Munca: statutul social i rolul muncii de-a lungul

istoriei din Antichitate pn n Epoca modern

Dintotdeauna, munca a avut rolul fundamental n existenta omului si a comunittilor

sociale si a cunoscut o diversificare continu. Statutul muncii a evoluat n timp, acesta fiind
determinat si influentat de gradul dezvoltrii socialeconomice si de maturitatea creativ si social
a celor care au prestat munca.
n lumea contemporan munca se desfsoar n mii si mii de feluri n cadrul unor
structuri socioeconomice din ce n ce mai complexe. Universul general al muncii, precum si
formele ei au fcut si fac obiectul unor reflectri si aprecieri diverse. Este vorba att de amplele
confruntri teoretico-stiintifice n legtur cu un aspect sau altul al continutului si rolului muncii,
ct si de confruntri doctrinar-ideologice cu privire la ceea ce este si la ceea ce ar trebui s
reprezinte acest proces n societatea actual si n cea viitoare.
n literatura de specialitate exist numeroase definitii ale muncii, care difer n functie de
modul specific de abordare: economic, filozofic, social.
Munca este activitatea constient, specific omului ndreptat spre un anumit scop, n
procesul creia omul efectueaz, reglementeaz si controleaz prin actiunea sa schimbul de
materii dintre el si natur pentru satisfacerea trebuintelor sale (DEX).
Potrivit dictionarului de economie, munca este definit ca fiind factorul de productie
primar care const n exercitarea de ctre subiectul uman a unei actiuni transformatoare asupra
factorilor materiali ai productiei, n scopul obtinerii unor efecte economice utile.
Economistii O. Giarini si P. Liedtke definesc munca ca fiind o ntelegere ntre fiintele umane si
mediul lor nconjurtor avnd ca scop principal autoconservarea (Giarini, Liedtke, 2001, p. 31).
Munca precizeaz economistii francezi J. Bremond si A. Geledan constituie o activitate
creatoare de bunuri materiale si prestatoare de servicii, activitate sustinut de toti lucrtorii care
dispun de cunostinte tehnice si se afl
ntr-o anumit relatie cu mijloacele de munc, Geroges Friedman defineste munca ca fiind
totalitatea actiunilor pe care omul cu ajutorul creierului su, al minilor sale, al uneltelor sau
masinilor le exercit asupra materiei, actiuni care, la rndul lor, reactioneaz asupra omului,
modificndu-l

n sens filozofic, academicianul Mihai Drgnescu consider munca este un mod de

actiune uman necesar omului pentru a se integra n existent material si n cea social si pentru
a le transforma pe acestea, ca si pe omul nsusi... munca este un operator esential specific omului
si societtii, sau, altfel spus, aceasta este o conditie natural a vietii omenesti.
Ceea ce este unanim acceptat n ceea ce privete definirea muncii se refer la faptul c munca
este o activitate specific uman, obligatorie pentru existena omului i a societii, pentru
progresul general.
Pentru a analiza conceptul de munc este important cunoaterea sensului muncii de-a
lungul istoriei, de la nceputul evoluiei omenirii, cnd munca oamenilor presupunea vntoarea
i culesul, pn n prezent, cnd pe prim plan trece munca simbolic, munca tiinific.
La nceputul evoluiei omenirii, munca era lupta permanent pentru supravieuire ntr-un
mediu ostil, asupra cruia omul nu avea nicio influen.
Iniial, activitile umane nu puteau fi ncadrate n categoria de ocupare. Cutarea hranei de ctre
oamenii primitivi se fcea n acele locuri unde mediul natural era prielnic. n acele condiii, omul
era culegtor, vntor, pescuitor.
Activitile respective i mai ales rezultatele obinute erau dependente de drnicia,
respectiv de srcia naturii. Consumaia i obinerea bunurilor de consum se efectuau
concomitent n timp i spaiu, delimitarea ntre munc i nemunc, ntre ocupare i nonocupare
neavnd sens
Nevoile crescnde de alimente i ameninrile continue din partea animalelor slbatice iau obligat pe oameni s treac la cultivarea plantelor i creterea animalelor. Volumul i
intensitatea muncii variau n conformitate cu anotimpurile i cu vremea, oamenii muncind mai
mult vara, cnd vremea era bun pentru culturi i ziua era mai lung.
Prin practicarea agriculturii oamenii au devenit productori, ei au nceput s creeze
unelte, s cultive plante, s domesticeasc i s creasc animale.
Astfel, producia se separ de consumaie. Omul dobndete pentru prima data mijloacele
pentru schimbarea mediului su nconjurtor i pentru asigurarea unor anse sporite de
supravieuire. n fiecare unitate activ (familie, trib) bunurile produse de oameni specializai pe
criterii naturale i care foloseau unelte primitive erau consumate n special de membrii
acesteia. Aceast economie a fost numit de ctre Karl Bucher economie casnic nchis, iar de

