Sunteți pe pagina 1din 17

ECTS AN II SEMINAR 3 - Comunicarea in campaniile electorale: componenta economic

(dialog)

Revolutia majora a epocii modern nu este de natura industriala, economica sau politica,
ci este revolutia care se petrece in arta crearii consensului in randul celor guvernatiin viata noii
generatii aflate acum la conducere, persuasiunea a devenit o arta in sine si un instrument uzual al
guvernarii populare. Cu toate ca nici unul dintre noi nu intelege pe deplin consecintele acestei
prefaceri, afirmatia ca stiinta crearii consensului va schimba toate premisele politice nu e o profetie
indrazneata
Walter Lippman, Public Opinion
Ce reprezinta comunicarea politica?

Comunicarea politic este o activitate esential pentru o societate, n special pentru acele regimuri
politice constitutionale bazate pe democratie reprezentativ, drepturile cetteanului si principiile
economiei de piat.
Activitatea de comunicare politic implic diveri actori, politicieni, lideri de opinie i experi,
instituii, organizaii ale societii civile i, mass media. n societatea contemporan interesele
indivizilor sunt din ce n ce mai diversificate, n funcie de poziia lor social, statutul profesional,
vrst, situaie material, mediul de reziden, cultura de care aparin, organizaia n care muncesc,
plcerile i obiceiurile de consum. Pentru ca aceste interese s fie abordate, lmurite i negociate
este nevoie de comunicare politic i de instrumente eseniale precum media. Mijloacele de
comunicare (pres tiprit, pres electronic, alte media
complexe precum Internetul) instituie un cadru de comunicare n care care actorii politici schimb
puncte de vedere, n baza unui contract de comunicare, explicit reglementat sau cutumiar.
Televiziunea a cptat o importan deosebit aproape imediat de la inventarea ei, avnd funcii
specifice n comunicarea politic. Pe lng funcia educativ, de divertisment i de informare,
televiziunea ndeplinete i o functie catodic (a se vedea n acest sens fenomenul infotainment).
Prin practicarea jurnalismului narativ, jurnalitii-vedete cu statut de experi au devenit actori care,
sub presiunea timpului, a concurenei i a factorilor economici, emit opinii i judeci de valoare.
Mai mult dect n deceniile anterioare, dezbaterea televizat - articulat ntr-un dispozitiv televizual
este astzi una din formele principale de manifestare
a comunicrii politice. Dezbaterea televizat a devenit un instrument esenial al campaniilor
electorale. Succesul sau eecul unor competitori politici a fost deseori legat de felul n care acetia sau folosit de dezbaterile televizate pentru a comunica cu publicurile interesate. Precum n
precedentele campanii electorale, n toamna anului 2009 alegerile prezideniale din Romnia au avut
o miz important, publicul fiind interesat n a avea acces la un cadru de dezbatere care s i ofere
informaii, explicaii, raiuni pentru a discerne i a vota. Organizarea unei dezbateri electorale a
devenit pentru prima dat chiar o tem de campanie.
Politica i comunicarea sunt consubstaniale. Din punct de vedere istoric, comunicarea politic face
parte din modul de funcionare al unui sistem politic, economic i social al unui stat. Premisa
implicit este c aceast activitate complex se petrece n cadrul unei societi democratice, cu
economie de pia, n care, prin alegeri libere si periodice, partidele politice ajung la putere, n
cadrul unui stat de drept. Valorile fundamentale care stau la baza funcionrii acelui stat sunt
drepturile omului iar una din libertile de baz este libertatea de
exprimare. (material preluat sin lucrare de dizertatie Tiberiu Cazacioc)
Punctul de pornire pentru abordarea analitic a unui domeniu este definirea lui.
Dominique Wolton1 consider comunicarea politic un cmp de interaciuni ntre oameni
politici, mass-media i opinia publica relevat prin cercetare sociologic. Pentru Pippa Norris2
comunicarea politic este un proces de interactiuni pe vertical si pe orizontal. Pe vertical
are loc comunicarea dintre instituii i ceteni, iar orizontala este planul n care interacioneaz

Wolton, Dominique, Penser la communication, Paris, Editura Flammarion, 1998, apud Beciu, Camelia,
Comunicare si discurs mediatic. O lectura sociologica, Bucuresti, Editura Comunicare.ro, 2009, p. 125
2
Norris, Pippa, A virtuos circle. Political communication in Post-Industrial Societies, Cambridge, Editura
Cambridge University Press, 2000, apud Beciu, Camelia, Comunicare si discurs mediatic. O lectura sociologica,
Bucuresti, Editura Comunicare.ro, 2009, p. 125

