VINDECAREA DE PACATE BINEFACERILE TAINEI POCAINTEI $I ALE LUCRARII PARINTELUI DUHOVNICESC 4 I. POCAINTA - CALEA VINDECARII 1.1, Boala pacatului si pocdinta ca remediu 1. 2. Poc&inta - intoarcerea la Dumnezeu I. 3. Legatura dintre Taina Pocainfei si Taina Sfintei Euharistii I. 4. Sfinfii Parinti - dascali ai Pocaintei 1.5, Parintele duhovnicesc: luminator si timaduitor de suflete. IL DE LA iNTUNECARE LA LUMINARE. CALAUZA PENTRU CURATIREA DE PACATE SI CULTIVAREA VIRTUTILOR Il. CALAUZA PENTRU DUHOVNICI. MARTURII DESPRE ,SLUJBA DE PARINTE DUHOVNICESC”I POCAINTA - CALEA VINDECARII I. 1. Boala pacatului gi pocainta ca remediu Pacatul si consecinfa sa, moartea (cf. Romani 6, 23), sunt realitatile cele mai contrare firii omenesti, care este creat dupa chipul ui Dumnezeu Cel sfint si vesnic viu. Dar atat de mult ne-am obignuit cu pacatul gi cu moartea care se vid mereu in jurul si inauntrul nostru, incat le consideram fenomene ,naturale”. Sfanta Scriptura, dimpotriva, considera pacatul ca fiind © perturbare sau o dezordine a creafiei si un obstacol permanent in participarea omului la viafa gi fericirea vesnica a lui Dumnezeu. Pacatul primilor oameni s-a manifestat ca neascultare fafa de Dumnezeu si rupere a comuniunii de iubire fata de El. indemnul la pacat ins’ a venit din partea ,sarpelui”, prin care a lucrat diavolul (cf. infelepciunea lui Solomon 2, 24; Ioan 8, 44; 1 Ioan 3, 8; Apocalipsa 12, 9). Ruperea armoniei dintre om gi Creatorul sau, prin neascultare, se transmite ca tulburare a armoniei din interiorul omului, dintre barbat si femeie, dintre om si celelalte creaturi vii; iar apoi, din cauza picatului omului, si ,pdmantul va fi blestemat” (Facerea 3, 17). Moartea, ca urmare a pcatului, se manifest ca descompunere a elementelor componente ale omului: ,,piimdnt esti $i in piimiint te vei intoarce” (Facerea 3, 19). Din cartea Facerii (1, 27; 2, 7-25 si 3, 1-24) se vede, asadar, cd fard comuniunea totala , cu Dumnezeu, ceea ce este piméntesc in om nu poate fi ridicat spre viafa cereascé si vesnica. Pacatul primilor oameni nu a fost, de fapt, dorinja ,,de-a fi ca Dumnezeu”, cum gresit se afirma uneori, deoarece dorinta ,de-a fi ca Dumnezeu’ este inscrisi in crearea omului dupa chipul gi asemanarea” Iui Dumnezeu (cf. Facerea 1, 27), ins metoda sat calea aleass de Adam si Eva a fost gregit&: adic omul a dorit sit fie ca Dumnezeu fiirit Duninezeu i neascultand de Dumnezeu (Sf. Maxim Marturisitorul). Disocierea spiritual a omului de Dumnezeu atrage dupa sine descompunerea sau coruptibilitatea (stricaciunea) Iui ca persoana vietuind in trup. Asadar, moartea fizicii a omului manifestatit ca separatie intre suflet si trup, este urmarea separiirii sufletului de Dumnezeu. Omului, fiind coroana si constilya creafiei vizibile, i se di pamantul spre stapanire, pazire gi cultivare, gi tot prin el se transmite binecuviintarea lui Dumnezeu pentru toata creafia, cand acesta implineste voia lui Dumnezeu pe pamant, dar si blestemul, cand omul rupe comuniunea sa de iubire gi ascultare fat de Dumnezeu. Formele concrete pe care le ia pacatul omului fati de Dumnezeu, fata de semeni gi faj de creafie se refera atat la aspecte concrete ale pacatului, cat si la piicat ca boalt a sufletului omului, cu consecinte in toata existenta creata. Astfel, in Vechiul Testament, pacatul este o rupere a alianfei, 0 deviere sau abatere de la voi lui Dummezeu sau de la Lege (cf. Facerea 20, 9; Iegirea 20, 20), ritzoriitire (cf. Isaia 1, 28), ristilmiicire sau falsificare voitit (cf. Isaia 24, 1), nelegiuire (cf. Daniel 9, 5), ritacire (cf. lov 6, 24), nerespectarea celor sfinte (cf. Levitic 4, 2), ritutate si pagubit produsit altora (cf. Proverbe 24, 2), Sfanta Scriptura a Vechiului Testament ne arati, de asemenea, chipuri de pocainfa si indemn la speranfa in proorocul David, in regele Manase, in locuitorii cetatii Ninive si in mulfi alfii care s-au pocdit, in Noul Testament, pacatul este un principiu al instritindrit omului de Dumnezeu (cf. Romani 5, 12; 6, 12; 7, 17; 8, 2). El se arat mai ales ca lipsi de evlavie, necredin{ii, incapacitate de simfire spirituala (cf. Romani 1, 18; 2 Timotei 2, 16), degradare moralit si spiritual (cf. Fapte 8, 22; Romani 1, 29; Luca 11, 39; Efeseni 6, 12), cooperare a omului cu diavolul (cf. Matei 13,19; 1 Ioan 3, 8 si 12), nedreptate (cf. Romani 9, 14), strimbitate (cf. loan 7, 18), nelegiuire (cf. Romani 2, 8), firidelege (2 Timotei 2, 19)! etc. Dupa sivarsirea pacatului, Adam si Eva se ascund dinaintea lui Dumnezeu (cf. Facerea 3, 8). Cu alte cuvinte, pacatul instraineaza si insingureazi pe om de prezenta lui Dumnezeu si il impiedica s guste din Pomul Viefii, adica s& traiasc din prezenta lui Dumnezeu - Datatorul de viafa (cf. Facere 3, 22). In loc si-si recunoasca gregeala, onl citzut in pitcat inventenzit scuze si transfera responsabilitatea spre altul: Adam acuz& pe Eva (cf. Facerea 3, 12), iar Eva pe sarpe (cf. Facereg 3, 13). Pitcatul lui Adam, ca neascultare fatit de Creator si nepostire sau neinfrinare fatit de lumedmmateriald, este agravat de ne-pocitinta omului ca recunoastere a greselii sale. Mai tarziu, cand intre descendenfii primei familii umane pacatul ia forma fratricidului, Cain ucide pe Abel (cf. Facerea 4, 8). La violenfa sa, izvoraté din invidie, Cain adauga insolenfa izvorata din iresponsabilitate fata de greseal’. In Sfiinta Scripturi, ,plata (sau consecinta) picatului este moartea” (Romani 6, 23), iar singurul remediu pentru pitcat este pociinja urmatd de iertarea pitcitosului, Astfel, daca pacatul este implicit cddere si moarte, pocdinfa este ridicare gi via. De aceea, méntuirea pe care Dunmezeu o propune oamenilor inseamni, de