Sunteți pe pagina 1din 22

GLOBALIZAREA

ECONOMIEI

Lungu Claudia
Micu Razvan
Popescu Stefania
Soare Vlad
Stuparu Stefan

INTRODUCERE
Globalizarea nu mai apare ca o ameninare la identitate, ci ca un
fenomen care conserv, afirm i poteneaz naiunile.
Lucrarea este structurat pe trei capitole, introducere, concluzii i
bibliografie.
n primul capitol am fcut referire la Conceptul de globalizare,
concepiile Clubului de la Roma, al Forumului Economic Mondial,
concepia organismelor ONU i evidenierea globalizrii n societile
contemporane.
Capitolul al doilea intitulat Globalizarea un proces ireversibil, unde
sunt abordate dimensiunile globalizrii, factorii determinani ai
globalizrii economiei mondiale i regndirea economic.
Iar n al treilea capitol, numit, Globalizarea economiei controverse,
au fost abordate urmtoarele subpuncte implicaiile negative ale
globalizrii, globalizarea i identitatea naional, globalizarea culturii i
impactul ei asupra economiei i efectele globalizrii pentru Romnia.

CONCEPTUL DE GLOBALIZARE
Globalizarea reprezint renunarea la limite
teritoriale, ascensiunea nelimitat a tehnologiei,
circulaia nengrdit a informaiei, uniformizarea
economiei, libera circulaie a capitalului i a persoanei,
dar nu n ultimul rnd alinierea politic n perspectiva
unei guvernri globale.
Procesul de globalizare depinde, n primul rnd, de
interdependena economic i cultural i mai puin de
dominarea economic i cultural, depinde de
diversificare mai mult dect de unificare i integrare.

CONCEPIA CLUBULUI DE LA ROMA


GLOBALIZAREA FR FRONTIERE
NAIONALE
Cunoscutul

om de tiin i animator al unor


importante dezbateri internaionale, Bertrand
Schneider, secretar general al vestitului Club de la
Roma, apreciaz c globalizarea constituie o
tendin care se manifest n economia mondial,
tendin accelerat de dezvoltarea societii
informaionale n care ne aflm n prezent.

Un

alt membru marcant al Clubului de la Roma,


Keith Suter, preedintele Centrului pentru studiul
problemelor pcii i conflictelor, apreciaz globalizarea
drept cea mai mare sfidare pe care a cunoscut-o
omenirea de trei secole ncoace. Sfidarea const, dup
autor, n erodarea sistemului de state naiuni, idee
pe care el o aeaz la temelia globalizrii.

CONCEPIA PNUD: GLOBALIZARE


PENTRU OAMENI, NU PENTRU
PROFIT
n esen, concepia Programul Naiunilor Unite pentru
Dezvoltare Uman asupra globalizrii s-ar putea rezuma la
urmtoarele idei majore:

a) procesul globalizrii semnific o deschidere extern crescnd a


rilor, deschidere care duce la integrarea lor n economia
mondial i dispariia frontierelor naionale;
b) omenirea are nevoie astzi nu de orice globalizare, ci de una cu
fa uman, adic una n care beneficiile (globalizrii) s fie
mprite echitabil ntre naiuni pe plan internaional i ntre
oameni pe plan naional;
c) pentru a aeza globalizarea pe valorile echitii i justiiei
sociale sunt necesare reforme i noi reguli de comportament n
cadrul instituiilor de guvernan global: FMI, Banca Mondial i
OMC.

EVOLUIA GLOBALIZRII: SOCIETI


CONTEMPORANE

David C. Korten afirm: Globalizarea este un proces care


transfer puterea din minile guvernelor responsabile
pentru binele public, n cele ale ctorva corporaii i instituii
financiare, mnate de un singur imperativ: cutarea
profitului financiar pe termen scurt.
Este de reinut faptul c Galbraith respinge categoric
termenul de globalizare. Galbraith respinge termenul de
globalizare, nu pe motive de lingvistic, ci pentru c ar
implica, n coninutul su, o surs de naionalism
necontrolat.