actorii comunicrii politice. Jacques Gerstl3 observ c n studierea comunicrii politice cercettorii
se nscriu n dou abordri principale: o direcie de analiz care disociaz comunicarea de politic,
considernd comunicarea drept primordial n nelegerea politicii, iar cealalt abordare consider
comunicarea i politica drept consubstaniale. Prefernd n analiza sa a doua abordare, Gerstl
consider c () pentru comunicarea politica trei dimensiuni pot fi acceptate ca fundamentale:
dimensiunea pragmatica, dimensiunea simbolica si dimensiunea structurala (...)..
Dimensiunea pragmatic este dat de strategia de discurs, aceasta propune i instituie
un mod de actiune i anumite relatii ntre participanii la comunicarea politic. Dimensiunea
simbolic este asigurat pentru comunicarea politic de exprimarea vizual i audio, vestimentaie,
gestic i mimic, rituri de consens i disensiune, retoric i metafore.
Dimensiunea structural este dat de reeaua folosit la punerea n aplicare a strategiei de discurs
prin simbolistic, i anume organizaiile media i canalele media, tehnologia, .a.
Comunicarea politic include conform lui Brian McNair4: organizaiile politice (partide politice,
organizaiile publice, grupurile de presiune i organizaiile teroriste5), publicul, mijloacele de
comunicare. Fr public comunicarea politic nu i-ar avea rostul, iar mijloacele de comunicare sunt
instrumentele cu ajutorul crora este configurat spaiul comunicrii politice.
O tipologie a actorilor politici () mult mai diversificati, reflectnd caracterul structural si
strategic al comunicarii politice () este propus de Camelia Beciu5:
a) Actorii politici: instituiile guvernamentale, partidele, politicienii, administraia local;
b) Grupurile: grupurile de presiune, lobby-urile, aciunile sindicale, micrile sociale;
c) Mediatorii: societatea civil, experii/liderii de opinie;
d) Mass-media: organizaiile, jurnalitii;
e) Opinia public i electoratul: opinia public reprezentativ (sondajele de opinie), opinia public
nereprezentativ (ceteanul, romnii), opinia public internaional (sondaje, interviuri,
articole massmedia), electoratul;
f) Publicul: publicul mass-media (de pres, radio, televiziune, din platou/studiou), publicul interactiv
(e-mail, SMS, forum, apel telefonic n direct, etc.)

Gerstl, Jacques, Comunicarea politica, Iasi, Editura Institutul European, 2002, p.23-25

McNair, Brian, Introducere n comunicarea politica, Iasi, Editura Polirom, 2007, p.21
5

Beciu, Camelia, Comunicare i discurs mediatic. O lectursociologic, Bucureti, Editura Comunicare.ro,


2009, p. 126-127

Figura 1 Actorii comunicrii politice, Camelia Beciu.


Campania electorala este un aspect particular al comunicarii politice fiind o activitate
specifica, cu o anumita frecventa, durata si intensitate limitate n timp, care implica actorii
politici, printre acestia publicul si mijloacele de comunicare. Prin intermediul campaniei
electorale, n cadrul unei competitii politice, actorii politici sunt selectati n baza unor norme
democratice, pentru a se implica n mecanismul de gestiune politica si administrativa a
treburilor comunittaii sau a societatii. Normele n baza carora se desfasoara procedural
alegerea sunt norma participarii si norma majoritatii. ntr-un sistem democratic actorii
politici cauta sa obtina consensul si sustinerea unui numar majoritar de electori. Sunt depuse
eforturi pentru astfel cetatenii sa poata alege persoane sustinute de partide politice, pentru
ocuparea unor functii de reprezentare, printr-un mecanism electoral. Functiile publice elective
constituie elemente ale un sistem democratic care permit, ntr-un cadru constitutional,
exercitarea puterii. Aceasta nseamna posibilitatea aplicarii unui program politic si realizarea
unor politici publice, acces la resurse, gestionarea acestora si planificarea cheltuielilor. Cele
doua norme, norma participarii (pluralism politic si dreptul nediscriminatoriu de a participa la
selectia politica) precum si norma majoritatii sunt cei doi piloni principali ai unei competitii
electorale echitabile si libere.
Campaniile electorale sunt diferite n functie de traditii si cultura. n general sunt
evenimente atipice, periodice, conventionale care au loc pe perioade de timp variabile,
conform unor practici nationale. De exemplu n SUA, procesul electoral prezidential dureaza
circa doi ani. Include competitia intra-partinica pentru alegerea unui candidat de partid (n
cazul celor doua partide mari, democrat sau republican) si de-abia apoi campania electorala
propriu-zisa, finalizata prin optiunile alegatorilor.
De regula o campanie electorala dureaza ntre 4-6 saptamni fiind precedata de o precampanie informala. Acestea sunt circumscrise unei campanii informale de lunga durata, de
sustinere, integrata n comunicarea politica de ansamblu. Campania lunga este o actiune care
implica institutiile politice ca si actori de comunicare n sfera publica, nefiind nsa vorba de

un demers electoral explicit, ntr-un cadru normativ si nefiind nici public asumat. n Romnia
dar si n alte state democratice, prin comunicarea prezidentiala presedintele n functie si face
cunoscute agenda, ideile si planurile politice, permanent pe parcursul exercitarii functiei.
Candidatii primesc sustinerea unor partide si organizatii si sunt cunoscuti ca si competitori cu
cteva luni nainte de depunerea oficiala a candidaturilor. Ei aduc n discutie si propun n
spatiul public proiecte alternative, construindu-si un profil, o identitate si o platforma preelectorala, pna la lansarea campaniei electorale propriu-zise.

