Sunteți pe pagina 1din 19

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de istorie i filosofie

Referat
Tema:,,Unele aspecte din viaa politico-economic a
Japoniei n timpul perioadelor Tokugawa i Meiji.

Lucru individual:
la cursul normativ
Istoria rilor Asiei
i Africii
Realizat de studentul
Molodojan Andrei
Conductor tiinific
doctor confereniar
lector universitar
Srghi Dumitru.
Chiinu, 2014

Cuprins
1

Introducere..............................................................................................3
Capitolul I................................................................................................4
Japonia n perioada Tokugawa...........................................................4
Instalarea regimului Tokugawa...........................................................4
Trecerea de la militarism la birocratie civila.......................................7
Tendine economice si sociale...............................................................9
Cultura.................................................................................................10
Sfarsitul regimului Tokugawa i instaurarea regimului Meiji..........11
nfptuirea reformelor........................................................................12
Relaiile internaionale japoneze........................................................15
Cultura.................................................................................................17
Concluzie...............................................................................................18
Bibliografie............................................................................................19

Introducere
2

n prima parte a secolului al XVII-lea, ogunatul Tokugawa a bnuit c toi


comercianii sau misionarii erau spioni ai puterilor europene. Din aceast cauz
intrarea lor n Japonia a fost controlat cu strictee din ordinul personal al
ogunului. Un marinar englez pe nume William Adams, cltorind pe un vas
olandez, a ancorat pe coastele Japoniei n 1600. El a reuit s-l impresioneze pe
ogunul Tokugawa Ieyasu, nvndu-l arta navigaiei, astronomie i matematic i
a devenit samurai onorific, primind o moie considerabil. Cnd englezii din
Compania Indiilor de Est au ajuns aici n 1616 ei au cerut ajutorul lui Adams ca
favorit al ogunului ca s construiasc prima fabric dar i un soi de agen ie de
comer.
n cele din urm ns Japonia i-a silit pe toi strinii s plece i a blocat toate
relaiile cu lumea exterioar, cu excepia unor relaii comerciale restrnse cu
negustorii olandezi i chinezi n oraul Nagasaki. Toate aceste relaii cu lumea
extern au dus la importante schimbri n viaa socio-economic a Japoniei.
Anume n aceast perioad n Japonia ptrund ideile de dezvoltare occidentale dar
i o nou cultur, cu noi elemente i stiluri. Cteva ciocniri cu Rusia i-au permis
ogunului s-i extind puterea asupra insulei Hokkaid i a Sahalinului (n 1807)
dar politica de excludere a continuat. Izolarea va mai dura circa 200 de ani, pn
cnd pe data de 8 iulie 1853, comandantul Matthew Perry al flotei americane cu
patru nave de lupt - Mississippi, Plymouth, Saratoga, i Susquehanna - a intrat n
golful oraului Edo (Tokio) i i-a afiat puterea de distrugere a tunurilor de pe
vase. El a cerut ca Japonia s ias din izolare i s fac comer cu Vestul. Aceste
vase au primit numele de kurofune (nave negre). Situaia din Japonia i slaba
asigurare militar a rii la fcut pe mprat s accepte deschiderea ctorva porturi
pentru comerul cu alte ri. n anul urmtor Perry s-a ntors cu apte nave de lupt
i prin Convenia de la Kanagawa (31 martie 1854) l-a for at pe ogun s semneze
tratatul de pace i neutralitate dintre Japonia i Statele Unite semn c aceast ar
era slab dezvoltat i neputiincioas n faa dumanului

Capitolul I
3

Japonia n perioada Tokugawa


Inceputul perioadei Edo coincide cu anul 1600, cnd Tokugawa Ieyasu a nfrnt
principalii si rivali n btlia de la Sekigahara (undeva ntre Kyoto i Nagoya) i a
durat pn n 1868, anul restaurrii Meiji, adic mai bine de 250 de ani 1. Chiar i
pentru japonezi este de mirare cum cineva a reuit s dein puterea suprem at ia
ani, cci planificarea sistemului de guvernare a fost fcut nsui de ntemeietorul
acestui shogunat, i chiar dac nu au fost impuse de el nsui, au fcut-o urma ii
acestuia. Motivul pentru care a czut a fost, din punctul de vedere a muli istorici,
incapacitatea ultimilor shoguni de a se schimba, sau cel puin de schimbare a
sistemului de guvernare astfel inct s asimileze noile tendine internationale. Cu
toate acestea ns, aceast perioad este considerat perioada de glorie a Japoniei, o
perioad de pace la care multe alte state tjesc, ce a permis dezvoltarea unei culturi
i a unei civilizaii puternice care, aa cum se poate observa astzi este una dintre
cele mai puternice din lume la ora actual.

