Sunteți pe pagina 1din 14

UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA

SIBIU
FACULTATEA DE DREPT
SPECIALIZAREA : DREPT

DISCIPLINA:

DREPT CANONIC

Titlul
referatului:

Pedeapsa cu moartea si religia

Profesorul de disciplina:
Lector. univ. dr. EMANUEL TVAL
Stude
nt:
Cpitanu Gheorghe Daniel
Anul :1

2014
INTRODUCERE
Biserica si dreptul canonic

Notiuni introductive
Biserica se afl ntre legile pozitive, create de om, ca expresie unic i inconfundabil a asemnrii cu
Dumnezeu, i Legea cea Nou a Mntuitorului Hristos(Legea Vieii, Legea iubirii). Din acest motiv n Biseric
s-a nscut o lege proprie, o lege care ine att de legile pozitive, date de oameni, ct i de Legea Vieii revelat
i druit ntregii umaniti de Hristos. Legea aceasta se numete canon. Rostul canonului este acela de a
mprti legile pozitive de Legea Vieii sau de a face ca Legea lui Hristos s desvreasc legile date de
oameni. Canoanele au o fiin teandric i, potrivit acesteia, ele cuprind elemente netrectoare care in att de
Legea Vieii, dar i elemente schimbtoare care in de legea pozitiv. Cteodat canoanele reflect mai mult
sfinenia i Revelaia (canoanele de cuprins dogmatic), alteori au n vedere mai mult pcatul i umanul
(canoanele de cuprins disciplinar), dar niciodat ntre ele nu s-a fcut vreo difereniere sau clasificare, ci
canoanele formeaz un tot, un ntreg1.
Dei canoanele sunt de cuprins teandric ele sunt numite i sfintele canoane" pentru c au fost acceptate
de ctre ntreaga Biseric cea infailibil i pentru c Legea Vieii, prin perfeciunea ei, desvrete
imperfeciunea legii pozitive sau, altfel spus, iubirea, esena Legii celei Noi, inund egoismul ca deficien
maxim a legii pozitive.
Canoanele ne apropie i ne in aproape de Legea lui Hristos ndeprtndu-ne, astfel, de frdelege. Dac
am fi perfeci nu am avea nevoie de canoane, dar noi suntem mereu sub pericolul pcatului, de aceea canoanele
sunt pentru noi cluza sigur pe calea cea bun.
Dar cluza, firete, nu ne conduce prin constrngere, pentru c sfintele canoane nu constrng, ci,
dimpotriv, canoanele elibereaz de pericolul pcatului i de aceea lor li se atribuie i un oarecare rol
mntuitor. Chiar i atunci cnd canoanele dau epitimii, rostul lor nu este de a pedepsi, ca n teoria satisfaciei
tomiste, ci de a ndrepta cu iubire.
ntruct canoanele izvorsc din Legea lui Hristos, ele se ntresc i de autoritatea acesteia, adic a Legii
1

Samir Gholam, Legea divin i legea bisericeasc (Jus divinum et jus ecclesiastium), n rev. ST, 1975, nr. 910, p. 750-758.

iubirii. De aceea Sf. Prini au recunoscut n autoritatea sfintelor canoane, autoritatea Sf. Duh n acest sens. n
can. 1 VII ec. se spune bucurndu-ne de ele ca i cnd cineva ar gsi comori multe, cu bucurie primim n
inimile noastre sfintele canoane i ntrim ntreaga i nestrmutata ornduire a lor, ca cele ce sunt aezate de
ctre sfintele trmbie ale Duhului2.
Pn la apariia Coleciei fundamentale de canoane a Bisericii Ortodoxe au fost parcurse mai multe
etape, de remarcat perioada de dinainte de Editul de la Milano (313), si apoi perioada dintre 313 i 883, cnd a
fost ntocmit Nomocanonul patriarhului Fotie, care va sta la baza Coleciei ulterioare de canoane i perioada de
dup acest an. Coleciile de canoane care au circulat n timp au fost fie colecii canonice, ct i nomocanonice (
ce cuprindeau, pe lng canoane i legi de stat privitoare la Biseric).
n ceea ce privete izvoarele dreptului canonic catolic acestea sunt Codex Juris Canonici pentru Biserica
Romano-Catolic i Codex Canonum Ecclesiarum Orientalium pentru Bisericile Catolice Orientale. Fiecare
dintre aceste coduri au avut o evoluie proprie pn la promulgarea lor.
Pentru izvoarele dreptulu protestant este de reinut Sfnta Scriptur, mrturisirile de credin, scrierile
reformatrilor i constituiile dup care se conduce acum fiecare Biseric n parte.
Ca orice tiin i Dreptul canonic are la baz o serie de principii, pe care se ntemeiaz activitatea
Bisericii Ortodoxe. Principiile fundamentale ne trimit la esena Dreptului Canonic. O noiune foarte complex,
ce nu exprim ceva formal, ci esenial.
- lat. principium = nceput, baz, punct de plecare, concept, esen.
Principiile canonice sunt temeiurile, conceptele i structurile ce stau la baza fiinei Dreptului Canonic
sau temeiurile prin care se elaboreaz rnduielile canonice ale Bisericii.
Mai jos sunt enumerate principalele principii, dintre care voi scoate n eviden modalitile i aria de
aplicare, doar a principiului nomocanonic,deoarece prezinta conlucrarea dintre Stat i Biseric n anumite
domenii, evoluia istoric i situaia actual, deci aspecte pe care le ntlnim mai des n viaa de zi cu zi n
mediul eclezial sau n mass media pentru o mai buna cunoatere i clarificare a acestora.
Principiile canonice ale Dreptului Ortodox :
1.

