandat) este redat n tabelul de mai jos.
CATEGORIA

NECESAR (mg/zi)

Copii

Adolesceni

22

Aduli

Femei

15

Brbai

12

Sarcin, alptare

25

Anemii

necesar + 25%

n corp, fierul intr n componena mai multor structuri, sub forma unor compui cu activitate
biologic, ca: hemoglobina, mioglobina, enzimele hemice (citocromoxidaza, catalaza,
peroxidaza, succin-dehidrogenaza i aconitaza), citocromul. O parte din fierul din organism
se gsete n depozite organice (fier legat de o protein), mai ales sub form de feritin (n
special la nivelul ficatului), n timp ce o alt parte circul prin snge. n cazul n care fierul se
depoziteaz sub form anorganic la nivelul diferitelor organe (sideroz), are loc scleroza
acestora, cu posibile consecine grave asupra organismului.
Fierul circulant reprezint din punct de vedere fiziologic, forma cea mai activ sub care se
gsete acest metal, dei se afl n cantitate foarte mic (0,2 g. n organismul unui adult, ceea
ce reprezint 4% din fierul total).
Dezvoltarea normal a eritrocitelor i a hemoglobinei din ele, de care depinde utilizarea
corespunztoare a fierului, este influenat de vitamina B12 i de ctre acidul folic. Pe lng
aceste dou vitamine, dup cum am mai artat, un stimulent important al fierului este
vitamina C.
Cele mai importante minerale care ajut la absorbia i la ndeplinirea rolului fierului n
organism, sunt cobaltul cuprul i zincul.
Un rol important n absorbia fierului l joac sucul gastric, care prin
intermediulenzimei digestive pepsina, elibereaz fierul din complexele proteice n care de
obicei se afl prins. Tot n sucul gastric, se gsete o substan numit gastroferina,care se
crede c fixeaz (imobilizeaz) fierul aflat n exces.

Pierderile de fier

Fierul este uneori destul de greu de absorbit, dar odat ce a trecut de barierele intestinale, intr
ntr-un circuit nchis, economic, cu pierderi mici.
Deoarece 70% din fierul din organismul omului se afl la nivelul eritrocitelor, cel mai mult, acest
element se pierde prin hemoragii. Distrucia globulelor roii nu conduce la pierderi de fier,
deoarece n urma acestui proces, rezult feritina, compus prin care fierul se depoziteaz.

Fierul este furnizat de o alimentaie echilibrat. Se disting dou forme de fier: fierul heminic,
care se gsete n carne, pete i care este bine asimilat de organism (ntre 10% i 30%): fierul
non-heminic furnizat de cereale, legume uscate, fructe i legume proaspete, produsele lactate
este mai puin absorbit (ntre 1% i 5%). Absorbia fierului depinde printre altele de substane
care favorizeaz sau frneaz utilizarea acestuia de ctre organism. Astfel, vitamina C stimuleaz
absorbia fierului, n timp ce ceaiul, cafeaua i unele fibre alimentare ncetinesc acest proces. Aa
se explic prezena paharului cu suc fresh de portocale la micul dejun. Vitamina C din citrice
faciliteaz absorbia fieruluil. Necesarul de fier este mai mare n cazul copiilor, femeilor active
sexual din cauza pierderilor menstruale, femeilor nsrcinate i al celor care alpteaz.
.

Cel mai important rol al fierului este reprezentat de capacitatea hemoglobinei de a purta oxigenul
de la plamani in restul corpului, fierul fiind o parte importanta a acesteia. Acesta ajuta muschii sa
stocheze si sa foloseasca oxigenul. Lipsa acestuia provoaca anemie.

. Fierul se gaseste in organism in structura hemoglobinei si mioglobinei (proteina din muschi) si


a diverselor enzime hepatice.
Rolul cel mai important al fierului in organismul uman este legarea si transportul oxigenului
atmosferic. Acest proces se realizeaza In mare masura cu ajutorul hemoglobinei si mioglobinei.
Stocarea fiziologica a fierului (in care compusul dominant este fosfatul de Fe ) se realizeaza cu
ajutorul moleculei numite feritina si partial prin hemosiderina.
In general in jur de 8 % se absoarbe din Fe consumat cu alimente; pentru a asigura o buna
utilizare a fierului de catre organism este nevoie de cupru, cobalt, mangan si de vitamina C.
Fierul este indispensabil in metabolismul adecvat al vitaminelor B.