Instalarea regimului Tokugawa


Odata cu nfrngerea celor mai puternici oponeni din Japonia, n 1600, Tokugawa
Ieyasu s-a proclamat shogun - protector al mpratului i reprezentantul acestuia,
dar totodat conductorul suprem al Japoniei i a nceput reformele care au condus
la stabilitate politic i izolarea rii. Primul pas a fost mutarea capitalei n Edo
(astzi Tokyo), un orel nensemnat n istoria Japoniei pn in acel moment, de
unde a nceput s-i construiasc imperiul. Ca eful unui stat militar, shogunul
reprezenta autoritatea national, stabilind astfel puterea lorzii locali (daimyo), a
sectelor religioase i guvernnd puterea militar i fiscal. Astfel a luat natere
regimul Tokugawa, sau cunoscut sub numele de bakuhan 2 (in traducere shogunatul
- bakufu si domeniile din subordine - han), puterea fiind mprita ntre shogun

1 Octavian Simu, Civilizaia japonez tradiional, Editura Herald, 2011, pag.45.


2 Ibidem, pag.50.
4

(central) i lorzii locali (zonal), asemenea sistemului birocratic centralizat din


China si Coreea.

Lorzii locali erau considerai acele persoane private a cror venituri anuale se
ridicau peste suma de 10.000 koku (unitate de masura pentru orez, 1 koku
reprezentnd cantitatea de orez pe care un om o consuma intr-un an, lund in
considerare c japonezii mncau orez de 3 ori pe zi), deci acele persoane care
puteau ntreine 10.000 de persoane n subordine. Se disting astfel 3 tipuri de lorzi
locali:
shimpan - familiile aliate shogunatului Tokugawa (23 de familii)
fudai - vasali ereditari ai shogunatului Tokugawa (145 de familii)
tozama - ali lorzi, considerai inamici ai shogunatului (98 de familii la
sfaritul secolului XVIII)3
Rangul acestor lorzi era acordat n funcie de producia de orez pe pamntul aflat n
control. La nceputul secolului XVII se estimeaz o productie total de orez de 30
milioane koku, din care veniturile lorzilor: 22.5 milioane (care plteau taxe familiei
Tokugawa mai mult de o treime); 4 milione venitul pmnturilor aflate n control
direct al familiei shogunului; 3 milioane venitul vasalilor shogunului care triau n
oraul Edo; 0.4 milioane venitul templelor; 0.1 milioane veniturile n orez ale
aristocrailor i a membrilor curtii imperiale.
In conducerea sa, shogunul se baza pe consilieri seniori (roju) care aveau scopul
de a se ocupa de probleme la nivel de naiune i pe consilieri juniori
(wakadoshiyori) care se ocupau de afacerile interne ale shogunatului. Toti acestia
erau alesi din cadrul lorzilor vasali familiei Tokugawa (fudai).
La nivel local, satele erau unitatea de baza n exprimarea controlului i taxrii.
Acestea erau populate in principal de fermieri pltitori de taxe (hyakusho) i de
lucrtorii acestora. Fiecare sat avea un sistem de auto-guvernare, care cuprindea un
3 Vadime i Danielle Elisseeff, Civilizaia japonez, Editura Meridiane, Bucureti,
1996, pag.112.
5

fel de primar (nanushi sau shoya), ajutorul primarului i alti reprezentani. Fiecare
sat era subordonat lordului local, platindu-i taxe acestuia, care la rndul lor plteau
taxe shogunatului.
Incepand cu 1630, pentru a se asigura de loialitatea lorzilor locali, Tokugawa
Ieyasu a dat un decret numit Sankin kotai, care obliga toi lorzii locali i familiile
acestora s locuiasc n Edo. In momentul n care era necesar prezena acestora pe
pmnturile n subordine acetia erau nevoii s-i lase familile n Edo, pentru a- i
demonstra loialitatea fa de shogun. Totodat n acest decret se specific
procentrajul din venituri pe care acetia trebuia s-l plteasc shogunului. Aceast
lege a afectat puternic dezvoltarea orelului Edo, n numai c iva ani el reu ind s
devin comparativ cu Kyoto - vechea capital, dar probabil c a fost i unealta care
a mentinut pacea atia ani.
Totodat, Tokugawa Ieyasu a stabilit clar clasele sociale din Japonia, dup cum
urmeaz, n ordinea respectului social acordat:
shi (vechi cuvnt chinezesc care n traducere nseamn om cu virtute)
delimita rzboinicii i care ocupa aproape 10% din populaie;
no - fermierii (ranii) ocupnd un procent de 85% din populaie;
ko - artizan (meteugar), fiind deseori considerai pe aceeiai treapt social
cu ranii;
sho - negustorii - cea mai de jos clas sociala;
alte clase sociale dispersate: aristocraii, preoii etc.4
Aceast ierarhie este inspirat din doctrinele confucianiste, iar aceast clasificare a
fost ntia creat de Hideyoshi n perioada Azuchi-Momoyama. Meritul lui
Tokugawa Ieyashu este acela c a interzis schimbarea clasei sociale, ea
transmindu-se numai pe cale ereditar.
Izolarea Japoniei de restul lumii, a pornit tot de la Tokugawa Ieyasu. Astfel n
1612 a fost eliberat primul decret anti-cretinism, interzicndu-se astfel aceast
4 Vadime i Danielle Elisseeff, Civilizaia japonez, Editura Meridiane, Bucureti,
1996, pag.120.
6

