Sunteți pe pagina 1din 43

Testul nr.

1
Subiectul 1.
1.1 cuvintul criminologie provine de la latineskul crimen ce se traduce ca crima, infractiune, delikt ,
greceskul logos ce inseamna stiinta, ide, in acest sens criminologia poate fi definite ca stiinta care studiaza
fenomenul criminalitatii in ansamblu sau , atit cauzele care genereaza acest fenomen cit si masurile de
prevenire si kombatere.
criminologia- stiinta social ce studiaza fenomenul criminalitatii in ansamblu sau sub aspectul starii ,
structurii si dinamicii sale, al cauzelor si conditiilor care il determina sau favorizeaza , precum si modalitatile
de profilaxie si combatere a acestui fenomen.
criminologia e studiul stiintific al omului delicvent si al deliktului precum si un element sugerat de noua
criminology(reactia sociala impotriva fenomenului criminalitatii)
criminologia o stiinta socio-juridica care studiaza fenomenul criminalitatii in ansamblu sau sub aspectul
carei structure si dinamicii sale , a cauzelor si conditiilor care il genereaza si il favorizeaza precum si
masurile de profilaxie si combatere ale acestuia
criminologia (Rafael garofalo)- e stiinta complexa despre om care studiaza cauzele si remediile comportarii
sale
criminologia(j. leaute)- e stiinta care se okupa cu studiul ansamblului fenomenului criminal
1.2 la baza aparitiei criminologiei se afla atit premise de ordin obiecti, cresterea fortelor de productie,
dezvoltarea proprietatii care ca rezultat sa oglindit in cresterea accentuate a fenomenului criminal,kare la
rindul sau a facut simtita nevoia organizarii pe baze stiintifice a luptei impotriva criminalitatii. Cit premizele
subiective acestea sunt date de ideile unor savant, juristi etc in perioda revolutiilor burghezo-demokratice. In
rindurile acestora se inskriu socialistii utopiei primitive, iluministii, demokratii revolutionari si socialistii
utopiei tarzii.
1) Socialitii utopiei primitive sunt reprezentai de Thomas Morus i Thomaso Campanella
Thomas Morus n renumita sa lucrare despre insula imaginar Utopia' (loc care nu exist), pune n lumin
cauzele criminalitii ornduirii feudale i protesteaz contra pedepsei cu moartea si celor corporale.
Referindu-se la criminalitate arat c acest fenomen i are originea nproprietatea privat Condamnnd
represiunea,a evideniat importana msurilor educative aplicate condamnailor, n scopul reintegrrii lor
sociale
Iluminitii. Sub influena iluminitilor criminologa a nceput s se constituie ca o preocupare distinct a
spiritului uman.Au teza potrivit creia infracionalitatea i are originea nmizerie, ignoran i nedreptate
social n viziunea lui Montesquieu sarcina principal a omului de tiin este s determine principiile
generale obiective pe care se situeaz pentru a studia raional evenimentele, oamenii i lucrurile.
Un prim principiu definitoriu "nullum crimen nulla poenasine lege",se gsete n doctrina lui Montesquieu
n prelungirea teoriei separaiunii puterilor n stat, puterea judectoreasc fiind chemat s aplice legea, nu
s-o creeze.
Un al doilea principiu const n aceea c legile penale speciale nu sunt eterrne sau absolute, ci relative,
acestea fiind limitate n aciunea lor asupra criminalitii n timp i spaiugeografic.
Fiecrei categorii de crime trebuie s-i corespund penaliti pe msura gradului de pericol social"
Al patrulea principiu formulat de Montesquieu ar trebui s domine securitatea societii contra
criminalitii i anume: "legea statului nu trebuie s provoace nfricoarea oamenilor, ba chiar sadmit din
partea cetenilor o iertare fa de infractori

3) Democraii revoluionari au fost acei care au luptat pe baricadele revoluiilor burghezo-democratice.


Marat - om politic deosebit, a sesizat legtura dintre criminalitate i ornduirea existent, precum i
caracterul de clas al criminalitii.
Radicev, s-a ocupat de determinanii criminalitii sub aspecte fenomenologice cu referire la cauzele i
condiiile acestui fenomen, precum i la personalitatea infractorului, utiliznd pentru prima dat metoda
statistic.. Comun pentru toi democraiirevolutionari a fost faptul c ei au sesizat, c sursa criminalitii
rezid n existena proprietii private.
4) Socialitii utopiei trzii .Saint-Simion accentua influena factorilor economici asupra comportamentului
uman, ca factori criminogeni decisivi. In asemenea mod el relev caracterul de clas al criminalitii, iar
cauza principal a fenomenului infracional se afl n forma proprietii private.
Charles Fourier la cauzele criminalitii mai relev: diferena dintre sat i ora; dintre munca fizic i cea
intelectual; diferenierea de venituri ntre oameni i ca rezultat creterea fenomenului criminalitii
Robert Owen este i el de prere c izvorul criminalitii se afl n proprietatea privat. Criminalitatea ar
putea fi lichidat doar ntr-o societate care sa aib la baz proprietatea comun, o munc comun i o
repartiie a bunurilor dup necesiti. El este considerat ca fiind precursor al "socialismului tiinific".
1.3 constituirea criminologiei ca tiin, iar acest lucru s-a produs n trei etape decisive;
- Prima etap e marcat de activitatea celebrului medic militar italian Cesare Lombroso (1835-1909), care n
baza unei sinteze creatoare, mbogit de propriile sale cercetri, a publicat n anul 1876 lucrarea intitulat
"Omul delincvent" ("L'Uomo delinquente"), n care susine c ar fi gsit imaginea - model a infractorului,
descriindu-1 ca pe o fiin predestinat s comit crime datorit unor stigmate fizice i psihice nnscute.
C.Lombroso a mai fost supranumit i creatorul antropologiei criminale (unii autori -1 definesc i ca printe
al criminologiei antropologice)}
A doua etap este legat de activitatea profesorului de drept i sociologie Enrico Ferri (1856-1929), care n
lucrarea sa "Sociologia criminal", aprut n a. 1881, analizeaz rolul factorilor sociali n geneza
criminalitii, motiv pentru care a fost considerat ntemeietorul criminologiei sociologice.
A treia etap, care aduce de fapt i consacrarea termenului n cercetarea fenomenului criminalitii este
marcat de activitatea magistratului Raffaelo Garofalo (1851-1934), a crui celebr lucrare intitulat
"Criminologa", apare la Napoli 2 n anul 1885. Autorul ncearc s depeasc graniele cu care se
confrunt criminolog' \ n secolul al XIX-lea. Anume anul 1885 a fost considerat de ctre marea majoritate a
criminologilor ca reprezentnd momentul naterii criminologiei ca tiin.
Subiectul II
2.1 personalitatea infractorului (r.m.stanoiu) reprezinta sinteza trasaturilor bio-psiho-sociale cu un inalt
grad de stabilitate si care sunt defenitorii pentru acel individ care cu vinovatie a comis o fapta ce prezinta
perikol social si e prevazut de legea penala
personalitatea infractorului-(gh.mateut) reprezinta ansamblul trasaturilor bio-psiho-sociale ale omului,care,
la un moment dat , e marcat de stigmatul juridic al komiterii unor fapte prevazute de legea penala
Personalitatea infractorului- ansamblul trasaturilor individuale bio-psiho-socio-culturale , precum si
totalitatea calitatilor sociale ale omului, care in corelatie cu alte conditii impersonale determina comiterea
unei fapte prevazute de legea penala
2.2 Structura psihologic a individului nu poate fi neleas fr infrastructura biologic pe care ea se
cldete i n afara suprastructurii sociale n care ea se integreaz.
Pentru caracterizarea personalitii se utilizeaz particularitile psihice centrale, i anume:

temperamentul;
caracterul;
aptitudinile;
inteligena.
Aceste particulariti psihice iau parte nemijlocit la constituirea personalitii infractorului, ele formnd
ansamblul nsuirilor, strilor i proceselor de natur subiectiv ale individului, determinate de mecanismele
sale cerebrale i de interaciunea acestora cu lumea nconjurtoare.
Temperamentul. Din cele mai vechi timpuri s-au fcut ncercri de a face o distincie ntre indivizii umani i
de a gsi unele nsuiri comune, care iar ntruni n tipuri, facilitnd cunoaterea fiecrui om n parte. n
calitate de criteriu de tipolologizare a fost aleas latura dinamico- energetic a personalitii, manifestat n
comportament. Una din primele tipologii cunoscute n prezent este cea creat de Hipocrate:
coleric ' (puternic, excitabil, exploziv, nestpnit);
sangvinic (rapid, optimist, vioi, mobil, echilibrat);
flegmatic (lent, rigid, rezistent, capabil de mult stpnire);
melancolic (sensibil, pasiv, uor inhibabil).
n secolul XX unii criminologi au alctuit tipologii complexe, lund drept baz asemnrile corporale,
biometrice i incidenele statistice ale patologiilor psihice. Aa, E. Kretschmer distinge trei tipuri
fundamentale:
picnic, avnd statura medie, fa rotund, gt scurt i gros, torace slab i bombat, pntece rotund,
comunicativ, extravertit, emotiv, mimic i gesturi vii, expresive;
astenic (leptozom) cu statur nalt, slab, cu umerii drepi, fa prelungit i triunghiular, burt tras, piele
uscat i anemic, rezervat, taciturn, interiorizat, puin comunicativ;
atletic, avnd o statur medie, musculatur dezvoltat, uneori puternic fizic, torace larg, corp puternic, lent
n gndire, conservator, autoritar, organizat, gesticulaie i mers ritmic.
De aici putem s crem nite portrete ale tipului de sistem nervos,acestea nefiind, ns, stricte:
colericul - energic, impulsiv, agitat, plin de iniiativ, avnt, nestpnit, predispus spre agresivitate, exagerare,
crize nervoase, iritare;
sangvinul - activ, echilibrat n sentimente, expresiv plastic, comunicativ, adaptiv, rezistent, echilibrat psihic n
situaii dificile, dar are dificulti n fixarea scopurilor, meninerea intereselor i persistena n aciuni i
sentimente;
flegmaticul - calm, cu un echilibru afectiv, sentimente durabile, rbdtor, capaciti de munc cu migal,
atenie, pruden, nclinat spre rutin, indiferent la cele ce se ntmpl n jur, are o voin slab, predispus
spre lenevie;
melancolicul - capacitate redus de munc, lipsit de rezisten, emotiv, foarte prudent, dependent de grup,
ordonat, capabil de a realiza activiti migloase, profund i temeinic n sentimente, n anumite circumstane
nefavorabile poate deveni retras i tensionat.
Unii cercettori' au ajuns chiar s remarce o concordan ntre tipul de temperament i desenele papilare. Se
ntlnesc trei tipuri de desene papilare: spiral, nod i arc. La colerici predomin "spiralele", n
proporie de 70%, restul 30% fiind "noduri". La sangvinici situaia este diametral opus - 70% "noduri" i

30% "spirale". Dac pe toate degetele se ntlnete "nodul", putem vorbi despre un temperament flegmatic,
iar
dac la un singur deget ntlnim un "arc", atunci avem un temperament
melancolic.
Intr-o form pur temperamentul poate fi gsit la copiii n vrst de 10-12 ani, adic atunci cnd nc nu s-a
format capacitatea de reglare contient a comportamentului.
Desigur, tiina contemporan pe lng aceste patru temperamente de baz a mai stabilit prezena a nc
circa 72 de temperamente, dar acestea prezint un alt obiect de studio Caracterul este o totalitate a
nsuirilor psihice i morale al individului uman manifestate n comportamentul i aciunile sale, n
atitudinile i poziia sa fa de sine, fa de alii, fa de societate i fa de valorile unanim recunoscute ale
acesteia.
Sau, caracterul este o sum de particulariti individuale n raport c relaiile pe care subiectul le ntreine cu
lumea exterioar. La aces conglomerat de particulariti contribuie: motivaia, trebuine sentimentele
superioare, convingerile morale, aspiraiile, idealurile,concepiile despre lume i via etc.
Caracterul este nucleul personalitii, unde se concentreaz ntreaga individualitate psihic i moral a
persoanei, iar dup cum trsturile caracterului se manifest fa de lumea nconjurtoare se disting
urmatoarele caractere:
extravertit (exteriorizat) i introvertit
La fel, n structura caracterului se disting trsturi volitive: perseveren, hotrre, independen, curaj,
insisten sau nehotrire dependen, ncpnare etc. n sfrit, distingem trsturi:
afective - pasionare, sentimentalism, indiferen, inexpresivitate etc;
intelectuale - curiozitate, inventivitate, experien, nvare etc;
sociale - altruism, comunicativitate, iniiativ, sau egoist nencredere etc.
Toate aceste trsturi se afl n strns concordan, determinn profilul irepetabil i unic al omului.
Caracterul este influenat de condiiile socio-istorice de formare a personalitii, de modelele cultural
acceptate n societate, de grupul de apartenen al persoanei etc.
Intre temperament i caracter exist o strns legatura. Temperamentul cuprinde manifestrile
dinamice ale personalitii, iar caracterul - relaia cu lumea interioar i cu ambiana. Temperamentul,
totodat, determin anumite trsturi ale caracterului, care se fundamenteaz pe calitile
neurofiziologice ale individului unam suportnd n permanen un control social. De aici, pot fi evideniate
mai multe tipuri de caracter:
-tipul armonios - adaptabil la mediu, pozitiv fa de cerinele sociale cu autoapreciere real, sociabil,
optimist, principial etc;
-tipul conflictual cu ambiana - impulsiv, nereinut,
comunicare, egoist, lipsit de compasiune etc.;

se supraapreciaz, cu capaciti atrofiate de

-tipul cu conflicte interne - nu poate armoniza raportul dintre social i personal, se subapreciaz, afectat de
nevroze sau chiar de stri patologice grave etc.;
- tipul influenabil - lipsit de opinii, principii, dependent de grup, uor influenabil, fr de iniiativ.
Aptitudinile reprezint categoria nsuirilor psihice care determin capacitatea omului de a realiza anumite
performane n activitatea profesional. Aptitudinile pot fi:
. nnscute;

. dobndite pe parcursul vieii.


Chiar de la natere omul posed un anumit capital ereditar, care, ns, se afl n germene i nu determin
complet profilul personalitii. Pentru dezvoltarea acestor aptitudini este nevoie de nvarea i dobndirea
deprinderilor de realizare a activitilor psihice, lucru ce poate fi obinut pe parcursul maturizrii
organismului i a sistemului psihic
O alt clasificare a aptitudinilor ar fi cea n:
aptitudini elementare, ce in de formarea reprezentrilor, ale gndirii, imaginaiei, voinei, ateniei etc.
aptitudini complexe - reuniuni ale celor elementare: capacitatea de acumulare a cunotinelor, inteligena,
spiritul de observaie. Aa, aptitudinile muzicale ntrunesc capacitatea auditiv, inclusiv auzul muzical,
armonic, intern, simul ritmului, memoria i imaginaia muzical.
La rndul lor, aptitudinile complexe pot fi:
generale - utile n toate domeniile, fiind caracteristice majoritii indivizilor;
-speciale - se manifest doar la anumii indivizi umani n domenii resrnse de activitate: scriitori, pictori,
muzicieni etc Acestea suntaptitudini creative (talent), indivizii posednd viziuni noi, creative, neobinuite. Tot
la aptitudinile speciale se atribuie i genialitatea - capacitatea viziunilor i realizrilor epocale
Este cert faptul c realizarea individului depinde i de instincte, striafective, pasiuni etc.
In concepia unor autori instinctul este un sentiment periferic ceapare foarte des mai puin ca o cauz dect
ca o ocazie. Instinctul i trageaceast caracteristic din trebuina care i este instrumentul imediat. Ca i
trebuina, instinctul apare cu att mai independent fa de stimulul periferic cu ct excitabilitatea proprie a
organismului, n momentul n care acestea se manifest, este mai mare.
Prin aceasta, instinctul, conservator al trecutului, se distinge pe rnd de obinuin, creatoare de viitor, i de
reflex, instrument al prezentului.
Strile afective, la rndul lor, n msura n care determin plcerea ori durerea, stau la baza formrii
sentimentelor. Reprezentarea plcerii poate s mping ctre un obiect, dup cum reprezentarea durerii
poate s ndeprteze. Astfel se nate atracia fr plcere, sau dragostea, i aversiunea fr durere, sau ura.
In sfrit, pasiunea este o afeciune prin care persoana afectat este antrenat la acte pentru care ea nu se mai
consider cauza integral.
Inteligena. Un factor psihic important n etiologia crimei este capacitatea de judecat i nivelul mintal al
criminalului. Inteligena; contribuie la: rezolvarea problemelor, adoptarea deciziilor, alegerea
comportamentului n fiecare situaie concret, alegerea mijloacelor pentru atingerea scopului, anticiparea
rezultatelor, posibilitatea de autocontrol, autoevaluare, autoorganizare.
Inteligena este o aptitudine care evolueaz i se dezvolt prin nvare pe parcursul vieii. Ea poate fi
caracterizat prin trei dimensiuni:
profunzime - operaie a gndirii ce permite identificarea, memorizarea, evaluarea, diferenierea etc;
amplitudine - produs al gndirii ce implic posibilitile omului de a examina totul n ansamblu, precum i a
analiza detaliile, a clasifica, sistematiza, a transforma raporturile;
volum sau coninut al gndirii: simbolic, semantic, comportamental etc.
Inteligena joac un mare rol n procesul de afirmaie profesional i social. Conduita criminal, la fel,
depinde de mprejurrile de via, de capacitatea de gndire, de prevederea consecinelor ce apar n cazul
svrsirea unei infraciuni. Totui, criminalul nu se gndete, ori se gndete prea puin, la pedeapsa ce

urmeaz comiterii infraciunii i altor consecine. Studiile psihologice au dovedit c majoritatea criminalilor
n-au prevedere, n-au gndire, fiindc n-au nivelul de inteligen necesara deprinderii mintale a faptei ce o
svresc.
Msurarea inteligenei poate fi efectuat prin tehnici i teste psihologice, printre cele mai rspndite fiind
cele ale lui Wechsler, Eysench, Sarkov, Amathauer. Coeficientul de inteligen (IQ) este un raport ntre vrsta
mintal i cea cronologic, iar n mod normal deficiena mintal ncepe sub 70, pe cnd inteligena superioar
este mai mare de 130.n sum, temperamentul, caracterul, aptitudinea i inteligena formeaz anumite
trsturi psihologice criminalului.
Trsturi psihologice specifice criminalului
distingem cinci trsturi psihologice specifice, caracterizate prin anumite tendine, i anume:
Egocentrismul;
labilitatea;
agresivitatea;
indiferena afectiv;
indiferena moral.
1) Egocentrismul este o trstur a persoanei, ce se caracterizeaz prin tendina de a raporta totul la propria
persoan. Astfel, criminalul i face o imagine pozitiv despre sine, considerndu-i propria persoan ca
"centrual universului", punct de reper pentru toate sentimentele, emoiile sale. El se rupe de realitatea
nconjurtoare i cade n subiectivism, dezvoltndu-i sentimentul exagerat de afirmare proprie, iar cnd
acesta nu reuete, se dezvolt mnia i invidia pentru cei din jur. Aa, se ajunge la sentimente de frustrare,
disperare, orgoliu, vanitate care l mping la izolare sau la conflicte cu semenii. n multe cazuri egocentrismul
se poate asocia cu egoismul, care nseamn punerea intereselor proprii mai presus de cele ale altor oameni i
a societii, n general; lipsa sentimentului de simpatie si de generozitate pentru ali oameni. Rolul
egocentrismului, combinat cu cel al egoismului, n declanarea i trecerea la actul criminal, este foarte
mare. Tendina egocentrist (i egoist) este mai puternic i nvinge orice alt tendin de opunere sau de
reinere de la crim. Frica de pedeaps este mai mic dect dorina de afirmare de sine i soluionare a
intereselor proprii.
2) Labilitatea. Denumirea provine de la cuvntul de origine latin "labilis", ce ar nsemna n traducere
direct "a se ine ntr-un fir de pr", "a fi gata s cad", "a fi gata s se rup". Structura psihic labil este
o structur slab i nestatornic. Posesorul acesteia are o voin i o putere de stpnire slab. J. Pinatel 1
arat c structura labil poate fi privit din mai multe unghiuri de vedere:
criminalul are o prevedere redus i nesigur;
posed o influienabilitate i sugestivitate pronunat;
poate lua hotrri pripite, ulterior abandonate;
relaiile de tovrie i prietenie cu ali oameni sunt schimbtoare i trectoare;
criminalul-labil este ca un lichid fr form i care va lua forma vasului n car se toarn.
3) Agresivitatea. Reieind din situaia c majoritatea infraciunilor se comit prin aciuni (jaf, tlhrie, omor
etc), adic, n mare parte prin acte agresive, rolul agresivitii infractorului joac un rol important.
Agresivitatea (de la latinescul "ad gresus" -"a aciona fa de cineva cu o intenie ostil") este o form de
manifestare a unei tendine existente n lumea animal i cea uman, anume tendina combativ, de
1