fapt, eliberarea si vindecarea de piicat i de moarte. Acest adevar este rezumat in cuvintele: Dumnezeu nu voieste moartea picittosului, ci sit se intoarci si sit fie viu (cf. lezechiel 18, 23; 33, 11) sau ,Dumnezeu voieste ca toti oamenii sit se mantuiascit si la cunostin{a adevitrului si vinit” (1 Timotei 2, 4). in Nou! Testament, atat Sfantul loan Botezatorul, cat si Mantuitorul lisus Hristos incep propovaduirea lor cu indemnul: ,, Pociiti-vi, at s-a apropiat Impéritia cerurilor” (Matei 3, 2; 4, 17). Evanghelia lui Hristos este Evanghelia pociinfei si a iertitrii pacatelor, fara de care nu putem implini cu adevarat legea iubirii fafa de Dumnezeu si fafa de aproapele. Sfantul Joan Boteztorul predica pocainta si cheama la botezul pocaintei, pentru a arta c& este nevoie s& ne recunoastem pacatele si st ne curitim de ele. Atat de mare este aceasta nevoie, incat insusi Mantuitorul lisus Hristos, El, Care desi este fara de pacat, a mers, totusi, si primeasca in Iordan de la loan botezul pocdinfei pentru pacate. De ce? Pentru a ne aritta nouil cit toatt natura omeneascit are nevoie sit fie ridicati din piicat prin puterea lui Hristos, ,Mielul lui Dumnezeu, Cel Ce ridicit piicatul lumii” (loan 1, 29). Hristos intra in apele lordanului pentru a arata cA vrea si aducé lumii vindecarea de pacat, pornind din interiorul ei. Dar lisus Se boteaz4 cu Botezul pocainfei i pentru a ne arata noua ca prin pociintit se deschid omului cerurile si, astfel, se realizeazii legdtura omului cu Sfiinta Treime, Care a zis atunci ciind l-a creat pe om: Si facem om dupit chipul si asemiinarea Noastra” (Facerpa 1, 26), lar Duhul lui Dumnezeu, Care , Se purta pe deasupra apelor” la inceputul lumii (cf. Facerea 1, 2), Se araté deasupra apelor lordanului acum, la innoirea lumii prin botezul poctintei (cf. Matei 3, 16). Prin Botezul pocainfei si. prin harul curafitor al Sfantului Duh, fiecare om redevine fiu iubit al lui Dumnezeu, tocmai pentru cit Fiul Cel vegnic iubit al Tatitlui Ceresc a luat asupra Sa natura noastrit omeneasci, pentru a ne invata pocdinja spre iertarea pacatelor si a ne darui viata vegnic. De aceea, Biserica spune in Simbolul de credinfit: ,mérturisesc un Botez spre iertarea picatelor, astept invierea moriflor si viata veacului ce va sii fie”. Nasterea spiritual sau cereasca, dé ap& si din Duh, spre iertarea pacatelor, deschide omului Imparatia cerurilor. Fara aceasta nastere din nou, omul nu poate intra in Imparafia cerurilor (cf. Ioan 3, 5). Dar nu numai prin Botezul Domnului lisus Hristos se lucreaza taina mAntuirii ca taina a pocdinfei gi a iertrii pacatelor, ci si prin moartea Sa pe Cruce si invierea Sa din morfi. Rastignirea Mantuitorului este, de fapt, urmarea pacatului oamenilor, sau lucrarea oamenilor pac&tosi, a necredintei si impietririi lor, a tridarii din lécomie, a urii din invidie si a violenfei din rautate, toate manifestiri ale pacatului. Dar la toate acestea, Hristos - Domnul n-a réspuns cu forme ale pacatului, ci cu rugaciunea ‘CE. Dicfionar biblic, Oradea, 1995, p. 988.pentru iertare: ,,Parinte, iartd-le lor cit nu gtiu ce fac” (Luca 23, 34), lar pentru a arata cat de mare este puterea pocainfei, pe cand era pe Cruce, a spus talharului care s-a pocait: , Astizi vei fi cum mine in rai” (Luca 23, 43). Prin pocdinfa sincer&, chiar si in ultima clipa a viefii se recdstig’, asadar, raiul pierdut si se reface legatura omului cu Dumnezeu. Taina Crucii, ca iubire mai tare decat moartea, a fost anticipati de Mantuitorul Hristos cdnd a instituit Cina cea de Taina sau Sfanta Euharistie. Prin cuvintele Sale: ,,Luati, mincafi, acesta este Trupul Meu, care se fringe pentru voi spre iertarea piicatelor” si ,.Beti dintru acesta toti, acesta este Siingele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulfi se varsit spre iertarea picatelor” (Matei 26, 27-28), Mantuitorul aratA c& scopul ultim al jertfei Sale este iertarea picatelor. insa, prin Sfanta Euharistie nu se realizeazi doar pomenirea iubirii jertfelnice a lui Hristos, ci se si ofera celor ce cred in Hristos si fl iubesc pe El puterea de a birui piicatul gi moartea. De aceea, Sfantul Evanghelist Joan arata intelesul cel mai adanc al Euharistiei si anume ci ea confine tainic puterea ome sia viefii vesnice: , Cel ce miinancit trupul Meu si bea sangele Meu are viatt vesnici,, si Eu il voi invia in ziua cea de apoi” (loan 6, 54), lata de ce, in Biserica Ortodoxa, Sfanta impartaganie se daruieste ,,spre iertarea piicatelor $i spre viata de veci”. Sfinfii Parinti au aratat ca in Sfanta Euharistie omul are acum acces la Pomul Viefii (cf. Sfantul Isaac Sirul), fiindea iubirea lui Dumnezeu aratata in Hristos este izvorul viefii vegnice. De aceea, in timpul impartasirii credinciosilor, se canta: ,Cu Trupul lui Hristos vit pn (cuminecati) si din izvorul cel fir de moarte gustati”. I, 2, Pocdinga - intoarcerea la Dumnezeu Taina mantuirii noastre in Hristos, ca tain’ a pocdinfei gi a iertarii pacatelor, a fost pe deplin daruita de Hristos ucenicilor Sai si Bisericii, dupa Invierea Sa din morfi. Daca examinam cu atenfie Sfanta Scriptura, vedem ca in prima zi a invierii Sale din morti, Mantuitorul Hristos insofeste, ca si cdnd ar fi fost un pelerin necunoscut, pe ucenicii Sai Luca’si Cleopa, in drum spre Emaus. Pe drum, le talmaceste Scripturile, aratand c& toate contin in ele Taina Persoanei si lucrarii Sale, ca toate cele intimplate cu Fl erau prezise de Moise, prooroci si psalmi (cf. Luca 22, 27 si 44). lar cand vorbeste de cea ce se va intampla in viitor, precizeazA cA ,,aga este scris si asa trebuie sit pitimeascil Hristos si si invieze din morti a treia zi. Si sd se propovitduiasca in numele Sau pociinta: spre