religie. Cu toate c decretul a fost dat, shogunatul nu a acionat mportiva acestei


religii pn n 1637-1638 cnd a avut loc o revolt n Shimabara condus de un
preot cretin. Cu toate c revolta a avut un alt scop, aceasta a fost ini iat i
condus spre un scop religios, iar ca rspuns la aceasta a fost stins ntr-o lupt
sngeroas de armata shogunatului. Imediat n urmatorii ani, s-a dat un alt decret
prin care toat populaia Japoniei era obligat s se nregistreze la un templu local
i s dovedeasc c nu sunt credincioi cretini clcnd n picioare o icoan sau
scuipnd pe ea.
Pe plan extern, familia Tokugawa a pus stpnire pe comer . Orice era cumparat
din afara Japoniei, sau orice era vndut spre afar trecea prin minile familiei
shogunale. Comerul cu Koreea a fost dat spre gestiune familiei Tsushima; clanul
Matsumae a fost numit responsabil al insulei Hokkaido (exploatnd poputaie
btina - ainu), iar, ulterior, clanul Satsuma a fost ndrept it cu gestionarea
regatului Ryukyu.
Mai mult, n 1635 a fost interzis populaiei s prseasc Japonia sau, dac chiar
au reuit s plece - s se ntoarc, iar n 1639 a fost interzis acostarea
portughezilor n porturile japoneze, dar i a altor naiuni, cu excepia danezilor i
chinezilor. Acest moment a marcat izolarea Japoniei.

Trecerea de la militarism la birocraie civil


Odata cu linitirea apelor n Japonia, fapt ce poate fi caracterizat anului 1651, a
nceput o trecere lent la o conducere birocratic, nu militar, a a cum a fost ea
conceput. Totui, aceast schimbare a fost lent, reuind s fie complet de abia
dup restaurarea Meiji5.
Astfel, pe timpul celui de-al 4-lea shogun din familia Tokugawa, politica era
efectuat n principal de consilierii seniori, iar urma ul acestuia, Tsunayoshi a
ncercat s-i elimine pe acetia de la conducere, bazndu-se n principal pe oficiali
5 Constantin Bue, Zorin Zamfir, Japonia un secol de istorie 1853-1945, Editura
Humanitas, Bucureti, 1990, pag.89.
7

s-i privai. In timpul celui de-al 6-lea shogun ns, un adept al confucialismului a
fost principalul sftuitor al shogunului, ncepnd o serie de reforme cunoscute sub
numele de Shotoku no chi (1709-1716).
Acest set de reforme a fost urmate de altele. Astfel ntre 1716 i 1745, cel de-al 8lea shogun a introdus o serie de reforme pentru ntrirea sistemului birocratic i
financiar, un efect puternic asupra populaiei avndu-l creterea taxelor. Intre 1782
si 1787 au fost probleme n toat Japonia cu producia de orez, care a condus,
alturi de taxele ridicate, la foamete, perioad n istoria Japoniei cunoscut sub
numele de criza Tenmei. Ca un rspuns la aceasta perioad de criz, Matsudaira
Sadanabu, eful consilierilor seniori a iniiat ntre 1787 i 1793 un nou set de
reforme, totui conservative, denumite reformele Kansei. Unul dintre decretele
acestor seturi de legi a salvat oamenii din subordinea shogunului (de obicei
samurai) de la faliment.
Incepnd cu secolul XIX, apariia navelor ruseti i engleze n apele Japoniei 6 a
ridicat o nou ameninare extern asupra rii. Acesta a fost semnalul care trebuia
s declaneze o schimbare major, ns aceasta nu a fost realizat a a cum ar fi
trebuit. Intre 1841 i 1843, Mizuno Tadakuni, eful consilierilor senior a iniiat o
nou reform care trebuia s realizeze aceast schimbare. Denumit reforma
Tempo, acest program avea ca scop mbuntirea situaiei economice i politice a
shogunatului, ns aceste reforme au euat.
In 1853, faimosul comandor american Matthew Perry a ajuns n Japonia, i a cerut
deschiderea porturilor. Realiznd nevoia de schimbare, consilierii seniori au
solicitat tuturor lorzilor locali prerea despre aceast cerere. Ca urmare, porturile
japoneze au fost deschise i lorzi locali au fost ncurajai s-i construiasc sisteme
de aprare costale.

