Sunteți pe pagina 1din 2

Mictiunea

Mictiunea este procesul prin care vezica urinara cste evacuata. Acest praces include doua etape. in
primul rand,
vezica urinara sc umple progresiv, pana in momentul in care tensiunea de la nivelul peretilor sai
depaseste 0
anumita valoarc prag; aceasta declanseaza cea de-a doua etapa, reprezentata de un reflex denumit
reflex de micjiune,
care evacueaza vezica sau cel putin induce dorinta constienta de a urina. eu toate ca reflexul de
micriune este
un reflex medular autonom transmis prin nervii spinali, acesta poate fi inhibat sau facilitat si de
catre impu1suri transmise de centrii nervosi localizati la nivelul cortexului cerebral sau a1
trunchiului cerebral.
Reflexul de mictiune
Pe masura ce vezica urinara se umple, incep sa se produca numeroase contractii de micriune
supraadaugate, ilustrate prin linii punctate. Acestea se datoreaza unui reflex declansat de
stimularea receptorilor senzoriali de intindere de la nivelul peretelui vezical, in special de stimularea
receptorilor de la nivelul uretrei posterioare (care se umple cu urina atunci cand presiunea din
vezica urinara este ridicata). Impulsurile nervoase de la receptorii de intindere vezicali sunt
transmise prin nervii pelvieni catre segmentele saerale ale maduvei spinarii, iar de la acest nivel
revin la veziea urinara pe calea fibrelor nervoase parasimpatice ale acelorasi nervi. Atunci cand
gradul de umplere a vezicii urinare este redus, contractiilc de mictiune dispar spontan dupa cateva
secunde, contractia muschiului detrusor inceteaza iar presiunea revine la valoarea bazala. Pe
masura ce vezica urinara continua sa se umple, reflexele devin din ce in ce mai free vente si induc
contractii mai putenice ale muscchiului detrusor.
Odata dclansat, reflexul de micriune se autointretine. Astfel, contractia initiala a vezicii urinare
stimuleaza receptorii de intindere, determinand cresterea numarului impulsurilor senzoriale
aferente de la nivelul peretelui vezicii si uretrei posterioare, iar in consecinta contractia reflexa a
vezicii devine mai puternica; ciclul se repeta pana cand este atins un nivel ridicat al contractiei.
Apoi, dupa un interval de cateva sccunde pana la un minut, reflexul se epuizeaza si ciclul inceteaza,
cu relaxarea consecutiva a vezicii urinare. Asadar, reflexul de mictiune reprezinta un ciclu complet
care consta in (1) cresterea progresiva si rapida a presiunii, (2) 0 perioada in care presiunea ridicata
ramane constanta, si (3) revenirea presiunii la valoarea bazala, care corespunde tonusului de fond
al muschiului detrusor. Dupa producerea unui reflex de mictiune care nu a fost urmat de evacuarea
vezicii urinare, elementele componente ale arcului reflex raman in stare inactiva limp de cateva
minute pana la 0 ora sau mai mult, lnainte de declansarea unui alt reflex de mictiune. Pe masura ce
gradul de umplere al vezicii creste , se mareste progresiv atat frecventa reflexelor de mictiune, cat
si forta contractiilor muschiului detrusor.
Atunci dind intensitatea reflexului de mictiune atinge un anumit prag, esle declansat un alt reflex,
transmis prin nervii rusinosi, care inhiba sficterul vezical extern. Daca la nivel cerebral inhibitia este
mai pllternica decal stimularea voluntara a contractiei muschiului sfincter vezical extern, este
declansata mictiunea. In caz contrar, mictiunea nu se va produce debit atunci cand vezica urinara
se umple si mai mult, iar reflexul de mictiune devine mai puternic.
Facilitarea sau inhibitia mictiunii de catre creier
Reflexul de mictiune este un reflex mcdular complet autonom, insa poate fi inhibat sau facilitat de
anumiti centri cerebrali. Acesti centri includ (J) centri din trunchilul cerebral Cu rol faciltator sau
inhibitor puternic, localizati in principal la nivel pantin, si (2) cativa centri localizati in cortexul
cerebral, care au in special efect inhibitor, insa care pot avea si efect stimulator. Mictiunea se
realizeaza predominant ca urmare a reflexului de mictiune, insa centrii superiori sunt cei care
controleaza mictiunea, dupa cum urmeaza: 1. in permanenenta, reflexul de mictiune este inhibat
partial de catre centrii superiori, eu exceptia situatiilor in care mictiunea este voluntara. 2. Chiar
daca. reflexul de mictiune este declansat, centrii superiori pot impiedica declansarea mictiunii pana
la un moment adecvat, prin contratia tonica continua a sfincterului vezical extern. 3. Pentm
declansarea micliunii, centrii corticali faciliteaza centrii sacrali ai mictiunii pentru a initia reflexul de
mictiune concomitent al inhibarea sfinclcrului vezical extern, astfel incat mictiunea sc poate
produce. Declansarea volunfora a mictiunii se realizcaza astfel: individul isi conlracta in mod
voluntar muchii abdominali, astfel incat presiunea intravezicala creste, iar urina sub presiune se
acumuleaza la nivelul colului vezical si al uretrei posterioare si destinde peretii acestor structuri.
Sunt stimulati receptorii de intindere, care activeaza reflexul de mictiune si inhiba simultan
sfincterul uretral extern. In mod nornal, toata urina este evacuata, in vezica urinara ramanand
rareori mai mult de 5-10 mililitri de urina.
Tulburiiri de mictiune