Comunicarea electorala presupune o situatie de comunicare specifica. Contractul de


comunicare electorala este raportat la un calendar definit, pe baza anumitor instrumente. Se
conformeaza unor reguli consensual si politic acceptate, n baza unor principii transparente de
financare, a unor reglementari care restrng agenda de subiecte (de exemplu sunt excluse
anumite subiecte referirea la rasa), cu reguli privind accesul la mijloacele audiovizuale
publice, fara plata, n spiritul fair-play-ului si doar pentru partidele politice, candidatii lor si
candidatii independenti.
O comunicare electorala integrata, coerenta si complexa poate fi expusa n
advertoriale, n publicatii, prin interviuri, prin prezenta n Internet prin situri proprii si contrasituri, prin campanii de bannere online, prin panotaj exterior si bannere, mesh-uri, corturi
electorale si obiecte promotionale, prin reuniuni electorale, n fapt n toate mediile de
comunicare disponibile. Comunicarea electorala este folosita de candidatii la functia de
presedinte pentru a mobiliza si ralia suporterii, a atrage nehotartii, pentru a propune si sustine
temele de campanie sub forma de sloganuri, pentru a lansa atacuri si transmite replici la
adresa contracandidaailor. Este o activitate esentiala pentru a convinge publicul sa acorde
votul preponderent unuia dintre candidati.
Accesul la mijloacele de comunicare este conditionat de restrictii n primul rnd de
natura economica, dar si din cele legate de protectia drepturilor individului. n ce priveste
mediul audiovizual reglementarile stabilesc participantilor la campania electorala, drepturi si
obligatii de comunicare. n context electoral, comunicarea audiovizuala are un specific aparte,
fiind realizata n cadrul unui mecanism care stabileste: durata, temele ce nu pot fi abordate,
formate radio si TV permise pentru promovarea idelor politice, asigurarea accesului liber si
nediscriminatoriu la mijloace radio si TV. Este impusa o limitare privind temele, nefiind
permise cele care pun n discutie ordinea constitutionala. Cu toate acestea n cursul campaniei
electorale prezidentiale din toamna-iarna anului 2009, o tema de campanie, desi minor
abordata, a fost reforma formala a parlamentului.

Comunicarea electorala
<<Comunicarea electorala este un exercitiu al negocierii si seductiei, in care sunt implicati clasa
politica - care vrea sa seduca, electoratul - care vrea sa negocieze si mass-media - care se orienteaza
la conditiile de cerere si oferta. La prima vedere, intre electorat si clasa politica ar exista un gen de
comunicare-negociere (optiunea de vot desfasurandu-se ca recompensa pentru politici sociale,
facilitati economice, conditii de functionare bazate pe principiul liberalismului etc). Dar, in mod
real, ceea ce pare a fi comunicare-negociere este expresia latenta a actiunii unui sistem complex de
schimbare a cognitiilor sociale, de manipulare.
Acest tip de comunicare trebuie sa ia o forma dialogala, sa puna in joc argumente rationale.
Negocierea presupune o cunoastere, memorie, ordine comparativa a faptelor, ideilor, deciziilor, pe
care le poseda in egala masura si electoratul. In calitatea lor de co-locutori intr-un dialog politic,
guvernantii si electoratul ar trebui sa se ordoneze intr-o relatie pe orizontala.
Comunicarea-seductie ia o forma spectaculara, prin faptul ca apeleaza la mituri, simboluri, scenarii.
Conceptul mitic in comunicarea-seductie se preteaza la asocieri nelimitate, el raspunde mai degraba
unei functii de seductie decat unei cunoasteri. In acest caz, mitul nu va dezvalui un sens si nici nu il
va lichida (asa cum se intampla in comunicarea-negociere), rolul sau fiind acela de a-l naturaliza.
Comunicarea-seductie in campania electorala ia cele mai diverse forme ale publicitatii politice:
discursuri, slogane electorale, machete de presa si spoturi electorale.
Daca e sa ne raportam la politicile de comunicare ale lui Geoana si Basescu in cursa pentru Primaria
Bucuresti, observam ca cei doi au adoptat strategii discursive diametral opuse cu profilul imagologic
pe care si l-au construit in perioada dinaintea campaniei.
Mircea Geoana a abandonat haina de diplomat al cancelariilor europene si brusc a inceput sa
vorbeasca despre praful de pe cizmele din tinerete cu care a strabatut drumuri pline de noroi din
curtea centralelor termice. A adoptat un discurs mai popular, mai direct, fara subtilitati de negociere
diplomatica.
Mircea Geoana a abordat o comunicare-seductie in contradictie cu profilul sau imagologic anterior.
A venit cu un zambet larg deschis, ce arata o dantura perfecta (semn de sanatate tocmai buna pentru
o cursa dura), dar a ramas intepenit in aceasta grimasa mult prea mult timp. Geoana a zambit de pe
panouri si bannere pentru toti bucurestenii timp de patru saptamani, dar nimeni nu a reusit sa afle
programul sau administrativ, elaborat de cei mai buni specialisti externi, asa cum afirmase el insusi
intr-o dezbatere televizata. Mesajul Castigi cu Geoana a fost atat de abstract incat PSD a trebuit sa
revina cu o formula imbunatatita si sa-i dea conotatia de castig material: locuri de munca mai multe
si mai bine platite, care vor asigura cresterea nivelului de trai de la an la an. Geoana nu a venit cu
un contract pentru bucuresteni si in lipsa acestuia a tinut toate discutiile in zona guvernarii. Nici
contractul pentru Europa nu a fost scris temeinic. Mesajul 2007 oras european a ramas unul
la fel de abstract in lipsa unei expuneri coerente si credibile a pasilor de actiune.
Si Traian Basescu si-a abandonat stilul care l-a consacrat. Lider charismatic, cu un discurs pe
intelesul tuturor si pe placul presei, Basescu a sedus la guvernare cand prin hohote abundente, cand
prin exprimarile sale deocheate. In campanie, insa, primarul a venit cu un discurs foarte tehnic, a
prezentat programe si surse de finantare. L-a lasat pe Dragomir sa rada si sa se dea in spectacol. El a
inteles ca o comunicare-negociere este mai potrivita pentru contextul politic actual si a ales sa fie cat
se poate de sobru. Basescu nu a trebuit sa faca trimiteri la un resort mitic, simbolic (Uniunea
Europeana), el cunoscand extrem de bine realitatile mahalalei romanesti. Atunci a negociat Totul

