Sunteți pe pagina 1din 42

SYSTEMA NERVOSUM

AUTONOMICUM

Este partea sistemului nervos care transmite


impulsuri la viscere, glande si la vase.
Spre deosebire de sistemul nervos de relatie
(cu exteriorul), sistemul autonom lucreaza prin
nervii antagonisti, care alcatuiesc partea lui
simpatica si partea parasimpatica.
Aceste doua parti se deosebesc:
prin locul lor de origine in sistemul nervos central,
prin distributia lor periferica
prin substantele chimice de care se servesc ca
neurotransmitatori.

Originea din sistemul nervos autonom


parasimpaticul provine de la cele doua extremitati ale sale, cea cefalica
si cea sacrala.
Preasimpaticul cranian insoteste nervii cranieni, si anume:
oculomotorul,
facialul
glosofaringianul
vagul.
Parasimpaticul sacral provine din maduva sacrala, pe calea primului si
celui de al doilea nerv sacral.
In interiorul s.n.c se gasesc nuclei parasimpatici:
pe langa nucleii oculomotorului se gaseste nucleul accesor
autonomic al oculomotorului (nucleus accesorius
autonomicus);
pe langa nucleul facialului se gasaeste nucleul salivator
superior ( nucleus salivatorius superior);
pe langa nucleul glosofaringianului se gaseste nucleul
salivator inferior (nucleus salivatorius inferior);
vagul are nucleul dorsal al vagului ca principal nucleu vegetativ
(vezi bulbul, medulla oblongata).
Cornul lateral al maduvei sacrale este originea pentru fibrele
parasimpatice sacrale.

Originea din sistemul nervos autonom


Simpaticul: provine din coarnele laterale ale maduvei
spinarii, din regiunea cervicala a ei si pana la terminatia
celei lombare.
Dar exista probabil la om si alte zone de origine a
fibrelor simpatice cum s-a demonstrat aceasta, mai
riguros pentru animale; astfel la porumbei s-a gasit
originea fibrelor presoare si cardioacceleratoare intr-o
zona a substantei cenusii medulare, situata pe linia
mediana si indaratul canalului central, cunoscuta inca
sub numele de coloana Terni.
Fibrele simpaticului merg impreuna cu nervii spinali si-i
parasesc, formand ramurile comunicante ce fac legatura
cu ganglionii simpatici paravertebrali.

Distributia periferica a celor doua portiuni ale sistemului autonom


Simpaticul:
primul neuron se gaseste in nevrax, in locurile aratate mai inainte;
al doilea se gaseste in lantul simpatic cervical, toracic, lombar si sacral
pentru simpatic. Asadar in privinta distributiei periferice, fibre venite din
s.n.c. fac sinapsa in ganglionii lantului simpatic (ganglia trunci
sympathici)

parasimpaticul din sectorul cranian trimite fibrele in ganglionii de


langa ramurile nervului trigemen:
ganglionul ciliar pentru fibrele autonome ale oculomotorului,
ganglionul pterigopalatin si submandibular pentru fibrele autonome ale
facialului,
ganglionul otic pentru cele ale glosofaringianului.
Ganglioni pelvini (ganglia pelvina) reprezinta statie periferica pentru
parasimpaticul sacral. Mai ales vagul isi trimite fibrele autonome centrale
pana la peretele viscerului inervat si acolo face sinapsa cu plexul mienteric
si mai ales cu cel submucos cu neuronal periferic, care este asadar chiar
intramural.

Rezumand se poate spune ca pentru amundoua sistemele exista:


un neuron central sau preganglionar
unul periferic sau postganglionar; celula (perocarionul) acestuia din
urma sta departe de organul inervat pentru simpatic si aproape de
acesta sau chiar inauntrul lui pentru parasimpatic.