Metabolismul uman al fierului n organism, const din 3 faze: asimilare (resorbie, ncorporare),
distribuire i eliminare (excreie). Fiindc doar 5 10 % din fierul ce ajunge prin hran n
intestine, poate fi resorbit, la un necesar zilnic de peste 2 mg, trebuie pentru recuperarea sa, ca
alimentele s conin peste 20 mg de fier. Fierul particip esenial la preluarea i asimilarea
oxigenului, la anumite funciuni specific celulare i n general, la ntregul metabolism uman.
Toate acestea depind de ndestultoarea prezen a fierului n organism.
Fiziologie - Aproape 70% din fierul (Fe) organismului se gaseste asociat la hemoglobina
globulelor rosii si reprezinta aproape 3 grame. Distrugerea permanenta a globulelor rosii
elibereaza fierul din hemoglobina, care este reutilizat de catre organism in cursul sintezei noilor
globule rosii. Cealalta parte a fierului, fierul de rezerva (intre 0,6 si 1.2 grame), este situat in
tesuturi ca cele ale splinei, maduvei osoase si ficatului, fie sub forma de feritina, rapid
disponibila in caz de nevoie, fie sub forma de hemosiderina pentru o eliberare mai treptata.
Piederile de fier sunt, in general, foarte mici, de ordinul miligramului pe zi. La femei, in perioada
menstrelor cresc pierderile zilnice, care pot atunci sa se ridice la 3 miligrame pe zi.
Exista doua forme de fier in organism: fierul heminic (care intervine in sinteza hemoglobinei,
mioglobinei, citocromilor si a mai multor enzime) si fierul non-heminic (care este depozitat in
maduva osoasa, in splina si in ficat). In natura exista doua tipuri de fier: fier bivalent (care
formeaza compusi ferosi, usor asimilabili de catre organism) si fier trivalent (care formeaza
compusi ferici, greu asimilabili de catre organism).
Absorbtia fierului este favorizata de actiunea reducatoare a vitaminei C, a cisteinei, fructozei si
a gruparilor tiolice ale peptidelor din alimente acestea reduc fierul trivalent la fier bivalent.
Alte substante, precum fosfatii si carbonatii, care se gasesc in sucurile sintetice din comert,
inhiba asimilarea fierului.
. Organismul absoarbe doar 8% din cantitatea de fier ingerata. Transportul si depozitarea
acestuia este dependent de proteine specifice sintetizate de ficat. Absorbtia acestuia este
favorizata de calciu, cobalt dar si vitaminele B12, B9 si C.
Absorbtia fierului din vegetale poate fi semnificativ crescuta (de pana la 3 ori) prin combinarea
salatelor, fasolei, cu bucati tocate marunt de carne rosie sau de pui.Segmentul principal de
absorbtie a fierului este duodenul, insa cantitati mici pot trece si prin alte regiuni (stomac,
ileon); absorbtia fierului este facilitata de aciditatea gastrica si de vitamina C. exista si situatii
in care utilizarea digestiva a fierului este diminuata: post rezectie gastrica, in starile de
hipoclorhidrie (caracterizate prin scaderea aciditatii sucului gastric), in prezenta excesului de
grasimi si de celuloza din dieta.

Pentru a compensa aceste pierderi, organismul scoate fierul din alimentatie. Aporturile zilnice
recomandate sunt intre 10 si 18 miligrame dupa varsta si sex. Carnurile rosii (bogate in
mioglobina), caltabosul cu sange (bogat in hemoglobina), pestele sunt alimente bogate in fier si,
intr-o mai mica masura, lintea, spanacul (care, contrar opiniei raspandite, nu este extrem de bogat
in fier), fructe uscate. Corpul unui om conine, n general, cam 4 5 g (grame) de fier si se
gaseste in organism sub 2 forme: circulanta si de depozit (cand este incorporat in proteinele

feritina si hemosiderina). Prin realizarea depozitelor, organismul previne eventualele dezechilibre


ce pot sa apara acut. Daca, insa, deficitul de fier este pe termen lung si organismul este privat in
mod constant de aportul acestui element, depozitele se vor epuiza si se instaleaza carenta de fier.