sau nimic. A pus cartile pe masa si... a castigat. Dar nu la loterie. A mers sigur pe mana
bucurestenilor si a invins la vot.>> (Un material de Viorica Rosca www.markmedia.ro iunie 2004)
Marketingul politic
Astzi, se vorbete din ce n ce mai mult de marketing electoral, activitate sistematic i
fundamentat tiintific, care presupune cunoaterea:

tiai c
Marketingul politic a aprut n acest secol i, conform colii americane, i are
punctul de plecare n anul 1936, n timpul campaniei lui Franklin Delano
Roosevelt? Atunci s-a organizat prima campanie electoral modern, bazat pe
un plan de obiective i pe o nou relaie cu presa. Tot n America au luat fiin
sondajele, n 1933, datorit lui George Horace Gallup.

Tema de discutie: intr-o economie de piata functionala, politicul se supune economicului


sau economicul se supune politicului?
Introducere: Totul se afla sub influenta mass-media. Peste 70 % din populatia lumii are ca
sursa de influenta televizorul, peste 50 % internetul.
Politicul are nevoie de voturi, voturi care se obtin prin influentare. Politicul are nevoie de
sustinere si ofera putere economicului.
Definirea comunicarii economice in compomenta politica:
-

sfera de influenta: organizatiile politice (influentarea procesului de luare a deciziilor),


partidele politice,
Apeluri
Emisiuni
Reportaje

Organizatii politice
(partide, org. publice,
grupuri de presiune,
org. teroriste, guverne)

Editoriale
Comentarii
Analize

Mass-media

Publicitate
Relatii publice

Sondaje de
opinie

Reportaje
Editoriale
Comentarii

Cetateni

Scrisori

Analize

MIJLOACELE DE COMUNICARE MASS MEDIA:


- transmitatori ai comunicarii politice (campanii politice)
- expeditori de mesaje politice concepute de jurnalisti (ex. Episodul lovirii copilului de catre
T.Basescu)

Probleme:
-

Esecul educational (lipsa alegatorilor rationali, apatia alegatorilor profita oamenii politici
ex. Invingatori cu 25 % prezenta la vot);

Lipsa posibilitatii de a alege (nu ai pe cine ex. Obama vs. McCain aveau mai putin de 4 %
din elementele de program difertite);

Capitalism si putere, consilii de administratie, sfere de influenta, securitate, persoanele nu


sunt alese. Democratia a devenit o fatada, simulacru al alegerilor, cercurile de influenta

economica / politica trag parghiile lumi (ex. Liste nominale cu angajatii unor fabric pentru
participarea la meetinguri electorale);
-

Limitele obiectivitatii, mijloacele de comunicare in masa sunt la ora actuala sub un intens
control politic (ex. Antenele lui Dan Voiculescu, Realitatea TV, etc) se pune problema
de etica profesionala a jurnalistilor; nu exista standarde obiective in comunicare, ci
conventii;

Interese:
-

Exista oameni politici care au interese in sfera economicului si invers.

Oamenii de afaceri castiga influenta, putere, contracte pe sume mari de bani daca sustin
un anumit partid sau altul;

Politicienii castiga capital pentru sustinerea campaniilor;

Cerc vicios, unde se intra greu si se iese repede;

Cunoasterea semioticii sociale. Semiotica este disciplina care cerceteaz felul n care
funcioneaz comunicarea i semnificarea i.e. relaiile dintre cod i mesaj, dintre semn
i discurs. Unitatea fundamental semiotic este semnul.

Semiotica are trei ramuri:

semantica (sensul cuvintelor i propoziiunilor, avnd ca scop s clarifice n ce msur


sensul i semnificaia noiunilor complexe pot fi derivate din simbolurile cele mai simple
alelimbajului, sprijinindu-se pe regulile sintaxei)

sintaxa (partea gramaticii care studiaz modul combinrii cuvintelor n propoziii i modul
combinrii propoziiilor ntr-o fraz precum i regulile aferente n vederea realizrii comunicrii
ntre oameni)
pragmatica (ramur a lingvisticii, care analizeaz relaia dintre semne i interpretarea lor.)