Principiul ierarhic

2.

Principiul sinodal

3.

Principiul organic

4.

Principiul teritorial

5.

Principiul jurisdicional

6.

Principul nomocanonic

7.

Principiul autocefaliei

8.

Principiul autonomiei

9.

Principiul iconomiei

Dr. Nicodim Mila, Canoanele Bisericii Ortodoxe nsoite de comentarii, vol.I, partea 2, Arad, 1931, p.490

Principiul nomocanonic
Este rnduiala potrivit creia Biserica se conduce att dup legi proprii, ct i dup legi de stat. Acest
principiu s-a nscut din ideea c Biserica trebuie s in cont de realitile n care triete, iar cea mai
important realitate este statul. Iniial ntre Biserica si stat a fost conflict, care a incetat in momentul in care
statul si-a schimbat atitudinea, mai exact odata cu Constantin cel Mare, care in anul 313 a dat Edictul la
Milano, prin care se acorda libertate religioasa - statul devenind tolerant. In acelasi timp si Biserica nu doreste
sa intre in conflict cu legile statului care nu-i ating libertatea de existenta.
Dup conflict a urmat perioada de toleranta, care apoi s-a transformat in simfonie => conlucrarea
dintre stat si Biserica; astfel imparatul Teodosie oficializeaza crestinismul ca religie de stat, iar apoi da legilor
bisericesti puterea legilor de stat. Ulterior, imparatul Marcian, da legilor bisericesti o putere mai mare decat
legilor de stat ( ex: cand aparea un conflict, puterea bisericeasca avea castig de cauza ). Urmare acestei
simfonii s-a nascut in Biserica principiul nomocanonic, adica al conducerii Bisericii prin legi proprii (canon),
dar cu respectarea legilor de stat (nomos).
Principiul nomocanonic este si un reflex al realitatii umane, intrucat credinciosul si cetateanul sunt una,
n aceeasi persoana umana.
Urmare acestui principiu s-au nascut asa-numitele nomocanoane care erau colectii care cuprindeau
legile bisericesti si legile de stat. Termenul slavon al nomocanonului este pravil.
Cel mai cunoscut: Nomocanonul in 14 titluri al patriarhului Fotie patriarh intelept si invatat
alcatuit in anul 883 si care in 920 a fost aprobat, ca si colectie oficiala de canoane a Bisericii Ortodoxe a
ramas pana astazi.
Traditia nomocanonica, nascuta in Bizant s-a continuat in toate statele post-bizantine de traditie
ortodox, inclusiv in rile Romne, aa nscndu-se pravilele romanesti (Pravila de la Trgovite (1652) fiind
cea mai important).
n Apus s-a dezvoltat mai mult principiul separaiei dintre Biseric i Stat, dar n care Biserica avea cea
mai mare influen, de aceea s-a nscut Statul Vatican. Aceast influen n-a fost ntotdeauna benefic, ci de
foarte multe ori dictatorial, de aceea s-a nscut Revoluia Francez (1789), n care separaia a dus la
eliminarea oricror influene din partea Bisericii, ba mai mult, la umilirea Bisericii.
Iluminismul apusean a ptruns i n Rsrit. Astfel, n secolul al XIX lea, prin reformele lui Cuza, la
romni nceteaz existena principiului nomocanonic. Sensul cel mai evident al acestei separaii se observ n
actul ntemeierii unei familii, care este dedublat nti la Stat i apoi la Biseric (la greci nu exista asa ceva =
ai posibilitatea de a nu te dedubla).
Pn la Cuza doar Biserica cununa i ea inea actele de stare civil. Practic, prin Cuza moare tradiia
bizantin (i expresia lui Iorga: Bizanul de dup Bizan).
Totui, schimbrile lui Cuza duc la naterea Romniei moderne se nate o nou legislaie civil de
nivel european i toate acestea duc la un progres al justitiei, al culturii.
Dup perioada lui Cuza, relaiile Biseric Stat, s-au transformat n relaii de conlucrare. Altfel spus,

un principiu nomocanonic puternic atenuat.


Perioada cea mai trista din istoria Bisericii in relatia cu Statul, a fost perioada comunista. Lucrurile s-au
normalizat abia dupa 1990 si ulterior cu Legea 489/2006, lege care a reglementat regimul cultelor din ara
noastr.