iertarea pitcatelor la toate neamurile, incepind de la lerusalim” (Luca 24, 46-47). Mai mult, dupa Invierea Sa din morfi, Hristos ~ Domnul nu anunjA numai c& trebuie si se propovaduiasca pocainfa spre iertarea pacatelor, ci si daruieste ucenicilor Sai adunati laolalta puterea de a ierta pacatele: ,,Si lisus le-a zis iariisi: Pace vouii! Precum M-a + trimis pe Mine Tatil, vit trimit si Eu pe voi. Si zicind acestea, a suflat asupra lor i le-a zis: Luati Duh Sfint; Cétrora veti ierta pacatele, le vor fi iertate si catrora le veti fine, vor fi tinute” (loan 20, 21-23). Aceasta putere dumnezeiasc si mantuitoare de a ierta pacatele, daruita Bisericii de catre Hristos ~ Domnul dupa invierea Sa din morfi, a fost fagaduiti mai inainte Jui Petru gi celorlalfi apostoli cand le-a zis ca le daruieste cheile imparafiei cerurilor, astfel cd orice vor lega pe pimént sa fie legat si in ceruri (cf. Matei 16, 18; 18, 18). Acum se Wimureste mai bine cA puterea de a lega si dezlega se referit Ia iertarea pacatelor. Fericitul Augustin spune in aceasta privinja: «Dacil voifi sit avefi dovada cit Biserica a primit cheile Impiiritie’ cerurilor, ascultati ce a zis Didmnul tuturor apostolilor: , Luati Duh Sfint; cfrora vefi ierta pacatele se vor ierta lor....” Aceasta cuprinde puterea cheilor despre care a zis: ,orice vefi dezlega pe pimant...” Nimic nu este dezlegat in afar de Biserici»2, 2 Sermo 295, 2-8; PL 39, col. 1349-1359, cf. Pr. arion V. Felea, Paciinfa, Sibiu, 1939, p. 188.cand oamenii pac&tuiesc, nu se mai pociesc gi nu-L mai iubesc pe Dumnezeu rugandu-se si nici pe semeni savarsind fapte bune. Demonii cautA si-i piard& pe oameni, adica si-i desparta de Dumnezeu prin tot felul de pacate sivarsite cu gandul, cu vorba, cu fapta Exista pacate sau patimi cu care diavolii ii ispitesc pe oameni, si care, intr-un anumit fel, le conjin si le genereaza pe toate celelalte. Astfel, Evagrie Ponticul spune ca ,,gandurile cele mai generale, in care se cuprind toate celelalte, sunt in numar de opt. Primul este gandul lacomiei; dupa el vine cel al curviei; al treilea este al iubirii de arginti; al patrulea, gandul tristefii; al cincilea, al maniei; al saselea, al akediei; al saptelea, al slavei desarte; la optulea, al mandriei”#, Daca demonii cauta sa-i piarda pe oameni prin picate, ingerii lui Dumnezeu, mai ales ingerul de la botez, ne indeamna si ne para rau de pacate, sA ne intoarcem la Dumnezeu, si punem inceput bun viefii noastre. De aceea viata crestinului este 0 permanenta lupta duhovniceasca, o lepidare de Satana si o unire cu Hristos, dupa cum se spune in slujba Tainei Sfantului Botez. Taina Pocitinfei este Taina ciintei pentru pitcat, a miirturisirii pitcatelor si primirit iertitrii de picate. in limba romana, cuvantul spovedanie nu acopera toate aspectele Sfintei Taine a Pocainfei, fiindcd nu e vorba doar de marturisirea pacatelor, ci si de-a primi iertarea pacatelor, pentru a ne impaca cu Dumnezeu si cu Biserica. Asadar, Taina Spovedaniei, ca Taina a Pocdinfei, trebuie infeleasd ca taina mérturisirii si iertirii picatelor si ca taint a impiicirii sau a reconcilierii. Poti s& mérturisesti pacatele unui prieten, dar el nu ifi poate da dezlegare, pentru cd nu este duhovnic. intr-una din rugiciunile Tainei Pocainfei sau Spovedaniei se spune: ,,.mpacit-l si-1 uneste pe el cu Sfinta Ta Bisericit”®, De fapt, cand pacatuim, ne indepartim de Biseric&, deoarece slabim in comuniunea cu Hristos - Capul Bisericii si cu Sfinfii Lui, care sunt centrul vietii Bisericii Asadar, Sfinta Taint a Poctinje; are trei dimensiuni distincte, dar complementare: mirturisirea pitcatelor, primirea iertirii acs pitcate sau dezlegarea de pitcate si impitcarea sau reconcilierea cu Dumnezeu, cu Biserica gi ctt noi ingine, cu propria noastril constiint#. Deci, Taina Pocitinfei este o lucrare sfiiti si mare de innoire, renastere si crestere spirituali, Cand primim dezlegare de pacate si ne eliberam de un trecut p&catos apasator, de 0 constiin}a incarcat& de rele, incepem si ne ridicam gi sA ne vindecm cu ajutorul harului lui Dumnezeu. Sfanta Taina a Pocainfei nu e o simpla actiune juridica de iertare exterioara, ci este 0 lucrare harica, inceput pentru o schimbare interioar’, de innoire, de inviere a sufletului rapit si omorat de pacat. Fiul risipitor din Evanghelie spune: ,,Ridiciindu-md, mit voi duce la tatill meu si-i voi spune: Tata, am gresit la cer si inaintea ta” (Luca 15, 18). Ridicarea aceasta nu era numai una de ordin fizic, a trupului, ci era in primul rand 0 trezire sau o ridicare de ordin spiritual. Cu alte cuvinte, nu mai sunt mulfumit de starea de decidere in care am ajuns si vreau 0 schimbare, vreau si ma ridic din pacat si din instrainarea de Dumnezeu Pacatul este o instrainare a omului de Dumnezeu, de semeni si de el insusi. Pocainta sincera si fierbinte este 0 refacere a comuniunii de iubire cu Dumnezeu - Tata, este 0 reinfiere_spiritualé. Prin Botez primim iertarea pacatului strmosesc si a pacatelor personale, daca cel care se boteaza este adult, dar si frfierea prin harul Sfantului Duh, ca fii ai lui Dumnezeu - Tatal, prin credinta in Dumnezeu ~ Fiul (cf. Ioan 1, 12), lar picatele pe care le-am savarsit dupa Botez trebuie curafite prin ,Botezul lacrimilor”s, care este Sfanta si marea Taind a Pocdinfei. Poctinta ca vindecare a sufletelor este, de fapt, trezire a propriei noastre constiinte si libertifi. Trebuie si ne schimbam viaja, ca si nu mergem spre moarte, ca despartire de Dumnezeu. 4 Evagrie Ponticul, Tratatul practic, 6 +5 Vezi Molitfelnic, Editura Institutului Biblic $i de Misiune Ortodoxii, Bucuresti, 2012, p. 74. Aga a numit Pocainfa Sfantul Grigorie de Nazianz (+390). 