Dovezi:
-

Natura si calitatea dovezilor;

Sondajele de opinie (credibilitate);

Colaborare economic politic: Consilierii economici creaza profile pentru candidate atunci cand
acestia calatoresc in teritoriu. Aceste profile contin:
-

principalele informatii economice, sintetizate,

aspecte sociale (probleme cu minoritari ex. Rromi, maghiari, etc);

informatii privind forta de munca (grad ocupare, populatie activa, etc);

particularitati ale zonei

Aceste brosuri sunt sinteze, usor de citit de regula cateva pagini, astfel ca pot fi lecturate rapid, iar
politicianul respectiv apare ca si cunoscator al problemelor respective.

Oamenii de afaceri investesc sume mari de bani (ex. PNL 50.000-100000 euro, PSD peste
200.000 euro) pentru finantarea campaniilor, bani pe care trebuie sa si recupereze:
Ex6. PDL: Radu Mazre, prin contractele obinute de la societile Consiliului Local. sponsorii
partidului preedintelui Traian Bsescu doneaz sume extravagante, dar nu prin firmele pe care le
controleaz, ci din propriul buzunar, ca persoane fizice. Ioan Neculaie pare un ilustru necunoscut
printre cei peste 1.000 de donatori ai PD-L i zecile de Niculaie sau Nicolae. Dar nu oricine ar fi
putut scoate din buzunar 170.000 de lei pentru o donaie ctre partid. Construcii Feroviare Braov
este una dintre societile care au - direct sau prin firmele la care este acionar - acces la contractele
pentru infrastructura feroviar. Firma lui Marcel Butuza a luat de curnd un contract de la Ministerul
Transporturilor i Infrastructurii pentru realizarea a 2,7 km de autostrad i reabilitarea a 3,3 km de
drum naional pe centura ocolitoare a Sibiului pentru preul de 9,7 milioane de euro.
PSD: Stefan Viorel, acionar al societilor Navrom Reparaii SRL, Navrom Bac SRL i TTS SA,
care a cotizat suma de 154.000 de lei. Societatea Navrom a beneficiat de multiple contracte cu
societile de stat, ultima izbnd fiind la data de 29 septembrie 2009, cu un contract de 125.267 de
lei la Administraia Fluvial a Dunrii de Jos. Sorin Gabriel Strutinsky este un alt donator de baz la
Constana. Acesta a cotizat la PSD cu 80.000 de lei, dar firmele la care este acionar au beneficiat de
contracte de zeci de milioane de lei cu societile subordonate Consiliului Local Constana i
Primriei
Municipiului
Constana.
Modul Proiect a donat anul trecut 500.000 de lei, la fel ca i societatea SIMCA SA din Alexandria.
Germino SA i Danin SRL au donat cte 300.000 de lei, iar lista donaiilor din cinci zerouri poate
continua. Firmele care au susinut financiar partidele politice n urm cu cinci ani au investit puin i
au cules multe lucrri decontate din bugetul de stat sau bugetele locale. Lucrurile s-au complicat
ntre timp: efortul economic al sponsorilor de partid este acum cel puin dublu, avnd n vedere c
exist mai multe campanii: una pentru alegerile europarlamentare, una pentru alegerile prezideniale
i alta pentru alegerile parlamentare.
PNL: Cardinal Motors, deinut de familia primarului Paul Precup din Mogooaia, a fcut o donaie
de 125.568 de lei, iar pe lista dealer-ului auto apar contracte numeroase cu instituii ale statului, cel
mai important fiind cu Ministerul ntreprinderilor Mici i Mijlocii, Comerului i Mediului de
Afaceri (MIMMC). Pliau Gabriel, care a fost membru n Consiliul de Administraie al Parcului
6

http://www.sfin.ro/articol_17817/cat_castiga_sponsorii_din_umbra_partidelor.html

Industrial Mija, patronat de Fathi Taher. Pentru c a finanat partidul cu 199.000 de lei, nici firmele
lui Pliau n-au stat departe de banii publici, astfel c firma Quartz SRL a beneficiat de contracte cu
CNCF CFR SA, n anul 2006, pentru furnizarea de fiole alcoolscop. Crin Antonescu poate conta i
pe firmele Fedmedia SRL sau Alpedor SRL, din Ploieti, care au virat la PNL cte 250.000 de lei.
Cele dou firme nu s-au remarcat prin contracte bnoase cu statul, dei Alpedor a cotizat n 2007 i
la PSD 150.000 de lei.