Neurotransmitatorii
sunt diferiti pentru cele doua parti ale sistemului nervos
vegetativ.
simpaticul foloseste catecolaminele (in special DOPA,
Dopamina, Serotonina sau Hidroxitriptamina, Noradrelina), i
parasimpaticul foloseste numai acetilcolina, in mod exceptional
butirilcolina.

exista in aceasta privinta deosebire intre primul si al


doilea neuron al celor doua parti ale sistemului autonom:
Primul neuron la ambele sisteme foloseste acelasi mediator
chimic: acetilcolina.
Deosebiti sunt numai mediatorii la al doilea neuron, cel mai
periferic.
Fibrele periferice ale celor doua parti ale sistemului autonom se
amesteca, formand asa numitele plexuri.

STRUCTURA SISTEMULUI
SIMPATIC

PARTEA CERVICALA A SISTEMULUI AUTONOM

Exista de obicei 3 ganglioni simpatici cervicali


numiti: superior, mijlociu si inferior.
Ganglionul cervical superior este asezat aproape de
baza craniului,
Ganglionul cervical mijlociu se gaseste la nivelul
cotului cel mai inalt si arterei tiroidiene inferioare,
Ganglionul cervical inferior fuzionat cu primul toracic
pentru a alcatui ganglionul stelat, asezat profound la
baza gatului, indaratul arterei vertebrale, pe fata
posterioara a cupulei pleurale (domul pleural).

GANGLIONUL CERVICAL SUPERIOR


Ganglion cervicale superius
Date generale:
Este cel mai mare din ganglionii cervicali simpatici (cca 25 mm lungime)
Din ganglionul superior pleaca fascicule de fibre grupate care se
numesc nervi:
l din polul superior pleaca:

nervul carotic, care se alatura arterei carotide interne si se desface in


adventicea acesteia in ramuri mai subtiri, care formeaza plexul carotic intern, ce
urca pe aceasta artera pana in interiorul craniului. Din acest plex se desprinde
ramura sympaticus ad ganglion ciliare, care patrunde in orbita prin fisura
orbitala superioara si se alatura ganglionului ciliar, fara a face sinapsa in acest
ganglion. De aici continua drumul pe calea nervilor ciliari. Tot din plexul carotidei
interne se desprinde nervul petros profound (nervus petrosus profundus)
care patrunde in canalul pterigoidian si aici se alatura nervul petros mare
(petrosus major) si impreuna cu acesta ajunge la ganglionul pterigo-palatin. Din
acesta pornesc ramuri numeroase spre mucoasa nazala si palatine impreuna cu
care merg si ramurile simpatice ale petrosului profound, care n-au facut sinapsa
in ganglionul pterigopalatin. Ramurile acestea sunt constrictorii vaselor si
inhibitorii secretiei glandelor anexe, mucoaselor nazale si palatine. Prin nervul
zigomatic ajung si in orbita.

nerv jugular (nervus jugularis). Ramurile acestuia se alatura nervului vag si


nervului glosofaringian si se distribuie in interiorul teritoriului vegetativ al
acestora; pentru nervul glosofaringian teritoriul petrosului mic si ganglionului otic,
pentru nervul vag teritoriul nu este inca suficient cercetat.

Din polul inferior al ganglionului cervical superior pleaca :


nervii carotidieni externi (nervi carotici externi), care se
alatura originei carotidei externe si se ramnifica dand plexul
carotidian extern (plexus caroticus externus), in sus, de-a
lungul carotidei externe si apoi a ramurilor sale si plexul
carotidian comun (plexus caroticus communis) in lungul
arterei carotide commune.
nervul cardiac superior (nervus cardiacus cervicalis superior,
care coboara posterior de carotida interna si comuna, apoi
posterior de trunchiul arterial brahiocefalic si de aorta
ascendenta pe dreapta, intre carotida comuna si subclavie pe
stanga si apoi pe fata anterioara a aortei ascendente, dar
trimite ramuri si posterior de acesta). Ramnificatiile ultime ale
nervilor cardiaci cervicali superiori se amesteca cu ramnificatiile
celorlalti cardiaci cervicali de origine simpatica si vagala si
alcatuiesc impreuna plexul cardiac.
Din ganglionul cervical superior si din nervul cardiac superior se
desprind ramuri simpatice laringofaringiene (rami
laryngopharingiene), care formeaza plexuri pe ramurile
arterelor tiroidiene si a ramnificatiilor lor.