CUPRINS
Pedeapsa cu moartea si religia
Analiza comparativa pe epoci privind sistemul punitiv
In epoca daco-romana se observa trecerea de la razbunarea sangelui ca forma de justitia privata (legea
talionului), la cea spre compozitia legala privata specifica unei autoritati statale. Sistemul punitiv dacic a avut
un caracter deosebit de dur pentru delicte atat impotriva persoanelor, cat si impotriva bunurilor, acest caracter
s-a mentinut si in Dacia romana, unde guvernatorul avea dreptul de a condamna la moarte in cazul unor delicte
grave savarsite de localnici, iar in cazul sefilor locali, doar imparatul ii putea condamna.
Vorbind despre Evul Mediu al obstelor satesti se poate spune ca se pedepsea, in principal, infractiunile contra
persoanelor si mai putin pe cele impotriva bunurilor. Pedeapsa cu moartea era inexistenta, spre deosebire de
perioada anterioara, se practica, ca pedeapsa maxima, alungarea din obste. Totusi, in anumite zone, unde
sistemul punitiv gentilic a supravietuit mai mult, se mai practicau legea talionului si compozitia privata.
Rolul esential in sistemul punitiv al obstii era oprobiul public, si nu cel al unei autoritati. In principiu,
raspunderea penala era personala, raspunderea solidara a obstii intervenind doar in cazul producerii de daune
unei obsti vecine.
Trecand la epoca Evului Mediu Dezvoltat, dreptul penal avea urmatoarele caracteristici: inegalitatea in
fata legii penale si a pedepsei, finalitatea represiva. De asemenea, au aparut unele institutii avansate: principiul
raspunderii penale individuale, luarea in considerare a intentiei, nepedepsirea legitimei aparari, agravarea
pedepsei in caz de recidiva, pedepsirea unor forme de participare infractionala ca instigarea, complicitatea,
tainuirea. S-a practicat azilul, ca forma de pedeapsa redusa, fie la curtea regala, fie la curtile episcopale sau in
manastiri
Se poate observa ca se revine la pedeapsa pentru infractiunile savarsite impotriva patrimoniului, fiind
considerate infractiuni grave: furtul, talharia, jaful, aprinderea. Cele mai grave infractiuni erau insa, cele
impotriva regelui si a statului feudal. Specific epocii, se pedepseau grav si infractiuni contra religiei si moralei
adulterul, juramantul fals, avortul, vrajitoria, proorocirea, rapirea femeilor. Se pedepseau si infractiunile
impotriva vietii si integritatii corporale omorul, mutilarile, ranile, lovirile. Era ocrotita si demnitatea umana
prin pedepsirea unor infractiuni ca injuria, defaimarea, reclamatia falsa si neadevarata, para nedreapta in
justitie.
Pedeapsa cu moartea, se aplica din nou, prin diverse mijloace: taierea capului, spanzurare, ardere pe rug,
tragerea in teapa, inecare, ruperea membrelor. Ca pedepse corporale se mai aplicau mutilarile prin taierea unui

organ sau membru al corpului, bataia, stigmatizarea cu fierul rosu. Pedepsele privative de libertate exilul,
temnita au fost mai rar aplicate. Pedepsele patrimoniale s-au aplicat sub forma confiscarii averii si a
diverselor amenzi. Se poate spune ca se trece deja la un sistem punitiv mai complex, ce judeca si pedespeste
fapte din ce in ce mai diferite, atat prin complexitatea lor, cat si prin natura lor.
Odata cu epoca fanariota se face trecerea de la dreptul penal medieval(feudal) la dreptul modern. Dreptul
penal s-a remarcat in aceasta perioada printr-o tendinta de codificare ce a culminat, in 1803, cu aparitia
Codului penal austriac. Institutiile dreptului penal au fost regandite in functie de ideile filosofiei rationaliste si
umanismului specifice secolului al XVIII-lea. Pe de alta parte, stabilirea valorilor sociale ocrotite, gruparea
infractiunilor, stabilirea pedepselor, a circumstantelor agravante si atenuante au fost stabilite si in functie de
evolutiile economico-sociale sau de interesele politice superioare ale statului austriac. S-a remarcat faptul ca
sistemul punitiv era inca extrem de dur in epoca fanariota, deoarece nu s-a renuntat la tortura, si nici la
pedeapsa cu moartea, totusi se incerca umanizarea dreptul penal, imbinand aceste practici cu principii moderne
preluate din gandirea lui Baccaria si Montesquieu.
Bazele dreptului penal modern au fost puse in epoca lui Cuza, prin elaborarea Codului Panal din 1865, care si
acesta la randul lui a fost inspirat din umanismul beccarian, si care a inlaturat orice urma de inechitate de tip
medieval, consacrand astfel o deplina echitate in fata legii penale. Valorile sociale ocrotite reflectau evolutiile
din viata socio-politica si economica a societatii. Erau ocrotite statul, constitutia, interesele publice, viata,
integritatea corporala, onoarea si patrimoniul. Pedepsele erau foarte blande, pedeapsa cu moartea, pedepsele
corporale si confiscarea averii ramanand abrogate. Crimele, cele mai grave infractiuni, erau pedepsite cu
munca silnica pe viata sau temporara, inchiderea intr-o casa de munca, detentia si degradarea civica.
In epoca Vechiului Regat, dreptul penal a fost reglementat de Codul penal al lui Cuza, caruia i s-au adus, in
repetate randuri modificari.O importanta modificare (1874) a vizat corectionalizarea unor crime pentru a se
evita achitarile de la Curtile cu jurati, judecare acestor infractiuni au revenit in competenta tribunalelor ce
puteau aplica mai strict legea. Autoritatea publica era una dintre valorile cele mai importante ocrotite de legea
penala, Codul penal si legile speciale pedepseau inclusiv refuzul ofiterilor de a interveni cu forta armata atunci
cand erau solicitati de autoritatile civile.
In epoca interbelica a intrat in vigoare un nou Cod Penal inspirat din vechiul cod romanesc de procedura
penala, jurisprudenta si doctrina romaneasca si straina, precum si din prevederile Codului italian de procedura
panala din 1930. Se poate observa ca s-a mentinut, in schimb, determinarea infractiunilor prin intermediul
pedepselor: pentru crime, pentru delicte si pentru contraventii. Aceasta impartire a infractiunilor a parut prima
data in Codul Penal din vremea lui Cuza.
Epoca dictaturilor de dreapta s-a deosebit de epoca anterioara, prin grija aparte pe care a avut-o regimul
totalitar pentru a inaspri pedepsirea infractiunilor contra ordinii publice si ordinii de stat, precum si a linistii
publice. Sistemul punitiv a fost si el considerabil inasprit: s-a introdus (temporar) pedeapsa cu moartea (mai
1938). In epoca dictaturii antonesciene, aceasta s-a aplicat inca foarte des. Ca pedepse principale foarte dure au
fost introduse internarea in lagar si domiciliul obligatoriu. Calitatea de comunist sau originea etnica