. O pierdere de fier de 1 mg pe zi, pentru un brbat adult, este considerat ca fiind normal i
poate fi compensat prin coninutul n fier al alimentaiei. Prin hemoragii, pierderile produse pot
deveni totui considerabile, fiindc coninutul de fier a 2 ml de snge este de 1 mg. La o
menstruaie se pierde o cantitate de snge de 30 - 60 ml n mod normal, adic o pierdere de
aprox. 15-30 mg de fier, dar la hipermenoree (menstruaie abundent) se poate ajunge i la 800
ml pierdere de snge, i deci lipsa de fier devine mai mare
Spre deosebire de alte metale, cum sunt calciul sau natriul, necesarul de fier i pierderile zilnice
nu pot fi n mod voluntar controlate (reglate), i astfel, compensarea acestora prin procesul de
resorbie a fierului din hran, rmne ca singura soluie posibil.
.
Laptele de vaca are un continut foarte scazut de fier, astfel acesta fiind un aliment nerecomandat
copiilor, fiind cunoscut faptul ca in perioada de crestere acestia au o nevoie mai mare de fier
decat un adult.
Rolul fierului in organismul uman
- fierul este necesar pentru asimilarea vitaminelor apartinand complexului B, provenite din
alimentatie
- intervine in sinteza mioglobinei, care reprezinta cea de-a doua forma biologica de stocare a
fierului
- fierul intra in structura citocromilor si a altor enzime, cu rol in respiratia celulara
- este esential pentru vehicularea energiei vitale (prin sange) catre glandele endocrine, mai ales
catre hipofiza si tiroida, care utilizeaza aceasta energie in sintezele hormonale
- fierul este legat de unele proteine, cum ar fi lactoferina, care este prezenta mai ales in lapte, dar
si in secretiile salivare, lacrimale, bronsice, seminale, unde joaca un rol antiinfectios
- activeaza catalaza (enzima care asigura degradarea radicalilor liberi din oxigen - peroxizii
nocivi)
- fierul este implicat in procesul secretiei gastrice, asigura nutritia mucoaselor si a pielii, creste
rezistenta la infectii
- are rol in dezvoltarea intelectuala, in special la copii
- fierul, asociat calciului, previne demineralizarea organismului si cancerul
- creste rezistenta la oboseala
- stimuleaza termogeneza (produce caldura)

- stimuleaza activitatea musculara


- stimuleaza melanogeneza (pigmentarea pielii)
- stimuleaza secretia de bila
- stimuleaza imunitatea
- vitalizant
- afrodiziac, in special pentru barbati

fierul intervine in metabolismul hepatic;


fierul intervine in reducerea stresului oxidativ si combaterea radicalilor liberi din organism;
acest mineral intervine si in sistemele energetice celulare;
fierul este indispensabil pentru activarea unor enzime intracelulare din organismul nostru;
fierul reduce procesele de imbatranire si mentine tineretea atat prin implicatiile sale in
oxigenarea organismului si in sistemele energetice intracelulare, cat si prin reducerea stresului
oxidativ - in felul acesta o serie din procesele de senescenta (imbatranire) sunt estompate;
acest mineral intervine in functiile sistemului nervos;
fierul stimuleaza sistemul imunitar;
carenta de fier creste riscul de cancer, ceea ce demonstreaza protectia anticancerigena a acestui
mineral;
participa la metabolismul osos;
acest mineral este important pentru sistemul muscular.

DE CE E NECESAR?

Fierul este necesar pentru formarea hemoglobinei, a unor enzime, precum si a mioglobinei.
Acesta mai are si rolul de a vindeca si preveni anemiile, asigura nutritia mucoaselor, secretia

gastrica, respiratia celulara, ajuta la procesul de crestere, mareste rezistenta la imbolnaviri, mai
ales la infectii, transporta diferite substante chimice implicate in metabolismul energetic, are
actiune antioxidanta, ajuta la cresterea armonioasa, asigura functia reproductiva.

Forma cea mai activ de fier pentru organismul uman este Fe2+ (ionul feros, fierul bivalent,
fierul redus). Cationul Fe3+ (ionul feric, fierul trivalent, fierul oxidat) este mai rspndit n
lumea vegetal, n timp ce ionul bivalent este specific lumii animale. Exist cteva vegetale,
cum este cicoarea, care conin pe lng fier trivalent i cantiti nsemnate de fier bivalent.
Fierul trivalent se absoarbe mai greu la nivelul intestinului subire i n circulaie va trece
numai n forma feroas activ (n urma unor reacii de reducere realizate prin activitatea
catalitic a enzimei ferireductaza) sau sub form de fier de depozit, aa cum este feritina.
Descoperirile din ultimii ani au demonstrat c fierul trece prin mai multe reacii de
oxidoreducere consecutive pe parcursul strbaterii pereilor intestinali. Aceste reacii au loc
sub aciunea enzimelor ferireductaza i ferioxidaza, aa cum se poate vedea mai jos.