6 Constantin Bue, Zorin Zamfir, op.cit. pag 90.


8

Odata cu sfritul izolaiei i avansul n tehnologia militar, shogunatul i-a pierdut


abilitatea de a asigura autoritatea naional. Aceasta a condus inevitabil la
restaurarea Meiji, reforme care au schimbat complect sistemul administrativ nipon.

Tendine economice si sociale


Aceast period a produs o serie de tendine sociale care au rmas adnc nfiripate
n mentalitatea nipon.
Samuraii s-au concentrat n jurul castelelor lorzilor locali, dnd astfel na tere la
orae i grbind dezvoltarea acestora, cci odat cu aezarea clasei samurailor
(consumatori) a aprut i nevoia de comerciani i productori de bunuri. Pe de alt
parte sistemul introdus n 1630 prin care lorzii locali au fost nevoii s rezideze n
Edo i s cltoreasc aproape anual aici, a condus la dezvoltarea comerului i a
drumurilor, formndu-se o serie de artere de transport principale cu centrul n
capital.
Se estimeaz astfel c la mijlocul secolului XVIII, Edo a fost cel mai mare ora
din lume, atingnd pentru prima oar cifra de 1 milion de locuitori, pe cnd Osaka
i Kyoto s-au meninut la 300.000 de locuitori. Intreaga populaie din Japonia la
nceputul perioadei Edo (1600) se ridica la suma de 12.270.000 locuitori, iar n
numai 120 de ani - n 1721 - aceasta s-a dublat, ajungnd la suma de 31.280.000
locuitori, iar n 1832 la 32.420.000 locuitori7.
Cu toate c negustorii erau considerai clasa cea mai de jos, acea tia au suferit o
cretere n importan, odat cu apariia nevoilor samurailor aezai la casele lor de
servicii i produse. In aceast perioad s-au nscut cteva case tradi ionale de
comer care supravieuiesc i astzi: Mitsui, Sumitomo sau Konoike. Negustorii
au devenit astfel mai bogai, iar veniturile acestora se msurau n bani, nu n orez,
cum se msurau veniturilor lorzilor locali sau a familiei shogunale. Acesta a fost un
punct cheie n restaurarea Meiji, cci lorzii locali i familia shogunal nu au mai
7 Ioan Timu, Japonia de ieri i de azi, Editura Universul Bucureti,1942, pag 213.
9

avut puterea financiar s se mpotriveasc schimbrii, pe fondul scderii preului


orezului.

Cultura
Bogia comercial i creterea populaiei a condus la apariia unei culturi
burgheze. Pe parcursul perioadei istorice Edo, se disting 2 perioade culturale, si
anume: perioada Genroku (1688-1704) cnd Osaka i Kyoto nc erau centrele
culturale ale Japoniei, caracterizat prin: teatru de ppui (drama), maestrul acestor
vremuri fiind considerat Takemoto Gidayu (1651-1714); teatru kabuki (o forma de
teatru foarte popular i astzi n Japonia), a crei reprezentani majori sunt Sakata
Toroku din Osaka i Ichikawa Danjuro din Edo; compoziii - Chikamatsu
Monzaemon (1653-1724); nuvele - Ihara Saikaku (1642-1693); poezie - Matsuo
Basho (1644-1694); i un fel de pictur pe lemn, care putea fi copiat i
comercializat, denumit rimpa, a crui reprezentant major a fost Hishikawa
Moronobu (1618-1694).
Ceea de-a doua period, numit Bunka-Bunsei (1804-1830) este caracterizat prin
schimbarea centrului cultural - capitala Edo. Au aprut o mulime de crti comice
pentru oamenii de rnd, precum i poezii sarcastice. Totodat, rimpa sau ukiyoe au
cunostut o puternic nflorire, prin reprezentanii: Kitagawa Utamaro (1753-1806),
Katsushika Hokusai (1760-1849) i Ando Hiroshige (1797-1858).
Ca tendine intelectuale, Tokugawa Ieyasu a declarat confucianismul - filozofia
conductorilor - ca doctrin oficial, sponsoriznd numeroase coli de confucialism
n Edo. Neo-confucialismul, infiinat de Zhuxi (1130-1200) se concentra asupra
loialitii. Cu toate acestea, adepii doctrinei confucialiste, i-au dat seama repede
c shoguni erau doar nite uzurpatori, iar mpratul era conducatorul legitim al
Japoniei.
In ciuda politicii de izolare, cunotinele din vest au ajuns totu i n Japonia, n
special dup 1720, cnd, n Edo, au fost ridicate restriciile pentru studiul acestor
domenii, iar la nceputul secolului XIX, studiile asupra Danemarcei i asupra
10