GLOBALIZAREA UN PROCES IREVERSIBIL

Ce este de fapt globalizarea? O ntrebare la care nc nu s-a


gsit o definiie unitar. Conform lui Giddens (1990) procesul
de globalizare este o consecin a modernitii. Progresul
tehnologic face lumea mai mic, micoreaz distanele i
eficientizeaz timpul.
ns globalizarea nu este influenat doar de avntul
tehnologic. Fenomenul are i un puternic aspect economic.

RAMURILE GLOBALIZRII

GLOBALIZAREA: BINEFACERE SAU


BLESTEM ?

FACTORII DETERMINANI AI
GLOBALIZRII ECONOMIEI
MONDIALE
Factorii economico-comerciali care au influenat
adncirea procesului de globalizare a economiei
mondiale includ:
libera circulaie a mrfurilor;
liberalizarea serviciilor;
liberalizarea pieelor de capital;
liberalitatea investitorilor strini de a nfiina firme;
ali factori cu caracter legislativ i administrativ favorabili
globalizrii.

GLOBALIZAREA ECONOMIEI - CONTROVERSE


Chiar

dac globalizarea aduce un progres economic


incontestabil i posibiliti certe de dezvoltare n
anumite domenii, acest progres este departe de a fi
uniform i creeaz zone privilegiate, dnd natere la
conflicte majore n cadrul structurilor social-economice
care nu se pot adapta.

Altfel

spus, globalizarea este doar un mod de


autopropulsare oarb a societii tehnologice, aducnd
unora adic celor puini - lux i prosperitate, n timp
ce majoritatea sunt marginalizai i condamnai la
srcie.

GLOBALIZAREA I IDENTITATEA
NAIONAL
Procesul

de formare a identitilor a presupus


determinarea patrimoniului fiecrei naiuni i difuzarea
cultului su, iar pentru ca lumea naiunilor s se nasc,
trebuie ca motenirea sa fie mai nti inventat.

Naiunea

exprim existena unui interes colectiv, fiind


un ideal i o instan protectoare, considerat
superioar solidaritii ce rezult din alte identiti: de
generaie, de statut social sau de religie.

Elementul

esenial al contiinei naionale este


patriotismul, care reprezint forma cea mai nalt a
demnitii naionale.

GLOBALIZAREA CULTURII I
IMPACTUL EI ASUPRA ECONOMIEI
Globalizarea cultural este asociat cu cteva evoluii:
noi infrastructuri globale care genereaz o capacitate de
penetrare dincolo de granie i un declin al costurilor lor de
folosin;
o cretere a intensitii, volumului i dinamicii schimbului
cultural i ale tuturor tipurilor de comunicaii;
afirmarea culturii populare occidentale i a comunicrii
ntre diferite domenii de afaceri, ca principal coninut al
interaciunii culturale globale;
dominaia corporaiilor multinaionale (CMN) din
industria culturii, n ceea ce privete crearea i deinerea
de infrastructuri i organizaii pentru producia i
distribuia bunurilor culturale;
o schimbare a geografiei interaciunii culturale globale.

EFECTELE GLOBALIZRII PENTRU


ROMNIA
Romnia

are nevoie de capital strin investiional


pentru dezvoltare, fiind incapabil s-i produc acest
capital doar din surse interne. Fiind o ar cu
oportuniti economice multiple de la turism i
agricultur la industria petrolier i metalurgic
Romnia poate deveni atractiv pentru capitalul strin,
dac i asigur acestuia condiii interne (legislative,
fiscale) propice.

Riscurile

presupuse de globalizare nu sunt deloc de


neglijat. n primul rnd trebuie luate n seam riscurile
economice. Fenomenul de globalizrii este nsoit mai
mult dect oricare altul de o filozofie a nvingtorilor i
pim ntr-o lume n care exist prea puin mil pentru
nvini.