GANGLIONUL CERVICAL MIJLOCIU


(Ganglion cervicale medium)
Date generale:
Inconstant, desi N.I. il accepta.
Este mic, la distanta de cel superior mai aproape de cel inferior.
Este asezat, la nivelul cotului cu convexitate superioara a arterei
tiroidiene inferioare.
Cand exista, pleaca din el ramuri comunicante pentru ganglionul
stelat, care trece mai intai pe dinaintea subclaviei, apoi pe sub
ea si indaratul ei pare a se ancora pe ganglionul stelat. Aceasta
este ansa subclavie (ansa subclavia).
Din polul sau inferior pleaca nervul cardiac cervical mijlociu
(nervus cardiacus cervicalis medius), care urmeaza un traiect
asemanator cu cel al celui superior si participa la formarea
plexului aortic, in care fibre simpatice si parasimpatice sunt
amestecate.

GANGLIONUL CERVICOTORACIC (STELAT)


Ganglion cervicothoracicum (stellatum)

este asezat intr-o foseta indaratul subclaviei, arterei vertebrale si a


cupulei pleurale
este alcatuit din fuzionarea ganglionului cervical inferior si a primului
toracic, de unde si demunirea de ganglion cervicotoracic.
In cca 25% din cazuri fuziunea totusi nu are loc, cand prin urmare
denumirea de ganglion cervicotoracic nu este potrivita.
Din ansa sau din polul inferior al ganglionului cervicotoracic
porneste:
nervul cardiac cervical inferior. Acoperit de pleura mediastinala, el
trece putin in afara cardiacului mijlociu si contribuie la formarea plexului
aortic. Fibre din ansa subclavie si directe din ganglionul cervicotoracic
alimenteaza plexul subclaviar ce se intinde de-a lungul arterei cu acelasi
nume. El se continua cu plexurile din adventicea axilarei si a ramurilor
sale.

Direct din ganglionul cervicotoracic porneste: nervul care trece


asupra arterei vertebrale si la nivelul acesteia se desface,
alcatuind plexul vertebral.

Pars thoracica systemat


autonomici

Nn. crdiaci thoracici


Sunt ramuri din ganglionii toracici de al doilea si al
patrulea.
Acoperiti din pleura costala mai intai si apoi de pleura
mediastinala, se apropie de ramurile cervicale cardiace
si impreuna cu acestea formeaza plexul aortic.
Ramurile acestea mai sunt cunoscute si sub numele de
ramuri cardiace infrastelare.
Ele au fost descrise mai intai de autori romani si nu erau
cunoscute in schema clasica elaborata de Scarpa
(inceputul sec. al XIX-lea).
Pana la Scarpa se credea ca inima n-are nervi (cor
nervis caret).

Plexus aorticus thoracicus


Este un plex care imbraca aorta pe ambele fete, cea posterioara,
acoperita in parte de pericardul visceral si cea posterioara, continua
cu trunchiul pulmonar.
Plexul este format din toate ramurile cardiace din simpatici si din
nervul vag. Pe langa aceasta exista dupa cum am anuntat si o
componenta viscero-senzitiva. Intr-adevar sub arcul aortic, in
adventicea lui se gasesc corpusculi incapsulati de diferite forme,
care se continua cu nervii viscerosensibili, care la om si al multe alte
manifeste intra in compozitia vagului.
Numai la iepure alcatuiesc un nerv separat, caruia in trecut i se
spunea nerv Tion (fiziolog rus). Si la acest animal nervul Tion se
alatura de obicei mai intai laringelui superior si apoi vagului. Aceasta
arie viscerosenzitiva se intinde putin si asupra atriilor, de aceea
poarta denumirea de arie cardioaortica. Alaturi de sinusul carotic,
aria cardioaortica joaca un rol de seama in reglarea circulatiei si
respiratiei.
Tot sub arcul aortic se gasesc mici ganglioni intercalati in plexul
aortic, numiti ganglioni cardiaci (ganglia cardiaca). Mai de mult
numele lui Wrisberg era asociat ganglionilor cardiaci. Este probabil
ca in acesti ganglioni fac sinapse numai fibrele vagului, ca sunt prin
urmare ganglioni parasimpatici