vestului au devenit foarte populare. Din nou, recunoscnd superioritatea


tehnologiei din vest, muli japonezi au recunoscut c era necesar modernizarea
rii.
Totodat se remarc apariia studiilor tradiionale (Kokugaku) 8 asupra tradiiei
autentice a Japoniei, ce a condus la concepte naionaliste, ct i religioase, fiind
baza unor proteste care doreau rentoarcerea sub conducerea mpratului.
Educaia era reprezentat prin studii oficiale ct i private. Cele oficiale erau
reprezentate de universitiile confucioniste, sponsorizate de shogunat, i exista
cte o astfel de universitate n fiecare domeniu din Japonia. colile private se
concentrau asupra studiilor vestice sau asupra tradiiilor japoneze. Spre sfritul
acestei perioade au aprul colile primare terakoya, pentru nvarea scrierii, citirii
i matematica.

Sfarsitul regimului Tokugawa i instaurarea regimului Meiji


Ar fi superficial s credem c un lucru poate dura o venicie, aa c, ca toate
lucrurile din aceast lume, regimul Tokugawa a trebuit s sfr eac. Analiznd
cauzele ce au condus la aceasta se pot distinge doua: interne i externe.
Cauzele interne se materializeaz prin nemulumirea tuturor claselor sociale,
crescnd ideologia modernizrii Japoniei sub o putere imperial, iar cele externe
prin expansiunea vestului att prin putere economic ct i militar, ridicndu-se ca
o ameninare la adresa Japoniei.
Intre 1853 (cand a sosit comandorul Perry) i 1860, shogunatul a abandonat
politica tradiional de izolare i a deschis cteva porturi. In 1858, shogunatul, la
sfatul consilierului senior ef a ncheiat pacturi de comer cu majoritatea puterilor
lumii, n ciuda mpotrivirii mpratului. Aceasta a deschis intrarea liber n Japonia
a strinilor. Imediat dup aceasta ns, consilierul ef a fost asasinat, iar aceste
8 Ioan Timu, Caracterele civilizaiei japoneze, 1942, pag.134.
11

reforme au fost ncetinite, dac nu oprite, urmnd un efort pentru a crea un guvern
de coaliie n care shogunatul, lorzii locali i nobilii de la curte s lucreze, sub
ndrumarea mpratului. La sfritul anului 1867, ultimul shogun i-a dat demisia,
pentru a face loc acestei coaliii.
Dou domenii, de mult mpotriva familiei shogunale, Satsuma i Choshu au fost
aliate de ctre un tnr samurai activist, ctignd ncrederea ctorva persoane de la
curtea imperial. In ianuarie 1868, acest grup a capturat mpratul, i au declarat, n
numele acestuia, restaurarea mpratului. Trupele din Satsuma, Choshu i Tosa s-au
declarat armata imperial, iar fostul shogun a fost declarat rebel i i s-au confiscat
pmnturile. Tot in acest an, noul guvern i mpratul s-au mutat n Edo. Aceast
schimbare poart denumirea de restaurarea Meiji, dup numele mpratului.
Perioada Meiji este considerat nceputul epocii moderne a Japoniei. Denumirea
provine de la numele Impratului Meiji. Acesta a fost propulsat la conducerea
Japoniei, n urma evenimentelor ce poart denumirea de Restaurarea Meiji.
Regimul Meiji a nceput ca o alian ntre provinciile Satsuma i Choshu, susinute
de Tosa i Hizen. Scopul acestei aliane a fost restituirea puterii n minile
mpratului, considerat conductorul de drept al Japoniei i eliberarea Japoniei de
influenele barbare (strine). Intre ianuarie 1868 i iunie 1869 a avut loc rzboiul
civil Boshin ntre forele imperiale (Meiji) i rmitele vechiului shogunat
Tokugawa. Oraul Edo a fost redenumit Tokyo9 n 1868, i a fost declarat noua
capital.
Perioada imediat urmtoare acestor evenimente, pn n zilele noastre este
considerat epoca modern, fiind mprit n 4 periode, dupa numele purtat de
mprai: Meiji (1868-1912); Taisho (1912-1926); Showa (1926-1989) si Heisei
(1989-...).