Absorbia fierului este influenat de aciditatea gastric. n hipoclorhdrie sau aclorhidrie


(achilie) trecerea metalului prin bariera intestinului subire este diminuat considerabil.
Absorbia fierului este stimulat de ctre vitamina C i inhibat de ctre mangan.
Cationul de fier formeaz uor baze, mai ales hidroxid feric [Fe(OH)3 ] i hidroxid feros
[Fe(OH)2 ] . O protein, apoferitina, care prezint aviditate pentru hidroxizii cu fier cu care
se combin, face posibil nmagazinarea fierului n ficat, splin, mduva osoas i mucoasa
intestinal, de unde este redistribuit, n proporia necesar n mduva hematopoietic.
Dei fierul trivalent din sursele vegetale de hran este mai greu accesibil corpului omului,
acesta prezint anumite avantaje:
- se absoarbe lent, punnd la dispoziie organismului acest metal n mod treptat i pe o
perioad mai ndelungat.
- nu exercit stres oxidativ i nu genereaz radicali liberi.
n organismul omului, prezint nsemntate att ferul anorganic, ct i cel organic (legat de
structuri proteice). Ferul anorganic particip activ la procesele de oxido-reducere, fiind
implicat, atunci cnd se leg cu sulful, i n activitatea enzimatic. Ferul legat organic,
ndeplinete funcii eseniale, ca acelea de respiraie tisular (prin hemoglobina) sau de
activitate enzimatic (prin citocromoxidaza). Fierul mai este folosit de ctre organism, n
cantiti mici, pentru sinteza mioglobinei.
Totalul de fier din organismul unui adult, nu este mai mare de 5 g, fiind repartizat n felul
urmtor:
TIP

Fier total

100

Fier eritrocitar

70

3,5

Fier de depozit
(feritin)

20

Fier tisular

0,3

Fier circulant

0,2

Ferul circulant, dei se afl n cantitate infim, este cel mai activ. El se leag de o protein
transportatoare numit transferin, cu ajutorul creia circul prin sistemul circulator. Dac
cantitatea de fier circulant este mai mare dect aceea a transferinelor (n situaii de exces),
fierul circul liber prin sistem. Ferul liber este duntor, cci lezeaz celulele organelor
interne (ficat, pancreas, inim).

Cantitatea de fier din plasm (fier plasmatic, fier circulant), exprimat n g/dl (g/100ml)
definete sideremia. Sideremia nu msoar nici fierul eritrocitar (fierul dinhemoglobin) i nici
pe cel de depozit, ci doar fierul care circul prin sistemul circulator legat de o protein
(transferina) sau sub form de fier liber - n situaii de exces. De aceea, n suspiciunea de anemie,
analizele trebuiesc completate cu cele care vizeaz hemoglobina i globulele roii (hematocritul,
valorile hemoglobinei sanguine, numrul de eritorocite).
Ca orice exprimare de tipul "submultiplu substan/multiplu soluie x 100", sideremia
procentual este o expresie incorect i confuz (valorile normale depesc adesea 100%), chiar
dac adesea eronat se folosete.

Valori

Valorile sideremiei trebuiesc interpretate n context cu alte analize. Intervalele normale sunt
INDICATE de ctre laboratoare, cu unele variaii de la o instituie la alta. Pur orientativ, redm
mai jos unele valori de referin.
Vrsta Valori [g/dl (g/100ml)]
BrbaiFemei
0-1 lun

30-110

30-125

1 lun-15 ani

25-115

25-105

15-18 ani

25-140

30-110

aduli

55-160

35-145

Att valorile prea mari ct i cele prea mici ale sideremiei pot indica existena unei forme de
anemie. Depistarea tipului de anemie este doar de competena medicului specialist. Sideremia
scade n timpul menstruaiei i crete n perioada premenstrual. Contraceptivele orale cresc
sideremia iar medicamentele cortizonice o scad.
O sideremie prea mic poate fi semnul unei deficit total de fier, care poate avea diferite origini
(diet srac n fier, aciditate gastric sczut, absorbie sczut, boala celiac, hemoragii
ndelungate sau cu caracter cronic, nevoi crescute i neacoperite de fier - mai ales n sarcin,
alptare, perioada de cretere intens). De asemenea, n unele boli renale, are loc o excreie a
proteinelor de transport al fierului, ceea ce determin scderea sideremiei.
Creterea exagerat a sideremiei poate s apar n talsemie, n diferite anemii (anemia
sideroblastic, anemia hemolitic, anemia pernicioas), n anumite afeciuni hepatice, n cazul
administrrii n exces a fierului medicamentos, n hemocromatoz sau n alte sideroze.