ctre Fernand Braudel non-economie. Ocuparea persoanelor adulte se delimita i se

dimensiona n raport de ceilali membrii ai comunitii
Pe msura crerii unor unelte specializate i a apariiei diviziunii profesional-sociale a
muncii, ca i a transmiterii experienei de munc de la o generaie la alta, oamenii au reuit s
produc mai multe bunuri dect erau necesare pentru consumul curent al productorilor, al celor
ce munceau, al celor ocupai.
A aprut astfel un prisos temporar de bunuri plusprodusul. Mai mult, ei au nceput s
economiseasc o parte a plusprodusului. Economisirea devine treptat o trstur a activitii
umane, dnd acesteia caracter raional.
Productorii mai dotai fizic i mai economi au nceput s agoniseasc, impunndu-i dreptul de
proprietate particular-privat asupra bunurilor produse.
Pe temelia acestor procese ndelungate, apare schimbul direct de produse, ca prim form
de existen a economiei de schimb. Pentru a uura schimburile, tot mai numeroase i din ce n
ce mai voluminoase, au fost create instrumentele necesare banii.
De la libertatea absolut a primilor oameni, dependeni doar de mediul natural n care
triau, s-a ajuns la multiple forme de dependen social. Mai nti, a existat dependena absolut
a sclavilor fa de proprietarii de sclavi. Este vorba, n principal, de prestatorii muncii fizice.
Aceast form de dependen a fost urmat de cea feudal, prin care cei ce triau n cadrul unei
feude erau dependeni de stpnul acelei feude.
Divizarea societii n clase sociale urma acelai model: ptura de jos a societii era
constituit din lucrtori, care depuneau munca cea mai grea, iar ptura de sus era rezervat
profesiunilor nobile, respectiv celor care luau decizii, comandau sau se ocupau de activiti
recreative.
Cu multe sute de ani n urm marele nelept grec Euripide postula: Nimeni nu poate si adune cele necesare pentru a tri stnd degeaba, fr a se osteni, doar pomenind i implornd
mereu pe zei.
Fr munc niciun lucru nu-i uor pentru oameni susinea Phocylides. El continua,
acest lucru nu-i posibil nici chiar pentru zei. Se pare c aceast constatare a filozofului grec este
nc actual i util pentru a delimita munca de nemunc, ca i pentru a contura coninutul
muncii n ansamblul aciunilor sociale.