neromaneasca au reprezentat circumstante agravante.


Dreptul contemporan in perioada restaurarii regimului parlamentar aduce noi reglementri n domeniul
infraciunilor, considerate mai periculoase pentru noua putere, cele mpotriva securitatii Statului a proprietatii socialiste i a
sistemului economic, pornind de la Codul penal din 1937. S-a reglementat prin Decretul nr. 720/1957 punerea n libertate
nainte de termen ca modalitate de individualizare a executrii pedepselor. Au fost adoptate modalitati de nlocuire a
rspunderii penale printr-o rspundere administrativ sau disciplinar. Prin Decretul nr. 184 din 1957 au fost scoase din
sfera ilicitului penal unele fapte i trecute n rndul contraveniilor, tot n 1957 prin Decretul nr. 132 unele fapte penale au
fost supuse procedurii obligatorii de mpciuire.
La 1 martie 1948 a intrat n vigoare o ampl modificare a legislaiei procesual penale, prin legea nr. 13
destinat democratizrii procedurii, crearea instituiei asesorilor populari, consacrarea rolului activ al judectorului,
reducerea timpului necesar soluionrii cauzei, o nou reglementare a cii de atac a recursului.
Prin legea nr. 3/1956 modificarea codului de procedur penal a fost destinat intririi activitatii organelor de
urmrire penal. Cu toate acestea, caracterul de clas al Justiiei, sistemul probatoriu de tip inchizitorial, a dat natere la
numeroase abuzuri i inscenri judiciare care urmrea scoaterea de pe scena politic i economica a unorcategorii
sociale.
Argumente pro si contra pedepsei cu moartea
Pedeapsa cu moartea este uciderea, prevzut prin lege, a unui om ca pedeaps pentru o crim, pentru
care a fost gsit vinovat. De obicei este precedat de un proces judiciar, care se termin cu
o sentin cu moartea. Aceasta este pus n aplicare prin execuie.
Din punctul de vedere istoric, executarea infractorilor sau a adversarilor politici a fost o practic
comun aproape tuturor societilor. Acum, pedeapsa capital are o arie de folosire mai izolat, dar mai este
nc practicat.
n unele ri, celor gsii vinovai de crim, spionaj sau trdare li se aplic aceast pedeaps. Curile
mariale dau cel mai des aceast sentin, fiind comun n dreptul militar.
n alte societi pedeapsa cu moartea este folosit i pentru actele de viol, adulter, incest, homosexualitate
sau trafic de stupefiante.
n China de exemplu, traficul de carne vie sau cazurile grave de corupie sunt pedepsite cu pedeapsa cu
moartea.
n Romnia pedeapsa cu moartea a fost abolit prin decretul-lege nr. 6 din 7 ianuarie 1990 i a fost
nlocuit cu pedeapsa deteniunii pe via. Ultimele persoane condamnate la moarte i executate au fost
soii Ceauescu (25 decembrie 1989).
Prin aceast lucrare imi propun sa aflu daca se poate aplica pedeapsa cu moartea n Romnia si daca
mai este oportun revenirea la aceasta. Pentru a afla voi trece nti n revist un mic istoric al pedepsei cu
moartea. Aici vom vedea i cteva statistici din diverse ri n privina execuiilor. Apoi voi ncerca a trece n

revist att argumentele pentru pedeapsa cu moartea, ct i argumentele contra acesteia. La final, argumentele,
att cele pro, ct i cele contra, le voi aplica pe cazul Romniei.
Argumente pro
I.