nlturare a piedicilor i obstacolelor ce intervin n momentul satisfacerii unor trebuine. n situaia cnd se
satisface nevoia de foame, sete, aprare de un pericol, agresivitatea este util n limitele necesare. n cazul
comiterii de crime, ns, agresivitatea depete toate limitele, utilizndu-se n scopuri antisociale.
Agresivitatea poate fi de mai multe feluri:
autoagresivitate (automutilare pentru a scpa de ncorporarea militar);
agresivitate fiziologic (are loc atunci cnd se aplic fora fizic a omului pentru atingerea unor scopuri);
agresivitate patologic (se ntlnete n cazul bolnavilor psihopai i psihotici);
- agresivitate ocazional (este spontan, ntlnindu-se n special n cazul unor conflicte interumane).
Studiindu-se mecanismele fiziologice i emoionale ale agresivitii, s-a constatat c ea intensific i
agraveaz fapta ce se comite prin ajutorul agresivitii nct, uneori devine greu de stpnit i de controlat.2
4) Indiferena afectiv, stare fizico-psihic ce const n absena unor emoii i sentimente de prietenie,
tovrie,
simpatie
fa
de
ali
oameni.
Se subneleg sentimentele i emoiile de participare la bucuria i durerea altuia, dar mai ales o sensibilitate
moral, ce ar permite distingerea ntre ce este bine sau ru pentru altul.
Aceast trstur important a criminalului de lips a strilor afective a fost dezvluit de criminologa
clinic. Este o trstur care genereaz sau favorizeaz comiterea de infraciuni. Cnd lipsete sentimentul de
mil fa de victim, fa de durerea i suferinele ei, criminalul nu mai ntlnete nici o piedic emotivmoral i trece la svrirea infraciunii.
De regul, la muli criminali persist o rutate i o cruzime real, ei fiind reci sub aspect afectiv fa de
semenul su. Indiferena afectiv este o trstur a omului care se comport fr a avea emoii i nclinaii
altruiste capabile de a-1 reine de la crim.
Originile indiferenei afective pot fi att un deficit bio-constituional motenit, ct i de ordin educativ i de
mediu social. Fie c perversiunea criminalului izvorte din plcerea morbid ce i-o provoac suferina
altuia, fie c n familiile lor de natere prinii au avut aptitudini i comportamente dure, violente fa de
copii sau ali membri ai familiei.3
5) Indiferena moral sau insensibilitatea moral este o problem discutat din cele mai vechi timpuri.
Anume, s-a discutat mult c un criminal nu se poate opri de la comiterea crimei de teama pedepsei prevzute
de lege. C. Beccaria n celebra sa lucrare "Despre infraciuni i despre pedepse" scria: "Este mai bine s
previi crimele dect s le pedepseti, pentru c acesta este scopul final al oricrei legi bune. Vrei s previi
crima? Verific dac legile sunt simple, clare i c ntreaga for a naiunii e unit n aprarea lor; verific
dac legile nu favorizeaz categoriile sociale, verific dac oamenii se tem de legi i nu se tem de nimic
altceva. Teama de legi este salutar, dar fatale i fertile pentru crim sunt temerile unui om sau altul."
Criminalul, dac ar prevedea c pedeapsa implic un ru mai maredect avantajul obinut din crim, dac
ar acorda atenie evitrii pedepsei care l ateapt, el s-ar opri, posibil, de la crim, dar aceste elemente sunt
slab dezvoltate la criminal. Cel de svrete infraciunea este preocupat mai mult de aspectele concrete ale
comiterii ei, de tergerea urmelor i luarea msurilor n privina ascunderii bunurilor.
Cu timpul, n criminologie i psihologie (psihiatrie) au aprut un ir de termeni ce deriv din indiferena
moral: sensibilitatea moral, nebunia moral etc. Importante merite n aceast materie le-a avut R.
Garofalo, care face distincia ntre nebunul moral i insensibilul moral. Primul se caracterizeaz prin aceea
c triete o plcere anormal n timpul comiterii crimei, pe cnd insensibilul moral este lipsit de repugnanta
interioar fireasc care reine de la crim, existent la oamenii oneti i la oamenii cu sim moral.
2
3

Soii Glueck observ i ei c sensibilitatea moral, la oamenii predispui spre crim, este slab dezvoltat,
fiindu-le caracteristic nclinaia spre distrugere.
2.3 pe linga unii factori de ordin endogen cit si exogen cum ar fi familia, coala, locul de munc
(profesia), starea civil, organizarea timpului liber, influena negativ a mijloacelor de informare n mas,
specificul naional, religia i toxicomania exista si factori de ordin specific in contribuirea personalitatii
infractorului, cu ar fi:
nstrinrea (alienrea) n procesul formrii personalitii infractorului
Cea mai tipic form de manifestare negativ n planul comportamentului este considerat fenomenul de
nstrinare (alienare).
nstrinrea (alienrea) are loc atunci cnd individul se ndeprteaz de mo dul normativ recunoscut i
accepta ca normal, datorit dificultilor de integrare n sfera relaiilor sociale.
Aceast form de manifestare este o consecin a influenelor sociale negative care intervin pe parcursul
procesului de socializare, prin convertirea persoanei spre criminalitate i se manifest ca un factor general de
perturbare a factorului uman. nstrinarea este principala condiie i component a conduitei antisociale. Ea
este, n acelai timp, etapa de tranziie de la comportamentul social normal la comportamentul antisocial.
Conduita antisocial, ca form de exprimare a formei de nstrinare (alienare) a individului, se
caracterizeaz prin aceea c l ntoarce pe individ mpotriva societii i a valorilor ocrotite prin sisteme
normative, pe calea convingerii, deprinderii i opiunii contrare societii
Starea de nstrinare se poate exprima pe trepte i etape: de la simple abateri i contestri nepermise de
normele generale de convieuire social, pna la diverse infraciuni cu diferite grade de periculozitate social.
Aceast stare de antisociabilitate se caracterizeaz prin aceea c l fac pe individ s se ntoarc prin
convingeri, deprinderi i opiuni mpotriva societii nsi i a valorilor ocrotite de sistemele sale normative.
Diferenierea claselor sociale determin existena unor raporturi contradictorii ntre acestea. n aceast sfer
de raporturi, nstrinarea apare mai ales datorit contradiciei dintre egalitatea oamenilor, care este doar
declarativ. n realitate exist o inegalitate enorm n privina repartiiei produsului social. Aceast
inegalitate determin apariia unor forme de inechitate social, fac ca unele grupe sociale s ocupe o poziie
dezavantajoas din punct de vedere material i social, manifestnd, n consecin, atitudini negative
Formarea personalitii infracionale prin frustrare. Frustrarea este o reacie general de nemulumire a
unor categorii de
persoane. Starea de frustrare apare i se intenific n condiiile schimbrilor sociale, avnd un efect
destabilizator i traumatizant i pot conduce la modificarea personalitii indivizilor.
Cele mai frecvente cauze sunt_dezamgirea, izolarea etc, toate ca urmare a fenomenelor de respingere, de
marginalizare social, profesional i individual. Toate acestea reprezint o reacie general de nemulumire
Dei frustrarea nu este identic cu nstrinarea (alienarea), ea este strns legat de aceasta i poate exprima
una din cauzele i componentele psihice ale nstrinrii. Dac, ns, nstrinarea (alienarea) se poate constitui
i n lipsa unor procese de frustrare, atunci frustrarea nu se poate dect printr-un fenomen de nstrinare, ca
un proces n lan de transformri succesive, debutnd cu un eec i finaliznd printr-o ripost de tip
conflictual.
Personalitatea infracional i inadaptarea.
Personalitatea infractorului este produsul unei socializri defectuoase au insuficiente i constituie doar o
verig n lanul cauzal. Aceast personalitate, format n condiii defavorabile, nu-conduce n mod inevitabil
la comiterea crimelor, ci numai asociat cu anumite mprejurri concrete de via ar favoriza trecerea la act,
n urma unui proces psihic dealegere contient a individului. Potrivit acestor concepii, ceea ce deosebete
Infractorul de noninfractor nu sunt nici particularitile biopsihice, nici aciunile ntmpltoare de scurt

durat, ci ntregul drum pe care l parcurge individul n raport de natura cauzelor care convertete individul
spre conduita antisocial se nscrie i inadaptarea la cerinele sociale impuse de formarea unei personaliti
normale
Unii autori4 disting inadaptarea absolut i inadaptarea relativ,utiliznd i unele concepte legate de
fenomenul de inadaptare, ca cele de"slab adaptare ", "adaptare dificil " sau "inadaptabilitate "
Formarea personalitii infracionale prin nvare
Numai examinarea condiiilor concrete n care individul se dezvolt, a influenelor pe care le sufer n
procesul socializrii poate explica de ce sub influena acelorai condiii generale conduita antisocial apare
numai la anumite persoane
Cercetrile criminologice au relevat numeroase cai i forme de nvare a comportamentului infracional,
accentuindu-se calitatea negativ a vieii de familie, a mediului colar i stradal, a grupului de anturaj, pe
calitatea slab a locului de munc, pe influena negativ a unor factori din mediul socio-cultural.
Modalitatea nvrii vizeaz sfera cea mai larg i comun de infractori care nu au ajuns la dobndirea unui
model de comportament antisocial din cauza incapacitilor lor de adaptare, ci din cauza nvrii altui
model
Dintre multiplele forme de nvare a comportamentului infracional evideniem:
familia;
coala;
locul de munc (profesia);
micromediul (mai ales grupul de anturaj);
macromediul (influena mediului social la nivel global).
Micromediul s-a constatat c de cele mai multe ori criminalul nu are relaii sociale trainice, uneori fiind un
individ izolat
i singur. Criminalul i caut o anumit societate i anume grupurile de riminali. El consider c printre
astfel de indivizi se simte mai acas. n plus, el adopt i nva felul de via i de comportare ale acestor
grupuri
Macromediul
Inf]luenta mediului social la nivel global se amplific i datorit integrrii internaionale, ce a luat amploare
njiltimele decenii
Direcia formelor violente din cultur, unde sunt artate scheme violente pe care cultura le propune ca
soluii pentru anumite stri conflicruale: lupta pentru putere n orice domeniu, mentalitatea bazat pe cultul
violenei, lupta general pentru existenta uman etc.
Subiectul III
3.1 Resocializarea -este un proces educativ, reeducativ i de tratament aplicat persoanelor condamnate penal,
prin care se urmrete readaptarea infractorilor la sistemul de norme i valori general acceptate de societate,
n scopul reintegrrii sociale aacestora i prevenirii recidivei.
Procesul de resocializare are urmtoarele caracteristici:
vizeaz persoane care au svrit deja o infraciune;
4

are drept scop imediat prevenirea recidivei, fiind, n acest sens, o component a prevenirii speciale;
constituie un demers social realizat n mod tiinific de personalul special calificat n acest scop.
Metodele resocializrii sunt: educarea, reeducarea i tratamentul.
Educarea vizeaz, n special, infractorii a cror personalitate a suferit o socializare negativ", asimilnd
norme i valori contrare celor general acceptate de societate.
Reeducarea se adreseaz infractorilor a cror personalitate a suferit o inadaptare la sistemul de norme
menionat.
Educarea i reeducarea se realizeaz prin diverse modaliti att teoretice, ct i practice, prin care se
dorete ca infractorii s dobndeasc respectul pentru oameni i lege, pentru munc, pentru calificarea ori
recalificarea lor profesional etc.
Tratamentul de resocializare se efectueaz prin metode terapeutice apreciate a fi adecvate (medicale,
pedagogice, psiho- terapeutice, psihanalitice etc), urmrindu-se remodelarea personalitii infractorului,
ameliorarea tendinelor saler eacionate, rennoirea motivaiilor care i anim interesele i modificarea
atitudinilor acestuia, n scopul reintegrrii sociale prin adaptarea la mediul sociocultural1.
Implicnd abandonarea unui mod de via i adoptarea altuia, resocializarea presupune o rupere complet
cu trecutul", uncontrol instituionalizat, exercitat n anumite stabilimente de profilcare presupune:
restructurarea profund a personalitii individului care a comis un delict, n ideea prevenirii repetrii unor
noi acte delincvente;
asigurarea unor condiii de via compatibile cu demnitatea uman i n conformitate cu normele
comunitii;
restabilirea din mers" a rolurilor jucate de delincvent n viaa social, prin ncadrarea lui treptat ntr-o
reea normal de relaii cu comunitatea social din care a fcut parte (familie, coal, prieteni, vecini, colegi
de munc etc.)
Realizarea unei resocializrii normale i eficiente a individului este condiionat de o serie de factori, dintre
care cei mai importani sunt:
factorii care definesc caracteristicile i elementele specifice ale instituiei n care se deruleaz procesul de
resocializare (centru de reeducare, stabiliment semideschis, penitenciar, instituiemedical-educativ etc);
factorii care definesc individualizarea sanciunii i durata acesteia, precum i msurile de asisten social,
educativ i medical, adoptate n funcie de personalitatea fiecrui delincvent.
In funcie de aceti factori resocializarea infractorului se face
n dou etape:
n timpul executrii pedepsei penale (cu sau fr izolarea de societate);
dup executarea sanciunii penale.
3.2 Diagnosticul criminologie este cea mai important latur a criminologiei clinice, deoarece constatarea
corect i stabilirea diagnozei bolnavului" social vor permite elaborarea fr ntrziere a pronosticului i
tratamentului infractorului.Pentru a realiza i formula un diagnostic ct mai real, este necesar s se
parcurg trei etape succesive:
aprecierea capacitii infracionale;
evaluarea inadaptrii sociale;

aprecierea strii de periculozitate.


1) Aprecierea capacitii infracionale - presupune stabilirea trsturilor psihologice din care este format
personalitatea orientat antisocial. Acest grup de caracteristici pot fi stabilite prin compararea indicilor
bio-psihologici cu cei sociali. Primii pot fi obinui n urma examenului medico-psihologic, iar cel de-al doilea
grup de indici - n cadrul unei anchete sociale. Astfel, pe de o parte, sunt puse n eviden aa trsturi
specifice ca agresivitatea, egocentrismul, indiferena afectiv etc.
2) Evaluarea inadaptrii sociale - reprezint cea de-a doua etap important a diagnosticului criminologie.
Fiecare individ are in anumit nivel de dezvoltare a aptitudinilor fizice, psihice i profesionale, iar n final
tinde spre un anumit statut social. De regul, vor deveni criminali persoanele mediocre, dar cu aspiraii care
depesc posibilitile lor reale. Acetia vor avea un comportament inadecvat i vor fi respini de mediul
social nalt n care au nimerit ntmpltor sau n virtutea unor circumstane de hazard.
3) Aprecierea strii de periculozitate - vizeaz o sintez a primelor dou etape: a capacitii infracionale i a
inadaptrii
sociale,
prin
aprecierea
gradului
de
intensitate
al
fiecrei
laturi.
Aa, de exemplu, cnd capacitatea infracional este foarte puternic, iar adaptibilitatea este foarte bun,
putem obine cea mai grav form a pericolului social n persoana infractorilor cu gulere albe"'.
In sfrit, o importan aparte a studierii diagnosticului criminologie reprezint faptul c acesta servete
drept baz pentru o alt etap - a pronosticului social. Pronosticul social este a doua faz a criminologiei
clinice n care starea de periculozitate de moment a unui infractor trebuie combinat cu situaiile probabile
n care subiectul va evolua n viitor.
3.3 Dup formularea diagnosticului i a pronosticului vine eventualul tratament. Tratamentul de
resocializare a infractorului urmrete modelarea personalitii acestuia, ameliorarea tendinelor sale
negative, rennoirea sferei motivaionale, schimbarea comportamentului i a atitudinilor, n scopul prevenirii
recidivei i facilitrii reintegrrii sociale posteondamnatorii.
Tratamentul de resocializare poate fi aplicat fa de persoanele care execut o pedeaps privativ de
libertate, dar i n cazurile cnd pedeapsa se desfoar n mediul liber (de exemplu, infractorul a fost
condamnat la munca neremunerat n folosul comunitii). Indiferent de situaie, este necesar colaborarea
infractorului la transformarea propriei personaliti. n evoluie de aceast colaborare, tratamentul va fi
individualizat i bazat fie pe metode terapeutice, psihopedagogice, psihologice, psihanalitice etc.
Cea mai rspndit metod de tratament n criminologa occidental, bazat pe criminologia clinic, este
psihoterapia. Aceast metod cunoate mai multe sub-metode, dintre care cele mai cunoscute sunt:
1) psihoterapiile individuale, i
2) psihoterapiile colective.
Din lista psihoterapiilor individuale fac parte:
psihanaliza,
psihoterapia raional.
Psihanaliza - vizeaz identificarea motivelor incontiente ale tulburrilor i dezechilibrelor sufleteti specifice
infractorului.
Pentru ca acestea s fie nlturate ori mcar controlate, ele trebuie privite n interior i recunoscute2.
In pofida faptului c este o metod unic i foarte eficient, aplicarea psihanalizei n R. Moldova ntmpin
mari
dificulti.
Aceasta se datoreaz lipsei specialitilor de nalt calificare, precum i condiiilor speciale de tratament -