Aceeai idee este susinut i de filosoful latin Seneca n felul urmtor: Nu exist
nimic care s nu poat fi cucerit de o munc perseverent i
de o grij ncordat i atent.
Filozoful grec Xenofon este primul autor care a identificat n munc izvorul tuturor
bogiilor: tot ceea ce mpodobete templele, statuile, pe zei i pe oameni, numai munca
cmpului le produce .
Xenofon, Platon i Aristotel considerau munca agricol ca fiind cea mai important:
Agricultura este maica i educatoarea tuturor artelor. Cnd agricultura prosper i celelalte arte
progreseaz odat cu ea, iar atunci cnd munca cmpului este neglijat i celelalte meserii, ntrun fel sau altul, lncezesc pretutindeni.
n general, filozofii greci consider munca agricol ca fiind cea mai important, ns fac
diferen ntre muncitori, pe care i exclud de la orice activitate intelectual, politic, i cei
nvai, care trebuiau s dispreuiasc munca fizic, pe care o considerau inferioar din punct de
vedere moral.
n conceptia lui Aristotel, munca era incompatibil cu scopul real al vietii omului.
Aceast contradictie este rezolvat prin legile naturii nsele. n fapt, oamenii sunt diferiti ntre ei
de la natur. Cei cu calitti intelectuale mai reduse sunt sortiti s devin sclavi. Deci, natura
dicteaz societtii regula de a ncredinta doar sclavilor munca de producere a bunurilor prin
cultura plantelor si cresterea animalelor, prin pescuit si vntoare, precum si prin diferite
activitti mestesugresti subordonate acestora. Volumul muncii prestate de ctre fiecare sclav n
parte si de ctre toti sclavii dintr-o comunitate, ocuparea acestora, n diferite orizonturi de timp
(zi, an, durata vietii) se afl n relatie direct cu mrimea populatiei cettii, cu consumul fiecrui
membru al ei. Cei dotati intelectual erau destinati, conform acelorasi legi naturale, s conduc pe
cei mai putin dotati.
Filozofii greci considerau c diviziunea muncii nu avea un fundament profesional, ci unul
sociologic. n general, muncitorii manuali erau transformati in sclavi, fiind destinati muncilor
inferioare, care degradeaz corpul si spiritul.
Platon a evidentiat avantajele specializrii rezultate din diviziunea muncii, considernd
c: produsele muncii sunt mai numeroase, mai bune si fcute mai repede, atunci cnd fiecare
face un singur lucru, potrivit cu firea sa, n timpul pe care l are si fr s se preocupe de alte
activitti .

Sarcinile superioare, administrarea si aprarea cettii reveneau oamenilor liberi

gnditori, militari care nu trebuiau s fie deturnati spre nicio alt
preocupare.
Spre deosebire de antici, care considerau degradant munca manual, teoriile medievale
sustin dubla nnobilare prin munc: n primul rnd munca nnobileaz pentru c este impus de
Dumnezeu, iar n al doilea rnd munca are un scop nobil pentru c prin munc omul si dezvolt
viata fizic si moral. Mai mult, scolasticii definesc munca drept orice ocupatie care i permitea
omului ssi cstige cinstit existenta, spre deosebire de antici, care o reduceau la munc manual.
(Rogojanu, 2009, p. 134). Teoriile scolastice identific dou tipuri de ocupatii: posesive care
includeau muncile agricole, socotite de prim rang, muncile industriale si cele administrative, si
ocupatiile pecuniare, care includeau activitti de comert, de schimb, de credit. Activittile
posesive aveau ca obiect producerea bogtiei direct utilizabile de oameni sub forma bunurilor de
consum destinate satisfacerii nevoilor de viat. Ocupatiile pecuniare aveau ca scop procurarea
bogtiei artificiale pecunia, fiind considerate speculative.
n decursul secolelor evului mediu s-a nregistrat o sporire a demnittii muncii. Breslele
mestesugarilor si ale comerciantilor impuneau acelasi respect ca si mesterii constructori.
n evul mediu se remarc si ideile utopistilor, prin contributia lui Thomas Morus, care n lucrarea
Utopia sau Cartea de aur a lui Thomas Morus prezint situatia economic a Angliei din vremea
sa, preocupndu-se de srcia cu care se confruntau clasele inferioare. Comunismul legendar sau
utopia lui Morus a rezultat din influenta filozofiei lui Platon si a evenimentelor timpului su, ce
se caracteriza prin transformri sociale profunde. Thomas Morus a abordat cele mai presante
probleme economice generatoare de srcie din vremea sa, ale cror solutii le-a identificat n
comunism. Utopia era dominat de etatism productia era n comun, la fel si munca. Munca
agricol era obligatorie, iar deprinderile acesteia ncepeau n copilrie, timpul de munc fiind
limitat la sase ore pe zi. Munca era considerat sursa bunstrii tuturor, iar dintre cei apti de
munc cei ce se dedicau studiului artelor si stiintelor erau scutiti de munc, dar dac nu justificau
utilitatea studiului erau trimisi din nou la munca de jos.
Speculnd atitudinea epocii sale, ostil comertului, Thomas Morus proiecteaz o
productie, o repartitie si un consum pe baze comuniste, care anuleaz orice posibilitate pentru
comert si pentru utilizarea monedei.