Plexux cardiacus
In continuarea plexului aortic, plexul cardiac
insoteste arterele coronare ale inimii pana la
ramnificari fine ale acestora.
Deosebita bogatie de fibre mielinice si
amielinice exista in vecinatatea nodurilor
sistemului excito-conductor al inimii.
Pe traiectul coronarelor, dar si indaratul
miocardului si mai ales pe langa elementele
sistemului excito-conductor, exista si gramezi de
celule nervoase, deci ganglionii intracardiaci
mici, la om; la animale domestice de mari
dimensiuni ganglionii acestia sunt mai mari.

Rami pulmonales et plexus pulmonalis


Din ganglionii toracici 2-4 se desprind nu numai ramuri cardiace ci si ramuri
pulmonare care se alatura pediculilor pulmonari amestecandu-si fibrele cu ale
vagului. Vagul trece indaratul pediculului pulmonar si trimite la acest nivel
ramuri parasimpatice pentru plexul pulmonar.

Printre fibrele plexului exista ca si la plexul aortic fibre viscerosensibile,


care incep la nivelul aveolelor pulmonare cu receptori foarte complicati si
utilizeaza apoi vagul ca mijloc de a vehicula informatiile despre starea de
distensie a peretelui alveolar in inspiratie si de colaps in expiratie.

Ganglionii vagului (ganglion superius si inferius) adapostesc celulele nervoase


a caror dendrite intra, in compozitia plexului pulmonar si se termina cu
receptori in jurul alveolelor. Ei mijlocesc refluxul numit Hering-Breuer al
respiratiei. Axonii celulelor, din ganglionii vagului alcatuiesc parte din tractul
solitar si fac sinapsa cu celulele din nucleul tractului solitar, care asadar nu
este numai un nucleu gustativ (prin terminatiile glosofaringianului si corzii
timpanului), ci mai ales un nucleu respirator.

Restul fibrelor vegetative din plexul pulmonar se distribuie vaselor si


musculaturii bronhiale. In timp ce pentru vase simpaticul este constrictor si
vagul dilatator, pentru bronhii dimpotriva este constrictor si simpaticul este
dilatator. In aceasta privinta prin urmare bronhiile se aseamana cu intestinul,
din care de astfel deriva ca dezvoltare embrionara.

Nervus splanchnicus major si minor


Nervul splanhnic mare si mic pleaca aparent din
ganglionii toracici. Splanchnicus major porneste prin
radacini separate din ganglionii 5 pana la 9, iar
splanchnicul mic in ganglionii 9 pana la 11. Originea
reala a fibrelor este cornul lateral al maduvei toracice,
fibrele in majoritatea lor nu fac sinapse in ganglionii
toracici prin care trec, ci mai departe in ganglionii
simpatici periferici din partea abdominala a sistemului
autonom. Alaturi de fibre efectorii paraganglionare,
splanhnicii contin si multe fibre viscerosensibile,
mielinate. Splanhnicii reprezinta asadar calea principala
viscerosensibila prin abdomen mai ales, in timp ce vagul
reprezinta calea principala viscerosensibila pentru
torace.