durata tratamentului este de 3-4 ani cu o frecven de 4-5 ori pe sptmn3. La aceasta adugm
dificultile de loc - plasarea subiectului n condiii constante de mediu i alte impedimente.
Psihoterapia raional - propulseaz ideea de represiune psihologic i const n aciunea, prin intermediul
raionamentului, a terapeutului asupra mecanismelor psihologice i culturale ale infractorului pentru a-1
determina s se autocenzureze i s adopte decizii proprii n spiritul respectului fa de normele de
convieuire social .
Astfel, psihologul l determin pe infractor s se autocontroleze i s-i cenzureze comportamentul, s nu se
lase influenat i intimidat de partenerii si i s nu mai adopte conduite infracionale.
Printre cele mai rspndite metode ale psihoterapiei colectivese nscriu:
psihoterapia de grup;
psihodrama, i
metoda relaiilor de grup.
Psihoterapia de grup - se bazeaz pe discuia liber ce se poart n cadrul unui grup de infractori, n
prezena psihoterapeutului, permind, pe de o parte, infractorilor s scoat n eviden dificultile i
problemele de ordin social i personal, s comunice ntre ei, iar pe de alt parte, i permite specialistului s
intervin n discuie cu sugestii i soluii de natur s schimbe mentalitatea i atitudinea favorabil eliminrii
comportamentului
infracional.
Aceast metod permite fiecrui membru din grup s neleag c i ali indivizi s-au ciocnit cu aceleai
probleme, cazul su nefiind unul izolat i c sunt posibile ci de rezolvare noncriminale.
Cea mai mare rspndire terapia de grup a cunoscut-o n SUA, unde printre experienele efectuate se nscrie
i metoda group counselling, ce adapteaz psihoterapia de grup la totalitatea deinuilor aflai n penitenciar.
Psihodrama - este o alt tehnic psihoterapeutic, creat n 1921 de psihosociologul american originar din
Romnia, Jacob Moreno (Bucureti, 1892 - New-York, 1974). n cadrul acesteia, personalitatea individului i
relaiile, conflictele i emoiile ce apar ntre indivizi sunt studiate prin intermediul jocului dramatic liber.
Grupul este format din cei care joac i cei care privesc. Psihoterapeutul este regizorul" spectacolului, n
care se interpreteaz anumite roluri din viaa pacientului (mam, tat, so, soie, procuror, judector etc).
Pacientul (totodat i infractorul) va juca anumite scene din viaa personal, exteriorizndu-i gndurile i
atitudinile personale. Aceasta face posibil integrarea gndurilor, sentimentelor, preocuprilor . a. care vor
permite depirea barierelor conflictuale.
Metoda relaiilor de grup - se bazeaz pe teoria asociaiilor difereniale2 i const n punerea infractorului n
contact cu grupuri sociale care respect legea. Aceast metod se aplic, de regul, n perioada de probaiune
sau de liberare condiional, cnd urmeaz a i se crea condiii pentru a intra n contact cu grupuri
nondelincvente. Cu unele adaptri, aceast metod poate fi aplicat i n mediul nchis.
Am concluziona c cu ct infractorul va fi atras mai mult de ctre grup, cu att mai mare va fi influena pe
care grupul o va exercita asupra acestuia. Grupul, ns, trebuie s fie anticriminal i s exercite presiune
asupra noului su membru, pentru ca acesta s se schimbe i s nu atepte ca schimbarea s vin de la sine.
Eficiena acestei metode va depinde de o serie de factori cum sunt:
alegerea corect de ctre instana de judecat a modalitii de executare a pedepsei aplicate;
cointeresarea colectivului de munc n care a fost plasa condamnatul;
crearea unor condiii adecvate pentru determinarea condamnatului la abandonarea comportamentului
infracional;

implicarea activ a oficiilor forelor de munc n ajutarea condamnatului de a se integra n societate etc.
In final, menionm c pentru resocializarea infractorului un rol deosebit are studierea personalitii
acestuia. n acest scop criminologa a elaborat un spectru larg de tehnici de investigare, printre care: ancheta
social, observarea direct, examenul medico- psihosocial, interviul clinic aprofundat, testele psihologice i
de sinceritate, metode psihoterapeutice i altele. Doar o analiz n ansamblu, multidimensional ar permite
identificarea complexului de factori care au contribuit la formarea personalitii infractorului i la
tratamentul de resocializare a acestuia.

Testul nr. 2
Subiectul I
1.1 formele cele mai raspindita de limitare a razbunarii au fost:
abandonul noxal. Gruparea social ail preda pe criminal gruparii adverse
talionul reprezenta dozarea pedepsei in raport cu gravitatea faptei si e exprimata in legea talionului
invoirea pecuniara . razbunarea era tarifata in valori material.e intilnita in grecia si roma antika
1.2 . In operele literare i filosofice din Grecia antic, crima i consecinele ei periculoase au constituit
obiectul unor judeci demne de nceputurile tiinei "criminologiei clasice empirice".
Primele explicaii ce s-au dat fenomenelor, proprietilor, obiectelor din lumea nconjurtoare au avut un
pronunat caracter mistic, crendu-se n acest fel marile mituri privind geneza lumii.
Dovezi n acest sens reprezint lucrrile lui Sofocle - Antigona i Oedip. In Oedip autorul prezint complexul
generat de mprejurarea n care Oedip i ucide tat. i se cstorete cu mama
sa. Tragedia lui Oedip a fascinat generaii de creatori din cele mai diferite domenii.
Sofocle este acela care a artat c sursa crimei o reprezint soarta omului, destinul.
Poetul Hesiot (sec. 8-7 .e.n.) n poemul "Munci i zile" are preocupri criminologice. artnd c sursa
tuturor relelor o constituie nedreptatea social.
Anaximandru (sec.6 .e.n.), Xenofon (sec. 6 .e.n.), Heraclit (sf. sec. 6 .e.n./nc. sec.5 .e.n.), Parmenide (sec. 6
.e.n.),
Anaxagora .a. manifest o atitudine dezaprobatoare fa de crim i consecinele sale, dar nu reuesc s-i
explice originile criminogenezei.
Pitagora arat c numrul este esena tuturor lucrurilor. El a elaborat o tiin a numerelor i o doctrin a
sufletului. In concepia sa, sufletul este format din spiritul raional (ce are legtur cu manifestrile
exterioare i are rolul de a le nelege), i spiritul intelectual (independent de voin, spirit n stare pur).
Sufletul este format din cinci trepte:
noncontientul;
incontientul;
subcontientul;
contientul i
supracontientul.5
Parcurgerea celor cinci trepte are loc prin tehnica educaiei i prin ea se ajunge la cunoaterea de sine
("Cunoate-te pe tine nsui").

Pitagora a fost preocupat i de fenomenul criminalitii, afirmnd referitor la noiunile de crim i criminal:
"Veneraitiina numerelor, pentru c viciile i crimele nu sunt altceva dect greeli de calcul".
Democrit (sf. sec.5/ncep. sec.4 .e.n.) a susinut c atomul este esena tuturor lucrurilor. Pornind de la atom,
de la materie i impulsuri, autorul ajunge pe calea micrii la bazele biologiei i la antropologie pozitiv.
Democrit a dezvoltat ideile influenei educaiei asupra criminalitii, fiind unul dintre iniiatorii profilacticii
victimologice, efectuate cu ajutorul msurilor educative. El declara
c educaia corect poate asigura omul i averea sa de la atentate criminale.
Socrate (sec.5 .e.n.) pune omul n centrul dialogurilor sale considernd c crima este rezultatul ignoranei;
ignorana este sursa crimei, iar criminalul ignor, c este ignorat. Socrate face legtura ntre moralitate i
raiune, considernd c rdcinile criminalitii se afl n proasta educaie a tineretului i n imperfeciunea
societii.
Platon (427-347 .e.iOeste primul gnditor al antichitii care sesizeaz faptul c |5edeap|a nu poate fi
justificat prin ea nsi, ca reacie la rul prcrv6cat prin fapta antisocial, ci trebuie orientat ctre un scop
care s constituie temeiul juridic i filosofic al aplicrii acesteia. Scopul identificat de marele filosof antic este
i astzi modem - prevenirea svririi altor crirne n viitor. n dialogul consacrat lui Protagoras, Platom
arat "... cci nimeni nu pedepsete pe cei care svresc nedreptatea numai i numai pentru acest lucru,
anume pentru c au greit, cel puin n cazul c cineva nu se rzbun ca un animal fr judecat; cel care
ns ncearc s pedepseasc cu judecat nu pedepsete pentru greeala comis - cci lucrul svrit nu se
poate ndrepta ci pentru viitor ca s nu mai repete greeala nici el, nici altul, vznd c acesta este
pedepsit".6 Aceai idee a fost reluat i dezvoltat de filosoful i scriitorul latin SenecaYsec.4 .e.n. - 65 e.n.):
"Cci, dup cum spunea Platon, nici un om nelept nu pedepsete pentru c s-a svrit o fapt rea, ci
pentru c ea s nu fie repetat".7
In opera sa asupra legilor Platon consider c "oricine va face ru altuia prin furt sau violen, va plti
persoanei lezate, n orice caz o amend ntotdeauna egal cu prejudiciul pn la indemnizarea complet. El
va plti de asemenea, pentru acest delict, o penalitate suplimentar n scopul ndreptrii sale"
Aceste idei constituie esena prevenirii generale i prevenirii speciale.
n lucrarea "Statul", Platon are preocupri privind organizarea instituiilor statale, sistemele juridice,
artnd c acestea urmeaz s fie organizate n asemenea mod, nct dreptul penal s nu mai existe. Platon a
fost printre primii care a efectuat investigaii sociologice asupra fenomenului criminal, artnd c legile
statului se ncalc atunci cnd ultimul este bolnav. Principala cauz a bolii statului e prapastia dintre bogai
i sraci. n scopul evitrii conflictelor sociale i stoprii fenomenului criminalitii, Platon a propus ca
legislatorul s stabileasc limitele srciei i bogiei. Aa, averea celor mai bogai i nstrii trebuie s
depeasc doar de patru ori averea celor mai sraci. Dup trecerea a dou milenii cercetrile economice ale
profesorului L.Abalkin au confirmat justeea presupunerilor Iui Platon
Unul din discipolii lui Platon, Aristotel (384-322 .e.n.) a reflectat asupra problemei criminalitii, artnd c
una din cauzele principale este srcia i mizeria social. "Dup cum omul n perfeciunea sa este cea mai
nobil dintre fiine, n aceeai msur, lipsit de lege i dreptate, este cea mai rea dintre toate", spunea
Aristotel. El condamn cultul mbogirii, artnd c cele mai mari crime se svresc din tendina spre lux
i bogie, i nu Printre msurile de influen asupra criminalitii Aristotel meniona, n mod deosebit,
urmtorii factori sociali:
organizarea corect a instituiilor statale;
stabilirea legilor;
supremaia legilor asupra persoanelor cu funcii de rspundere;
6
7

lupta cu corupia (o msur foarte efectiv i astzi, propus de el, ar fi interzicerea de a ocupa mai multe
funcii de ctre o singur persoan);
dezvoltarea economiei, ce ar asigura un nivel nalt de via i trai al membrilor societii. Srca individului
poate influena comportamentul deviant al acestuia. Srcia ngrozitoare a individului poate duce la
distrugerea societii.
Aristotel evalueaz importana rolului preventiv al pedepsei, formulnd o adevrat teorie explicativ a
crimei, considernd c aceasta se va comite atunci cnd fptuitorul nu va risca s fie pedepsit sau pedeapsa
va fi inferioar avantajelor pe care crima le aduce; totodat, cele mai bune legi vor fi fr de folos, dac
cetenii nu vor fi educai n spiritul respectului fa de lege
1.3 Concepia hindus a fost printre primele ce s-a preocupat de aplicarea inevitabila a pedepselor. n cadrul
ciclului rencarnrilor succesive ale omului stpnul morii l oblig pe criminal s petreac o perioad lung
de timp n suferine, dureri, dup care acesta este transformat ntr-un animal inferior.
Nscut mai trziu, budismul s-a preocupat, n special, de suferinele oamenilor. Accentul era pus pe
meditaiile lungi asupra durerii care pornea de la ideea negrii dorinei de a tri "evul mediu". n
aceastperioad gndirea era predominat de cruzimea fr margini n aplicarea pedepselor i de
dogmatismul religios. Un numr mare de temple adposteau gnditori, aplecai asupra scrierilor cretine, n
care se accept pedeapsa cu moartea.
Sfntul Augustin El s-a preocupat n primul rnd de ideea ordinii i a totalitii, sesiznd c oamenii se
mpart n oameni buni i oameni ri. Avnd n vedere aceste premise, el ajunge la concluzia c oamenii ri nu
pot s afecteze i nu vor afecta perfeciunea ordinii, ntruct, Ia fel ca oamenii buni, i ei nu sunt altceva
dect creaturi ale lui Dumnezeu, care coexist cu ceilali pentru c aa vrea Dumnezeu.
Sfntului Augustin i aparin idei criminologice de o importan deosebit, ca rolul coparticipanilor n
geneza criminalitii, motivaia infraciunilor etc. Un rol deosebit este atribuit caracterului educativ al
pedepselor. n concepia sa o pedeaps nu poate urmri distrugerea vinovatului ci ndreptarea iui.
Un rol deosebit i revine inchiziiei, care pentru confirmarea activitii sale a ntreprins un ir de cercetri
privind natura crimelor. Teoreticienii inchiziiei au dat noiunea de criminal, defmindu-1 ca slujitor al
diavolului, artnd c fiecare criminal este marcat cu anumite semne: piele alb i fin, diferite semne pe
corp
etc.
Sfntul Toma D'Aguino El a preconizat pentru suprimarea criminalilor aplicarea pedepsei cu moartea,
susinnd c acetia nu pot fi reeducai ci trebuie strpii pur i simplu. Infraciunea puterii-Reacia la aceste
infraciuni svrite de cei mai bogati in baza legilor este insuficiena aplicrii legii, fiindc ea reprezenta
voina clasei dominante economic. n asemenea mod rmneau doar msurile radicale.
Trebuie remarcat c biserica s-a preocupat ndeaproape de studiul criminalitii n general, referindu-se att
la cauzele i condiiile generatoare sau favorizatoare, precum i la personalitatea infractorului i la natura
pedepselor. n aceeasi perioad-criminalitatea a crescut n mod ngrijortor, multecrime fiind comise din
rndul feelor bisericeti, lucru recunoscufchar de ei.
Subiectul II
2.1 Prin criminalitte ca obiect de studiu al criminologiei se nelege fenomenul social de mas care cuprinde
totalitatea infraciunilor svrite n decursul ntregii evoluii umane sau numai n raport cu anumite
civilizaii, epoci, intervale de timp ori spaii geografice determinate.
Din
acest punct de vedere concepem noiunea de criminalitate n dou sensuri:
Sensul larg (lato sensu), unde prin criminalitate n sens larg nelegem totalitatea crimelor comise de-a lungu
itrntregii evoluii umane pe ntreaga suprafa a globului terestru

Sensul restrins (stricto sensu), unde prin criminalitate n sens restrns nelegem totalitatea crimelor svrite
n
limitele
unei
perioade
de timp determinate, ntr-o arie geografica determinata..

Criminalitatea -reprezenta ansamblul crimelor (infraciunilor) svrite pe teritoriul rii ntr-un timp dat,
ansamblu socio-uman-juridic n care crima (infraciunea), crimele (infraciunile) i infracionalitatea de
orice fel, constituie elemente, momente, aspecte particulare i forme de manifestare a fenomenului
criminalitii societii contemporane.
2.2 Trsturile criminalitii
Din conceptul de criminalitate rezult c acestui fenomen i sunt specifice un ir de trsturi definitorii, care
i dezvluie etiologia lui complex i i confer un loc aparte n. cadrul manifestrilor antisociale, n cele ce
urmeaz, vom reda cteva caractere sau trasaturi specifice:
1) Caracterul social de masa prin care se nelege un fenomen social,de o anumita frecvent, cu anumite
forme de exprimare. Aceast frecventa poate fi exprimata pririn cifre si date, cercetate i studiate cu
ajutorul metodelor statistice i matematice, pentru elaborarea concluziilor referitoare la starea, structura i
dtnamica criminalitii, la prognoze i masuri pentru prevenirea si combaterea criminalitatii la skara
generala.
2) Caracterul de fenomen uman complex (biologig, psihologic i social). Nectind la existena unei vaste
palete de teorii, curente, coli i concepii asupra criminalitii, majoritatea autorilor recunosc c nici una,
separat, nu poate explica comportamentul criminal si diversitatea modalitilorde manifestare prin
reducerea analizei doar la unul (sau la unii) dintre factorii de influenare, fiind n asemenea mod necesar
recunoaterea rolului cauzal complex (de la factori generali sociali, biologici, psihologici i pn la
particulariti individuale). Criminologia contemporan demonstreaz c, prin nsi originile sale
complexe, criminalitatea fiecrei ornduiri sociale a fost un fenomen complex att prin origine, ct i prin
consecinele ale. Acest caracter complex desemneaz natura obiectiv a factorilor criminogeni - exogeni endogeni; factori specifici criminalitii reale, descoperite i judecate. Un asemenea caracter reprezint
trstura definitorie a criminalitii societilor anterioare, ct i a criminalitii societii contemporane.
Unii
autori ncearc a explica fenomenul criminalitii prin explicaii cu caracter biologizant sau psihologizant,
ceea ce nu nseamn subestimarea caracterului complex al criminalitii i al influenelor unor factorin
exteriori sau interiori.
3) Caracterul istorik-evolutiv este un caracter al criminalitii strns legat de procesul ntemeierii statului i
dreptului societii clasice antice. Aprut n acele condiii social-istorice, fenomenul criminalitii a existat
n societatea antic, a nsoit civilizaiile societilor feudale, capitaliste i socialiste, i persist n societatea
contemporan, cunoscnd amplificricontinue.
Fenomenul criminalitii este deterjrnjiat de factori criminogeni proprii, contradictorii, avnd pe lng
caractpil su istoric i un pronunat caracter evolutiv. n mersul su istoric, continuu i nentrerupt,
criminalitatea cunoate oscilaii i schimbri puternice. Unele forme infracionale dispar, fiind consecine ale
schimbrilor social-economice.
Deci, criminalitatea fiind un fenomen condiionat istoric, reflect condiiile social-umane n care s-au comis
diverse fapte interzise prin normele unui sistem de drept penal determinat. Cunoaterea tiinific a
criminalitii implic trecerea de la analiza strii i dinamicii acestui fenomen, la examinarea forelor
motrice care determin o anumit stare i direcie n efaHuia criminalitii, a raporturilor infinit de
complexe ale
acesteia cu relaiile sociale, economice, umane etc.