Aspecte noi n relatia dintre ocupare si nonocupare si n ceea ce priveste munca au aprut n
economia feudal. Aceasta a predominat n Europa Occidental peste 13 secole si s-a dezvoltat n
jurul unor domenii rurale, aflate n proprietate laic sau bisericeasc. Agricultura se afla la baza
productiei n feudalism si se realiza prin munca tranilor, principalii productori de bunuri.
Marea proprietate feudal era predominant, domeniul feudal fiind o unitate economic
nchis. Treptat, dezvoltarea productiei si a schimbului a favorizat formarea oraselor centre
mestesugresti si comerciale, marcnd nceputul feudalismului dezvoltat.
O asemenea economie era dirijat administrativ si organizat pentru a produce doar
pentru satisfacerea nevoilor celor ce populau domeniul. Aceasta era o economie de subzistent,
adic era orientat doar spre satisfacerea nevoilor prezente si ignora interesul de profit al
proprietarului, acesta din urm pretinznd de la supusii si (serbi sau iobagi) numai prestatii n
natur (sub form de zile de munc). Ocuparea resurselor de munc era determinat de conditiile
naturale, de forma de proprietate asupra pmntului.
Spre sfrsitul secolului al XV-lea, datorit dezvoltrii tehnicii si inventiilor, n societatea
feudal s-au produs mari transformri economice si sociale. Ornduirea feudal a nceput s se
destrame, s se descompun.
Uneltele simple au fost nlocuite cu masini, n locul atelierelor s-au construit fabrici si
uzine, care au produs mrfuri tot mai multe si mai variate, s-a dezvoltat comertul si a aprut o
nou clas social burghezia. Astfel, revolutia burghez din Anglia, din anul 1642, este
considerat a fi la baza dezvoltrii capitalismului, constituind totodat nceputul istoriei
moderne.
Un curent de gndire important pentru dezvoltarea stiintei economice este
mercantilismul, care s-a manifestat n perioada descompunerii feudalismului.
Numerosi mercantilisti au evidentiat n lucrrile lor importanta muncii. Astfel, A. De
Montchrestien scria: Omul este nscut pentru a tri ntr-un permanent exercitiu si ocupare...
Bunstarea oamenilor const n principal n bogtie, iar bogtia n munc (De Montchrestien,
1889, p. 21). Mercantilistii considerau c o populatie numeroas, care munceste face abundent
oferta de fort de munc si reduce astfel salariile, si deci costurile. Obligatia de a munci este
rational pentru c, n conceptia mercantilistilor, somajul este att o pierdere potential de
productie, ct si o surs a decadentei.