nfptuirea reformelor

9 Claudia Golea, Planeta Tokyo, Editura Polirom, 2005, pag.25.


12

Imediat cu instalarea regimului Meiji, au inceput o serie de reforme pentru


reorganizarea puterii in stat. Inceputul este marcat de un juramant prin care in
1868, imparatul se angajeaza sa preia puterea, sa acorde tuturor cetatenilor
posibilitatea de decizie, precum si sa abandoneze vechile obiceiuri rele.
Sistemul prefectural a luat nastere in 1871, tranzitia spre acesta incepand insa in
1869, cand patru lorzi locali (daimyo) au fost convinsi sa-si cedeze pamanturile
curtii. Acestia au fost numiti guvernatori ai vechilor lor pamanturi. Multi au urmat
acest exemplu, ajungand ca in 1871 toate domeniile sa revina in mana imaratului,
acesta reimpartindu-le in prefecturi. Prin aceasta s-a renuntat la domeniile feudale
si privilegii, samurai pierzandu-si astfel drepturile si privilegile.
Aceasta a produs o schimbare majora a claselor sociale. Astfel in 1873, populatia
Japoniei se ridica la cifra de 33 milioane, iar clasele sociale cele mai predominante
fiind: kazoku (aristocrati); shizoku (samurai - 5.5% impreuna cu aristocratii);
heimin (oamenii de rand - 93,6%) si altii (preoti etc. - 0.9%)10.
In 1871-1873, o mare parte din persoanele la putere au facut un tur in America si
Europa pentru a invata despre sistemele moderne de administratie si guvernare.
Acest tur poarta denumirea de misiunea Iwakura. In urma acestei experiente a
fost schimbata modalitatea de taxare din procente pe productie (orez) in procente
pe pamantul detinut (3% pentru inceput, iar apoi au redus la 2.5% din valoarea
pamantului aflat in gestiune).
Imediat cu aceasta reforma a aparut problema inflatiei, odata cu introducerea
banilor tipariti. Capitalul era putin, iar industriei ii lipsea infrastructura: sisteme de
distributie, transport, comunicatie si publicitate. In acest sens a pornit o campanie
sub conducerea lui Matukata Masayoshi. Acesta a introdus noua taxa pe pamant, a
stabilit regulile pentru stabilizarea monezii nationale, a infiintat Banca Japoniei in
1882, a adoptat standardele internationale cu privire la aur, si a privatizat primele
institutii guvernamentale, rezultand astfel un boom industrial. Corporatiile de
10 Constantin Bue, Zorin Zamfir, Japonia un secol de istorie 1853-1945, Editura
Humanitas, Bucureti, 1990, pag.233.
13

comert infiintate in perioadele anterioare si-au schimbat sistemul de structurare,


adaptandu-se la noile cerinte economice (Mitsui, Mitsubishi, Sumitomo, Yasuda,
Furukawa etc.). Reformele acestuia au adus in scurt timp o stabilitate economica
necesara dezvoltarii rapide, insa acestea au afectat negativ sectorul agrar. Pretul
orezului si a matasii au coborat, fermierii in datorii si-au pierdut pamantul pe
fundalul unui numar crescand de tarani. In 1884 a avut loc incidentul Chichibu,
cand fermierii in datorii au cerut rezolvarea acestor probleme, atacand camatarii si
statiile de politie.
Totodata a fost introdus invatamantul obligatoriu, pentru inceput in 1879 la 4 ani
(16 luni), iar in 1907 stacheta a fost ridicata la 6 ani de invatamant obligatorie. Se
noteaza ca in acest an (dupa razboiul ruso-japonez), 97% din tineri urmau cei 6 ani
de invatamant obligatoriu. Pentru mai multe detalii despre cum este organizat
invatamantul in Japonia azi.
In 1873 a fost introdus un nou sistem militar, cu stagiu militar obligatoriu de 3 ani
in serviciu activ si 4 ani in rezerva. Astfel in 1877, 82.0% din barbatii in varsta de
20 ani erau racolati in acest sistem, iar forta militara in perioada de pace era de
31.680 de oameni, iar in timp de razboi: 46.350. Schimbarea sistemului militar a
condus la pierderea semnificatiei cuvantului samurai si la desfintarea acestei clase
sociale. Totodata clasa samurailor si-a pierdut sursa de venituri, mai mult, in 1873,
guvernul a decis sa taxeze fermele acestora cu 30% din cheltuielile anuale, decis sa
puna un sfarsit acestei clase sociale. Chiar si samurai care sustinusera restaurarea
Meiji au fost complet dezamagiti de aceasta decizie, initiand o serie de revolte pe
tot intinsul tarii. Cea mai serioasa a fost cea din provincia Satsuma in 1877, cand
armata fostilor samurai a fost infranta de catre noua armata imperiala dotata cu
arme moderne11.
Pe fundalul aparitie a numeroase partide politice si directii de guvernare, intr-un
final a fost abrogata constitutia Japoniei, in 1889, preluata dupa modelul german.
Aceasta constitutie acorda imparatului puterea absoluta (sacru si inviolabil).
11 Florea uiu, Japonia, un miracol?, Editura Politic, 1975, pag. 167.
14

Imparatul era comandantul suprem al armatei, putea incheia pace si initia razboi,
putea dizolva guvernul si sa ceara noi alegeri. Dieta era impartita in doua: partea
superioara si cea inferioara (parlament). Parlamentul era responsabil de initierea si
propunerea legilor, dar pentru acestea sa fie puse in practica era necesar acordul
intregii camere. Un consiliu special (Privy Council) a fost infiintat cu rolul de a
revizui si apara constitutia. In 1890 au loc primele alegeri parlamentare.