Starea i dinamica criminalitii, ntr-adevr, sunt expresia unor anumite legi obiective, care acioneaz n
mod diferit, n condiii diferite ale relaiilor naionale din fiecare stat. Ea a nsoit ntreaga istorie a societii
omeneti i nu exist premize pentru a considera c vor dispare, indiferent de ornduirile sociale care s-ar
succeda.
Caracterul evolutiv al criminalitii nu nseamn doar o repetare istoric constant, ascendent sau
descendent, a fenomenului infracional, ci producerea unor schimbri n structura i dinamica fenomenului,
n formele de exprimare n raport cu care trebuie cutate cauzele i remediile.
In concluzii am relata c, aprut n societatea antic, crirmnalitatea are un caracter evolutiv, modificabil s i
variabil de la o ornduire sociala la alta, ct i n cadrul aceleiai ornduiri sociale, att ca specific calitativ,
ct i cantitativ-intensiv, n funcie de evoluia factorilor criminogeni care o determin, o menin i o
amplific continuu. n asemenea mprejurrijejjbserv tendina de falsificare a acestei teze din partea
ideologiei comuniste, care pledeaz pentru aa-zisul caracter istoric de clas al criminalitatii, n sensul
apariiei acesteia odat cu proprietatea privat, cu clasele antagoniste i cu exploatarea omului de ctre om i
a dispariiei ei n comunism, cnd vor dispare condiiile care au generat-o. Este evident c prin prisma
timpului, aceast tez nu rezist criticilor, toate clasele sociale, fr excepie, alimentnd criminalitatea cu
tributul lor, indiferent de ornduirea social i de organizarea politic.
4) Caracterul daunator, nociv , antisocial i periculos se exprim prin periculozitatea social, infraciunile i
infractorii prejudiciind principalele valori sociale i individuale, ocrotite de lege. Criminalitatea este
duntoare i periculoas prin consecinele sale, prin tulburarea i perturbarea linistei publice, prin
nclcarea simului general de dreptate al oamenilor, care tind spre linite i securitate social. Ea atenteaza
la valorile materiale i spirituale ale indivizilor, valori ce stau la baza existenei societii.
Acest caracter profund nociv al criminalitii rezult din pericolul deosebit al acestui fenomen, ce const nu
numai din suma aritmetic (mecanic) a pericolului social, al fiecrei infraciuni n parte, ci din aceast
sum plus gradul de pericol social (periculozitate) pe care l constituie criminalitatea n ansamblu.
5) Caracterulvariat al criminalitii ce consta in diversitatea crimelor, n varietatea acestora n legea penal.
Dup cum nu exist dou amprente digitale identice, la fel nu exist dou infraciuni identice, chiar de
acelai tip. Aa, conceptul de criminalitate n sens juridico-penal fa de cel de criminalitate n sens
criminologie cunoate deosebiri principiale n planul unitii i omogenitii. Clasificarea i reunirea
diverselor forme de infracionalitate, sub acelai acopermnt nu s-ar fi putut realize dect prin raportare la
legea penal.
Diversitaea manifestrilor criminale creeaz necesitatea diversificrii i mijloacelor, tehnicilor si metodelor
de combatere a acestui .nu sunt i nici nu pot fi aceleai cauzelesi .condiiile care au determinat sau favorizat
persoana(persoanele) la comiterea actului infracional. Intr-adevr, pe ct de unitar i omogen este
infraciunea concret, pe att de neunitar i divers este criminalitatea.
6) Caracterul condiional (cauzal) al criminalitii const n aceea c, criminalitatea, fiind un fenomen cu
manifestri fizico-sociale, nu poate exista n afara oricrui proces cauzalnu poate fi de natura
neconditionata.
Cue xcepia noii criminologii (teza liberului arbitru), toate celelalte curente, teorii i coli existente n
criminologie au acceptat caracterul cauzal, condiionat al criminalitii, indiferent dac au optat pentru
etiologii din cele mai diverse. Desigur, examinarea fenomenului prin prisma orizontului etiologic ar permite
cercetarea i explicarea crimei i criminalitii, contribuind la cunoaterea real, veridic, esenial a
fenomenului criminalitii, ar asigura, ntre altele, elaborarea metodelor i mijloacelor de intervenie
preventiv i de aprare social contra criminalitii.
2.3 starea criminalitatii reprezinta nr.total de infractiuni care se comit pe un anumit teritoriu , intr-o
anumita perioada de timp. Exemplu : nivelul criminalitaii(coeficientul)reprezinta numarul total de
infractiuni comis pe un anumit teritoriu , intr-o anumita perioada de timp, raportat la nr populatiei de pe

acest teritoriu. Starea criminalitatii e determinata de indecele absolut , adica de numarul general al
infractiunilor , inregistrate intro anumita perioada de timp determinata si pe un teritoriu stabil ,sau de nr
total al infractorilor ce au comis infractiuni.
K(coeficientul)=I(nr de infr savirs)*E(unitatea de masurare,ex:100 loc)/P(nr. populatiei)
Compararea se face prin utilizarea indicilor relativi ai crimin.
Compararea in spatiu permite compararea criminalitatii din 2 teritorii diferite, evaluata intrun interval de
timp stabilit.
Compararea in timp consta in compararea criminalitatii, evaluata pe un teritoriu stabilit in diferite oerioade
de timp.
Prin sructura criminalitii nelegem cunoaterea compoziiei i a configuraiei fenomenului ntr-o anumit
unitate de timpsi spaiu. Dac starea criminalitatii reprezint caracteristicile cantitative, atunci structura pe cele calitative.criminalitatea este suma caracteristicilor cantitative i calitative
Structura este constituia i forma interioar de organizare, care reclam o unitate a concludentei ntre
elementele constitutive. Cunoaterea criminalitii ca fenomen social trebuie s cuprinda cunoaterea
structurii ei, a prilor componente, a categoriilor de crime.Descrierea structurii criminaliti nseamn:
Relevarea elementelor constitutive ale acesteia n baza unori particulariti;
stabilirea greutii specifice a fiecrui element n criminalitate;
stabilirea legturii ntre elemente;
stabilirea legturii ntre fiecare element particular cu sistemul criminalitii n general.
n analiza sistemului infracional este necesar s se evidenieze indicatorii ce o caracterizeaz:
a) Structura general a criminalitii;

structura unor grupuri de infraciuni (violente etc);


structura unor tipuri de infraciuni (omoruri, jafuri etc).
Destul de des structura criminalitatii e determinata cu ajutorul gruprilor tipologice i variaionale,
Gruparea tipologic mparte totalitatea analizat n grupuri similare conform particularitilor calitative
eseniale.
Gruparea vqriaional mparte totalitatea analizat n gruguri similare conform partculantuor cantitative
esenialei
S(structura,cota parte)=P(tip concret de ifractiuni)*100%/I(nr total de infractiuni)
Dinamica crimjnalitii reprezint modificrile cantitative i calitative intervenite n structura acestui
fenomen, prin comparaie cu intervale de timp i patiu succesive,reflectnd cursul general al criminalitii i
tendinele sale.
In asemenea mod, dinamica criminalitii permite a elabora att ipotezele realiste privind cauzele care
genereaz criminalitatea, ct i prognoze pentru, desfurarea ei probabil, preconizndu-se, totodat,
mijloace de profilaxie mai eficiente
Bineneles, este necesar s se cunoasc curstd criminalitii2 pe ar, pe regiuni, pe orae i comune; este
necesar s se cunoasc mersul criminalitii generale dac crete sau dac descrete i n ce ritm. Dar, pe
ling cursul general al criminalitii, mai trebuie urmarit cursul criminalitii pe grupe de infraciuni i
categorii de infractori.

Miscarea saptaminala, lunara , sezoniera, anuala


Pe perioade mai lungi
In timp de revolutii
In timp de razboi
Subiectul III
3.1 Toate preocuprile ONU n domeniul prevenirii i combaterii criminalitii i-au gsit realizarea n
urmtoarele direcii prioritare:
1) Respectarea drepturilor omului i a libertilor fundamentale expuse n Declaraia Universal a
Drepturilor Omului, adoptat de Adunarea General a ONU la 10 decembrie 1948;
2) Prevenirea crimei i mbuntirea activitii tuturor organele care asigur realizarea politicilor penale
naionale;
3) Situarea prevenirii criminalitii n centrul politicii penale a statelor - membre (acest obiect primordial a
fost pe larg expus n Principiile directoare referitoare la prevenirea crimei i la justiie penal in contextul
dezvoltrii i al unei noi ordini economice internaionale");
4) respectarea drepturilor omului n timpul executrii pedepsei: n acest sens, cele mai importante
documente ale ONU sunt: a) Ansamblul de reguli minime pentru tratamentul deinuilor", aprobat prin
Rezoluia nr. 663 C(XXIV) din 31 iulie 1955 a ECOSOC-ului; b) ,Dispoziii cu privire la asigurarea
aplicrii efective a Ansamblului de reguli minime pentru tratamentul deinuilor (1984/47)", adoptate de
ECOSOC la 25
5) acordarea de ajutor tehnic rilor n curs de dezvoltare;
6) crearea mecanismelor naionale de implicare ct mai larg a populaiei n lupta mpotriva criminalitii;
7) criminalitatea juvenil i justiia penal pentru minori - direcie prioritar n prevenirea i combaterea
general a criminalitii (n acest sens un rol important revine ansamblului regulilor minime ale Naiunilor
Unite cu privire la administrarea justiiei pentru minori (Regulile de la Beijing), adoptat prin Rezoluia nr.
40/33 din 29 noiembrie 1985 a Adunrii Generale a
ONU");
8) protecia victimelor infraciunilor prin introducerea unor principii adecvate n justiia penal (n cadrul
proteciei victimelor un rol deosebit revine Declaraiei principiilor fundamentale ale justiiei referitoare la
victimele criminalitii i la victimele abuzului de putere", adoptat prin Rezoluia nr. 40/43 din 29
noiembrie 1985 a Adunrii Generale a ONU8);
9) introducerea unor reguli de conduit a reprezentanilor organelor de drept (cele mai eficiente documente
internaionale n acest sens sunt: Codul de conduit pentru responsabilii cu aplicarea legilor", adoptat prin
Rezoluia nr. 34/169 a Adunrii Generale a ONU la 17 decembrie 1979, i principiile directoare pentru
aplicarea eficace a Codului de conduit...", adoptate prin Rezoluia nr. 1989/61 din 24 mai 1986 a ECOSOCului);
10)Stabilirea unei strnse legturi ntre prevenia crimei i nfptuirea justiiei penale, n contextul
globalizrii i a noii ordini economice mondiale (un pas important n aceast direcie aparin
,declaraiei asupra dreptului de dezvoltare", adoptat prin Rezoluia nr. 41/128 din 4 decembrie 1985 a
Adunrii Generale a ONU);'

11) mbinarea raional a msurilor privative cu cele neprivative de libertate i lrgirea spectrului msurilor
neprivative de libertate pentru prevenirea i combaterea criminalitii (n acest sens un rol important
revine ,regulilor minimale ale Naiunilor Unite pentru elaborarea unor msuri neprivative de libertate'"
(Regulile de la Tokyo), adoptate prin Rezoluia nr. 45/100 a Adunrii Generale a ONU din 14 decembrie
1990")9.
3.2 Principala contribuie a ONU n domeniul luptei mpotriva criminalitii se realizeaz prin intermediul
Institutelor regionale i interregionale de criminologie, situate pe toate meridianele planetei, care cu
regularitate (din cinci n cinci ani) organizeaz i desfoar congrese specializate ale ONU privind
prevenirea crimei i tratamentul delincvenilor.
Cele mai importante institute, cu bogat potenial tiinific i echipament criminologie adecvat, sunt:
1) Institutul Naiunilor Unite din Asiax - UNAFEI (United Nation Asia et Far Vest for the Prevention of
crime and the treatment of offenders), creat n anul 1963 la Fuche - Tokyo. De la momentul fondrii,
Institutul a organizat i lansat numeroase proiecte de cercetare n domeniul criminalitii, tendinelor i
particularitilor acesteia, a elaborat totodat programe viabile privind profilaxia i combaterea
manifestrilor criminale. Institutul se axeaz pe teme importante i actuale: criminalitatea legat de droguri;
eficacitatea i echitabilitatea justiiei penale; tratamentul penal prin intermediul comunitii; tinerii i
justiia penal . a.;
2) Institutul Latino-American al Naiunilor Unite ILANUD (Institutio Latinoamericano de la Naciones
Unidas pera la Prevencios del delito y Tratamiento del delincuente), constituit n anul 1975 la San Jose, Costa
Rica. Acest Institut a fost nfiinat pentru statele din bazinul latino-american i a ntreprins numeroase studii
orientate spre: programe de cooperare; seminare i cursuri de formare a personalului penitenciar; colocvii
pe diverse teme de prevenire i profilaxie; probaiunea i msurile care pot fi asociate cu aceasta etc.
Reprezentanii Institutului, cu diverse ocazii, au prezentat cercetri originale ntreprinse n zona Caraibelor
i a Americii Latine, ce aveau drept scop s rspund la ntrebarea dac dreptul de tip anglo-saxon sau de tip
romano-germanic are vreun efect particular asupra numrului i duratei deteniei preventive;
3) Institutul Helsinki al Naiunilor Unite - HEUNI (Helsinki Europeans United Nation Institute). A fost creat
n anul 1983 i poart numele oraului care 1-a gzduit. n 1993 Institutul i-a schimbat denumirea n
Institutul European pentru Controlul i Prevenirea Criminalitii, al crui principal scop este schimbul
regional de informaii n domeniul prevenirii i controlului criminalitii ntre rile europene. Obiectivul
propus se realizeaz prin corelarea cu activitatea organismelor de profil din structurile Consiliului Europei,
direciile fundamentale de aciune fiind:
omogenizarea i coordonarea diferitelor modele de strategii ale politicii penale promovate n statele membre
ale CE;
asigurarea respectrii depline a drepturilor omului i libertilor fundamentale n cadrul programelor de
lupt mpotriva criminalitii;
simplificarea, optimizarea, creterea eficienei i echitii activitii justiiei penale;
elaborarea cilor i mijloacelor care ar asigura reorientarea i integrarea politicii penale a fostelor ri
socialiste n viziunile practicate de ONU n materia prevenirii infraciunilor i a perfecionrii justiiei
penale.
4) Institutul Naiunilor Unite de la Roma - UNSDRI (United Nation Vorial Defence Research Institute).
Creat la Roma n anul 1968, Institutul se consider a fi cel mai bine echipat din toate, avnd ca principal
obiectiv formarea politicilor i practicilor n materia prevenirii, a controlului delincventei juvenile i a
criminalitii adulte. Institutul ntreprinde numeroase cercetri,organizeaz studii de teren n colaborare cu
statele-membre dinEuropa'.
9

3.3 Pn n deceniul al IX-lea al secolului trecut, n Uniunea European nu exista un organ special care s-ar
fi ocupat de lupta mpotriva criminalitii.
Printre primele structuri importante din cadrul Uniunii Europene a fost Europolul, format n baza
Tratatului de la Maastricht, avnd ca scop cooperarea poliitilor din statele membre ale UE n domeniul
luptei mpotriva criminalitii. Europolul i-a nceput activitatea prin colaborarea n domeniul luptei
mpotriva traficului de droguri, furtului mijloacelor de sarcina Europolului s fie puse i alte direcii de
activitate: elaborarea unei baze informaionale pentru prevenirea rilor membre despre pregtirea sau
comiterea unor crime pe teritoriul lor; stabilirea reelelor moderne de comunicare i schimb de
informaii ntre state etc.
Cel mai important organ din cadrul Consiliului Europei pentru elaborarea programelor de prevenire,
profilaxie i combatere a criminalitii este Comitetul European pentru Problemele Criminale. Printre
rezultatele recente ale activitii acestui Comitet se enumera Declaraia final i Planul de aciune, adoptate
la reuniunea Consiliului Europei din octombrie 1997 n urma unor analize minuioase a fenomenului
criminalitii din statele membre ale Consiliului Europei, Comitetul a naintat cteva Direcii
principale de organizare a luptei mpotriva criminalitii, i anume:
mbuntirea legislaiei penale a statelor membre n direcia lrgirii msurilor de substituire a pedepselor
privative de libertate. statele membre s ia toate msurile pentru asigurarea i dezvoltarea aplicrii
probaiunii i a altor msuri de aceeai natur; pedepsele nonprivative urmeaz a fi aplicate ct mai pe larg
fa de infractorii primari;
descriminalizarea unor infraciuni mai puin grave - presupune transferul faptelor nensemnate, uoare i
mai puin grave n sfera de prevenire i soluionare a unor organisme nepenale.
Descriminalizarea" poate avea loc:
a) de facto - descriminalizarea const n tendina diminurii reaciilor represive fa de anumite
comportamente ori situaii
b) Descriminalizarea de jure - este realizat doar de legiuitor i poate fi generat de schimbrile socialeconomice
i
politice
intervenite n timp
3) Simplificarea justiiei penale Simplificarea justiiei penale are n vedere simplificarea procedurii judiciare
prin:
introducerea unor proceduri sumare;
practicarea sistemului tranzaciilor; i simplificarea unorproceduri.
Practicarea sistemului tranzaciilor const, n mod obinuit, n ncheierea unui acord ntre Ministerul Public
(Parchetul) sau o alt autoritate statal competent, pe de o parte, i delincvent, pe de alt parte, prin care
autoritatea se oblig s nceteze urmrirea penal a delincventului, iar ultimul se oblig, la rndul su, s
ndeplineasc anumite condiii (restituirea daunelor, plata unoramenzi etc).
Testul 7
Subiectul I:
Teorii de orientatre psihologica
1.1 Definiti notiunea de psihanliza
Psihanaliza este in acelasi timp un procedeu de cercetare a proceselor psihice cu scopul de a investiga
semnificatia faptelor si reprezentarilor ce au loc in inconstient;o metoda de terapie a tulburarilor psihice, in

cadrul careia se tinde la rezolvarea acestora prin aducerea la suprafata si clarificarea semnificatiei
rezistentelor, transferurilor si dorintelor ascunse ale pacientilor; un sistem complex de teorii cu privire la
efectele proceselor psihice inconstiente asupra trairilor, gandirii si activitatii oamenilor. Elementele acestor
teorii deriva din cercetarea proceselor psihice si terapia starilor psihopatologice.
1.2 Demonstrati teoria personalitatii criminale a lui Jean Pinatel
Teoria personalitii criminale aparine celebrului criminolog francez Jean Pinatel. Ea este capabila s aduc
lmuriri att n ceea ce privete geneza (etiologia), ct i dinamica actului criminal.
Noiunea de personalitate criminal nu trebuie neleas ca un tip antropologic, o variant a speciei umane.
Unii oameni au nevoie de instigri exterioare grave, iar alii de instigri lejere, pentru a prezenta reacii
delictuale, pentru a realiza trecerea la act. Aceast diferen gradual este dat de anumite trsturi
psihologice care, n concepia lui Pinatel, alctuiesc nucleul central al personalitii criminale.
Conceptele nucleului personalitii criminale care comand condiiile trecerii la act sunt: egocentrismul,
labilitatea, agresivitatea, indiferena afectiv.
Egocentrismul reprezint tendina subiectului de a raporta totul la sine nsui.
Labilitatea reprezint o lips de prevedere, o deficien de organizare n timp, o instabilitate.
Agresivitatea desemneaz o palet foarte larg de tendine, mergnd de la simpla afirmare a eului, pn la
ostilitate, ea se manifest printr-un dinamism combativ, care are ca funcie nvingerea i eliminarea
obstacolelor i dificultilor care bareaz drumul aciunilor umane.
Indiferena afectiv sau insensibilitatea moral reprezint acea trstur negativ prin care individul este
mpiedicat de a ncerca emoii i nclinaii altruiste i simpatice, fiind dominat de egoism i rceal fa de
aproapele lui.
Nucleul personalitii criminale este o structur dinamic, cele patru componente nu trebuie analizate n
mod individual, nucleul personalitii criminale este o rezultant i nu un dat.
ntruct toate societile, n toate fazele lor de dezvoltare au nregistrat comportamente deviante, problema
personalitii infractorilor constituie un obiect de cercetare des ntlnit n psihologia juridic.
Infractorul intelectual in conceptia lui Jean Pinatel
Infractorul intelectual escrocul, falsificatorul, antajistul. Exercitarea pe scar profesional a unor
asemenea aciuni infracionale presupune, din punct de vedere psihologic, necesitatea unor mijloace
intelectuale mai deosebite. La acetia, fora fizic este mai puin important, n general fizicul trece pe un
plan secundar i joac un rol de decor care faciliteaz n unele cazuri (escrocherii) svrirea infraciunii. n
afar de unele ustensile de importan minor, infractorii intelectuali i comit aciunile n mod
preponderent pe cale verbal. De aici rezult dou particulariti eseniale: un debit verbal adaptat rolului i
adecvat scopului urmrit, accesibil victimei.
Principala arm de atac a infractorului intelectual este minciuna. Escrocii i antajitii se caracterizeaz, n
special, printr-o elasticitate a gndirii, prin posibilitatea de a descoperi rapid slbiciunile victimei i prin
soluii rapide care duc la eschivarea i ieirea din ncurctur.
1.3 importanta teoriilor contemporane de orientare psihologica in criminologie
Orice domeniu de cunoatere uman care prin multitudinea de date care le vehiculeaz, prin obiectul
scopul ei funciile sale ca i prin metodele de cercetare pe care le utilizeaz se constituie ca o tiin
autonom, nu se poate dispensa de analiza cauzelor fenomenului sau fenomenelor constituind sfera sa de
preocupri.