Nervul splanhnic mare este acoperit de pleura parietala


costala si in mod normal poate fi vazut prin transparenta
lui, dupa ce am luxat pulmonul. El este asezat median
pe lantul toracic. Pe dreapta el este vecin cu vena
azigos, asezata medial de splanhnicul mare, pe stanga
cu aorta. Nervul strabate apoi diafragma, lateral de crus
diaphrahmatis: splanhnicul mic trece alaturi de cel mare
prin acest loc, sau alaturi de aorta, prin orificiul
diafragmatic al acesteia. Cam la nivelul celei de a 11-a
vertebre toracice, splanhnicul mare prezinta deseori un
ganglion splanhnic (ganglion splanchnicum). Parte din
fibrele splanhnicului face sinapsa in acest ganglion.
In abdomen nervul splahnic mare se termina in
extremitatea laterala a ganglionului celiac de aceeasi
parte. Fibrele sale nu fac toate sinapsa in acest
ganglion, ci in parte trec mai departe si inerveaza
colinergic medulosuprarenala (vezi la pars abdominalis
systematis autonomici).]

Splanhnicul mic, dupa ce trece in


abdomen prin hiatul aortic al diafragmei
sau prin acelasi hiat cu splanhnicul mare,
se ramnifica, dand ramuri pentru
ganglionul celiac, pentru plexul celiac
situate intre cei doi ganglioni celiaci si o
ramura renala (ramus renalis) care
formeaza prin divizare plexul renal (plexus
renalis) ce insoteste artere cu acelasi
nume (vezi pars abdominalis systematis
autonomici).

Pars abdominalis et pelvina systematis autonomici


Ganglia lumbalia
Exista 4-5 ganglioni lombari simpatici asezati pe fata anterioara a arcadelor
de insertie a muschiului psoas. Ramuri comunicante de la nervii lombari trec
pe sub arcade si se termina la ganglioni. Pe sub aceleasi arcade trec si
vasele lombare, ramuri ale aortei abdominale sau tributare ale cavei
inferioare.
Din dreptul ganglionilor lombari pornesc fibre numite nervi splanhnici
lumbales, care prin ramnificarea multipla formeaza plexul aortic abdominal
(plexus aorticus abdominalis), care inconjoara aorta abdominala pe toata
circumferinta ei.
La randul sau plexul aortic abdominal alimenteaza plexurile de pe ramurile
aortei abdominale, renale, mesenteric superior si inferior, testicular.
Pe de alta parte plexul aortic abdominal este alimentat si din alte surse
decat ganglionii lombari, in special din ganglionii mediani, cum ar fi
ganglionii celiaci, renali si mezenterici, despre care va fi vorba ceva mai
departe.
Incercari de a deslusi sinaptologia in aceasta regiune sunt abia la inceputuri si
nu a dat inca rezultate clare.

Ganglia sacralia
Lantul simpatic continua si in regiunea sacrala unde sunt
asezati 3-4 ganglioni sacrali, medial de foramina sacralis
pelvina prin care trec nervii spinali ce vor da nastere
plexului sacral.
Ramuri comunicante leaga acesti nervi de ganglionii
sacrali.
Din ganglioni sacrali pleaca ramuri mediale si laterale,
care se numesc nervi splanhnici sacrali (nervi splanhnici
sacrales).
Doua din aceste ramuri pleaca in jos convergent spre a
se termina la un ganglion impar si median asezat pe fata
anterioara a coccigelui, numit ganglion impar.
Nervii splanhnici sacrali impreuna cu ramuri ale
parasimpaticului pelvin care se numesc nervi splanhnici
pelvini si nervi erigenti (nervi splanhnici pelvini sive
erigentes) alcatuiesc plexurile hipogastrice.