CONCLUZII

Crearea de instituii i organisme internaionale comune


de natur mondial, regional i subregional, att
publice, ct i private, se constituie ntr-un alt proces
obiectiv ce conduce la procesul de globalizare. Se cunoate
c vrfurile instituionale globale sunt F.M.I., B.M.
Procesele de globalizare procese obiective sunt
inevitabile ca urmare a creterii interdependenelor
economice dintre state i a dependenei statelor de
economia mondial, a deschiderii inevitabile spre exterior
a economiilor naionale.
Globalizarea este o realitate probabil ireversibil i orice
ar care-i pregtete temeinic viitorul se vede nevoit s
interfereze cu ea.

MONDIALIZAREA

Mondializarea, stare de fapt, pune mai nti problema clarificrii


terminologiei prin care este cunoscut astzi acest fenomen deosebit de
complex. Sunt aduse argumente pro i contra att pentru mondializare
ct i pentru globalizare, dar i pentru alte denumiri. Se ajunge la
concluzia c realitile nu confirm integrarea economiilor lumii la
nivelul pe care-l presupune globalizarea. Economiile dei sunt n mod
generalizat capitaliste se situeaz pe stadii diferite, sunt foarte inegale,
sunt foarte afectate de tendine hegemoniste i probabil mult mai trziu
ar putea atinge caracteristicile proprii globalizrii. Pn atunci se pot
folosi deopotriv cele dou denumiri i timpul ar putea face s ne fixm la
una dintre ele sau s apar una nou mai adecvat i mai puin
contestat.
Mondializarea este analizat n procesul devenirii sale istorice i se
demonstreaz c etapa de la sfritul secolului XX i nceputul secolului
XXI a fost determinant pentru instaurarea acestui proces la scar
planetar n mod ireversibil. Se menioneaz n acest sens c atracia
cvasigeneral pentru aceast schimbare este justificat de oportunitile
pe care le ofer economia la scar planetar i de cretere evident a
eficienei, precum i de perspectivele dezvoltrii.

Promotorii mondializrii sunt foarte muli i bineneles diferii. n


vrful listei se situeaz statele care sub presiunea firmelor au
realizatliberalizarea economiilor, deschiderea lor, dereglementarea i
dezintermedierea. De fapt, firmele au nceput mondializarea numai c
acum i-au atras sprijinul statelor lor. Alturi de acestea, o mare
contribuie au O.E.I. . banca Mondial, FMI, OMC i altele,
organizaiile neguvernamentale de diferite feluri, migraia populaiei,
contrabanditii, crima organizat, paradisurile fiscale etc. Fiecare i
urmrete scopul i cnd i descoper interesul comun cel puin unii
dintre ei acioneaz mpreun.
Oricum ns aciunile tuturor converg n direcia aprofundrii
mondializrii dei adesea ntre promotri se duc lupte grele.
Mondializarea, n desfurarea sa nu este perceput n toat lumea i
de toi la fel. rile dezvoltate se strduiesc s-o impun, s-i cunoasc
i s-I utilizeze potenialul de eficien n favoarea lor.
rile emergente i mai ales cele n dezvoltare vor s-i dezvolte
economiile i s atrag mondializarea pe rmurile lor pentru a reui
n tentativa lor. Dar faptul c modul n care se realizeaz
mondializarea are i efecte nefavorabile asupra multor economii, c
afecteaz negativ mediul, c n rile mai puin dezvoltate nu-i
produce efectul benefic ateptat i genereaz adesea dificulti mari,
c distribuirea eficienei pe care o genereaz este extrem de contestat
a creat o micare advers care ncearc sa-i reuneasc pe toi
nemulumiii.
Altermondializarea, cci despre aceasta este vorba, nu contest
mondializarea, n sine i n principiu nu-i se opune, ci dorete doar s
se realizeze altfel spre a fi i n favoarea altora, de fapt a tuturor.