Cauzalitatea constituie cea mai important problematic a criminologiei, de tip tradiional, adic a
criminologiei trecerii la act stefani i levasseur, subliniind importana cauzalitii n cmpul cercetrii
criminologice, definesc chiar aceast tiin ca fiind aceea care studiaz delincvena pentru a-i descoperi
cauzele, geneza, procesualitatea i consecinele, pe scurt, ca studiu al cauzelor delincvenei.
Pentru c acceptarea ideii de cauzalitate presupune ipse facto acceptarea ideii de determinare
cauzalitatea nefiind altceva dect o latur a procesualitii de determinare este, de la sine neles, c
implicarea ei n studiul criminologiei presupune mai nti legitimarea ideii mai generale de determinare. sub
acest aspect, o prim constatare ce se impune este aceea c nu toate concepiile i teoriile care au frecventat
domeniul criminologiei au acceptat ideea unei determinri endo sau exogen a comportamentului criminal,
acesta fiind atribuit uneori capacitii de decizie i opiune liber a individului. n aceast privin, citm ca
reprezentative : coala clasic de inspiraie becarian, teoria rezistenei la frustrai pus n circulaie de w.
recless i teoria noii criminologii toate socotind criminalitatea ca un produs al liberei voine a individului.
Majoritatea zdrobitoare a concepiilor i teoriilor care au dominat sau continu s stea n atenia
specialitilor oferind sau ncercnd s ofere i soluii de predicie sau profilaxie a crimei au ns la baz
ideea c infraciunea se constituie ca un act de comportament determinat de anumite cauze, ceea ce implic
recunoaterea caracterului cauzal, procesual al criminalitii, condiionarea sa mai mult sau mai puin
complex.
Examinnd din perspectiv global modul de abordare a cauzalitii n criminologie, putem remarca,
c pn n prezent s-au formulat cu claritate cteva moduri fundamentale de rspuns, unele de tip
reducionist tinznd spre o explicaie preponderent unifactorial, altele de tip complex, exprimnd tendina
opus de a pune criminalitatea pe seama unei determinri complexe, plurifactoriale.
Cea mai cunoscut perspectiv de abordare a genezei comportamentului deviant este cea care susine
c etiologia acestuia se sprijin pe factori ce rezid n personalitatea infractorului. n cadrul acestei orientri,
actul infracional a fost conceput n dependen de personalitatea infractorului, personalitate considerat ca
o sintez de elemente subiective specifice ce confer att explicaia, ct i factorul dominat de genez a
comportamentului aberant. n criminologie s-au conturat , astfel, numeroase orientri i teorii unele
ridicndu-se pn la nivelul unor adevrate coli i concepii cele mai rspndite fiind cea clasic,
antropologic, psihologic i psihiatric.
O alt perspectiv se bazeaz pe concepia potrivit creia delincvena este considerat ca un fenomen
complex de inadaptare sau neintegrare social, fenomen ce exprim o stare de disconfort, de neconcordan
conflictual produs ntre idealul individului, sistemul su valoric i posibilitile oferite de societate, stare
complementar cu o scdere concomitent a funciilor sociale de control, cu rol de socializare, prevenire i
integrare social.
n limita acestui model de abordare a cauzalitii s-au grupat cele mai multe teorii psiho-sociologice i
sociologice ale devianei, printre care de un mare rsunet s-au bucurat: teoria frustraiei sociale, teoria
conflictelor culturale, teoria subculturilor delincvente, teoria asociaiilor difereniale .a.
Un al treilea tip fundamental de rspuns, care a polarizat o alt mare parte dintre concepiile
criminologice mai ales de orientare sociologic s-a exprimat n aa numita teorie a cauzalitii multiple
sau a teoriei factoriale. adepii acestei orientri accept teza unei determinri multicauzale a delincvenei,
aceasta fiind considerat ca rezultat al unor serii complexe i variate de factori interni(de natur biologic i
psihic) i externi (de natur economic, social i cultural) aflate n corelaie reciproc. plecnd de la ideea
c interdependena strns a conlucrrii acestor factori mpiedic separarea i ierarhizarea unor lanuri
cauzale cu caracter general, reprezentanii teoriei cauzalitii multiple acord pondere egal importanei
etiologice a fiecrui factor n parte, apreciind c de principiu nu se poate ajunge la o explicaie cauzal
general(unic) a infracionalitii.
Observaia ce se impune din examinarea tipurilor de rspuns cu orientare determinist este aceea c,
indiferent de multitudinea i varietatea acestora, ele subscriu i la alte dou tendine : prima vizeaz direcia

eliminrii oricrui rol n geneza criminal deciziei libere a individului, orientndu-se spre o determinare de
tip mecanicist intern sau extern(de tip antropologic, psihopatologic ori sociologic), cealalt direct unei
concilieri prudente a factorilor de personalitate liber a individului cu cei de determinare exo sau endogen,
recunoscndu-se pn la urm ideea unei determinri relative a genezei comportamentului deviant i
criminal.
Subiectul II Victima infractiunii
2.1Identificati vinovatia victimei in cauzalitatea criminalitatii
vinovia victimei este o categorie social-psihologic care nu corespunde cu coninutul i volumul
vinoviei n drept. Vinovia victimei este, n mare parte, o vinovie moral. Spre deosebire de vinovia
n dreptul penal, care reprezint atitudinea psihic a subiectului infraciunii fa de fapta sa i consecinele
acesteia, vinovia victimei este o categorie obiectiv, fiind aprecierea negativ a comportamentului
persoanei dat de ctre societate; vinovia victimei se poate manifesta prin comportamentul provocator al
acesteia, prin nerespectarea de ctre persoana vtmat a msurilor de precauie necesare n anumite
condiii (comportamentul uuratic, neatent, imprudent, neprevztor ce creeaz condiii favorabile pentru
comiterea infraciunii) i prin starea de neputin vinovat a victimei (creat contient sau incontient de
nsi persoana vtmat, de regul, consumnd buturi alcoolice, droguri sau alte mijloace). O atenie
deosebit se acord importanei vinoviei victimei la diferenierea rspunderii i individualizarea
pedepsei penale a fptuitorului. Aciunile ilicite sau imorale ale victimei, care au provocat infraciunea,
mrturisesc despre reducerea gradului de pericol social al faptei i infractorului pn la nlturarea
caracterului penal al comportamentului victimizatorului (legitima aprare, reinerea infractorului, unele
cazuri de extrem necesitate). n asemenea cazuri, vinovia victimei absoarbe parc o parte din vinovia
subiectului infraciunii, devenind o circumstan care atenueaz rspunderea penal a fptuitorului.
2.2Clasificati situatiile victimogene dupa compartemntul victinei
Particularitile personalitii i caracterul comportamentului victimei pot contribui la comiterea
infraciunii, influennd asupra apariiei i realizrii inteniei subiectului infraciunii, determinndu-i
orientarea i caracterul aciunilor acestuia sau atrgndu-l ntr-o situaie favorabil pentru comiterea faptei
prejudiciabile. Sunt supuse unei analize criminologice trsturile fizice, psihice i sociale ale personalitii, n
deosebi, trsturile psiho-morale negative i rolul social, datorit crora indivizii pot fi predispui a deveni,
n anumite condiii, victime ale infraciunilor. Este examinat, de asemenea, rolul comportamentului victimei
n mecanismul infraciunii care poate mpiedica svrirea infraciunii, poate fi neutru, adic nu favorizeaz
i nu mpiedic comiterea crimei, poate uura svrirea infraciunii, avnd un caracter neatent,
neprevztor, riscant sau uuratic i poate provoca crima, fiind un pretext, adic genernd motivul i scopul
comiterii ei. Potrivit competitorului, importana criminologic a studiului personalitii i comportamentului
victimei n mecanismul infraciunii const n cunoaterea aprofundat a cauzelor i condiiilor svririi
infraciunilor i elaborarea msurilor de prevenire victimologic a acestora. Analiza semnelor ce
caracterizeaz victima din legea penal permite de a determina locul acesteia n componena de infraciune.
Victima nu este un element de sine stttor al componenei de infraciune, semnele acesteia fiind incluse de
ctre legislator n componena de infraciune pentru a caracteriza alte elemente: obiectul i latura obiectiv a
infraciunii. Este necesar a ine cont c semnele victimei au importan juridico-penal numai atunci cnd au
fost reflectate (sau puteau fi reflectate) n contiina i voina vinovatului, adic cnd acestea au fost cuprinse
(sau puteau fi cuprinse) de intenia sau imprudena acestuia. Legislaia penal n vigoare conine norme n
structura crora sunt incluse semne ce caracterizeaz persoana vtmat i comportamentul acesteia: n
peste 50 de articole sunt stipulate trsturile fizice sau sociale ale persoanei vtmate, n 19 articole se indic
asupra comportamentului licit sau ilicit, imoral al victimei, n 11 articole este stipulat starea victimei n
momentul comiterii infraciunii i n 20 de articole se conin semnele ce caracterizeaz relaiile victimei cu
subiectul infraciunii. Trsturile victimei se conin n componenele de infraciuni nu n toate cazurile cnd
prin infraciunea respectiv sunt cauzate prejudicii persoanei, dar numai atunci cnd trebuie micorat cercul
persoanelor vtmate, limitndu-l prin anumite condiii (analogic componenelor cu subiect special al
infraciunii). n toate celelalte cazuri, despre victim putem judeca dup caracterul prejudiciului pricinuit de

infraciunea respectiv. Trsturile ce caracterizeaz victima din legea penal sunt clasificate n: 1) trsturi
caracteristice personalitii victimei (fizice, sociale); 2) trsturi ce vizeaz starea victimei; 3) trsturi ce
caracterizeaz comportamentul victimei (legal, ilegal, imoral, acordul victimei i persoana vtmat i
cauzeaz singur dauna); 4) trsturi ce caracterizeaz relaiile reciproce dintre victim i vinovat;
5)trsturi ce caracterizeaz dauna pricinuit victimei (fizic, material, moral). Potrivit autorului,
trsturile personalitii victimei, introduse n componenele de infraciuni, sunt indisolubil legate de
obiectul asupra cruia e ndreptat atentatul respectiv, deoarece atentatul asupra persoanei vtmate
nzestrat cu astfel de caliti nseamn cauzarea daunei relaiilor sociale corespunztoare aprate de dreptul
penal. De aceea, trsturile victimei caracterizeaz esenial caracterul i gradul prejudiciabil al
infraciunilor respective. Semnele ce caracterizeaz comportamentul victimei aparin, de regul, laturii
obiective a infraciunii, deoarece sunt un element al situaiei n care se comite infraciunea. Uneori,
comportamentul persoanei vtmate, fiind element al situaiei, poate caracteriza, totodat i latura
subiectiv a infraciunii, coninutul i direcia inteniei, motivul i scopul. Estimarea juridico-penal a
comportamentului persoanei vtmate i influena ei acestuia asupra rspunderii penale a fptuitorului este
determinat, n primul rnd, de rolul comportamentului respectiv n svrirea infraciunii i, n al doilea
rnd, de caracteristica social, moral i juridic a acestuia. Comportamentul victimei poate fi pozitiv,
neutru, imoral, ilegal sau infracional. n primul caz, rspunderea penal a subiectului se intensific, de
regul, iar n ultimele trei cazuri este atenuat pn la refuzul total de a recunoate pricinuirea daunei
persoanei vtmate. Comportamentul negativ al victimei are importan juridico-penal atunci cnd a
provocat infraciunea, adic a servit drept pretext, determinnd motivele i scopul infraciunii i dac se
stabilete raportul cauzal dintre acest comportament i aciunile infractorului. Comportamentul provocator
al victimei poate fi att ilegal, ct i imoral. n cazurile n care comportamentul victimei poart caracter
infracional, este abordat problema rspunderii penale a nsi persoanei vtmata
2.3 Proiectati raportul infractor victima
Cel mai bine raportul infractor victim poate privit in cadrul infractiunilor de viol.studiul victimologic al
violului a stability ca in majoritatea cazurilor victim si infractorul se afla in relatii prealabile prima crezind
bunele intentii primind cu usurinta invitatii etc.Comportamentul provacator al victimei se poate manifesta
si prin stabilirea relatiilor cu barbate necunoscuti sau putin cunoscuti vizitarea benevola a domiciliului
acestora sau izloarea impreuna cu ei in alter locuri rtrase consumul in comun al bauturilor alcoolice
comportare indecent si atitudine absolute necritica fata de aluziile si intentiile vadite ale viitorilor violatori.
In functie de comportamentul al victiemi exista 3 tipuri principale de situatii victimogene:
1)victemele prin comportamentul lor au provocat violul
2)comportarea victimei na provocat violul dar a favorizat savirsirea lui
3)comportamentul a fost neutru
Raportul infracto-victima ne ofra material pentru aprecierea cauzei infractiunii conditiilor obictive si
subiective care eu generato calificarea infr si a infractorului,stringerea probelor si kiar depistarea
infractorului
Pe de alta parte cercetarea victimelor ofera posibbilitatea de stabilirea a unor indicatori ai vulnerabilitatii si
de elaborare a masurilor de protective
Tot in raportul infractor victim ar putea fi aplicata medierea ca process de impacare a victimei cu
infractorul.inlaturarea raspunderii penale pentru o infractiune usoara sau mai putin grava poate avea lok in
cazul cind victim si infractorul sau impacat,institutul medierii find destinat sa favorizeze realizarea
impacarii

Subiectul III: CORUPTIA


1.1 Descrieti conceptul si evolutia reglementarilor nationale privind fenomenul coruptiei
Corupia reprezint folosirea abuziv a puterii publice, n scopul satisfacerii unor interese personale sau de
grup. Ca act antisocial, corupia este foarte frecvent ntlnit n societate i este deosebit de grav deoarece
favorizeaz interesele unor particulari, mai ales n aria economic, afectnd interesele colective prin:
nsuirea, deturnarea i folosirea resurselor publice n interes personal, ocuparea unor funcii publice prin
relaii prefereniale, ncheierea unor tranzacii prin eludarea normelor morale i legale.
Corupia vizeaz un ansamblu de activiti imorale, ilicite, ilegale realizate nu numai de indivizi cu funcii de
conducere sau care exercit un rol public, ci i de diverse grupuri i organizaii, publice sau private, n scopul
obinerii unor avantaje materiale sau morale sau unui statut social superior prin utilizarea unor forme
de constrngere, antaj, nelciune, mituire, cumprare, intimidare.
Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice si Coruptiei este un organ de ocrotire a normelor de drept,
specializat in contracararea infractiunilor economico-financiare si fiscale, precum si a coruptiei. Cadrul
juridic al activitatii Centrului il constituie Constitutia Republicii Moldova; Legea cu privire la Centrul
pentru Combaterea Crimelor Economice si Coruptiei, adoptata de catre Parlamentul Republicii Moldova la
6 iunie 2002, alte acte normative, inclusiv tratatele internationale la care Republica Moldova este parte.
ncepnd cu 6 iunie 2002, n Republica Moldova exist un organ de ocrotire a normelor de drept, specializat
n contracararea infraciunilor economico-financiare i fiscale, precum i a corupiei - Centrul pentru
Combaterea Crimelor Economice i Corupiei. Cadrul juridic al activitii Centrului l constituie Legea cu
privire la Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice i Corupiei nr. 1104-XV, adoptat de ctre
Parlamentul Republicii Moldova la 6 iunie 2002, alte acte normaCrearea Centrului a fost determinata, in
primul rand, de necesitatea edificarii unei structuri de stat eficiente, scopul principal al caruia este
combaterea infractiunilor economice si coruptiei in Republica Moldova. Prevenirea lor este o sarcina
prioritara pentru organele de ocrotire a normelor de drept. O alta cerinta, nu mai putin importanta, a fost
necesitatea optimizarii structurii si activitatii organelor de control. Din experienta anilor trecuti, nu se reusea
solutionarea problemelor privind infractionalitatea economica, sporirea rezultatelor in combaterea ei din
mai multe cauze, dintre care pot fi mentionate cele mai importante: dublarea functiilor de catre diferite
institutii de stat, pe de o parte, si ineficienta interactiune intre ele, pe de alta. In consecinta, se inregistra un
numar considerabil de controale si revizii tendentioase si inoportune, care nu aveau nici un efect asupra
nivelului criminalitatii in economie, si sustrageau de la activitate agentii economici. Fiecare organ de control
avea competentele proprii, subordonarea sa ierarhica. Totodata, dintre tarile CSI, numai in Republica
Moldova organele de control nu dispuneau de functii de urmarire penala. Odata cu adoptarea Legii cu
privire la Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice si Coruptiei, in Moldova a fost creata o institutie
avind un sistem complex de descoperire a infractiunilor economice, incepand cu obtinerea si documentarea
informatiilor operative, efectuarea actului de revizie si control, intentarea dosarului penal, urmarirea penala
si transmiterea dosarului in instanta de judecata. Centrul a fost creat ca urmare a fuzionarii
Departamentului Control Financiar si Revizie al Ministerului Finantelor; Directiei anticoruptie a
Departamentului pentru Combaterea Crimei Organizate si Coruptiei, precum si a Directiei politiei
economico-financiare a Inspectoratului General de Politie al Ministerului Afacerilor Interne si a Garzii
Financiare, care era subordonat Inspectoratul Fiscal Principal de Stat.tive, inclusiv tratatele internaionale
la care Republica Moldova este parte.
1.2clasificati si comparati formele coruptiei
"Coruptia draguta" Aceasta forma se manifesta prin plati "mici" menite sa determine o persoana cu
capacitate de decizie, sa aiba grija ca procesul respectiv sa se desfasoare intr-o perioada rezonabila de timp.
Are ca punct de pornire faptul ca in absenta acestor "mici" plati nu s-ar intampla nimic, sau procesul ar fi
intarziat peste limita suportabila a nervilor. Cuvantul "dragut" din sintagma se refera la valoarea platii si la