Argumentul economic
Dac gndim din punct de vedere strict economic, este mult mai eficient s elimini din societate un

infractor periculos dect s-l nchizi ntr-o nchisoare. n nchisoare, acel infractor consum o grmad de
bani(bani care se duc lui direct, ca si hran, ct i oamenilor pltii sa-l pzeasc, sa aib grija de el etc.).
Astfel, pe lng faptul c acel om a fcut un ru societatii, el face in continuare ru, aceasta trebuind s cheltuie
cu el bani, bani pe care societatea nu si-i va recupera niciodat (in cazul celor care sunt inchisi pe viaa, acetia
nu mai sunt utili cu nimic societatii, ei fiind pn la sfritul vieii n grija societii).
II.Argumentul psihologic
Teoretic, pedeapsa cu moartea ar trebui s descurajeze potenialii infractori. O pedeaps capital e mai
nfricotoare dect o pedeaps cu nchisoarea (fie i pe via).
1.Act de prevenie
Aceast pedeaps este aplicat de obicei criminalilor considerai a fi deosebit de periculoi i care nu
mai pot fi reabilitai. Din pcate ns, exist nenumrate cazuri de evadri (n cazul pedepsei cu nchisoarea pe
via), iar n astfel de cazuri evadatul tie c oricum o pedeaps mai mare de att nu exist. De asemenea,
acetia, dac nu sunt bine-supravegheai, pot comite crime mpotriva altor deinui n nchisori.
2.Educaia din nchisori
Exist studii numeroase referitoare la viaa din nchisoare i la rolul acesteia. Cei mai importani
sociologi care au studiat acest lucru sunt Erving Goffman i Anthony Giddens. Ei accentueaz defectele pe
care le are sistemul penitenciarelor n prezent. Astfel, conform teoriei etichetrii, oamenii sunt deviani pentru
c aa li se spune c sunt. Iar n nchisoare acest lucru este accentuat de faptul c zilnic gardienii le amintesc
deinuilor de ce se afl acolo. Asta nseamn c acolo, n nchisoare, n loc s corecteze comportamentele
deviante ale deinuilor, acetia le accentueaz. Aplicarea etichetelor persoanelor instituionalizate vedem astfel
c apare nc din prima clip n care acetia pesc n instituia respectiv i chiar rmn i dup ce au prsit
instituia (Giddens, 2000). Goffman accentueaz aceasta teorie cu exemplul bolnavilor psihici, care pe de-o
parte au o imagine negativ n afar, dar i imaginea lor despre propriile persoane este de asemenea
negativ(Goffman, 2003).
Tot aici trebuie precizat c n nchisoare deinuii se pot influena unii pe alii. Teoria nvrii,
aparinnd colii de la Chicago, susine c nu exist oameni care se nasc deviani, ci acetia nva acest
comportament de la alii. Astfel, n nchisoare, deinuii, n loc s se ndrepte, nva noi tehnici, iar dup
eliberare nu fac altceva dect s le pun n aplicare.
Dac vorbim de criminali, se poate considera c acesta poate nva pe ali deinui, cu fapte mai puin
grave, s fac i altfel de infraciuni.

Din aceste motiv, susintorii pedepsei capitale consider ca infractorii deosebit de periculoi precum
criminalii n serie trebuie eliminai definitiv din societate, ei fcnd ru chiar i n nchisoare.
3.Este o forma de respect pentru viaa umana
Opozanii pedepsei cu moartea spun cel mai adesea c pedeapsa cu moartea incalc un drept
fundamental din Carta Drepturilor Omului: Dreptul la via.(Articolul 3) . Cum rmne ns cu dreptul la via
al victimelor celor condamnai? Sau cu respectul pe care societatea este datoare s l arate familiilor
victimelor? Astfel, susintorii pedepsei capitale susin c statul are datoria de a arta c preuiete vieile
cetenilor si i c este capabil s pedepseasc orice nclcare a acestui drept de o manier ferm si pe msur
Doar astfel, consider acetia, statul ar arta c ar respecta cel mai de pre lucru al cetenilor acestuia: viaa.
Argumente contra
I.Argumentul religios
Pare a fi cel mai puternic argument al adversarilor pedepsei capitale. Acetia susin c viaa a fost dat
omului de Dumnezeu si doar Dumnezeu poate s ia viaa cuiva. Astfel, n cazul n care un stat ar avea n
legislaie pedeapsa capital, acesta ar fi Dumnezeul acelei regiuni de pe Pmnt, att timp ct are drept de via
asupra oamenilor care-l locuiesc. De asemenea, se consider c acel om, n nchisoare, poate s se pociasc,
existnd destule cazuri n care criminali periculoi au gsit calea credinei n nchisoare. Lucrul acesta este
privit ns cu scepticism de susintorii pedepsei capitale, acetia susinnd c Biserica, mai ales cea Catolic,
n-ar avea dreptul s se pronune n aceast privin att timp ct ar avea pe contiin atia eretici ai Evului
Mediu.
1.Riscul condamnrii unor persoane nevinovate
Acesta este considerat a fi marele dezavantaj al pedepsei capitale n dauna pedepsei cu nchisoarea pe
via. Astfel, n cazul nchisorii, o eventual eroare poate fi reparat, chiar dac acel om a suferit enorm n
nchisoare. n sprijinul acestui argument vin i nite date concrete. Astfel, conform Centrului de informare cu
privire la pedeapsa cu moartea o asociaie american 123 de persoane au fost eliberate din coridorul morii
din 1976 i pn n prezent n Statele Unite dup ce nevinovia lor a fost recunoscut . Totui, n cazul n care
o persoan a fost deja executat, cazul se redeschide greu sau aproape deloc, considerndu-se c totul s-a
terminat n momentul execuiei vinovatului.
2.Nu se ating efectele de descurajare dorite
Datele arata ca rata infraciunilor in statele din SUA care recurg la pedeapsa capitala este de doua ori
mai mare dect in statele care nu au pedeapsa capitala . Dei aceste cifre nu creeaz automat o legtura cauzala,
ele pun cu sigurana problema unei legturi cauzale intre pedeapsa capitala si efectul de descurajare de
comitere a infraciunilor. Mai mult, aceste date pot fi explicate prin faptul ca legalizarea pedepsei capitale nu
face dect sa diminueze si mai mult respectul pentru viaa al societatii, prin faptul ca aceasta atitudine este
practicata si de stat.