6Cand ne poc&im facem inchinaciuni sau metanii mici i mari intrucat recunoastem c& suntem oameni cazuti, trasi prea mult spre pamént, spre cele trecdtoare si spre mormant, dar si ci dorim s& ne ridicam spre cele ceresti si vesnice. Cand ne inchinam cu fata la pamant, tot corpul nostru participa la aceasta stare de smerenie a recunoasterii pacatoseniei noastre, dar avand speranja gi increderea c& iubirea milostiva a ui Dumnezeu este mai tare decat pacatele noastre. Astfel, metaniile exprima atat smerenia picitosului, cat si speranta ridicirii si mantuirii lui. Toate aceste aspecte privind jnvierea sufletului din moartea pacatului sau insindtosirea viefii spirituale, sunt legate de slujirea de pirinte duhoonicesc, intrucat el nu poate fi dascal al poctinjei pentru alfii, daci nu este traitor al ei pentru sine. in istoria Bisericii vedem c& unii dintre marii pac&tosi au devenit, prin multd pocainf’, sfinti vindec&tori de boli, iar alti au devenit pastori duhovnicesti. Asa a fost, bundoara, Fericitul Augustin, care in tinerete a avut 0 viata agitata si plina de ispite, s-a convertit la credinfa crestina si a devenit un mare dascal al pocdinfei si un mare pastor de suflete, incat spunea: , Eu sunt episcop pentr{voi, dar penitent impreuni cu voi”. Vedem, de asemenea, si ci Sfantul Apostol Pavel, dup’ ce a prigonit Biserica, s-a convertit la crestinism si s-a pocait, iar apoi a intors toate energiile, toata infelepciunea, toata cultura lui teologica si laic& spre a marturisi pe Hristos si Evanghelia Lui. Astfel, dintr-un mare prigonitor al Bisericii a devenit cel mai mare misionar al ei, apostol si pastor de suflete Sfantul Ioan Gura de Aur, care este un mare dascal al pocaintei, spune despre Sfantul Apostol Pavel: , Vezi cit de mare este harul pocitinfei? A pus lupul sit pitzeascit oile”. Agadar, aceasta schimbare radical a felului omului de a fi, de a viefui, este in primul rand lucrarea Duhului Sfant. Omul este numai vasul care poarté harul datator de viafA nou’, numai sfegnicul care poarta lumina mantuirii. Cinstea aceasta este mare, pentru ci mare este si bucuria cand un pacatos poctit dobandeste iertarea pacatelor, mantuirea si viaja vesnicd prin Sfanta Taina a Pocdinfei. L 3. Legatura dintre Taina Pocaintei gi Taina Sfintei Euharistii De ce Taina Pocainfei precede Taina Sfintei Euharistii sau a Sfintei Impartasanii? Sfiinta Tainit a Pocitinfei este o icoanit a Judeattii de Apoi, cu deosebirea insi ci nu Dumnezeu judecd pe om, ci omul insusi se judeca pe sine, iar cei care se judec’ sau se acuza pe ei insigi aici si acum nu vor mai fi judecafi sau osdndifi atunci, in ziua Judectii universale. lar Sfanta Euharistie este o icoana gi o pregustare a pranzului din imparatia lui Dumnezeu (,,Dé-ne sii ne impiirtisim cu Tine, mai adeoirat, in ziua cea neinseratit a Impariitiei Tale” - spune preotul ortodox intr-o rugaciune de dupa impartasanie”). Ins’, de pranzul acesta ceresc sufletul nu se poate apropia decat in hain& de nunt’, in hain& curata. Iar aceasta haind curata se dobandeste o singura data prin Botez, dar se curif apoi des prin Pocainta. Fiindca pacatele, daca nu ne-am pocait pentru ele, ne impiedic& s4 intram in Imparatia cerurilor, cand trecem din viata aceasta, si sA ne impartasim acum in Biserici din pranzul mistic al imparatiei cerurilor, care este Sfanta Euharistie. in aceasta privinfai, Sfantul Apostol Pavel spune: ,,.Nu stifi, oare, ci nedrepfii nu vor mosteni impatrifia lui Dumnezeu? Nu vii amilgiti: Nici desfriinatii, nici inchinittorii Ia idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomifii, nici furit, nici lacomii, nici befivii, nici batjocoritorii, nici ripitorii nu vor mosteni imptirditia lui Dumnezeu” (1 Corinteni 6, 9-10). lar faptele trupului sunt cunoscute, si ele sunt: adulter, desfrinare, necuriifie, destritbilare, inchinare la idoli, fermecitorie, vrajbe, certuri, zavistii, minii, gilcevi, dezbiniri, eresuri, pizmuiri, ucideri, befii, chefuri si cele 7 Vezi Liturghier, ed. cit,, p. 198.asemenea acestore, pe care vi le spun dinninte, precum dinainte v-am si spus, cii cei ce fac unele ca * acestea nu vor mosteni fmpéiiifia lui Dumnezeu” (Galateni 5, 19-21). Iar Sfantul Apostol Ioan, in cartea Apocalipsei, spune despre cetatea Ierusalimului ceresc: ,,/n cetate nu va intra nimic pangarit si nimeni care e dedat cu spurciciunea si cu minciuna, ci numai cei scrigi in Cartea vietii Mielului” (Apocalipsa 21, 27). Apoi, aceeasi carte arat puterea de curafire si iertare a Pocdinfei si a Sfintei Impartaganii: , Fericiti cei ce spalii vesmintele lor ca sit aibit stitpdnire peste pomul viefii si prin porfi sit intre in cetate! Afard cainii i vrijitorii si desfrinatit $i ucigasii $i inchinittorii de idoli si tofi cei ce lucreazit si iubesc minciuna!” (Apocalipsa 22, 14-15). lar pentru ca ,,in sangele Mielului” - Hristos se spal haina sufletului martirilor (cf. Apocalipsa 7, 14) si prin sangele Mieului a fost biruit diavolul (cf. Apocalipsa 12, 9-11), cand miridele de la Euharistie se pun in potir, se cere: ,,Spalii, Doammne, piicatele celor ce s-au pomenit aici, cu Cinstit Sangele Titu, pentru rugiciunile sfintilor Tai”®, Aratand ci numai daca ne pocaim de pacate putem sa ne curatim si s4 pregustam. din viaja vegnica, scrierea apostolic’ numiti Didahia, care dateazi din secolul I, spune despre pocainta: [In biseriat sti-fi marturisesti pitcatele si sit nu vii la rugiiciunea ta cu constiinja rea”; iar despre impartasirea cu Trupul si Sangele Domnului spune: vAdundndu-vit in ziua Domnului, fringeti painea si multumifi, dupa ce mai inainte v-afi miirturisit greselile, ca sit fie curati Jertfa voastrit. Dar oricine are un conflict cu