CONCLUZII: ECONOMICUL SI POLITICUL MERG MANA IN MANA - DEZVOLTARE


Surse:
- Brian McNair Introducere in comunicarea politica, ed. Polirom, 2007
- http://www.sfin.ro/articol_17817/cat_castiga_sponsorii_din_umbra_partidelor.html
http://www.zf.ro/politica/alegerile-europarlamentare-din-cauza-crizei-care-afecteaza-sponsoriipartidele-nu-prea-mai-au-bani-de-campanie-4351346/
- Gheorghe Ilie Farte Comunicarea politica aspecte generale si ipostaze actuale; ( preluat de pe
http://www.fssp.uaic.ro/prof/seminar_logica/gifarte/papers/argumentum2004-2005cap5.pdf)

Activitatea de lobby se refer la influenarea legitim a deciziilor politice, prin


activiti de comunicare profesionist realizate, care implic expertiz legislativ,
tehnici discursive si abiliti strategice.[1]
Prin lobbying se nelege activitatea unui grup (sau persoan) care ncearc s
determine puterea legislativ sau executiv s adopte o poziie sau s ia o decizie
care s serveasc interesele legitime ale respectivului grup. n plus, prin lobbying
(activitatea de lobby), factorii decizionali -parlamentarii, reprezentanii administraiei
publice centrale i locale etc. - pot beneficia, prin intermediul acestor grupuri, de
expertiza unor specialiti n diferite domenii. Dintr-un alt punct de vedere, lobbyingul constituie un mecanism prin care se menine legtura dintre alegtori i aleii lor,
pe durata mandatului acestora din urm.[2].

Echilibristic ntre lobby i trafic de influen


www.adevarul.ro 11 aprilie 2011, 07:00 | Autor: Diana Opri, Rzvan Sibii (SUA)
http://www.adevarul.ro/actualitate/Echilibristica_intre_lobby_si_trafic_de_influenta_0_460154291.html

Oricine poate influena un act normativ, dar unii o fac transparent i


oficial, n baza unor reguli sau legi, iar alii o fac ilegal, profitnd de
relaii, bani i vid legislativ. Experii susin c nici la nivel naional, dar
nici la Bruxelles, legiuitorii nu au reuit pn acum s traseze o linie de
demarcaie clar ntre lobby i trafic de influen.
Nu suntem n stare s facem lobby fr s facem trafic de influen. Pentru
c nu avem perspectiv i nici specialiti", este de prere Sorin Ardelean,
membru al Asociaiei Internaionale de Relaii Publice i copreedinte al
Asociaiei pentru Iniiative Civice. Linia de demarcaie este greu de trasat,
sunt de acord i lobbyitii, dar i specialitii care militeaz pentru transparena
decizional.
Nici mcar americanii, care au cea mai veche i mai complex legislaie n
domeniu nu se pot luda c au atins perfeciunea, oferind cele mai multe
exemple de corupie. Cel puin din punct de vedere legal, lobbyitii americani
sunt silii s se bazeze strict pe propria putere de persuasiune pentru a
rezolva problemele clientului. Exist o zical: Cel care se angajeaz pe sine
nsui drept avocat are un client idiot. Iar politicile publice sunt mai
complicate. Meseria cea mai veche din lume nu e cea care credei
dumneavoastr. Este lobby-ul. Primul lobbyist a fost arpele din Rai care a
convins-o pe Eva de beneficiile cunoaterii", a explicat, pentru Adevrul",
Nicholas Allard, eful departamentului de lobby al Patton Boggs LLP, firma
care deine recordul de cheltuieli pe astfel de activiti n Washington D.C.
Lobby-ul ca mit legal
Dei majoritatea analitilor politici americani accept argumentul c, n esena
sa, lobby-ul este o practic democratic, armatele de lobbyiti profesioniti
care roiesc n jurul membrilor Congresului nu sunt privite cu ochi buni. ntr-o
democraie, fiecare cetean are dreptul de a vorbi cu legislatorii pentru a-i
convinge s voteze cum vrea el. Problemele apar atunci cnd activitatea de
lobby este asociat cu banii. n SUA asistm la un fenomen de mit legal:
lobbyitii corporatiti exercit influen asupra legislatorilor nu prin fora
argumentelor lor sau prin virtutea faptului c reprezint o mare parte din

electorat, ci datorit faptului c angajatorii lor contribuie cu generozitate la


campaniile electorale ale acestor politicieni", a explicat Joan Mandle,
directorul executiv al organizaiei nonprofit Democraia Conteaz.
Mary Boyle, colega sa de la Cauz Comun, o organizaie-sor, completeaz
tabloul lobbyistului care corupe fr a nclca legea: Lobbyitii au o mulime
de clieni bogai care i ajut s atrag fonduri pentru campania electoral. iatunci, cnd lobbyistul intr n biroul politicianului ca s-l roage s voteze aa
cum vrea el, acesta din urm tie foarte bine cui i datoreaz acele fonduri".
Europarlamentarii sunt prea deschii"
i la nivelul instituiilor de la Bruxelles exist suspiciuni asupra multor
europarlamentari care se las influenai de lobbyiti mai mult dect permite
legea. Dei cazurile celor patru politicieni din PE care au acceptat false
contracte de consultan, printre care i Adrian Severin, este tratat ca unul
izolat, temerile celor care militeaz pentru transparena decizional sunt mult
mai extinse. Vedem o problem n deschiderea cu care trateaz
europarlamentarii marile interese economice i faptul c foarte des propun
amendamente aduse de grupuri de lobby fr o evaluare critic prealabil.
Acest lucru creeaz o problem: un acces inegal al diferitelor grupuri din
societate la nivelul deciziei de la UE. ine de mentalitate aceast intimitate a
europarlamentarilor cu lobbyitii, iar de aici pn la a primi i bani este un pas
foarte mic", a explicat Yiorgos Vassalos, de la Corporate Europe Observatory
(CEO), din Bruxelles.
Crtiele corporaiilor
Unul dintre exemplele elocvente n acest caz este acela al unei directive
europene n domeniul fondurilor de investiii la care au fost depuse zeci de
amendamente. Potrivit lui Vassalos, cele mai multe au avut ca baz
propunerile lobbyitilor care reprezentau companiile interesate, conflictul de
interese fiind vizibil. Dac, de exemplu, ai un europarlamentar care face
parte din conducerea a dou companii direct interesate de aceast directiv,
el nu ar trebui s-i poat exprima votul pentru legislaia care reglementeaz
statutul acestor companii pentru c le protejeaz interesele", a adugat
Vassalos.
Parlamentul European e vulnerabil