Aici de fapt sunt combtute dou argumente pentru pedeapsa capital(argumentele 2 i 5 de mai sus).
Asta ar fi o dovad c statul nu preuiete viaa unui om. Astfel, se consider c nimeni, nici chiar statul, nu ar
avea dreptul s ia viaa cuiva, aceasta fiind dovada suprem c statul chiar preuiete viaa propriilor ceteni.
3.Nu aduce nici un fel de avantaje economice sau sociale
Aici sunt puse la ndoial avantajele economice ale pedepsei cu moartea. Astfel, se spune c
mecanismul pedepsei capitale trebuie ntreinut chiar dac acesta nu este efectiv folosit.
Apoi, nchisoarea ca instituie oricum exist, acel personal oricum este pltit (pentru ceilali infractori),
deci costurile efective de fapt nu ar scdea, ci ar crete.
De asemenea, chiar dac era vorba de criminali periculoi, acetia puteau presta anumite munci prin
care puteau deveni utili societii (chiar dac ntr-o msur mai mic dect cei cu infraciuni mai minore). Se
spune n continuare c problemele sistemului penitenciar de fapt se ascund. Astfel, ele exist i trebuiesc
remediate, iar nchisoarea nu poate fi desfiinat cu toate dezavantajele ei. Astfel, nu este un argument c un
criminal deosebit de periculos poate evada. Acest lucru se ntmpl pentru c acea nchisoare nu este bine
pzit. De fapt, prin aceasta, adversarii pedepsei capitale susin c prin aceasta se ncearc ascunderea unor
probleme reale ale unui stat.
4.Presiunea de pe umerii judectorilor
Adversarii pedepsei capitale consider c presiunea pe judectori crete enorm, acetia fiind n definitiv
oameni. Dei susintorii pedepsei cu moartea susin c oricum este o presiune pe umerii judectorilor, c n
definitiv i pedeapsa cu nchisoarea pe via este una dur, acetia sunt contrazii de adversarii pedepsei
capitale, care susin c o greeala a unui judector n cazul pedepsei cu nchisoarea pe via este mult mai uor
de ndreptat. De asemenea, exist cazuri mediatizate, de crime oribile, iar aici judectorii simt n plus presiunea
opiniei publice i a comunitii pentru o pedeaps ct mai dur, pedeaps care poate nu este totdeauna i cea
corect.
3. CONCLUZII SI OPINII
Pedeapsa cu moartea este prima pedeaps pe care a cunoscut-o omenirea. Poate din acest motiv este
considerat a fi nvechit, barbar i neconform cu vremurile moderne n care trim.
De asemenea, se consider c ar contrazice normele democraiei. Din acest motiv, statele democratice
au renunat sau sunt pe cale s renune la ea. Singura excepie o reprezint SUA, dar acolo decizia n aceast
privin se ia n cadrul fiecrui stat n parte. Din acest motiv, statele care nc mai au pedeapsa capital sunt
considerate a fi ori dictaturi, ori ca aparinnd de lumea a doua sau chiar a treia. Iari, SUA apare ca o
excepie de la regul.
Argumentele pentru pedeapsa capital sunt de natur economic (este mai puin costisitor dect s ii
criminalul n nchisoare toat via), de natur psihologic i preventiv (pedeapsa capital descurajeaz
potenialii criminali i de asemenea reduce mult i aproape elimin riscul evadrii unor criminali periculoi) i
de natur filosofic (pedeapsa cu moartea este o dovad c statul preuiete cu adevrat viaa propriilor
ceteni). De asemenea, un argument important este dat instituia nchisorii, care uneori are efecte opuse celor