tovariigul situ sit nu se adune cu voi pinii nu se impaci, pentru ca sit nu se spurce Jertfa vonstril”™. Credincioasa invajaiturii si practicii Sfinfilor Apostoli, care vedeau legatura stransa intre Pocainta si Euharistie, Biserica Ortodoxa arat c& poctinta sau miirturisirea piicatelor este pregittire pentru impirtisire. De aceea, postim si ne spovedim inainte de-a primi Sfanta Impartaganie, iar perioadele de post si pocitintit sunt perioade de impiirtiisire mai deasié. Mai mult, toate rugaciunile ortodoxe dinainte de impértasire sunt, de fapt, rugiciuni de pociintii, iar cele de dupa impartasire sunt rugaciuni de mulfumire pentru iertarea pacatelor si pentru binefacerile pe care le aduce aceasta pentru mantuirea sufletului. Agadar, mu deasa sau rara impértitsanie ne duce la dobandiren mintuirii, ci impirtigirea cu pregittiren necesari, din care nu poate fi exclusi Taina Pootinjei. Parintele Paisie Olaru, unul dintre cei mai cunoscuti duhovnici ai secolului al XX-lea, daruit de Dumnezeu cu darul vindecarii si pacificarii sufletelor ranite de pacate, spunea: ,Nu deasa impartaisanie ne duce la desavarsire, ci poctinfa cu lacrimi, deasa spovedanie, parisirea pacatelor, rugaciunea din inima. Ravna unora pentru deasa impirtiganie este semnul slabiri credintei gi al mandriei, iar nu semnul sporirii duhovnicesti. indreptarea si sporirea noastra pe calea mantuirii incepe cu deasa spovedanie si se continua cu post si rugiciune cu lacrimi, prin parasirea pacatelor, milostenie, impicarea cu tofi si smerenie. Numai dupa ce facem toate acestea ne putem impartaisi mai des, asa cum araté Sfintele Canoane gi tradifia Bisericii, Altfel, cum s& primesti pe Domnul cerului si al pamantului in casa cand sufletul tau este necurat, nespovedit, fobit de patimi si mai ales plin de mandrie? intai avem nevoie de lacrimi, de rugaciune si deasa spovedanie, apoi toate celelalte daruri ni se adauga. Manéstirile noastre intotdeauna au finut calea imparateascd de mijloc. Cand este cazul, s4 urmam practica si sfatul lor”?! ® Thidem. 9 Didahia 1V,14, trad, rom, de diac. prof. dr. Toan I led je. tn Canomul Ortodoxii I, Editura Deisis, 2008, p. 567. © Ibidem, XIV, 1-2 (trad, rom. cit, p. 571). 1 Arhim, Toanichie Balan, Parintele Paisie dukoonicul, Editura Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, 1998, p. 53. 81. 4, Sfinfii Parinfi - dascali ai Pocaintei Ierarhii sfinti ai Bisericii, pastorii de sete, precum si preofii duhovnici, doctor! al vindecarii de patimi gi pacate, au fost si dascali ai poc&infei, tocmai pentru c& ea este leac gi mantuire. Astfel, Sfantul Ioan Gura de Aur, mare dascal al pocainfei, spune: ,,Sunt douit lucrurit piicatul si pocitinta; picatul este rana, pocainta este leacul. Precum in trup sunt rini gi leacuri, tot asa in suflet sunt patcate si pocitintil. Dar pitcatul este impreunat cu rusinea, iar pocttinfa aduce incredere si curaj”'2, Pocainfa sincera, cu regret si lacrimi, aduce iertarea pacatelor si mantuirea sufletului: «Plinge si tu, deci, picatul si nu plinge asa, oricum, la intémplare, sau numai de ochii lumii, ci plinge-I cu amar, ca Petru. Varsit lacrimi din adancul inimii, ca Domnul, cuprins de mild pentru tine, sit-ti ierte picatul. Fiindcit este indurittor; El Insugi a spus: ,Nu vreau moartea piicitosului, ci st se fntoarcil si sit se pocitiasci si sit tritiascit” (lezechiel 18, 23). Cere de la tine 0 ostenealii mic si igi ditruieste lucruri mari; cautit si-I dai un prilej ca si-fi hiriizeasci cimara méantuirii»™. Tot Sfantul Ioan Gura de Aur spune: ,,Pociin{a este spital ce curiitt pitcate, este dar ceresc, pulere minunatit, care biruie, cu harul ei, sir de legi. De aceea Hristos nu doboarit pe desfrinat, nu alungd pe cel ce face adulter, nu intoarce spatele betivului, nu se ingrefoseazit de inchiniitorul la idoli, nu izgoneste pe hulitorul, nici pe ingamfal, ci pe tofi fi schimba. Pocitinta este un cuptor in care pitcatul se opreste’” Acelasi Sfant Parinte, vorbind despre valoarea pocainfei, spune: «Atit de mare este dragostea de oameni a lui Dumnezeu. Niciodatt Dumnezeu nu-gi intoarce fata de la 0 pociin}it ‘ficutd cu inima curatit, Chiar de-ai ajunge un mare pitcittos, dar ai vrea sit te intorci iar pe calea virtufii, Hristos te primeste, te trage la El, si face totul ca sit te aducit la starea cea dintai. Dar iubirea de oameni a lui Dumnezeu e inci si mai mare. Chiar de n-ai aritat deplind pocitinti, totusi Hristos nu respinge nici o pootinfd scurtit si putind, ci-i dit gi ei ritsplatt. Asta se vede din cele spuse de profetul Isaia poporului iudeu: ,,.Din pricina picatului Lam intristat putin; Lam bitut, Mi-am intors de Ia el fata; iatit cit s-a intristat si a umblat mébmit; atunci l-am vindecat gi l-am méng@iat” (Isaia 57, 17-18)»'5, Sfantul Vasile cel Mare, pe langa numetoasele canoane pe care ni le-a lasat, folosite pana astizi in Biserica, a fost preocupat in scrierile sale de problema pocaintei, indemnand adesea pe fii duhovnicesti si-si spovedeasca pacatele, in vederea mantuirii sufletelor, finda, , cel ce s-a fntinat de vreun plicat, desi isi pierde curitia, totugi nu este lipsit de nitdejdea de 4 se curiti prin citing”, Acelasi Sfant Parinte arata c& «cel ce mirturiseste picatul situ nu este acela care se miirgineste a zice ,,Picittuit-am", si pe urmit rimine in pitcat, ci acela care, dupit cuvintul psalmului, a descoperit pacatul situ si se citieste de el. Ce ar folosi toate ingrijirile medicului dacit bolnavul nu se piizeste de cele vittiimittoare existentei sale? Astfel, iertarea unei nedreptitti nu serveste nimic acelui care comite altele, nici iertarea desfrinitrii aceluia ce stitruieste intr-o viatit desfranati... Iconomul infelept al vietii noastre voieste ca cel ce a vietuit in piicat si a promis apoi a se ridica iarisi spre a viefui in dreptate, sit sfirseascit cu trecutul si dupit ce a pitcittuit sii facit un fel de inceput, reinnoindu-si viata prin pocitintit»”” Un alt mare dascal al pocaintei, Sfantul Isaac Sirul, ne arat& puterea pocdinfei ca posibilitate de a recupera timpul pierdut fara rodire si de a ne indrepta si completa 26f, loan Gur de Aur, Omilii despre poctinfd 8, 2, dupa drd, Liviu Petcu, Lumina Sfintelor Scripturi (Antologie tematic din opera Sfintului loan Gurit de Aur), Editura Trinitas, Iasi, 2007. * Ibidems,3. 