MONDIALIZAREA PIETEI
Dupa cum s-a mai subliniat, dezvoltarea si amplificarea
schimburilor dintre tari reprezinta o cerinta
indispensabila a progresului social-economic. Orice tara,
ca rezultat al modificarilor care au loc in diviziunea
mondiala a muncii si, implicit, al largirii schimburilor
economice intre state, are de dat si de primit ce in cadrul
circulatiei lorilor materiale create pe mapamond. Este
aderat, schimburile comerciale intre natiuni nu sunt noi,
dar daca in urma cu un secol intreprinderile ce lucrau
pentru anumite piete locale se straduiau sa depaseasca
limitele acesteia si sa atinga o piata regionala, si in final
o piata nationala, in secolul nostru, si indeosebi in
ultimele decenii, productia de masa, standardizarea
produselor, dezvoltarea si imtarea programatica a
retelelor nationale de agentii bancare si modernizarea
mijloacelor de comunicatii au condus la o intensificare
deosebita a schimburilor externe de produse si la
cresterea intereselor de conectare a pietelor la piata
externa, pietele nationale tinzand a se unifica intr-o
piata mondiala .

Cu toate ca evolutia procesului de mondializare a pietelor prezinta


anumite particularitati de la o zona la alta a lumii, cresterea schimburilor
comerciale prezinta o intensitate deosebita, specialisti din domeniul
respectiv vorbind despre o veriila maree a comertului mondial. Ca urmare
a acestei tendinte, materializand fenomenele ce dau capacitatea de
conectare a diferitelor piete interne la piata mondiala, volumul
schimburilor intre tari creste mai puternic decat activitatea producti a
fiecarei tari. Astfel, daca in primele decenii ale secolului nostru
importurile si exporturile reprezentau 1-2% din activitatea fiecarei tari,
apoi mai tarziu 5%, 10%, 15%, 20%, fenomenul s-a intensificat in ultimele
decenii, ajungandu-se, astazi, la niveluri de ordinul a 25-30% in tarile cu o
economie mai deschisa si de 50-60% pentru produsele cele mai
mondializate . Pentru specialistii din domeniul comertului aceasta
inseamna ca activitatea comertului creste mai puternic decat productia,
ceea ce se traduce prin aceea ca in fiecare tara partea de produse straine
pusa la dispozitia consumatorilor si utilizatorilor finali sporeste continuu,
partea de importuri, in cererea finala (consum, investitii), fiind intr-o
sensibila crestere in ceea ce priveste produsele industriale si, indeosebi,
bunurile de consum individual.
Astazi nu exista produs, de la paine la automobile, care sa nu poata
traversa frontierele si sa nu poata fi ndut oriunde in lume20. in contextul
unor asemenea evolutii ale activitatii comerciale, relatia piata intemapiata mondiala se transforma treptat intr-un mijloc de integrare si
asigurare a unor fluxuri curente, reciproce de produse, distinctia intre cele
doua componente ale pietei - piata interna si piata externa - urmand a se
face doar de catre organele guvernamentale si de cele al administratiei de
stat, care trebuie sa asigure legislatia, actele normative, institutiile si
formalitatile necesare conectarii si integrarii componentelor respective.

Din punct de vedere al consumatorilor si al utilizatorilor


finali, distinctia piata interna-piata externa nu prezinta nici o
importanta, pentru ei importanta fiind achizitionarea unui
produs de calitate, indiferent de provenienta. O problema
aparte o ridica, in cadrul acestei relatii, intreprinzatorul
(producator sau comerciant) care, pe de o parte, trebuie sa
devina agentul economic realizator al schimburilor respective,
iar, pe de alta parte, sa dispuna de o mare libertate de
actiune, pentru a actiona pe terte piete interne, indiferent de
sediul si originea sa, bineinteles potrivit legislatiei si
normelor juridice caracteristice fiecarei tari.
Economia de piata, bazata pe libertatea de actiune a
intreprinzatorilor, ofera un camp larg de actiune pentru
integrarea functionala a celor doua componente.
Alaturi de elementele tratate anterior (productia de masa,
standardizarea produselor, dezvoltarea si modernizarea cailor
de comunicatie, perfectionarea sistemului bancar), care pot fi
considerate a constitui cadrul de baza al conectarii pietelor
interne la piata mondiala, in ultimele decenii s-au conturat
aspecte noi, specifice activitatii comerciale, care se constituie,
la randul lor, ca un liant in cadrul procesului de unificare a
pietelor interne.

VA MULTUMIM!