ngrijorarea militanilor pentru transparen decizional de la Bruxelles vine i


din faptul c doar la nivelul Comisiei Europene exist reguli care delimiteaz
conflictul de interese, dar la nivelul Parlamentului European nici mcar nite
principii clare. Nu exist reglementri care s trag clar o linie ntre lobby i
trafic de influen. Exist doar un regulament de funcionare al PE care
vorbete doar despre cum ar trebui s se comporte parlamentarii n timpul
sesiunilor de lucru. Registrul de lobby ar trebui s fie obligatoriu, nu voluntar
i s fie comun pentru CE i PE.
Lobbyitii ar trebui s declare sumele cheltuite, conturile la care lucreaz i cu
cine. Astfel am vedea dac un europarlamentar lucreaz pentru o companie
de lobby. Registrul de acum nu este de ncredere, din el lipsind multe
organizaii care ori vor s rmn secrete, ori nu vor s plteasc taxe, ori
nici mcar nu exist legal n Belgia. De exemplu, BP declar c are cheltuieli
de zeci de ori mai mari n SUA dect n Europa. n opinia noastr, diferena
vine din faptul c n SUA sunt obligai s declare toate cheltuielile", a mai
precizat reprezentantul CEO.
Romnia are nevoie de transparen
Specialitii romni n lobby spun c este greu de oprit corupia printr-o lege a
lobby-ului care ar acoperi cel mult doar pe cei care practic aceast activitate.
n opinia Laurei Florea, preedinta Asociaiei Registrul Romn de Lobby, mult
mai util ar fi o lege mai aspr n privina transparenei decizionale. Ceea ce
intereseaz opinia pubic este felul n care se ia decizia. Cum voteaz i ce-l
determin pe politicianul nostru s voteze ntr-un fel sau n altul. Acesta ar
trebui s aib un cod de etic i de comportament, s spun cine l-a
contactat, cu cine s-a ntlnit, cu ce argumente au venit i de ce a luat decizia
ntr-un fel sau altul", a precizat Florea.
Regula se aplic i la cei din administraia public, unde transparena
decizional tinde spre zero. Funcionarul st i se gndete la un proiect de
lege, l pune pe site-ul ministerului i ai 10 zile s-i spui prerea. Se solicit
dezbatere public unde vin i-i vorbesc mulimi de oameni i pres i nimeni
nu se nelege cu nimeni. De cele mai multe ori impactul este foarte mic. De
ce? Pentru c omul cnd a apucat deja s scrie cu experiena lui proiectul
acela de lege va ine la el", a mai explicat preedinta ARRL. Spre deosebire
de Romnia, la nivelul Comisiei Europene, instituia care are iniiativ
legislativ la nivel de UE, elaborarea unui proiect de lege se face dup ce s-a
primit un feedback de la organizaiile interesate. Exist o baz de date, cu
organizaii, persoane, companii, care primesc fundamentul i i spun prerea

nainte ca actul normativ s fie redactat. Apoi, acesta este supus dezbaterii
publice, dar este deja construit pe un feedback", a mai adugat Florea.
Lipsa experienei n activitatea de lobby, att la nivelul militanilor, ct i la cel
instituional face ca Romnia s apar nepregtit la nivel european, mai
spun specialitii. Neavnd o activitate profesional fcut acas, cum am
putea s facem lobby profesionist la Bruxelles? Nu avem experiena proprie a
jocului i din cauza aceasta avem de pierdut. Romnia a avut dou mari
obiective pentru care a fcut lobby: aderarea la NATO i la UE. Dar s-a
terminat cu asta. Problema este c acum nu tim ce s facem, pentru ce s
mai facem lobby", a declarat Sorin Ardelean.