4 Ibidem,7. 3 Idem, Cucint de sftuire cittre Teodor cel cizut 6, dupa drd. Liviu Peteu, op. cit, p. 529. WSF. Vasile cel Mare, Comentariu la Isaia, 19, dupa Pr. larion V. Felea, Pocitinf..., p.90. ¥ idem, p. 90-91 9propria noastra viafi pamanteasca inainte de a ne prezenta la judecata lui Dumnezeu: «Vietuirea in lumen aceasta se aseamiini cu scriitorii, care alciituiesc o carte, dar este ineit in ciorni Si dacit cineva orea, adaugi sau scoate ceon si face schimbare in scriere, lar viata viitoare se aseamiinit cu manuscrisele (hieroglifele) cele scrise pe hartie curatt gi pecetluite cu pecete impariteasci, in care nu se mai fac nici adiiugiri, nici stergeri, Catt vreme suntem in mijlocul schimbiirilor sit luiim seama la noi. $i catit vreme avem putere asupra ciirti vietii noastre, pe care am scris-o cu méinile nonstre, sa ne silim si facem in ea adaosul vietii celei bune, gi si stergem din en pacatele, cele in viata de mai inainte.... Ci pani mai suntem in lumea aceasta, nu pune Dummezeu pecetea, nici pe cele bune ale noastre, nici pe cele rele ale noastre, pind in ceasul iesirii, in care ne sfarsim lucrul in patria noastrit si trecent in cealaltt fara. Si, precum a zis Sfintul Efrem: wTrebuie si ne gindim cit sufletul nostru este ca 0 corabie gata de plecare si care nu stie cind va sufla asupra ei vantul. $i este cao oaste care nu stie in ce clipii va suna goarna de ritzboi". $i daci, ice Sfiintul, acestea sunt asa, si ele, printr-o schimbare, se intorc din nou, oare cat trebuie noi sii ne , Pregitim si sit fim mai inainte gata, pentru ziua cea mai curplitil in fata podului gi a usii veacului celui nou? Sit ne dea nouit Hristos Mantuitorul vietii noastre pregitire on si avem sprijin in nildejdea cea hotirata. Cia Lui este slava, inchiniiciunea $i multumirea in vecii vecilor. Amin»"®, In acelagi sens, Sfantul loan Guré de Aur spune: ,, Cal suntem nici, pe piimint, avem niidejde de mintuire; dar dupii ce am plecat dincolo, nu ne mai putem pociti, nici sterge piicatele, De ‘aceen, trebuie sii ne pregittim nefncetat pentru iegirea din lumea aceasta, Dacit Stipanul a hottirat sit ne cheme diseari? Dacii a hotirat sit ne cheme mdine?”®, I 1.5, Parintele duhovnicesc: lurminitor si timiduitor de suflete In Biserica Ortodoxa, cel care are responsabilitatea Sfintei Taine a Pocdinfei este preotul duhovnic. Duhovnicul este omul care reprezinta iubirea lui Dumnezeu Tatal, Care se bucura de orice credincios care se pocaieste si cere iertarea pacatelor. Prin harul dat lui, duhovnicul reprezinta lumina lui Dumnezeu Fiul, Care in Sfintele Evanghelii cheama la pocainfa si vindec& mult pe pacatosi si bolnavi. In al treilea rand, parintele duhovnicesc sau duhovnicul reprezint§ lucrarea Duhului Sfant, care ajuta pe oameni s& se roage gi si caute sfintenia, De aceea, el se numeste dulovnic sau piirinte duhoonicesc. Prin el se arati iubirea milostiva a Iui Dumnezeu Tatal, infierea duhovniceascd in Dumnezeu Fiul si lumina sfinfitoare a Duhului Sfant, pentru ca omul si dobandeascd mantuirea in imparatia Preasfintei Treimi, prezenta tainic in Biseric’, Cand vine la un duhovnic, credinciosul trebuie sa simta iubirea milostiva a lui Dumnezeu Tatil, Care iese in intampinarea fiului risipitor, ratacit $i instrainat, dar care se intoarce acasé la tata sdul. Si simta si iubirea lui Hristos din Evanghelie, Care a zis: , Venifi la Mine tofi cei osteniti si impouttrati si Eu wi voi odilini pe voi” (Matei 11, 28), si s& simt& cum Duhul Sfant il lumineazé prin duhovnic, il intareste, il indeamna sa iubeasca pe Dumnezeu si pe oameni mai mult decat pacatul sau lucrurile trecdtoare din lumea aceasta. in zilele noastre, avem mare nevoie de parinti duhovnicesti, buni invafatori si, in acelasi timp, statornici rugatori, pentru ca tofi cei care se pocaiiesc si doresc si-si schimbe viata, s& primeasca iertarea pacatelor gi si se uneasca in Sfanta impartasanie cu Hristos Domnul, Doctorul sufletelor si al trupurilor noastre. Duhovnicia este o responsabilitate foarte mare si intrucat ea ajut mult la cresterea duhovniceasca a celor care sunt botezafi in numele Preasfintei Treimi si care au primit pecetea darurilor Duhului Sfant, pentru ca impreuna cu cresterea fizic a copilului s& se 2 Sfantul Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoinfd, Edjtura Buna Vestire, Bac&u, 1997, p. 190. Sf. loan Gura de Aur, Omuli la saracul Lazir, glvantul IL, dupa drd. Liviu Petcu, op. cit., p. 546. 