Distrugerea fibrelor nervoase senzoriale conduce la atonia vezicii urinare. Daca fibrele nervoase
senzoriale de la nivelul vezicii urinare sunt distruse, cu intreruperea transmiterii spre maduva
spinarii a impulsurilor de distensie, contractia declansata de reflxul de miciune nu se poate
produce. In aceasta situatie. controlul voluntar al motilitatii vczicii urinare este abolit. in pofida
faptului ca fibrele eferente de la maduva catre vezica urinara si cele de la nivel cerebral sunt
indemne. In loc de a fi evacuata periodic, vezica se umple pana la capacitatea maxima, iar apoi
surplusul de urina este eliminat periodic prin uretra. Afectiunea este denumita incontinenta prin
supraplin. Una dintrc cauzele frecvente ale atoniei vezicale este reprezentata de leziunile de strivire
care afecteaza zona sacrala a maduvei spinarii. De asemenea, anurnite boli pot afecta radacinile
dorsa ale ncrvilor spinali. De exemplu. in sifilis se poate produce fibroza constrictiva la nivelul
radacinilor dorsaIe ale nervi lor spinali, cu distrugerea consecutiva a acestora. Afectiunea este
denumita labes dorsalis, lar suferinta vezicala poarta numele de vezica tabtica Leziunile maduvei
spinarii produse superior de regiunea sacrala determina automatism vezical. Daca maduva spinarii
este lezata superior de regiunea
sacrala, insa segmentele medulare sacra le sunt indemne, reflexele de mictiune pot fi in continuare
declansate. Acestea nu mai sunt insa controlate de catre creier. In primele cateva zile sau
saptamani dupa producerea leziunii mcdulare, reflexele de rnictiune sunt abolite datorita "socului
spinal" cauzat de suprimarea brusca a impulsurilor facilitatoare cu originea In trunchiul cerebral si
cortex. Daca vezica urinara este evacuata periodic prin catcterism, astfe incat sunt prevenite
leziunile vezicale produse prin supradistensia peretelui vezical, excitabilitalea reflexului de mictiune
creste treptat pana se ajunge la recuperare completa; apoi vezica urinara este evacuata periodic,
insa fara ca procesul mictiunii sa poata fi controlat voluntar. Unii pacienli pot totusicontrola
momentul mictiunii si in aceasta situatie, prin stimularea tegumentului (prill grataj sau gadilat) in
regiunea gellitala, deoarece aceste manevre activeaza uneori reflexul de mietiune. Abolirea
impulsurilor inhibitorii de la nivel cerebral determina afectiunea denumita. vezica
neurogena. 0 alta tulburare de mictiune este asa-numita vezica neurogena. care se caracterizeaza
prin rnictiuni frecvente si relativ necontrolatc. Cauza este reprezentata de leziuni partiale ale
maduvei spinarii sau ale trunchiului cerebral, care blocheaza transmiterea majoritatii impulsurilor
inhibitoare. Ca urmare, impulsurilc eferente facilitatoare transmise In mod continuu mentin centrii
sacrali atat de cxcitabili, incat chiar si 0 cantitate redusa de urina declanseaza un reflex de mictiune
incontrolabil. cu producerea de mictiuni frecvente.
11 Cresterea concentratiei extracelulare a ionilor de potasiu stimuleaza secretia de aldosteron. in
cadrul mecanismului de control prin feedback negariv, factorul care este controlat influenteaza prin
feedback elementele de control. in cazul sistcmului aldosteron - potasiu, rata secrctiei de aldosteron
la nivelul glandelor suprarenale este controlata de concentratia extracelulara a ionilor de potasiu.
Cresterea concentratiei plasmatice a potasiului de aproximativ 3 mEq/l detennina crestcrea
concentratiei plasmatice a aldosteronului de la a valoare aproape nula pana la 60ng/l 00 ml, O
centratie de aproapc 10 ori mai mare dedit valoarea normala. Efetul de stimulare a secretiei de
aldosteron de concentratia ionilor de potasiu este 0 componenta a unui mecanism de feedback cu
potenta inalta care regleaza excretia de potasiu.. In cadrul acestui mecanism de feedback,
cresterea concentrariei plasmatice a potasiului stimuleaza sccretia de aldosteron, iar astfel
determina cresterea nivelului plasmatic al aldosteronului . Acesta induce cresterea marcata a
excrctiei renale a potasiului Aceasta conduce la revenirea la normal a concentraliei extracelulare a
ionilor de potasiu Asadar acest mecanism de feedback actioneaza sinergic eu efectul direct al
cresterii concentratiei extracelulare a ionilor de potasiu pentru a intensifica procesul de excrelie a
potasiului anci dind aportul de potasiu este crescut.