Un alt mercantilist, W. Petty, sustine ideea salariilor mici drept conditie a unor costuri
competitive si consider c mentinerea unor preturi nalte la cereale, chiar n anii cu recolte bune,
oblig la munc n plus. W. Petty este considerat printele statisticii demografice, fiind preocupat
de delimitarea ntre populatie total, populatie activ si someri. De asemenea, el analizeaz si
calitatea muncii, pornind de la o statistic a populatiei ocupate pe ramuri de activitate si arat c
productivitatea muncii variaz n functie de ramur.
n marea lor majoritate, mercantilistii au fost populationisti, n sensul c s-au pronuntat
pentru cresterea numeric a populatiei unui stat. Astfel, pentru mercantilisti relatia populatiedezvoltare se bazeaz pe reciprocitate: cresterea populatiei permite obtinerea cu usurint a minii
de lucru si de aici apar posibilitti pentru dezvoltarea industriei si comertului, dup cum
dezvoltarea economic permite ocuparea unui numr tot mai mare de oameni, ceea ce
favorizeaz cresterea demografic.
Fiziocratia a reprezentat un moment de rscruce n evolutia gndirii economice,
fiziocratii fiind primii autori care au elaborat o conceptie clar despre stiintele sociale si despre
principiile economice.
Sursele de inspiratie ale fiziocratilor se gsesc n traditiile intelectuale, n mostenirea
cultural comun si n realittile economice si politice ale Frantei secolului al XVIII-lea.
n conceptia fiziocratilor, munca desfsurat n agricultur si sectoarele anexe este singura
productiv, celelalte activitti, industriale, comerciale, fiind utile, dar nu productive.
O contributie de seam a fiziocratilor o reprezint Tabloul economic al lui Fr. Quesnay,
care prezint circuitul economic ca modalitate de repartizare a produsului net n economie. Ideea
de baz a functionrii acestui mecanism este diviziunea societtii n trei clase, si anume: clasa
productiv care cuprindea fermierii, agricultorii, pescarii si marinarii, clasa steril includea
comerciantii, industriasii si practicantii profesiilor liberale si ai activittilor casnice si clasa
proprietar cuprindea proprietarii funciari si pe toti cei care aveau independent provenit din
proprietate . Ocuparea resurselor umane dobndeste trsturi noi odat cu trecerea de la
economia feudal nchis, de subzistent, la cea capitalist, la era industrial.
Revolutia industrial a marcat trecerea de la productia bazat pe tehnica manual la cea
asezat solid pe folosirea sistematic a masinilor si, deci, la marea productie masinist.
Impactul Revolutiei Industriale asupra societtii a fost enorm, schimbnd n mod
fundamental modul de viat si perceptia asupra muncii. Are loc o decuplare a muncii de natur,

ca urmare a introducerii unor procese de productie independente de conditiile naturale (de

exemplu iluminatul artificial), si o crestere a intensittii muncii, ca urmare a dezvoltrii masinilor
industriale.
Scopul n era industrial era cel al productiei de ct mai multe bunuri, eficienta productiei
fiind msurat prin cantitatea de unitti produse pe unitatea de timp.
Sistemul capitalist se caracterizeaz, dup cum se stie, prin unitatea dintre cele dou institutii
juridice (dreptul propriettii individuale si libertatea contractual) si trei institutii economice
(ntreprinderea privat, ca celul de baz a activittilor economice, piata, ca loc de ntlnire a
cererii si ofertei, statul, ca participant indirect la activitatea economic).
n acest cadru institutional, dreptul de proprietate individual reprezint suportul fundamental al
liberei ntreprinderi sub toate formele de libertate: libertatea de a munci, de a consuma, de a
schimba, de a contracta, de a constitui societti prin regruparea unui numr mai mare sau mai
mic de aporturi de capital.
n baza institutiei propriettii individuale, s-a impus si functioneaz libertatea
contractual, care statueaz egalitatea ntre agentii economici, egalitate reglementat juridic prin
Codul Civil.
Se recunoaste c proprietatea privat asupra factorilor materiali de productie genereaz o
mprtire a corpului social n antreprenori-detintori ai capitalului si salariati-care nchiriaz
serviciile lor contra unei remuneratii forfetare, fr a participa la luarea deciziilor si la mprtirea
profitului.
Prin trecerea la sistemul capitalist, statutul celor ce muncesc ca salariati s-a schimbat n
sensul liberttii lor juridice, coroborat cu dependent economic fat de proprietarii de capital.
Sub influenta progresului economic general asigurat de economia de piat capitalist, conditiile
de munc si statutul social al salariatilor s-a ameliorat continuu.
n plan social, sistemul capitalist se defineste prin: piat liber a ocuprii (a muncii); relatie
contractual utilizator de munc salariat, gruprile (sindicatele), ca aprtoare profesionale ale
salariatilor; salarii si prime discutate si negociate; posibilitatea grevei.
Pn la aparitia macroeconomiei ca stiint, ocuparea era abordat doar cu sens
microeconomic si rezolvat prin legiferarea vrstei legale de munc, prin reglementarea duratei
sptmnii de lucru i a zilei de munc, eventual prin negocierea i stabilirea concediilor pltite
de la locul de munc.