10realizeze gi o crestere duhovniceasca a omului, de-a lungul intregii sale viefi. lar cresterea duhovniceasca inseamni o cultura sufletului in lumina si iubirea Preasfintei Treimi, avand ca lumina netrecitoare si vesnicd Evanghelia iubirii Mantuitorului nostru lisus Hristos sau Evanghelia méntuirii, prin care dobandim slava lui Hristos (cf. 2 Tesaloniceni 2, 14), Prin lucrarea Evangheliei se lumineaza lumea, pentru ci Hristos Cel din Evanghelie, Dumnezeu Cuvantul prezent in cuvintele ei, este ,, Lumina lumii” (loan 8, 12). Prin urmare, ca duhovnici, noi ru-i conducem pe oameni spre noi ingine, ci spre Hristos - Mantuitorul. Deci duhovnicul este in primul rand o cifluzii cittre Hristos, un povifuitor, un inviifittor si un rugittor, pentru mantuirea pac&tosilor. Foarte ddesea oamenii stiu ce au de facut, dar trebuie ajutafi cu rugiiciunea dacé nu au puterea duhovniceasca suficienta ca si-si schimbe viata in bine. A fi p&rinte duhovnicesc inseamna a avea grija ca cei incredintati lui spre pastorire pe calea mantuirii si creasci duhovniceste, s& fie pazifi, s& fie indrumafi gi hranifi duhovniceste pana la maturitatea spiritual, la aceasta imbinare intre libertate gi responsabilitate in fata lui Dumnezeu. Aga cum paringii dupa trup sunt responsabili de sanatatea si de cregterea copiilor pe care Dumnezeu i-a daruit lor, tot aga parinfii duhovnicesti sunt responsabili de cresterea si de mantuirea vegnica a celor incredintafi lor spre pastorire, Pe de alta parte, aceasta slujire ¢ste si o mare binecuvantare pentru Biserica Duhovnicia nu este numai o responsabilitate infricositoare, ci si o mare binecuvantare pentru innoirea viefii Bisericii, a credinciosilor. Duhovnicia te ajut& s vezi cum lucreazA harul lui Dumnezeu in viata omului, cum se ridicd omul pacatos, cum cel rau igi schimba viata in bine, cum oameni patimasi se elibereaz de patimi egoiste gi devin fii duhovnicesti ai Bisericii, devin lucratori in via Domnului si ajuttori ai semenilor lor pe care altédata i- au ignorat sau le-au facut mult rau. Aceasti tain a schimbirii, a innoirii viefii duhovnicesti, este cultivat, intrefinut’, sustinut’ si propovaduit& de catre duhovnicul evlavios, harnic si infelept. ‘ Duhovnicul, asa cum spune numele, este un pirinte duhovnicesc, un parinte care a ajuns la o crestere duhovniceasca el insusi si poate forma fii duhovnicesti pe care fi indruma pe calea mantuirii. Responsabilitatea de a ajuta pe alfi sit creascit duhowniceste este cea dintdi responsabilitate a preotului duhovnic. Ins& aceasta crestere duhovniceascd se face pe baza Sfintei Scripturi si a Sfintei Traditii, nu pe baza unor opinii personale marcate de orgoliu sau egoism intelectual. Un pitrinte duhovnicesc trebuie sit fie un bun cunoscittor al Sfintei Scripturi, pentru c& din Sfintele Scripturi ia el hrana duhovniceasc’, cuvantul lui Dumnezeu datator de viat’, potrivit Evangheliei Mantuitorului lisus Hristos: ,,Cuvintele Mele sunt duh si sunt viatit” (loan 6, 63). Sfanta Scriptura il jut’ pe duhovnic si lumineze, s& incalzeasca gi si hraneasc spiritual pe orice crestin dreptmaritor dornic de a spori duhovniceste, de a se maturiza si de a spori legatura cu Dumnezeu in rugaciune gi cu semenii prin fapte bune. Dar intrucat Sfanta Scriptura este talcuiti, interpretat in modul cel mai sigur de c&tre Sfinfii Parinfi, acestia sunt pentru duhovnicul ortodox dascalii cei mai buni in ceea ce priveste télcuirea sau explicarea Sfintei Scripturi. Asadar, un duhovnic ortodox trebuie mai intai st cunonscii Sfinta Scripturit in interpretarea pe care o dau Sfintii Parinti in consgnsul lor, pentru c& tot ceea ce e bun in Biserica se face in consens de gandire, in comurfiune de gandire si in comuniune de lucrare cu Dumnezeu gi cu Sfinfii Lui. Sfantul Nicodim Aghioritul, in binecunoscuta Carte foarte folositoare de suflet, indemna: «Se cuvine, tu, cel ce vrei sit te faci duhovnic, sit ai cunostinti si iscusinfi deosebitit de Scriptura Vechiului Testament si de cea a Noului Testament, de Dogmele credinfei ce se cuprind in Simbolul credintei, adicit in Crez, si chiar mai mult si mai cu dinadinsul, de toate Canoanele Sfintilor Apostoli, ale Sfintelor Sinoade si ale Sfintilor Parinti, cu a ciror citire se cuvine sit te indeletnicesti ziua gi noaptea, incit sit le stii pe de rost. Sit te culci cu dénsele, ca si Alexandru cel ‘Mare cu ,lliada” lui Homer. Pe acestea sit le respiri in fiecare ceas si in fiecare clip, de vreme ce nvrei sit te faci carmaci al corabiei Sfintei Biserici si vrei sit fii in mainile tale Canoanele acestea, care sunt ca 0 cltrmii a Biserictiv®. De asemenea, un duhovnic sau un parinte duhovnicesc trebuie s4 fie suficient de atent ca textul Scripturii sé fie aplicat ip contextul istoric in care traim, folosind cuvintele cele mai infelepte. Totugi, in orice vremé triim, scopul viefii duhovnicesti este acelagi: curdfirea de piicate, impartigirea cu Sfintele Taine si cresterea intr-o viatit duhovnicenscit bineplicutit lui Dumnezeu $i folositoare Bisericii si oamenilor, pentru a dobiindi méntuirea ca unire a omului cu Dumnezeu Cel Unul Sfiit. Pe langa cunoasterea Sfintei Scripturi si a interpretirii ei de citre Sfintii Paringi, duhovnicul trebuie st cunonscit foarte bine vinta Bisericii si problemele cu care se confruntit oainenii, Duhovnicul nu incepe lucrarea sa pornind de la persoane ideale, ci de la persoane regle pe care incearc sa le conduca, s& le c&lauzeasca spre viata sfanta, spre idealul viefii crestine, care este desivarsirea si sfinjenia. El incepe de la persoane care adesea sunt robite de patimi, coplesite de durere sau de indiferenfa si care, mai tarziu, ajung si-si dea seama c& drumul pe care se afla este gresit; deci duhovnicul nu lucreaza cu material desavarsit, ci el modeleaza, curateste, infrumusejeaza, indreapta viafa oamenilor cu ajutorul lui Hristos Pastorul Cel Bun, care a zis ci nu cei sanatosi, ci cei bolnavi au nevoie de doctor (cf. Marcu 2, 17). De aceea, Sfinfii Parinfi numesc aceast Iucrare pastoralA o arti! a vindecirii si a modelirii duhoonicesti a omului. Sfantul Apostol Pavel, care dup Méntuitorul lisus Hristos este cel mai mare duhovnic, spunea credinciosilor pe care fi paistorea si c&rora le scria epistole pastorale sau misionare: , Simt durerile nasterii pind ciind