"marimea" obligatiei pe care aceasta o cumpara. In multe tari sarace, coruptia draguta este un dat de la
Dumnezeu. Intr-o societate saraca succesul in batalia supravietuirii de la o zi la alta este dat de recurgerea la
practici, la care n-ar fi constransi, daca ar duce-o mai bine. Din acest punct de vedere, coruptia draguta
apare ca o strategie defensiva, obligatorie pentru a-ti hrani si imbraca familia. Angajati ai Agentiei pentru
Dezvoltare din Elvetia subliniaza ca, fara a cultiva relatii de prietenie prin mici atentii, oficialii ar putea
taragana procedurile la nesfarsit. Astfel de "atentii" au un efect imediat asupra rapiditatii cu care sunt
rezolvate cererile lor la nivel administrativ. Tot acestia mai arata ca: cineva care vrea sa reziste ferm
cererilor se va confrunta cu nenumarate obstacole in calea rezolvarii problemelor. Cateodata obstacolele pot
fi depasite, alteori, nu Fiecare trebuie sa se gandeasca cat de curat vrea sa fie si cat de neclintit isi permite
sa ramanaUrmatorul caz este menit sa serveasca drept exemplu din viata reala a afacerilor:Un oficial al
Bancii Nationale dintr-o tara in dezvoltare poseda autoritatea de a elibera autorizatii de import. Prin licitatie
publica, o companie a obtinut contractul de distributie de medicamente vitale pentru populatia tarii
respective. Licenta de import trebuie totusi obtinuta. Dar oficialul de la banca nu vrea sa o elibereze decat
daca are un si el un profit. Cum viata pacientilor depinde de livrarea la timp a medicamentelor, iar oficialul
intarzie formalitatile, situatia devine presanta. Asadar managerul companiei se decide sa mituiasca
functionarul. Pentru modesta suma de 500$ licenta este eliberata in aceeasi zi.Bineinteles tranzactia ridica
semne de intrebare dpdv etic. Dar punand in balanta "pacatul" de a fi mituit pe cineva si posibilitatea de a
risca viata pacientilor, mita este un rau necesar. Vorba 'ceea: din doua rele o alegem pe cea mai putin
rea.Coruptia poate avea influente directe asupra succesului in afaceri. Cu ajutorul ei tot climatul de afaceri
poate fi schimbat in favoarea platitorului. Dar fara ea se pot intampla lucruri mai grave: intarziere
deliberata, ascunderea de informatii etc. Toate acestea adunate pot determina succesul, respectiv falimentul
in afaceri. "Coruptia mare"Desi tranzitia de la coruptia "draguta" la cea "mare" este fluida in cazul
individual, cea din urma prezinta un sector distinct de probleme. In cel mai rau caz avem de-a face cu o clasa
politica si economica superioara, care abuzeaza de privilegiile sale, imbogatindu-se pe spinarea populatiei.
Fiecare participant are un interes. "Furnizorul" vinde bunuri si servicii la preturi astronomice, in timp ce
"clientul" isi primeste partea sub forma comisioanelor ilegale. Ruinele dezvoltarii multor tari sunt
marturiile acestor misculatii. Cele mai multe dintre ele sunt instalatii relativ inutile, prost adaptate, colosal
de scumpe, proiecte de constructii mamut, sau dotare armata ce depaseste pe departe nevoile tarii respective.
In toate cazurile tranzactiile sunt perfect legale. Natura ilicita a acestor operatiuni este data de urmatoarele:
luand in considerare caracterul limitat al resurselor, functionarii ar trebui sa apere interesul public. Din
motive egoiste insa, acestia in loc sa aleaga varianta optima, implementeaza varianta cea mai costisitoare.
Dimensiunile exagerate, complexitatea tehnologica, lipsa infrastructurii sau chiar inutilitatea acelui proiect
duc la ineficacitatea acelei investitii. Din moment ce "comisioanele" sunt ridicate si bineinteles nedeclarate,
dauna in avutul public este proportional de mare. Acestei practici ii sunt atribuite datoriile externe ale
multor tari in dezvoltare. Din nou un exemplu va demonstra cele de mai sus:O companie intr-o tara puternic
industrializata vrea sa renunte la costurile ridicate aferente constructiei unui incinerator de deseuri toxice, si
demareaza cautarile pentru o varianta mai ieftina. In acest context, un inalt oficial ministerial dintr-o tara in
dezvoltare abordeaza compania cu o propunere: pentru suma de 3 milioane $ acesta se angajeaza sa aranjeze
importul fara probleme a intregii cantitati de deseuri pentru o perioada de 5 ani. Se va ocupa de asemenea
de ingroparea deseurilor intr-o zona departata si, dupa parerea lui, sigura. Intamplarea face ca are in posesie
destul teren langa satul sau natal, care ar fi numai bun pentru acest "proiect". Datorita interdictiei de export
- import de substante toxice, deseurile vor fi amestecate cualte materiale ca nisipul sau rumegusul. In plus,
asa va crea si locuri de munca pentru poplatia zonei. Dupa o scurta analiza a avantajelor economice,
compania accepta.Urmarile: Cativa ani mai tarziu populatia din vecinatate cade victima unei boli ciudate,
diagnosticata mai tarziu ca fiind otravire cu substante toxice. Inaltul functionar jura ca nu stia nimic de
astfel de substante si declara ca a fost pacalit de compania multinationala. Aceasta din urma este atacata in
justitie in tara respectiva si este tinta protestelor in mai multe tari, in care are filiale.
La inceput am conchis ca fenomenul coruptiei are loc la scara mondiala. Cu toate acestea, ea reprezinta o
problema mult mai grava in tarile in dezvoltare
1.3 elaborati masuri si strategii de prevenire si combatere a coruptiei
Actualizarea bazei legislative si normative anticoruptionale conform prevederilor actelor internationale

Asigurarea obligatorie a mecanismului de expertiza anticoruptie a proiectelor de acte normative


Ajustarea legislatiei nationale la prevederile Conventiei penale privind coruptia prin completarea acesteia cu
dispozitii referitoare la confiscarea bunurilor provenite din actiuni criminale, inclusiv din coruptie si din
spalarea banilor, si referitoare la raspunderea penala a persoanelor juridice pentru acte de coruptie
Ajustarea legislatiei nationale cu privire la
Conventiei penale privind coruptia

utilizarea tehnicilor speciale de investigare la dispozitiile

Ajustarea legislatiei nationale la standardele internationale privind reglementarea instrumentarii


infractiunilor de coruptie si a subiectului acestor infractiuni
Elaborarea proiectului de lege privind modificarea legislatiei n vederea stabilirii pedepselor alternative
celor penale pentru nerespectarea legislatiei n domeniul prevenirii si combaterii legalizarii veniturilor
obtinute ilicit
Elaborarea proiectului de hotarre a Guvernului pentru aprobarea Regulamentului privind mecanismul de
prestare a serviciilor publice prin intermediul mijloacelor electronice
Asigurarea operativitatii si eficientei n cercetarea si examinarea cauzelor penale, inclusiv a celor de coruptie
Implementarea recomandarilor Consiliului Europei si ale Comisiei Europene privind delimitarea
competentelor ntre Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice si Coruptiei, Procuratura Generala si
Ministerul Afacerilor Interne
Organizarea unor cursuri de pregatire profesionala a colaboratorilor operativi, a ofiterilor de urmarire
penala, a procurorilor si a judecatorilor n vederea relevarii, investigarii, urmaririi penale si judecarii
infractiunilor de coruptie
Implementarea masurilor de prevenire a coruptiei n procedurile de recrutare, selectare, angajare si
promovare a persoanelor n functii publice
Elaborarea, la nivel interdepartamental, a reglementarilor privind necesitatea investigarii conexiunilor
dintre crima organizata si spalarea banilor cu coruptia.
Formarea unui grup de lucru interdepartamental pentru studierea mecanismului de control al
veniturilor
si al cheltuielilor demnitarilor de stat, judecatorilor, procurorilor, functionarilor publici si
persoanelor cu functii de conducere
Organizarea schimbului de informatii analitice ntre organele de drept referitor la aspectele dezvoltarii
fenomenului coruptiei, la particularitatile de tactica si de procedura, la schemele de corupere si la complici
Asigurarea informationala a Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice si Coruptiei cu date
statistice necesare pentru elaborarea studiilor analitice n domeniul prevenirii coruptiei si crimelor conexe
Efectuarea unor sondaje de opinie publica anuale privind perceperea coruptiei si atitudinea fata de ea,
precum si privind atitudinea fata de prestatia Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice si
Coruptiei si altor institutii antrenate n prevenirea si combaterea coruptiei
Implementarea si perfectionarea aplicarii criteriului de selectivitate la efectuarea controlului vamal al
marfurilor. ntocmirea si mediatizarea raportului privind aplicarea criteriului de selectivitate
Elaborarea si implementarea unor actiuni concrete de prevenire a fenomenului coruptiei n institutiile de
nvatamnt de toate nivelurile.
Selectarea si instruirea formatorilor din cadrul consiliilor raionale, care vor implementa programe de
studiere a normelor ce reglementeaza activitatea angajatilor autoritatilor administratiei publice locale si
responsabilitatea lor pentru actele de coruptie

Studierea sistematica de catre toti functionarii publici a legislatiei cu privire la prevenirea si combaterea
coruptiei, a Codului model de conduita pentru functionarii publici, aprobat de comitetul de ministri al
Consiliului Europei
Monitorizarea procedurilor de achizitii publice efectuate de catre institutiile publice n scopul eliminarii
actelor de coruptie la efectuarea lor
Efectuarea investigatiilor pentru identificarea tendintei de extindere a coruptiei, gradului de patrundere a
acesteia n domeniile principale ale economiei nationale si n structurile administrative
Organizarea emisiunilor televizate si radiofonice, pregatirea publicatiilor ntru sensibilizarea opiniei publice
si promovarea unui comportament adecvat normelor etice, cultivarea intolerantei fata de faptele de coruptie
Plasarea pe site-ul oficial al Ministerului Justitiei a informatiei de interes public si nnoirea periodica a
acesteia privind procedura de nregistrare a organizatiilor neguvernamentale si actele aferente nregistrarii
statutului sau modificarilor la statut; elaborarea si plasarea pe site-ul respectiv a modelelor de acte necesare
pentru nregistrarea ONG-urilor.
TESTUL 8
Subiectul I: Teorii clasice a supra criminalitatii
1.1 Descrieti scoala mediului social si scoala interpsihologica.
Alecsandru Lacassagne (1843-1924) este intemeietor si fondator al idei, el sustine ca individul criminal nu se
naste criminal,dupa cum afirmau reprezentantii scolii pozitiviste italiene sub conducerea lui
Lombroso.Scoala lui Lacassagne se bazeaza pe ideia ca crminalul este un produs al mediului social in care
traieste,produs al conditiilor necorespunzatoare ale vietii sale economice.
Conceptia criminologica a lui Lacassagne a fost ilustrata prin aforismele sale:
Mediul social este bulionul de cultura al criminalitatii, in timp ce criminalul este microbul,element,care prin
sine insusi, inainte de a gasi bulionul care sa-l faca sa fermenteze si sa profilereze,nu are nici o importanta.
Fiecare societate isi are doar criminalii pe care ii merita.
Mediul social nu I se atribuie rolul exclusiv, ci doar initial, indispensabil si nu preponderent.Este recunoscut
de asemenea ca, in aceasta privinta,au un oarecare rol si factorii individuali psihologici.Anume aici este o
precizare, ca in situatia cind factorii individuali psihologici sunt preponderenti,ne aflam nu in fata unui
criminal, ci a unui bolnav,a unui nebun.
Scoala mediului social a intocmit un calendar al crimelor care se baza pe teoria ca asupra criminalitatii
influentiaza factorul fizic,mediul climateric si natural.Crimele impotriva proprietatii creste iarna si scade
vara,dar crimele impotriva persoanelor creste o data cu cresterea temperaturii si atinge cel mai inalt nivel
vara. Gabriel Tarde(1843-1904) este de asemenea reprezentant al scolii sociologice franceze insa este adeptul
psihologismului sociologic si respectiv al ideii ca socialul este un fenomen de interrelatii de nivel psihologic
intre indivizi,coordonate de legile imitatiei,ale opozitiei si adaptarii in cadrul unui sistem de echilibru
dinamic, al unui sistem aflat in continua schimbare si trasnformare.Legea imitatiei actioneaza,ca regula, de
sus in jos adica dinspre clasele avute spre clasele sarace, dinspre individul cult spre cel ignorat,dinspre
stapin spre servitor,fara a fi excluse in cazurile rare si cu efecte mult mai reduse in situatiile inverse.
Tarde sustine ca nu exista untip criminal innascut conform sustinerilor lui Lombroso,ci un tip criminal
profisional,cu alte cuv crima se invata in societate ca orice alta profesie.Mecanismul psihologic principal care
contribuie la insusirea comportamentului criminal este imitatia,adica se pronunta ca influenta
comportamentului unor indivizi asupra comportamentul altor indivizi este ca si exprimarea modei.
1.2 Argumentati tezele scolii sociologice a lui Emile Durkheim.

Emile Durkhein(1858-1907)-mare socioliog unul dintre fondatorii sociologiei, profesor la Universitatea


Sorbona si fondator al publicatiilor periodice LAnnee.
Principalele sale lucrari sunt:Diviziunea sociala a muncii (1863);Regulile metodei sociologice (1895);
Suicidul (1897), Prohibirea incestului si originile sale (1897).
Analizind unele din lucrarile sale, autorul considera ca facind parte din orice societate normala,crima este o
parte integranta a tuturor societatilor.Intrucit nu poate exista o societate in care indivizii sa nu se abata de la
tipul colectiv si este inevitabil ca si printre aceste abateri sa fie unele care sa prezinte caracter
criminal.Crima este un act care trebuie pedepsit, o societate scutita de crima este absolut imposibila.Dupa
opinia lui Durkheim crima este necesara.Prin urmare,criminalitatea trebuie analizata si explicta nu prin ea
insasi ci in legatura cu o cultura determinata in timp si spatiu.
Faptele sociale se impart in normale si anormale si din acest punct de vedere criminalitatea este un
fenomen normal, care insoseste in permanenta orice colectivitate sanatoasa.
Societatea este un fenomen autonom, care se autodetermina,astfel incit se poate ca numai socialul explica
socialul, iar fenomenele sociale sunt lucruri ale caror caracteristici esentiale sunt exteriozitate in raport ci
individul uman si asupra acestuia.Dupa Durkheim insusi dreptul este un lucru social.
Ocupinduse de fenomenul de suicid<durkheim il considera ca pe orice caz de moarte ce rezulta direct sau
indirect dintr-un act pozitiv sau negativ comis de catre victima insasi care trebuie sa-si produca acest
rezultata respingind ideea unei predispozitii psihologice la sinucidere.
Durkheim arata ca individul cu cit are mai mult cu atit doreste mai mult intrucit primirea unor bunuri si
avantaje nu face decit sa stimuleze si nu sa satisfaca sau sa reduca nevoile sau dorintele acestuia.
IN viziunea lui Durkheim prsoana poate fi fericita atunci cind nevoile ei corespund cu mijloacele sale, care ii
permit sasi infaptuiasca dorintele sau nevoile.Astfel anomia reprezinta in conceptia lui Durkheim o stare
obictiva a mediului social caracterizata printro dereglare a normelor sociale,datorita unor skimbari brustecriza economice-ceea ce duce la o neconcordantsa intre nevoile individului si mijloacele disponibile pentru
ale satisface.
1.3 Formulati rolul scolii pozitiviste ialiene in constituirea criminologiei ca stiinta
Scola pozitivista italiana este ceea care a contribuit colosal la constituirea criminologiei ca disciplina
autonoma, cuprinzind idei foarte importante pentru criminologie la care sa ajuns prin intermediul unor
ginditori care au avut valoroase idei dar nu sau ridicat la nivelul unei scoli.Comun pentru ei este tenta
pozitivista bazata pe metoda expermentala renuntind la studierea infractiuni ca entitate juridica in favoarea
studiului infractorului,adica a omului viu ce a comis infractiunea.Acesti ginditori se inscriu in curentele
criminologice ce tin de fiziognomie,frenologie,antropologie generala si alienism.
In cadrul orientarii antropogic-biologice sunt reunite teorii care confera factorilor biologici o importanta
hotaritoare in geneza crimei.Specific pentru aceasta orientare este liitarea obiectului criminologiei la studiul
infractorului prin incercarea de a demonstra existenta unor trasaturi specifice de ordin bioantropologic.O
importanta deosebita pentru aprecierea corecta a continutului si limitelor acestei orientari este intelegerea
corecta a conceptelor fundamentale cu care stiintele biomedicale opereaza cum sunt acelea de
ereditar,innascut,consttutional.
Subiectul II: Victima infractiunii
2.1 Reproduceti criteriile de clasificare si tipologia victemelor
Exista mai multe criterii de clasificare ale victemelor printre care sunt:
1)clasificarea victemelor dupa categoria infractionala;

-victime ale infractiunii de vatamare corporala;


-victime ale infractiunii de viol;
-victime ale infractiunii de tilharie.
2)dupa gradul de implicare si de responsabilitate in comiterea infractiunii;
-infractor activ-victima pasiva;
-infractor activ-victima semiactiva;
-infractor activ-victima activa;
-infractor semipasiv-victima activa;
-infractor pasiv-victima activa.
Aceasta tipologie scoate in evidenta mai mult rolul pe care poate juca victima,ca membru al cuplului penal in
comiterea infractiunii.
3)clasificarea dupa criteriul factorilor biologici,psihologici si sociali;
-victime nevirstnice se caracterizeaza prin lipsa de experienta socila,naivitate,capacitate redusa de a intelege
sensul si conscintele unor comportamente,deobicei aceste victime sunt supuse riscului din partea
violatorilor,jefuitorilor,escrocilor.
-femeile ca victime apar mai ales in cazul infractiunilor sexuale;
-virstnici sunt victime a infractiunilor materiale,ale escrocilor.sunt victime de maltratare sau agresate sexual.
-persoanele cu o intelegenta redusa sunt victime datorita naivitatii si credulitatii lor.
-persoanele temporar deprimate adica cu inima zdrobita pot fi victime ale hotilor,escrocilor
-persoanele achizitive adica acele cara in orice situatie cauta sasi mareasca bunurile.
-persoanele desfrinate sunt expusi pericolului atacurilor fizice,sexuale
-persoanele blocate de datorii sunt de regula oameni de afaceri sau bankeri faliti care nu mai pot face fata
situatiei lor pe cai legale si cad usor victime ale escrocilor.
2.2 Stabiliti personalitatea si comportamentul victimei in mecanismul actului infractional
Fapta infractionala in realitate reprezinta un cuplu psihologic,adica criminalul ce a savirsit fapta pe de o
parte si victima crimei pe de alta parte.Victemele deseori colaboreza cu criminalii lor.Acesta colaborare
poate fii:
-constienta
-inconstienta
-subconstienta
Rolul victemei in acest cuplu este extrem de divers si din aceasta cauza comportamentul victemei poate fi:
-pozitiv-adica victima opune rezistenta activa agresorului
-neutru-nu contribuie nici la comiterea infractiunii si nici la contracararea ei

-negativ-unde victima insasi incalca intr-un oarecare mod normele morale sau juridice
Reiesind din faptul ca un rol nu mai putin important in acest cuplu il are victima apare problema vinovatiei
victimei prin care se intelege comportamentul integral al victimei si nu doar latura subiectiva a conduitei,
adica atit aspectul obiectiv cit si cel subiectiv privite in strinsa corelatie.
Deci reiesind din gradul de responsabilitate al victemelor in comiterea infractiunilor precum si in functie de
reactia sociala fata de aceasta victemele pot fi acuzate sau aparate.
Victemele pot fi acuzate pentru erorile comise,comportamentele indecente care au dus la aparitia unor
consecinte negative.Fiecare trebuie sasi ia masuri de precautie pentru a reduce la minimum riscul
victimizarii.
Aparatorii victimei considea ca cei care acuza victima exagereaza masura in care provocarea contribuie la
comiterea infractiuniii si sustine ca majoritatea victimelor sunt complet inocente,nevinovate.Vinovatii sunt
criminalii sau sistemul.
2.3 Elaborati directiile principale ale activitatii subiectiilor prevenirii victimiologice
Investigatia victimiologicopsihologica isi pune scopuri oarecum tangentiale cu cele ale
criminologiei,determinate de interesul pentru personalitatea victimei infractiunii.unul din scopuri consta in
reabilitatea victemilor deoarece acestea suporta daune psihice profunde,pierderea increderii in lumea
inconjuratoare si in fortele proprii.Scopul principal al victimiologiei este preintimpinarea savirsirii
infractiunilor.
Sarcinile victimiologiei sunt:
-studierea procesului de victimizare si a rolului victimei in mecnismul actului infractional;
-stabilirea pronosticului victimiologic deoarece cunoscind mecanismul de victimizare metodele si tipurile de
victimizare caracteristicile victelor,lokul si perioada de timp ce coreleaza cu procesul de victimizare este
posibil aa preciza nivelul victimizarii in plan statistic
-sarcina informativa practica de informare a potentialelor victime despre metodele de comitere a
infractiunilor
-recuperarea pagubei si inlaturarea consecintelor infractiunii consta in restituirea pagubei victimelor
infractiunilor de violenta
-victimoterapie ar include elaborari metodologice de comportare ci vitima de audiere a acesteia precum si de
creare a unui sistem de reabilitare a victemei
Importanta victimologiei consta in faptul ca studiaza victima si conditiile care au inlesnit transformarea
persoanei in victima,propune solutii pentru inlaturarea acestor consecinte; studiaza procesul de
transformare a peersoanei in victima,numaul de victime existente la un moment dat pe un anumit
teritoriu;studiaza personalitatea victimei si propune masuri de protectie sociala,precum si auto protectie
impotriva victimizarii.
Subiectul III: Traficul de fiinte umane
3.1 Descrieti notiuni juridico-penale si criminologice a traficului de fiinte umane
Potrivit art.3 al protocolului din conventia COT este:
Traficul de persoane inseamna recrutarea,transferul,adapostirea sau primirea persoanelor prin amenintare
sau cu utilizarea fortei sau a altor forme de constringere,rapire,frauda,inselaciune abuz de putere sau stare
de vulnerabilitate darea ori acceptarea de plati ori aavantaje in scopul obtinerii consintamintului unei
persoane care detine controlul asupra unei alte persoane in scopul exploatarii.