Principiul libertii muncii este considerat ca fiind primul dintre noile principii consacrate
de capitalism. Libertatea muncii se manifest alturi de principiile: libertatea de deplasare,
libertatea de circulaie a bunurilor. Dar, libertatea individului nu trebuie s mpiedice
manifestarea libertilor celorlali oameni. n acest spirit, economistul francez F. Bastiat aprecia
c n economie, inclusiv n cea capitalist, exist o ordine natural, care presupune o armonie
spontan ntre interesele indivizilor indiferent de poziia lor social. Ca un fel de replic la
afirmaiile lui Bastiat, sociologul Lacordaire postula: ntre srac i bogat, libertatea este cea care
oprim, iar legea este cea
care elibereaz.
Glorificarea muncii n capitalism se face prin comparaie cu munca sclavului (torturatripalium) i cu munca considerat ca pedeaps pentru ispirea pcatului originar. n evul
mediu, n spiritul dogmei cretine, era condamnat acumularea de bani i activitatea bancherului
i era admirat clugrul i viaa lui ascetic.
Revoluiile succesive care au modificat structura i condiia social a muncii au fost
declanate de factori tehnici (energie, mecanizare, automatizare), de factori tiinifici
(cunoatere), ca i de anumii factori sociali. Dup cderea Imperiului Roman, mnstirile s-au
transformat n centre de producie agricol.
Apariia religiei reformate, ndeosebi a doctrinei calviniste, a schimbat optica medieval
cu privire la munc. n timpul Reformei, Jean Calvin a evideniat rolul major pe care l are
munca n atingerea strii de mntuire pe plan spiritual, ceea ce a avut efecte economice
considerabile. Aceast relaie l-a determinat pe Max Weber s descopere originile capitalismului
n etica ascetic a muncii proclamat de calvinism. Astfel, Max Weber a explicat relaia ntre
credin, viaa spiritual i sacralizarea muncii.
Munca i acumularea au fost tratate ca nonvalori ale epocii moderne. Numai c profitul
era privit ca surs a acumulrii, i nu ca mijloc pentru satisfacerea plcerilor.
Lucrtorul model este ntreprinztorul, care se afl la antipodal rentierului, dar i la antipodul
negustorului speculant i al bancherului (cmtarului).
Evident, toate aceste elemente delimitative ale ocuprii persoanelor apte de munc se
aplicau i aveau consisten economic, social i chiar politic n condiiile sistemului capitalist,
ale civilizaiei muncii salariate, specifice epocii moderne.

Bibliografie

Aceleanu, Mirela, Cretu, Alina (2010). Strategii si politici de ocupare n contextul pietei
actuale a muncii, Editura ASE, Bucuresti
Dobrot, N., Serban, Andreea (2008). Munca esent, forme, structuri si finalitate, Editura
ASE, Bucuresti
Frois, G.A. (1994). Economie politic, Editura Humanitas, Bucuresti
Pohoa, I. (1993). Doctrine economice universale, Vol. I, Editura Fundaia Gh. Zane, Iai
Rogojanu, Angela (2009). Stpnii ideilor economice, vol. I, n Antichitate i n Evul
Mediu,Editura Economic, Bucureti