Relaiile internaionale japoneze


In perioada Meiji, Japonia a luat parte la doua mari razboaie: primul cu China
(1894-1895), apoi cu Rusia (1904-1905). In 1910 Japonia anexeaza Coreea. Pana
in 1911 toate tratatele inegale semnate la sfarsitul perioadei Edo au fost terminate
sau inlocuite.
Inca din 1858 au fost conflicte intre Rusia si Japonia in legatura cu posesia
insulelor Sakhalin din nord. La aceea data, s-a semnat un tratat pentru posesia in
comun a acestora, dar acesta a fost refacut in 1875, cand insulele Kurile au fost
oferite in schimbul acestora. In 1878, Japonia anexeaza si insulele Bonins.
Asa cum s-a explicat in articolele anterioare, insulele Okinawa au fost cucerite de
Japonia in 1609, insa acest fapt nu a fost declarat international, populatia ryukyu
platind inca tribut Chinei si intrand in relatii independente cu puterile vestice.
Odata cu 1871, cand sistemul prefectural a fost stabilit, Okinawa a fost pusa sub
juristictia prefecturii Kagoshima. Incepand cu 1875, s-a incetat plata tributului
pentru insulele Okinawa Chinei, si s-au luat o serie de masuri pentru
implementarea unui sistem de administratie compatibil cu cel al Japoniei, aceasta
investind o multime de resurse in acest scop. Totodata, aici si-a amplasat cateva
garnizoane militare. In 1879, China cedeaza intr-un final12.
In aceasta perioada, Korea se consituia ca un stat slab in interioar, aflat inca sub
suveranitatea Chinei. In 1874, cu toate ca Korea acceptase schimbul de convoaie
12 Mihnea Voicu imndan, Incursiune n istoria Japoniei, n Cetatea cultural
(Cluj, mai 2000).
15

cu Japonia, unui convoi i s-a refuzat o audienta imperiala. Doi ani mai tarziu, in
urma demonstratiilor fortei navale nipone, a fost semnat tratatul Kanhwa prin care
era recunoscuta independenta Koreei. Totusi, in perioada imediat ulterioara 18761885 in Koreea a izbucnit un razboi rece intre China si Japonia.
Intre 1894 si 1895 are loc razboiul Sino-japonez. Regele Koreei cere asistenta in
terminarea rebelilor Chinei. Japonia insa il captureaza si il forteaza sa ceara
asistenta Japoniei. Aceasta a permis o lupta tacita intre Japonia si China purtata pe
teritoriul Koreei, pretul fiind care dintre acestea doua sa asiste la modernizarea
Koreei. Japonia a distrus capabilitatiile militare ale Chinei din Korea, iar la
conferinta de pace a cerut Taiwan-ul si peninsula Liaodong (din Koreea).
Germania, Franta si Rusia au cerut insa retrocedarea Koreei peninsula Liaodong.
Dupa incheierea acestui conflict, China a fost inlocuita cu Rusia ca inamic al
intereselor Japoniei in Asia continentala de nord-est. Intre 1895 si 1904 influenta
Rusiei a crescut atat in Manciuria cat si in Koreea. Odata cu terminarea
constructiei liniei de cale ferata trans-siberiana, parea inevitabil controlul Rusiei
asupra sudului Manciuriei si Koreei. In 1902 se semneaza pactul intre Anglia si
Japonia, care s-a dovedit extrem de fructuos pentru interesele ambelor parti, iar in
1904-1905 are loc razboiul ruso-japonez, initiat de cei din urma. Cu toate ca acest
razboi s-a dovedit foarte costisitor pentru Japonia din punctul de vederea finanicar
cat si al vietilor omenesti, prin tratatul de la Portsmouth din 1905, Japoniei i-au
fost recunoscutele interesele in Koreea, eliberand de sub dominatia rusa sudul
Manciuriei, Koreea si partea de sud a arhipeleagului Sakhalin. Totusi Koreea a fost
anexata Japoniei de abia in 191013...
Greselile facute in semnarea tratatelor de la sfarsitul perioadei Edo, au fost sterse
prin semnarea tratatului comercial anglo-japonez (1894), completat ulterior in
1899, respectiv 1911, cand a Japonia si-a recastigat intreaga putere diplomatica si
comerciala.