In conformitate cu art 165 alin1 cp al RM prin TFU intelegem:recrutarea,transportarea,transferul


adapostirea sau primirea unei persoane in scop de explotare sexuala comerciala sau ne comerciala prin
munca sau servicii fortate in sclavie sau in condintiile similare sclaviei de folosire in conflictele armate sau in
activitati criminale de prelevare a organelor sau tesuturi;or pentru transplatare,savirsita prin:
-amenintare cu aplikarea violentei fizice sau psihica nepericuloase pentru viata si sanatatea persoanei
inclusiv prin rapire,prin rapirea documentelor si prin servitute in scopul intoarcerii unei datorii a carei
marime nu este stabilita in mod rezonabil
-inselaciune
-abuz de putere
3.2 Stabiliti etapele traficului de fiinte umane
Etapele TFU sunt:
1)recrutarea-se caracterizeaza prin selectarea pers care vor ajunge la punctul destinat unde vor fi explotate
sexual,sau explotate in sclavie sau in conditiile asimilare sclaviei,ori vor fi vindute pentru transplantul de
organe
2)transportarea-presupune transportarea persoanelor peste hotarile R.M ori in interiorul tarii.transmiterea
se face din tara de origine catre tara de distinatie.trecerea frontierii se face cu ajutorul recrutorilor pe doua
cai:legala(prin pretxtul unor excursii sau participari la competitii) si ilegala(in cazul minorilor sau fara
pasaport prin intermediul altor tari ca macedonia,albania,serbia etc.).Modalitatile de trecere a frontierilor
sunt urmatoarele:
-cu pasapoarte si vize legale
-cu pasapoarte si vize false
-cu mituirea serviciilor de frontiera
-cu evitarea serviciilor de frontiera
3)tranferul-este transmiterea pers de la un traficant la altul prin donatie,kirie,skimb
4)adapostirea-consta in ascunderea victemilor in lokuri ferite de alte pers care pot instiinta autoritatile
despre infr TFU
5)primirea-se caracterizeaza prin intrarea in posesie a victimei si mai inseamna angajarea ei in activitate
care ii permite criminalului de ao folosi in scopul TFU
3.3 Elaborati programele de prevenire atraficului de fiinte umane
Traficul de fiinte umane reprezinta o prob majora pentru RM si in solutionarea acestei prob trebuie
intreprinse un sir de masuri concrete:juridice,politice,social-economice,informationale si de parteneriat
1)plan juridic:
-aplicarea unor pedepse mai aspre
-reducerea pragului minim de pedeasa pentru TFU in cazurile in care traficantul va kolabora cu organul de
urmarire penala
-consider sa se recunoasca marrea contributie pe care o pot avea
implementarea masuriilor anti-trafic

victemele TFU la dezvoltarea si

-introducerea in legislatie ca circumstante agravante TFU savirsit cu complicitatea functionarilor publici


sau cu implikareaa acestora in treficul de copii
-este obligatoriu sa se stabileasca prin lege ca victima este cea care are dreptul final sa decida daca doreste sa
se constituie sau nu ca martor intrun proces penal;in luarea decizii victima trebuie asistata de o persoana
independenta si calificata fara presiuni si cu o evaluare initiala a riscului
-introducerea pedpselor adm,disciplinare si kiar penale pentru functionarii publici care actioneaza intro
maniera neprofesionista fata de victemele TFU
-pentru victemele care doresc sa figureze ca martori sau sa participe la procese trebuie sa existe diferite
forme de protectie
-tre de garantat prin lege obl statului de acorda protectia fizica victimei,indeferent de implikarea acesteia in
cadrul urmaririi penale si acceptarea colaborarii
2)plan politik
-functionarii de stat trebuie sa acorde mijloacele necesare pentru a asigura activitatea organelor competente
de la comitetul national pentru combaterea TFU pina la comisiile teritoriale
-functionarii de stat insarcinati cu combaterea TFU trebuie sa fie suficient de competenti pentru a identifica
o potentila victima
-statul trebuie sa asigure prezenta unui numar suficient de mare de femei printre colaboratorii implicati in
prevenirea si combaterea TFU inclusiv in toate raioanele.
-guvernul RM trebuie sasi asume un sir de angajamente prin care ar oferi protectie si asistenta pentru
garantarea accesului victimilor TFU la un azil ingrijirea medikala si specializata
-statul trebuie sa asigure tuturor victimilor TFU repararea prejudiciilor materiale si morale prin plati din
fondurile de compensatii destat care sar acorda victemei subsidiar atunci cind repararea prejudiciului nu
poate fi urmarita de la faptuitor
3)socioeconomic
-guvernul RM trebuie sa manifeste un interes sporit pentru negocierea cu oficialitati unor state straine a
prob privind elaborarea unui cadru juridic ce ar reglementa modalitatile de plasare a cetatenilor RM in
cinpul muncii
-statule dator sa asigure un salariu ekitabil functionarilor antrenati in prevenirea si combaterea TFU pentru
ca acestia sa nu se lase ademeniti de atnetiile oferite de structurile criminale
-statul trebuie sa interzica publikarea anunturilor publicitare ale agentiilor si firmelor ce nu detin licenta
corespunzatoare
-statul trebuie sa deskida piata interna pentru agentii economici straini asigurind in acelasi timp protectia
producatorilor autohtoni
4)plan informational
-mass-media joaca un rol primordial in formarea societatii despre traficul de fiinte umane
-statul trebuie sa asigure publicarea brosurilor,studiilor si altor materiale cu privire la TFU
-difuzarea spoturilor publicitare anti-trafik pe toate canalele tv si radio cu indicarea numerelor de tel de
incredere.

-statul trebuie sasi informeze cetatenii despre pietele de munca in alte tari precum si despre posibilitatile
legale de emigrare
-statul e dator sa puna la dispozitie fiecarui cetatean care pleaca peste hotarele tarii date despre adresele
misiunilor diplomatice ale RM in strainatate precum si alte informatii utile
5) in plan de parteneriat
-RM trbuie sa inkeie acorduri cu Rominia,ucraina si federatia Rusa de skimbarea a lokului de trai al
martorilor, rudelor si altor pers apropiate odata cu intrarea in sistemul de protectie a martorilor
-pentru prokurori si judecatori e necesar sa fie elaborate recomandari privitoare la cererile de cooperare
juridica internationala pentru solictarea extradarii si a transferului
-trebuie stabilite mecanisme de cooperare prin care autoritatile competente din RM vor putea participa la
skimbul de informatii cu alte state cu privire la traficanti si metode de actiune a acestora
TESTUL 5
Subiectul nr.II Criminalitatea organiizata
1.1 Definiti conceptul si trasaturile organizatiei criminale
Unii specialiti neag existena unei organizaii naionale a crimei. De asemenea
se neag realitatea unui model de organizare formal a grupului. Opiniile cum ar fi c
organizaiile criminale secrete nu sunt organizaii formale de tipul corporaiilor de afaceri,
ci sunt sisteme sociale tradiionale, organizate pe baza valorilor culturale.
Definiia:- nsemnul de organizaie criminal semnific activitile infracionale ale unor grupuri
constituite pe principii conspirative, n scopul obinerii unor importante venituri ilicite la cote
deosebit de ridicate.
Trasaturile:
Structura
Ermetism si conspirativitate.
Flexibilitate,rapiditate si capacitate de infiltrare.
Caracterul transnaional al organizailor criminale.
Orientarea spre profit.
Utilizarea forei.
2.2 Clasificati si comparati tipurile organizatiilor criminale
Familiile Mafiei, constituite pe structuri ierarhice stricte, norme interne de disciplin, un cod de conduit
i o mare diversitate de activiti ilicite (familiile italiene, americane, cartelurile columbiene ale drogurilor
etc.);
Organizaiile profesionale ale cror membrii, spre deosebire de familiile Mafiei, se specializeaz n una sau
dou tipuri de activiti criminale (laboratoare clandestine pentru fabricarea drogurilor, imprimerii

clandestine pentru contrafacerea sau falsificarea monedelor, furtul i traficul cu maini furate, rpiri de
persoane pentru rscumprare etc.)
Organizaii criminale constituite pe criterii etnice, care sunt, de regul, rezultatul unor mprejurri specifice
precum nchiderea granielor ori circulaia dificil peste frontiere, severitatea excesiv a procedurilor de
emigrare, expansiunea geografic, n asemenea situaii se afl societile criminale chineze (triade), grupurile
criminale japoneze, grupurile jamaicane i altele;
Organizaiile teroriste internaionale, care practic asasinatul, deturnarea de avioane, rpirea de
persoane etc, sub diferite motivaii, de regul politice, militare, religioase i rasiale
2.3. Recomandati solutii practice de lupta eficienta impotriva organizatiilor criminale
1.combaterea coruptiei, care este o metoda de favorizare a crimei organizate
2.cooperarea international mai intense
3.inasprirea politicii penale, a raspunderii penale
4.crearea cadrului instituional corespunztor scopului preconizat
5.adoptarea unei legislaii ferme financiar bancare apt de a stopa fenomene ca: frauda i reciclarea banilor
6.adaptarea unei legislaii corespunztoare n ceea ce privete traficul de droguri

Subiectul III Criminalitatea feminine


3.1 Definiti criminalitatea feminine
Diferenele anatomice, fiziologice, psihologice, morale, intelectuale i sociale dintre sexe sunt relevante i
pentru criminalitate. Caracterele, insuirile speciale ale sexelor influeneaz,
neindoielnic, asupra formei, genului criminalitii. Exist, astfel, intr-o msur oarecare, o
criminalitate specific fiecrui sex, criminalitatea feminin cuprinzand, printre altele,
pruncuciderea, prostituia, avortul, abandonarea copilului, omorul ca urmare a violenei
domestice i altele.
Studiile criminologice au neglijat foarte mult subiectul comportamentului criminal feminin.
Acest lucru se datoreaz, in mare parte, inregistrrii reduse a ratei criminalitii feminine
comparate cu cea masculin. Pe msur ce corpul de date investigaii privind criminalitatea
feminin a crescut, s-a simit nevoia considerrii acestui subiect in vederea cunoaterii acestui
fenomen.
3.2 Stabiliti cauzele, conditiile, trasaturile si tendintele criminalitatii feminine
Cauzele care favorizeaza cresterea criminalitatii feminine sint de mai multe tipuri,cum ar fi de ordin social
(lumea inconjuratoare), cultural (un nivel de cultura inferior), educational (o educatie proasta, exemple
proaste aduse),deasemeni nu excludem si alcoolul, drogurile, contactul cu lumea decazuta, dar totodata
motive de ordin economic cum ar fi starea materiala proasta. Analaizind datele statistice ale criminalitatii
feminine,atestam o crestere considerabila a acesteia, atit cantitativ cit si calitativ,adica sint infractiuni comise
din ce in ce mai grave, ajungind la nivelul infractiunilor criminlalitatii feminine.

3.3. Evaluati criminalitatea feminina si elaborati masuri de prevenire si combatere a acesteia


In cunoaterea i prevenirea fenomenului infracional, in general, i a celui feminin, in
special, un rol important il are i studierea psihologiei persoanelor internate deja in penitenciar,
pentru comiterea unor infraciuni. Pentru prevenirea criminalitatii feminine necesita a lua urmatoarele
masuri cum ar fi de ordin educational: promovarea egalitii de gen; promovarea ei in coal in curriculum
i recunoaterea efectelor negative ale incurajrii competiiei exprimate prin creterea violenei; schimbarea
stereotipurilor privind masculinitatea-feminitatea; promovarea egalitii in drepturi.
Dupa cum rezulta de mai sus, precum si in conformitate cu Rezolutia celui de-al VIII-lea Congres al ONU
consacrat prevenirii criminalitatii si tratamentului delincventilor, factorii favorizanti ai criminalitatii
feminine sunt:
- agresiunile fizice, sexuale si psihice la care multe dintre femeile condamnate au fost supuse inainte de
comiterea infractiunilorde catre persoane aflate in anturajul apropiat;
- disocierea legaturilor familiale, agravate printr-o educatie parentala inadecvata, cu efect negativ asupra
mediului de viata;
- saracia, somajul, analfabetismul, absenta locuintelor bune si ieftine, sistemul de invatamant si de formare
inadaptat;
- numarul crescand de femei fara perspectiva de insertie sociala si agravarea inegalitatilor sociale;
- conditiile dificile pe care le intampina femeile care migreaza de la sat spre oras sau care isi cauta un loc de
munca in alte tari;
- discriminarea, care poate crea dezavantaje in planul social, al sanatatii si al angajarii in munca;
- degradarea mediului urban, mai ales insuficienta unor institutii care sa ofere diverse servicii si facilitati in
anumite comunitati;
- dificultatile create de societatea moderna de a insera corect toate persoanele in comunitate, in familie, in
mediul de munca, in scoala si de a se identifica cu o anumita cultura;
- abuzul de alcool, de droguri si alte substante, a caror dezvoltare este favorizata de factorii de mai sus;
- multiplicarea activitatilor legate de criminalitatea organizata, mai ales de traficul de droguri si traficul de
persoane;
- promovarea, mai ales prin mass media, a ideilor si atitudinilor care sunt surse ale violentei, inegalitatii si
intolerantei.

TEST 9 Subiect 1
1.1 Metoda de investigare criminological este acea parte a criminologiei care se ocupa de studiul metodelor si
tehnicilor de investigare al fenomenului infractional, urmind integrarea acestora intrun system logic care sa
permita indeplinirea scopurilor acestei stiinte. Cu alte cuvinte metoda este ordinea ce se pune in invatarea
unei stiinte urmind conditiile si particularitatile aceli stiinte.
Metoda este o modalitate prin care cunoasterea spontana se transforma in cunoastere critica iar gindirea
devine un instrument de cercetare.
Tehnica de cercetare criminological este felul practice prin care se utilizeaza o metoda sau alta. Tehnica este
transcrierea in practica a tuturor metodelor de cercet criminalistica ce duce la insusirea unei stiinte urmind
conditiile si particularitatile acelei stiinte.
1.2 In procesul de studio al criminologiei se folosesc o serie de metode de cercetare. Aceste metode sunt
numite ca met particulare care la rindul lor se impart in generale si speciale, adica specifice numai unei
anumite discipline.
Din categoria met particulare cu un grad maxim de generalitate fac parte: met observarii, met
experimentala, met istorica.

Din categoria metodelor particulare cu grad mai redus de generalitate, adica metode particular speciale, fac
parte: met clinica, etc..
Metode particulare care sunt utilizate in dom criminol sunt: -met observatiei,-met experimentala,-met
clinica,-met tipologica,-met comparative,-met de predictie,-met statistica.
Din categoria tehnicilor de observare din domeniul crimnologiei fac parte:-observatia,-chestionarul,interviul,-tehnica ducumentara,-tehnicile secundare.
1.3. *Metoda observatiei presupune observarea anumitor evenimente ce tin de domeniul criminologic si
studiul lor. Observarea e de 2 feluri: empirica- la indemina oricui si are un character spontan si subiectiv, nu
ofera o imagine a fenomenului studiat; stiintifica- o conteplare intentionata a realitatii si presupune existenta
unor abstractii stiintifice.
*Met experimentala reprezinta o observatie provocata de experimentator in conditiile alese de el. Aceasta
met presupune urmatoarele tipuri de experiment: dupa locul de desfasurare- experiment de laborator si de
teren; dupa natura variabilei independente- experiment provocat si exp invocat; dupa modalitatile concrete
de manipulare a variabilelor- experiment inainte si dupa, exp dupa si exp ex post facto. Metoda
experimentului mai presupune si alcatuirrea anumitor grupuri de control necesare pt supravegherea
experimentului. Controlul poate fi: control la precizie, contr statistic, contr la inimplare.
*Metoda clinica presupune caracterizarea cazului individual pt formularea unui diagnostic si prescrierea
unei metode terapeutice effective pt fiecare caz criminologic. Aceasta metoda foloseste studii descriptive ale
unor cariere criminale si studii de caz ce tin de diagnosticarea fiecarui character criminal.
*Metoda tipologica este folosita pt descrierea uniui anumit tip de criminal in opozitia cu tipul noncriminal, e
folosit pt a descrie tipuri particulare de criminali, precum si de a stabili o tipologie criminonologia a actului
criminal. Aceasta met intrebuinteaza si not ca tip si tipologie. In criminology tipologiile se clasifica in 2:
specifice si de imprumut. O alta clasificare are in vedere orientarile teoretice din criminology: tipologii
constitutionale, psihologicesi sociologice.
*Metoda comparative este intilnita in toate fazele cercetarii criminologice de la descrierea si explicarea pina
la prognozarea fenomenului infractional la toate nivelurile de interpretare: fenomen, fapta penala, faptuitor,
victima, atit in cercetarea de natura calitativa cit si cantitativa. Aceasta met mai folos urmatoarele procedee:
procedeul concordantei, proced diferentelor, proced variatiilor concomitente.
*Metoda de predictie are ca scop formularea unor previziuni privind evolotia fenomenului criminalitatii pe o
anumita per de timp, evaluarea probalitarilor de delicventa.
Tehnici:
*Observatia este formata din urmatoarele tipuri de observatie:
in raport cu fenomenul studiat: - obs directa si indirecta.
In functie de etapa cercetarii:- globala si partiala.
In functie de scopul urmarit:- sistematizata si nesistematizata.
Tipuri de observatory: anonym si cunoscut; observator participant si participant observator.
*Chestionarul este succesiunea logica si psihologica de intrebari scrise sau imagini grafice cu functia de
stimuli in raport cu ipotezele cercetarii care prin administrarea de catre operatorii de ancheta sau prin
autoadministrare determina din partea celui anchetat un comportament verbal sau nonverbal ce urmeaza a
fi inregistrat in scris. Chestionarul poate fi: de date faculae, de opinie, speciale, precodificate, postcodificate
si mixte.