Ganglia celiaca

Ganglionii celiaci sau semilunari in nomenclatura franceza se


gasesc de o parte si de alta a aortei, la locul de emergenta a
trunchiului arterial celiac.
Ganglionul din dreapta este ascuns intre aorta si vena cava
inferioara, iar cel din stanga intre aorta si glanda suprarenala
stanga.
In capatul lateral al ganglionilor celiaci se termina nervii
splanhnici mari, dar nu toate fibrele lor fac sinapsa in acesti
ganglioni.
Vagul posterior (troncus vagalis posterior) se termina,
bifurcandu-se de obicei la capetele mediale a celor doi ganglioni
celiaci.
In felul acesta se formeaza pe dreapta o ansa din splanhnicul
mare, ganglionul celiac si nervul vag (posterior), care in
nomenclatura veche purta numele de Wrisberg. Ansa analoaga
pe stanga purta numele lui Leignal-Lavastine. Deseori ramuri
numite frenicoabdominale din nervul frenic strabat diafragma si
patrund si ele in ganglioni celiaci.

Printre fibrele care pleaca din ganglionul


celiac in toate directile exista unele mediale,
care fac legatura intre cel din dreapta si cel
din stanga si care apoi formeaza plexul pe
trunchiul celiac (arterial) si pe ramurile sale:
plexus hepaticus pe artera hepatica, plexus
gastrici pe arterele gastrice dreapta si stanga;
plexus lineales pe artera lineala (splenica).
Prin aceste plexuri sunt vehiculate fibre
autonome pentru viscerele etajului
supramezocolic al abdomenului. Fibrele
acestea urca si pe arterele frenice ale aortei
abdominale, si pe aceste artere sunt situati
mici ganglioni autonomi numiti ganglia
phrenica.

Drept din nervul splanhnic mare si din ganglionul


celiac se desprind ramuri care formeaza plexul
suprarenal (plexus suprarenalis), alcatuit numai din
fibre colinergice, care patrund in fascicule relative
subtiri prin corticala suprarenala si ajung in
medulara pe care o inverseaza. Am aratat deja ca
medulara suprarenala are valoare de ganglion
simpatic, mai ales sub raportul inervatiei. In cursul
dezvoltarii individuale exista tesut cromafin (adica
de tipul medulosuprarenal) in mai toti ganglionii
lombari si in unii toracici. Acestia erau cunoscuti sub
numele de corpuri Zuckerkandl. Dar, pana la
sfarsitul cel de-al doilea an de viata, aceste corpuri
involueaza complet, numai medulosuprarenala
ramane pe loc si se dezvolta in continuare.

Ganglion aorticorenale si ganglia masenteria


Ganglion aorticorenale este asezat chiar la originea arterei renale din artera aorta.
El este legat prin numeroase fibre de plexul celiac si de cel aortic si din el pleaca fibre
ce alcatuiesc plexul renal (plexus renalis). De obicei, legaturile cele mai puternice
(groase) exista cu ganglionul mezenteric superior asezat putin mai sus decat cel
aorticorenal. Plexul renal ca si celelalte plexuri vegetative, nu are numai fibre
autonome in constitutia lui ci si fibre receptoare (viscerosenzitive). Aceste fibre
formeaza o impletitura densa in jurul maculei dense a tubului contort distal subliniind
functia de analizator si osmoreglator a acestei macule.

Ganglion mesentericum superius asezat pe originea retropancreatica a arterei


mezenterice superioare de dimensiuni aproape egale cu ale ganglionului celiac,
deseori, inegal pe dreapra si pe stanga, este legat prin numeroase ramuri de
ganglionii vecini. Aceste ramuri formeaza pe artera mezenterica superioara, plexul
mezenteric superior, care insoteste toate ramurile acestei artere incluzand arterele
colice (plexus mesentericus superior). Pe aorta exista ramuri de legatura intre
ganglionul mezenteric superior si cel inferior care alcatuiesc plexul intermezenteric
(plexus intermesentericus).

Ganglion mesentericum inferius este asezat pe originea arterei mezenterice


inferioare. Din el pleaca fibre ce alcatuiesc plexul mezenteric inferior (plexus
mesentericus inferior) ce se raspandeste pe artere cu acelasi nume si pe ramurile
sale cele mai departate.

N.I da nume special plexului arterei rectale superioare, ramura terminala a


mezentericei inferioare (plexus rectalis superior).