pentru care a fost creat asupra vieii i mentalitii celor nchii. Astfel, dei acetia teoretic sunt acolo pentru
a fi reabilitai, ei acolo sunt venic etichetai drept infractori i de asemenea pot nv lucruri negative unii de
la alii.
Argumentele contra pedepsei capitale sunt de natur religioas (Dumnezeu a dat viaa oamenilor si doar
El o poate lua), iar restul nu fac dect s contrazic argumentele susintorilor acestei pedepse. Astfel, din
punct de economic,se contrazic argumentele economice ce susineau pedeapsa capital (costurile de fapt ar fi
mai mari n cazul pedepsei capitale, pentru c mecanismul pedepsei capitale trebuie venic ntreinut, iar
gardienii aceia oricum sunt pltii). De asemenea, psihologic, se pare ca efectul descurajator este minim, mai
ales datorit contextului (nu mai este ca pe vremuri, cu execuii n faa unei mulimi), iar cele filosofice sunt
total opuse (dac statul ar pune pre pe viaa oamenilor nseamn c nu ar trebui sa aib dreptul s le-o ia
indiferent de circumstane). Apoi, erorile judiciare pot fi reparate mai uor, justiia nu mai poate face nimic ns
n cazul execuiei persoanei acuzate pe nedrept. De asemenea, se consider ca de fapt se ncearc de fapt
mascarea unor erori din sistemul penitenciarelor, care n loc s fie ndreptate, se prefer mascarea lor.
Romnia a cunoscut acest tip de pedeaps. Prima oar pedeapsa a fost interzis n 1866. A fost
reintrodus d-abia n 1938, o dat cu prima constituie de natur dictatorial din Romnia. Comunitii au
pstrat-o, iar imediat cu trecerea la democraie aceasta a fost abolit. Din acest motiv, se consider c statutul
de ar democratic al rii noastre ar fi incompatibil cu o astfel de pedeaps. Din acest motiv, argumentele
pentru aceasta nu ar fi de ajuns n dauna celor contra ei. Iar cel mai important argument contra ar fi cel legat de
contextul internaional, n care n Europa aproape toate rile au renunat la acest tip de pedeaps. De
asemenea, datorit ncrederii sczute n justiie, argumentele de descurajare pot fi uor combtute, avnd n
vedere c un om condamnat la moarte poate fi nevinovat n ochii multor oameni.
Iata ce spune Adrian Cocosila in articolul sau, scris in data de 19 Martie 2011 pe pagina
http://www.crestinortodox.ro. Pedeapsa cu moartea vine de cele mai multe ori in mintea omului, atunci cand el
ramane lipsit de cei dragi din cauza criminalilor. Ideea ca o anumita categorie de oameni sa primeasca
pedeapsa cu moartea este prezenta si in cei care isi doresc o societate mai sanatoasa.
Pentru ca omul nu se mai defineste si nici nu se mai priveste ca fiind creat dupa chipul lui Dumnezeu,
spune cu usurinta: "doresc ca acesta sa fie omorat". E adevarat ca in Vechiul Testament cei care se faceau
vinovati de adulter erau omorati cu pietre. Insa, in momentul in care oamenii sunt pusi in situatia de a ucide o
femeie cazuta in adulter (Ioan 8, 3-11), Hristos ii opreste.
Din punct de vedere crestin, este important sa se evidentieze ca orice infractiune este mai intai de toate
un pacat. Omul trebuie vindecat sufleteste, tamaduit, nu dat mortii. Daca nu vom avea atitudinea pe care a
avut-o Hristos cu cei ce doreau sa o ucida pe femeia adultera, atunci unde mai este asemanarea noastra cu Cel
care "nu doreste moartea pacatosului, ci indreptarea lui" (Iezechiel 18, 23).
Sigur, putem spune ca de vreme ce acestia isi cunosc sfarsitul, ziua executiei, ii pot cere iertare lui
Dumnezeu pentru cele savarsite si pot avea soarta talharului mantuit. Dar uitam ca Mantuitorul a oprit
aplicarea legii celei vechi a firii cazute, care vestea "dinte pentru dinte", si ne-a dat porunca sa nu inmultim raul