13 Ibidem, pag.233.
16

Cultura
Economia Japoniei era deja in crestere. In 1900, agricultura a produs mai putin de
jumatate din produsul intern, iar ponderea industriei (pentru inceput fabricile de
textile) era in continua crestere. Aceasta cresterea a condus la cresterea oraselor si
la nepopularea zonelor rurale. Ferindu-se de liberalismul vestic si radicalism,
guvernul Meiji s-a concentrat pe intarirea traditiilor nationale, cultivand spre
exemplu religia shinto.
Odata cu instalarea regimului Meiji, s-a oprit folosirea limbii chineze in redactarea
documentelor oficiale. A aparut astfel un nou stil oficial in scrierea japoneza a
luat nastere, elaborat de Futabatei Shimei. Acesta a aparut deoarece scrisul
traditional nipon s-a dovedit depasit in exprimarea noilor ideei ale epoci, rezultand
din incercarea acestuia de a traduce literatura rusa in japoneza.
Okubo Toshimichi, unul din liderii politici ai Japoniei imediat dupa restaurarea
Meiji, crezand ca pentru atingerea stabilitatii interne este necesara concentrarea pe
probleme domestice a realizat urmatoarele reforme sociale: in 1871 a incurajat
oamenii sa-si schimbe frezele si culoarea parului; in 1876 a incurajat oamenii sa nu
mai poarte sabii; a introdus si popularizat servicile telegrafice in 1870, postale in
1871; a introdus calendarul georgian in 1873 si a inceput constructia de cai ferate
in 187314.

14 Constantin Bue, Zorin Zamfir, Japonia un secol de istorie 1853-1945, Editura


Humanitas, Bucureti, 1990.
17

Concluzie
Pentru un european orice scriere despre ara soarelui rsare cuprinde elemente de
mister, de un fabulos greu explicabil. i, ca orice lucru misterios nate un interes
deosebit. Devine firesc aproape marele numr de lucrri dedicate Japoniei,
evoluiei sale extraordinare de la un, s-i spunem, Ev Mediu la modernitatea cea
mai imediat i exploziv. Japonia erei Meiji este perioada n care acest stat
schimb vectorul de dezvoltare i de aici ncepe naterea unei mari puteri.
De ce era Meiji? Cu ce s-a deosebit att de radical regimul instaurat dup anul
1868 de perioadele precedente? Este foarte necesar i important de a depista cu
rigoare tiinific acele elemente ce au marcat uluitorul salt al Japoniei spre
modernitate dar, mai ales, spre statutul de mare putere. Mai mult, de putere
cunoscut ca atare, odat cu primul deceniu al secolului al XX-lea, de ceea ce
numim, cu o sintagm devenit celebr, trufa citadel, adic marile puteri
europene. Contientizarea de ctre elita conductoare Meiji a necesitii alturrii
rii la procesul global de industrializare n condiiile pstrrii cu strictee, am
spune noi astzi, a unui tradiionalism, de multe ori chiar cu accente xenofobe i
rasiste, ce a conferit unicitatea experimentului constituie cheia ce ne permite s
nelegem o evoluie care i-a uimit pe contemporani. i nu numai.
De la Japonia samurailor, de la Japonia epocii Tokugawa ce prea ncremenit
ntr-un proiect departe capabil de progres, la puterea militar ce a uimit lumea
ntreag prin victoria uluitoare n btlia din strmtoarea Tushima sau cucerirea
citadele ruseti de la Port Arthur, pn la alungarea intereselor germane din Asia la
sfritul primului rzboi mondial, nu a nsemnat pentru timpul istoric dect un pas.
Acest pas s-a numit simplu: era Meiji.

18

Bibliografie
Ioan Timu, Japonia de ieri i de azi, Editura Universul Bucureti,1942.
Ioan Timu, Caracterele civilizaiei japoneze, 1942.
Florea uiu, Japonia, un miracol?, Editura Politic, 1975.
Florea uiu, Niponism, Teorie i aciune, Bucureti, Editura Politic, 1987, eseu
economic
Octavian Simu, Dicionar de literatur japonez, Bucureti, Editura Albatros,
1994
Constantin Bue, Zorin Zamfir, Japonia un secol de istorie 1853-1945, Editura
Humanitas, Bucureti, 1990.
Vadime i Danielle Elisseeff, Civilizaia japonez, Editura Meridiane,
Bucureti, 1996.
Mihnea Voicu imndan, Incursiune n istoria Japoniei, n Cetatea cultural
(Cluj, mai 2000)
Claudia Golea, Planeta Tokyo, Editura Polirom, 2005
Octavian Simu, Civilizaia japonez tradiional, Editura Herald, 2011

19