Regulile lui Buzek pentru lobbyiti, indulgente


Prima reacie a preedintelui Parlamentului European Jerzy Buzek n
scandalul "Bani contra amendamente"a fost de a-l sftui pe Adrian Severin s
demisioneze. n urma presiunii mediatice, liderul Parlamentului European a
venit i cu un plan n apte puncte care s transparentizeze activitatea
lobbyitilor, dar i a europarlamentarilor.
Reacia ALTER-EU
(Aliana pentru Transparen care reunete peste 160 de organizaii i grupuri
ale socetii civile) a fost categoric: planul este bun, dar indulgent. Potrivit
acesteia, nu este suficient ca lobbyiti s se nregistreze zilnic i nu anual,
aa cum se ntmpl acum. n loc de aceasta, ALTER-EU recomand ca
Parlamentul s impun fiecrui grup de lobby care solicit un permis de lucru
de un an s precizeze urmtoarele informaii: problemele pentru care
militeaz, numele lobbyitilor, suma cheltuit pentru lobby n Parlamentul
European.
Pasul ctre infraciune
Cel mai faimos lobbyist din SUA este Jack Abramoff care, n 2006, a pledat
vinovat pentru comitere de fraud, dare de mit i conspiraie. De-a lungul a
mai multor ani, el a oferit nenumrator legislatori bani, cine scumpe i sejururi
turistice n schimbul unor voturi favorabile clienilor si. Abramoff a stat n
nchisoare trei ani i jumtate. Dup eliberare s-a angajat la o pizzerie cu un
salariu de 10 dolari pe or. Muli dintre colaboratorii si au ajuns la nchisoare

dup ce lobbyistul a acceptat o nelegere cu autoritile.


- n ianuarie 2011, fostul lider al majoritii Republicane din Camera
Deputailor, Tom DeLay, a fost condamnat la trei ani de nchisoare pentru c
a ajutat o serie de candidai Republicani texani s beneficieze ilegal de bani
provenii din conturile unor companii multinaionale. Politicianul se numr
printre clienii" lui Jack Abramoff.
- Deputatul Robert Ney a primit n 2007 o sentin de doi ani i ase luni de
nchisoare pentru c a solicitat i a primit cadouri ilegale de la o serie de
lobbyiti, printre care i Jack Abramoff.
- n 2005, deputatul Randy Duke" Cunningham a pledat vinovat n faa
instanei pentru luare de mit. El a recunoscut c a primit peste 2,4 milioane
de dolari de la firme cu interese n zona industriei de aprare. Cunningham a
primit o sentin de opt ani i patru luni de nchisoare. Deputaii de la
Bruxelles nu au fost adui n atenia opiniei publice, situaia lor de conflict de
interese fiind permis de Parlamentul European.
- Edward Scicluna, membru n Comisia Economic a participat la elaborarea
unei legi a fondurilor de tip hedge (investiii private i speculative), dei este
preedinte a dou fonduri de investiii ale bncii britanice HSBC.
- Elmar Brok a fost unul dintre negociatorii Tratatului de la Lisabona, dei
lucreaz i pentru Bretlesmann (un trust media din Germania), a crui
conducere aspira la influenarea proiectelor europene.
Sub presiunea unor mari grupuri de interese
Societatea civil i cei care militeaz pentru transparen decizional susin
de mai bine de cinci ani reglementarea conflictului de interese la nivelul
Parlamentului Euopean i a Comisiei Europene. Pn acum, doar cea din
urm instituie are reguli clare pentru membrii ei: fr joburi secundare, iar
activitatea de lobby este restricionat nc un an dup prsirea fotoliului de
un an.
La nivelul PE ns, o clarificare se las ateptat. "Avem aceste probleme de
ceva timp, dar pn acum nu a existat o voin politic pentru a face ceva. S
interzicem lobby-ul i un al doilea job care este n conflict de interese, sunt
cele mai importante aspecte", a explicat Yiorgos Vassalos de la CEO. De ce

nu a adoptat PE regulile de conduit? "E o ntrebare bun. mpreun cu


ALTER-EU i alte organizaii similare am derulat o campanie la ultimele
alegeri europene n care le-am cerut candidailor s limiteze puterea
corporaiilor n politic i s fac lobby-ul mai transparent. Doar 75
parlamentari alei au subscris. Oamenii nu vd c democraia este pus sub
semnul riscului de marile puteri economice. Sperm c incidente ca acesta
vor arata oamenilor c amestecul banilor n politic duneaz democraiei", a
mai precizat Vassalos. Organizaiile de la Bruxelles sper ca n scurt timp s
ntocmeasc un set nou de reguli.
Comitetul de Etic
O alt direcie susinut de CEO este nfiinarea unui Comitet de Etic care s
verifice declaraiile de interes ale europarlamentarilor, dac sunt sau nu n
conflict de interese cu funcia deinut n PE i care s-i poat sanciona pe
cei care ncalc regulile.
13.000 de lobbyiti sunt nregistrai oficial n SUA, numrul acestora fiind cu
aproximativ 2.000 mai mic dect n 2008.
15.000 de lobbyiti i desfoar activitatea la Bruxelles, dar nregistrarea
acestora fiind voluntar, cifra este inexact.
17 foti membri ai Executivului lui George W. Bush au deinut funcii n
companii care fac lobby la guvernul federal. 15 dintre ei au funcii n companii
care fac lobby la ministerul n care au lucrat i ei.
6 comisari europeni din cabinetul Barroso I dintre cei 12 care nu au continuat
n cabinetul Barroso II s-au angajat n sectorul privat.
3,5 miliarde de dolari s-au cheltuit n 2010 pe activitile de lobby la nivel
federal n SUA. Cu zece ani nainte, aceast sum era de doar un miliard i
jumtate.