(Matei 5, 38). Mai mult, putem noi insine sa sfarsim in aceasta stare neplacuta Domnului si astfel sa ajungem
sa avem parte de chinurile vesnice.
Faptul ca ne dorim altceva decat Hristos, denota lipsa unirii noastre cu El. In conditiile in care
Dumnezeu nu mai este cunoscut ca Cel ce daruieste viata, atunci societatea se priveste si actioneaza in virtutea
dreptului de titular asupra vietii: "el trebuie sa traiasca, el trebuie sa moara".
Uneori ne spunem ca Dumnezeu nu are ochi pentru noi, de vreme ce am avut parte de
atatea suferinte provocate de criminali. Dar Sfintii Parinti ne invata ca trebuie sa vedem in cei ce ne fac rau,
doctori trimisi de Dumnezeu, in sensul ca ei ne ajuta sa ne vedem boala (caci daca raspundem raului facut de ei
cu rau, e semn ca suntem bolnavi).
Se pierde din vedere ca pedeapsa cu moartea nu moralizeaza societatea. Dimpotriva, potrivit studiilor
sociologice cunoastem ca acolo unde pedeapsa capitala este in vigoare, avem parte de o crestere, nu de o
scadere a ratei criminalitatii. Asa ca schimbarea lumii in bine nu se va putea realiza niciodata dupa
pofta omului cazut in pacat. Poate asa vom intelege si cuvintele unui batran din Pateric: "Frate, daca vezi un
om urmarit pentru o fapta rea si pe cei care il cauta sa il ucida pentru asta, mai bine ascunde-l si lasa-l in voia
lui Dumnezeu".
As vrea sa redau cateva dintre cele mai interesante comentarii facute la adresa acestui articol scris de
domnul Cocosila. Iata ce scrie in data de 12.01.2011 domnul Gheorghe Urzica in legatura cu tema lucrarii
mele: Nu am fost niciodata adeptul pedepsei cu moartea si nici nu voi fi de acord sa se reintroduca in
Romania. Ultima condamnare in Romania prin pedeapsa capitala, moartea, a fost asupra presedintelui Nicolaie
Ceausescu si a sotiei lui Elena, in ziua de 25 decembrie 1989, Sarbatoarea Nasterii Domnului! Oricate
argumente vom gasi pentru justificarea acestei pedepse cu moartea, nu vor putea invinge si inlatura logica
divina. Nu noi, oamenii, i-am dat viata omului condamnat la moarte, ci Dumnezeu, noi doar l-am crescut,
educat si i-am dat bunuri materiale. Doar pe aceste din urma le putem lua noi oamenii, nu si viata lui, care este
un drept divin de care beneficiaza fiecare in parte prin Vointa lui Dumnezeu. Daca as fi eu cel calcat de
criminal sau hot, nu l-as condamna la moarte, in inchisori acum sunt biserici cu preoti instruiti si binecuvantati
pentru a-l tamadui. Nu as putea sa-l iert un timp, vreme cat sa-mi asimilez durerea sau lipsa provocata de
criminal si cand va veni vremea, nu prea tarziu, sa-i dau iertarea cuvenita, care este un atribut divin, eu nu o pot
retine la nesfarsit, si poate ca nu-l voi uita niciodata, in primul rand ca mi-a provocat o rana care m-a intors cu
fata la Dumnezeu, sa fiu mai bun, insa nu-l voi uita din motivul cel mai important, ca acest om care a pacatuit
prin crima sau hotie, fiind slab de credinta si supus vremurilor grele, poate fi un potential om de tamaduit si
vindecat sufleteste si sa fie cel putin egalul meu care l-am judecat si apoi iertat, daca nu mai infrumusetat
sufleteste si mai apropiat de Dumnezeu decat mine. Ma intreb si va intreb atunci de ce sa-i iau viata daca are
sansa tamaduirii sufletului, de ce sa iau viata unui posibil sfant?
O alta replica la fel de interesanta ca cea anterioara, dupa parerea mea, este si cea a domnului Dragos
Iulian, replica postata in data de 15.01.2011: Referitor la comentariul facut de catre domnul Gheorghe Urzica,
moartea presedintelui Ceausescu a fost dictata de catre cei ce si-au dorit puterea in acel moment culminant al

anului 1989, de dorinta lor de a-si forta viitorul de a incerca sa il modeleze dupa poftele lor. Presedintele
Ceausescu putem spune ca a devenit un martir in decursul timpului, cu ajutorul poporului a reusit sa creeze o
societate bine dezvoltata si ancorata in hatisul economiei mondiale, in clipa de fata judecam faptul ca a fost
omorat, sau pedeapsa cu moartea! Onoratilor, cine va da dreptul de a judeca si condamna o fiinta umana la
moarte ...?! Cu ce drept faceti acest lucru?! Atata timp, cat nu vom intelege ca viata este minunata sub toate
aspectele ei, cu toate fiintele prezente pe acest pamant, nu vom reusi sa infrinam pornirile incisive la adresa
aproapelui nostru!
.

BIBLIOGRAFIE
1. Conf.Univ. Dr. Manuel Gutan, curs Istoria gandirii juridice
europene, in format pdf. www.ulbs.ro
2. www.wikipedia.com
3. DECRET-LEGE nr.6 din 7 ianuarie 1990 pentru abolirea
pedepsei cu moartea, pentru modificarea i abrogarea unor
prevederi din Codul penal i alte acte normative
4. Manuel Gutan, Istoria dreptului romnesc. Editura Universitatii
Lucian
Blaga din Sibiu, 2004
5. Manuel Gutan, Istoria dreptului romnesc. Editia a 2 a revazuta
si adaugita, Editura Hamangiu, 2008
6. Emil Cernea, Emil Molcut: Istoria statului si dreptului
romnesc, Sansa
SRL, Bucuresti, 1994, 1995, 1996, 1997, 1998, 1999;
7. Pr.Conf.Univ. Dr. Irimie Marga, Drept canonic, Manual
pentru uzul studenilor la forma de nvmnt la distan,
Editura Universitii Lucian Blaga din Sibiu 2009
8. http://www.crestinortodox.ro, accesat la data de 10.09.2014
9. http://aafdutm.ro/revista/anul-ii/argumente-pro-si-contrapedepsei-cu-moartea/ - Publicat in categoria Anul II, Nr. 1 Mai

2010, Stiinte Economice, accesat in data de 10.09.2014


10.http://www.idebate.org/wiki_ro/index.php/Pedeapsa_capital
a_ar_trebui_abolita, accesat la data de 10.09.2014