*Interviu este interogarea criminalului pt obtinerea anumitor date referitoare la fenomenul criminologic.
Tipuri de interviuri: formal si neformal, direct si indirect, clinic, sensibil, neutru si sever.
*Tehnica documentara este prprie cercetarii pe documente si priveste modul in care datele cuprinse in
diferite tipuri de documente pot fi utilizate in scopuri stiintifice. In criminology se folosesc urmatoarele tipuri
de doc: -statistici, demografice, judiciare, eocnomice, dosare ce tin cause penale, mass-media, doc personale.
Doc se analizeaza prin 2 tipuri de analize: de continut si analiza statica.
*Tehnicile secundare. Principale tehnici secundare folosite sunt: - testele: de reusita si de personalitate; scala de atitudini: pt cunoasterea intensitatii atitudinii unui infractor in raport cu un noninfractor,
atitudinea comunitatii fata de faptele atnti sociale. Tehnica secundara isi propune analiza trasaturilor
psihologica a infr, comportamentul individual si de grup, intensitatea factorilor de inadaptare si rolul lor in
etiologia criminalitatii.
Subiect 2
2.1.Aptitudinele fizice si psihice ale persoanei sunt caracterizate de virsta. Criminologia distinge 5 categorii
de virsta: copilaria 0-12ani; adolescenta 12-22ani; tineretea 22-35ani; virsta adulta 35-60-65; batrinetea de la
65.
Virsta reprezinta interes in criminology deoarece in raport cu ea se constata o evolutie numerica cit si
tipologica a infractorului. Astfel din punct de vedere numeric, criminalitatea este ascendenta in perioada
copilariei si adolsecentei, stationara in perioada tineretii si adulte si descendenta in perioada batrinetii.
Caracteristic virsteii tineretii si adolescentei sunt infract bazate pe aplicarea fortei fizice. Pt virsta adulta
criminalitatea profesionala sic rim organizata. Pt virsta batrinetii recidiva unor fapte comise in perioada
adulta precum si parazetismul social. In criminology virsta are o notiune diferita decit acea din dr penal. In
dr penal sunt folosite numai notiunile de minori si majori, si infractiunile comise in perioada
anteminoratului adica de la 0-14 ani nu sunt pasibile de pedeapsa penala.
Sexul reprezinta trasaturile sociale si morfologice prin care indivizii se impart in barbate si femei. Datorita
deosebirelor intre sexe in criminology au aparut diferite teorii a diferentelor de sexe. Este indiscutabil ca
intre barbati si femei sunt deosebiri estentiale, dar si mai problematica este originea, natura si efectele acestei
deosebiri. Primele cercetari in acest domeniu lea facut T. Pop care considera ca deosebirea dintre barbat si
femeie este multipla. Prima deosebire pe care a enuntato Pop este de ordin biologic, si aceasta deosebire face
ca barbatul sa prevaleze asupra femeii. O alta ide este ca aceasta inegalitate dntre barbat si femeie impune
fata de femei o umilinta a inegalitatii si subordonarii. Deosebirea consta si in misiunea distinca a celor 2 sexe.
Astfel particularitatile de baza din pct de vedere ale sexelor se reduc la deosebirea dintre barbat si femeie,
deosebirea de baza fiind fizicul. Barbatul fiind de obicei o fire mai puternica pe plan fizic, ii sunt
caracteristice calitatile care faciliteaza savirsirea infr ce tin de aplicarea fortei fizice. Deosebirile ce tin de
psihic in multe cazuri sunt mai importante si relevante decit ceea ce tine de fizic. La femei prevaleaza
calitatile sufletesti, iar la barbat intelectuale. La femei predomina sentimental, la barbat ratiunea. Femeia
este mai sensibila, mai sentimentala si capricioasa ca barbatul. Barbatul fiind mai volitiv si mai tare de fire.
2.2.Pedeapsa reprezinta aplicarea legii in masura savirsirii unei fapte interzise de leagea penala si care are
drept scop apararea societatii de infractiuni, prevenirea lr si restabilirea ordinii de drept si restabilirea
echitatii in societate.
Scopul pedepsei este: intimidarea, rasplata, preintimpinarea si corectarea vinovatului.
Pedeapsa are ca mijloc de realizare legea penala, de aceea scopul pedepsei coincide cu acel al legii penale.
Functii pedepsei reies la fel din legea penala si sunt: -functia de constringere (este masura statala aplicata de
instanta de judecata persoanelor care au savirsit infractiuni cauzindule anumite restrictii in drepturi si
libertati); -funct de corectare (consta in influenta asupra mentalitii condamnatului cu scopul inlaturarii
ideilor antisociale si reeducarea lui pt a nu comite infractiuni); -funct de restabilire a echitatii sociale (are ca
scop rasplata infractorului pt infractiunea savirsita); -funct de preventie generala (atentioneaza despre

posibilitatea aplicarii pedepsei in cazul comiterii infr); -funct de preventie speciala (pedeapsa are ca scop
imediat de a preveni savirsirea noilor infr).
Astfel atit scopul cit si functiile pedepsei influenteaza personalitatea infractorului facindul prin reeducare de
a renunta la deprinderile sociale, de a se reintegra in societate si astfel stimulindul ca personalitatea de
infractor sa se transorme intro personalitat de noninfratctor.
2.3.Conform doctrinei criminologice elaborate de Lambroso infractorii pot fi clasificati in:
-criminali nascuti; criminali morali; crim epileptici; crim pasionali; crim nebuni; crim de ocazie; crim de
obicei. Ferri clasifica criminalii in 5 categorii: -nebuni sau alienate; crim nascuti sau instinctive(salbatici,
brutali, care nu fac deosebire intre crima si meserie, pt ei pedeapsa nu are nici un effect); criminali de obicei
(care comit in copilarie primul delict producindule un obicei cronic de a repeat crima); criminali de
pasiune(comit de obicei crime impotriva persoanelor si sunt snsibili); criminali de ocazie(la determinarea
crimei sunt influentati de o simpla ocazie).
G.Tard sustine ca criminalii tre clasificati dupa criteriul sociologic. El imparte criminalii in: -criminali
urbani; rurali; asasini si violenti.
In criminologia moderna personalitatea infractionala se caracterizeaza prin urmatoarele criterii:
Prima caracteristica tine degradul de constientizare si dirijare a comportamentului (criminali normali si
anormali). A doua caracteristica se face in functie de tendinta de repetare a infractiunii unde distingem
infractori recidivisti si nerecidivisti. A treia categorie se face in functie de gradul de pregatire infractional:
infractori ocazionali sau situationali si infractori de cariera.
Subiect 3
3.1. Spalarea banilor este prevazuta in codul penal si consta in savirsirea actiunilor orientate fie spre
atribuirea uniu aspect legal sursei banesti, a bunurilor si veniturilor obtinute illicit in urma savirsirii
infractiunilor fie prin tainuire, deghizarea informarea privind provinienta acestori bani sau bunuri despre
care persoana stie ca provin din activitate infractionala. Conform conceptiei penale si criminologice obiectul
acestei infractiuni il reprezinta relatiile sociale cu provinienta licita precum si circulatia corecta in
operatiunile financiare a mijloacelor banesti.
3.2. Metodele de splare a banilor
a) Anonimatul- este una din regulile splrii banilor prin care tranzacia cu valori obinute din infraciuni
trebuie s fie asemntoare altor tranzacii legale din mediul sau locul unde acestea au loc. n esen,
numerarul nu trebuie s lase nicio pist care s conduc la originea sa..
Din aceast cauz, infractorii au creat tehnici i metode variate de inserare a numerarului n sistemul
financiar, i anume:
-structurarea, adic divizarea sumelor mari n sume mai mici i depunerea acestora de ctre mai multe
persoane n diverse conturi bancare sau utilizarea sumelor respective n vederea achiziionrii altor
instrumente de plat, cum ar fi titlurile la purttor sau ordinele de plat;
-contrabanda cu numerar, prin simpla scoatere ilegala din ar a unei cantiti de bani n numerar i
introducerea acesteia ntr-o alt ar, n general cu reguli mai puin stricte, de obicei prin curieri sau prin
ascunderea cantitii pe vase cargo;
-amestecul fondurilor ilegale cu cele care provin dintr-o afacere legal cu numerar, sume care apoi sunt
depozitate mpreun.

b) Viteza- circulaia rapid a valorilor, pentru a nu putea fi detectate. Odat ce numerarul a intrat n
sistemul financiar, fie c se afl sau nu n ara de origine, spltorul poate utiliza avantajele create de
progresele informatice (IT), metodele moderne de transmitere a banilor, pentru a-i pune rapid n circulaie.
c) Complexitatea. Prin mprirea fondurilor sale n mai multe tranzacii si viteza acestor operatiuni,
spltorul face dificil i uneori imposibil munca investigatorilor de a reconstitui drumul banilor.
3.3 Tehnici de disimulare a originii ilicite a veniturilor:
- supraevaluarea preului unui bun printr-o factur de valoare mai mare dect valoarea sa real sau printr-o
factur partial sau n totalitate fals;
- tranzacii comerciale false inserate n cadrul unei afaceri legale prin: tranzacii cu numerar dintr-o valut
n alta n mod repetat i rapid, folosirea unor conturi bancare multiple, deschiderea i nchiderea repetat a
acestora, transferuri electronice bancare din contul unor persoane juridice n contul unor persoane fizice,
efectuarea de transferuri externe a unor valori mari folosind multiple instrumente monetare, cecuri bancare
sau de cltorie, operaiuni de credit, investiii, constituirea de garanii fictive, etc;
- metoda mprumutului returnat. O parte din fondurile transferate pe ci ilicite n strintate revin sub
form de mprumut infractorului sau firmei pe care o controleaz. Aceast operaiune este urmat apoi de
returnarea sumei mprumutate, la care se adaug dobnzile convenite de parti i eventual penaliti de
intarziere, ce conduc la sume din ce n ce mai mari, care intra astfel in circuitul legal;
- poliele de asigurare, prin schimbri frecvente ale beneficiarilor, plata unor prime mai mari dect cele
normal datorate i solicitarea ulterioar ca rambursarea s fie fcut ctre o ter persoan, recepionarea
primelor de asigurare prin brokeri sau intermediari financiari din centre offshore care nu respect regulile
de publicitate sau eviden, la care de fapt intentionat nici nu sunt obligati contractual.
Testul 10 Subiect 1
1.1 coala cartografic sau geografic s-a dezvoltat, n special, n Europa ntre anii 1830 1880 , poart i
numele de coala franco-belgian a mediului social, denumire ce exprim concepia definitorie ce st la baza
principiilor acestei coli criminologice.
Promotorii acestei coli au fost belgianul Lambert Jaques Quetelet (1796 -1874) i francezul Andre Michel
Guerry (1802 1866), care au realizat o statistic a criminalitii pentru a descoperii anumite legiti ale
dinamicii acesteia10.
Metoda de cercetare a colii cartografice este metoda statistic, care s-a dovedit potrivit n ncercarea ei de
a surprinde corelaii ntre harta criminalitii i unele variabile economice, sociale i culturale.
Quetelet a fost printre primii specialiti n tiine sociale care a utilizat metode statistice i matematice pentru
a analiza influena factorilor sociali i individuali n etiologia crimei. El a studiat statisticile franceze din anii
1826 1830 subliniind constana criminalitii n acea perioad. Astfel, a sesizat faptul c infraciunile
contra persoanei predomin n timpul sezonului cald, n regiunile din sudul Franei, n timp ce infraciunile
contra proprietii sunt comise mai ales n regiunile din nord, n timpul sezonului rece. Pe aceast baz
autorul a formulat legea termic a criminalitii, susinut i de Guerry11.
Ulterior G. Tarde a evideniat faptul c deosebirile ce apar ntre structura i volumul criminalitii regiunilor
din nord fa de cele din sud, sunt rezultatul dezvoltrii social economice diferite a acestora i nu
consecinele diferenelor de clim.

10
11

Interesat de aspectul geografic, Guerry repartizeaz departamentele franceze n 5 (cinci) regiuni, n cadrul
crora constat o regularitate remarcabil n ceea ce privete criminalitatea. Aceast constatare a dezvoltat
ideea conform creia : precum fenomenele naturale, comportamentul uman este i el supus unor legi.
Asemntor lui Quetelet, dar contrar a ceea ce se credea n acea epoc, Guerry constat c nici srcia, nici
instrucia colar nu au o influen direct asupra cifrei criminalitii. Quetelet susine c omul nu
svrete infraciuni datorit strii de srcie, ci ca o consecin a trecerii rapide de la o stare de relativ
confort la una de mizerie.
Printre reprezentanii acestei coli se mai remarc i nume sonore ca : G. Tarde M. Joly, H. Sabille.
1.2. Curentul psihologic clasic prevede urmatoarele teorii: -asociatismul; behaviorismul, gestaltismul,
freudismul. Asociatismul e un current psihologic de orientare materialist-mecanist. Conform acestei teorii
mecanismul fundamental al formarii insusirilor si proceselor psihice umane il prezinta procesul de asociere,
sustinind ca fiecare process psihic, fiecare insusire este rezultatul unui lant sau compozitii associative,
formate in constiinta individului normal sau criminal independent de vointa acestuia. Spre deosebire de
asociatism behaviorismul este un current psihologic American. Acest current a pus la baza studierii
comportamentului uman relatia de stimul-raspuns. Potrivit acestei conceptii pt a analiza procesele psihice tre
sa pornim nemijlocit de la date obiective. Gestaltismul e un current ce a aparut in europa occidentala. El e
un current psihologic intemeiat pe conceptia filosofica si a aparut ca o reactie atit fata de asociatism cit si de
behaviorism. Potrivit aceste conceptii orice process psihic este o structura sau configuratie integrala si insusi
psihicul uman in ansamblu este o configuratie. Psihicul uman se caracterizeaza printro existenta de sine
statatoare.
1.3. Teoria lui Freud are o importanta deosebita in cadrul criminologiei deoarece cunoasterea freudismului e
absolute necesara intrucit datorita universalitatii lui aceasta doctrina este un moment important atit pt
cultura generala cit si pt cultura juridica. Freud are meritul de a introduce o maniera cu totul originala in
explicarea mecanismelor psihicului uman prin metoda psihanalitica. Prin studiile sale el a incercat sa
demonstreze existenta unei personalitati antisociale ce tin de sfera psihologiei normale sis a explice
mecanismul de formare a acesteia. Importanta doctrinei lui Freud se mai releva si prin faptul ca freud a
introdus o noua structura psihicului uman. Astfel viata psihica a fiecarui individ cuprinde 3 nivele diferite:
sinele, eul, supraeul. Sinele este o realitate psihica adecvata care nu are constiinta realitatii obiective. Eul este
cea de a 2 instanta psihica si se numeste constient, el este nivelul central al personaltitatii. Supraeul reflecta
nivelul de dezvoltare asupra personalitatii, influent ape care mediu social si cultural o exercita asupra
psihicului. Supraeul ca si eul contribuie la formarea instinctelor nivelul lui de cenzura fiind cu atit mai
puternic cu cit persoana este mai matura, sanatoasa psihic si mai educate. In conceptia lui Freud diferenta
dintre infractor si noninfractor sar situa la nivelul supraeului care acumuleaza traditiile trecutului, iar in
sfera sinelui neexistind schimbari semnificative. Importanta lui Freud se mai releva prin faptul ca el a
implimentat metoda psihanalizei procedeie destinate urmaririi si descoperirii cauzelor devierilor
comportamentale si vindecarii unor boli psihice.
Subiect 2
2.1. Conceptul de criminalitate este un concept vast cunoscind diferite abordari din literature criminologica.
Astfel sub aspect juridico-penal criminalitatea desemneaza ansamblul comportamentelor umane considerate
infractiuni, incriminate si sanctionate in anumite conditii in cadrul unui system determinat si cunoscut
istoric.
2.2. Primii criminology care sau intresat de problemele clasificarii factorilor criminogeni sunt: Jean Pinatel
la care intilnim o clasificare a factorilor in: -geografici, eoconomici, politici. Mannheim trateaza cauzele de
ordin social ale criminaltatii nefiind preocupat de clasificari stricte ale acestor factori. La fel si D. Szabo
analizeaza problema complexa a cauzalitatii rolului factorilor economici si culturali. Totusi acest autor nu
opereaza cu distinctii clare intre cauzele criminalitatii ca fnomen social si a actului infractional concret.
Clasificari reusite ale factorilor intilnim in criminalogia romina. Consform acestei clasificari factorii se
impart in: -fac econ, fac soc, fac demografici. O alta clasificare este asemanator ca si clasificarea mentionata

doar ca ca mai adauga si factorul politic. Astfel chiar daca la prima vedere parka sar primi o clasificare a
acestor factori criminogeni, aceasta clasificare este una relative deoarece acesti factori generalizati nu pot
caracteriza fiecare crima in parte deoarece fiecare crima isi are specificul ei precum si fiecare infractor nu
poate fi identic cu altul chiar daca savirseste aceiasi crima deosebiri de infaptuire a crimei indiscutabil vor fi
evidentiate.
2.3. Factorii geografici reprezinta ansamblul tuturor factorilor ce formeaza mediul fizic. Climatul, natura
solului, aerul, lumina, caldura, frigul, umezeala, anotimpurile, conditiile atmosferice au o influenta esentiala
asupra plantelor, animalelor si omamenilor. Mediul fizic influenteaza in mod direct omul, mai exact variatiile
omuli. Mediul fizic duc la variatiile de character de temperament si de comportament a omului. De aici
putem spune ca exista o legatura puternica intre criminalitate si mediu fizic. Una din dovezile legaturii dintre
criminalitate si mediu fizic este ca aprope toate functiile omului sunt supuse si influentei temperaturii
zoneigeografice in care traieste. In tarile foarte calde puterea de existenta a omului in lupta pt existenta este
mai mica fiinca se ajunge mai usor la satisfacerea nevoilor avind mai putina nevoi de imbracaminte, hrana,
astfel caldura provocind moleseala care duc la duc la stagnarea la dezvoltare. In tarile reci rezistenta omului
este mai mare pt ca lupta este mai aspra si mai dura. Omul dintro tara rece e mai constnt si mai putin
idealist. Printre primii care sau ocupat de influenta axestui factor asupra criminalitatii au fost Lombroso,
Ferri, Quetelet. Lombroso sustine ca temp excesiva, calda sau rece, nu are effect excitant asupra
criminalitatii fiinca frigul mare calmeaza iar caldura mare provoaca inertia. Effect important asupra
criminalitatii o are caldura relative moderata, aceasta excita centrele nervoase ca si alcoolul si de aceea duce
la criminalitate. Quetelet a elaborate calendarul termic al criminalitatii potrivit careia s repeat de la an la an
facinduse sub influenta unor factori fizici si sociali. In concluzie sau sustinut urmatoarele: temp afecteaza
echilibrul emotional, umeditatea si criminalitatea violenta variaza invers proportional.
Factorii politici ce duc la nasterea criminalitatii au o influenta puternica in 3 situatii politice: razboi,
revolutie si criza politica. Razboiul civil este cel mai periculos in criminogeneza deoarece in asa cazur se
creaza centre de putere, oamenii se grupeaza dupa interes si ignora legislatia ceea ce duce la haos. Revolutia
duce la sporirea criminalitatii prin faptul ca ea provoaca atit criza politica cit si econmica si in perioada
inlaturarii acestei consecinte criminalitatea cunoaste o adevarata explozie. In timpul crizei politice din cauza
instabilitatii regimul politic atunci cind nu exista o putere sa conduca socieatatea se formeaza premise
favorabile pt cresterea criminalitatii.
Factorii demografici influenteaza fenomenul criminalitatii prin aceea ca se poate produce o explozie in rata
natalitatii, se poate crea o structura demografica a sexelor, se poate crea o mobilitate sociala a populatiei.
Astfel explozia ratei natalitatii influenteza criminalitatea prin faptul ca intro anumita regiune se pot naste
mai multi barbati decit femei. La fel prin structura demografica a sexelor, cind in societate se observa o
pondere a sexului sau femenin sau masculine intro anumita regiune.