Hristos va lua chip in voi" (Galateni 4, 19). Cu alte cuvinte, un dukounic simte nu mumai bucurie pentru succese, ci si durerile nasterii pinit cind vede cit fiii $i ficele duhoonicesti se schimbit in bine, se indreaptié. Uneori, trebuie s te lupsi un an, doi, trei cu un om pana cand igi schimba viata in bine gi de la pacat ajunge la virtute; alteori, de zece sau chiar de cincisprezece ani. Prin urmare, este nevoie de muultit ribdare si infelepciune. Adeseori, duhovnicul este nevoit si opreasca de la primirea Sfintei Impartasanii un * fia duhovnicesc. Parintele Iie Cleopa spunea ca ,,duhovnicul trebuie s& fie cu mare grija la spovedanie, socotind bine pe cine trebuie si opreasca si cui sa dea cele sfinte cu vrednicie. (...) Cel mai mare pacitos, dacéi pe patul de moarte se spovedeste, plangand cu amar, asemenea talharului de pe cruce, poate fi impartisit. lar dac& cineva nici pe patul de moarte nu vrea si se impace cu aproapele, sau refuza cele sfinte, nu trebuie sa fie impartasit’™. In privin{a perioadei in care cineoa este oprit de la Sfiinta Impitrtasanie, duhownicul trebuie sit piistreze de asemenea dreapta socoteali, cilltuzindu-se dupit Sfintele Canoane ale Bisericii, dar si dupa mirturiile parintilgy duhovnicesti. Despre aceasta, tot Parintele Cleopa spunea: ,,in vremurile vechi, cand crestinii aveau mare ravna gi evlavie si se impartaigeasca mai des cu Sfintele Taine, cel mai greu canon pentru crestinii de atunci era oprirea pe un timp mai scurt sau mai lung de la Sfanta si Dumnezeiasca impirtaganie. (...) Acum, insa, cand credinga a slabit si crestinii cei mai mulfi zac in adancul nesimfirii si al lipsei de evlavie fata de Sfanta Impartasanie cu Trupul si Sangele lui Hristos, cred ca cel mai mare canon pentru indreptarea sufletelor lor este parisirea picatelor spovedite gi lupta cu ele pana la moarte. Jar postul, rugaciunea, milostenia, metaniile si alte nevointe s& li se dea dupa putere, dupa starea lor de sindtate si dup’ greutatea pacatelor facute, potrivit cu scumpatatea gi iconomia Sfintelor Canoane””2. 2 Vezi ultima traducere rom., Editura Bizantina, Bucuresti, 2005, p. 15. % Protos. loanichie Balan, Convorbiri duhounicest, vol. I, Editura Episcopiei Romanului si Husilor, 1988, p. 68. % Ibidem, p. 38, 12Unul din Parinjii Bisericii, Sfantul Benedict de Nursia, indemna: ,.Ai grijit atunci cand cureti un vas de rugini si nu faci migcirile prea tari, prea bruste, de teamd si nu spargi vasul”. Asadar, atunci cand vrem sa indreptim un om pe calea duhovniceascé, nu trebuie si fim atat de radicali in vointa de a-l indrepta rapid, incat s8-I indepartam de la Biserics sau s&-] facem si cada in dezn&dejde. Aceasta pedagogie sau infelepciune de a-] indrepta pe om in etape este dovada maturitatii spirituale a unui duhovnic. Important este s& credem ci Dumnezeu il ajut& mai ales prin rugaciunea pentru el, intrucat sfatul nostru nu este suficient daca nu este insofit gi de rugiciunea noastra. Sunt unii duhovnici extrem de rigoristi, aspri sau radicali, iar alfii extrem de ingaduitori si superficiali. Duhovnicul bun evitd aceste extreme, intrucat a dobandit maturitatea sau discernaémantul de a incuraja pe cei descurajati si de a trezi sau responsabiliza pe cei ce se afla in nepisare duhovniceasci sau care isi justificd foarte usor pacatele, fiindca s-au obignuit cu ele. Duhovnicul lucreaz’ uneori cu suflete fragile, cu constiinfe umane foarte sensibile. Daca este prea aspru, fi poate duce la deznadejde, iar daca este prea ingiduitor ii duce la nepésare. De aceea, cel mai bun indreptar pentru duhovnicie este Canonul 102 al Sinodului VI Ecumenic (692), care spune foarte clar c& preotul duhoonic trebuie sit fie ca un medic care stie sii foloseascit atit asprimea, cit si blindefea, adicit acrivia gi iconomia, buniitatea si fermitatea, ca sit vindece pe cei riiniti de piicat. Prin aceasta, preotul nu se margineste la a fi jurist, judecdtor sau un automat - iertator, ci este un parinte - medic de suflet care, prin harul lui Dumnezeu vindeca gi ridica, innoieste gi sfinfeste viefi umane. Puterea rugitciunilor duhoonicului este deosebit de mare. Sfantul Simeon Noul Teolog, desi avea doringa sa schimbe viata in bine, nu a putut singur. A stat o vreme in mandstire, apoi s-a dus din nou in lume, insa I-a readus din lume doar rugiciunea duhovnicului su, Sfantul Simeon Evlaviosul. Aceast experientA ne arat& c& exist’ oameni care accept un sfat, dar nu-l pot implini fiindea nu au suficienta forfa spiritual de a pune in practica ceea ce accept din punct de vedere teoretic. Altfel spus, duhovnicul nu este doar un dezlegittor de pitcate, ci este si un luptittor impreund cu cel care se pocitieste. Aceastd lucrare este mult mai profunda decat cred cei care 0 trateaz& cu superficialitate si o consider’ doar cnc juridic sau un ritual de dezlegare de picate in mod formal. Duhovnicul adeviirat gi intelept este un om care oferit nidejde, nu conduce la deznitdejde. Bl nu este un indiferent, sau un ,laxist” in cea ce priveste otrava si moartea pacatului, dar nici nu este un ,terorist” care sé impinga pe omul pacatos la deznadejde. Duhovnicul infelept poate si gaseasca totdeauna calea infeleapta, de mijloc, de medic bun al sufletelor patimage, si evite extremele, atat indiferentismul secularizant sau relativismul in ceea ce Priveste viafa crestina, cat si rigorismul justifiar de intimidare, care depersonalizeaz& pe cel ce se pocaieste. Despre Parintele Paisie Glaru se spunea c& ,la spovedanie, de obicei, era masurat. Nu finea mult, mai ales pe cei dunoscufi, nici nu staruia in pacatele mici, nici nu cerea si citeasci fiecare spovedania dupa hartie. Nici nu descuraja vreodata pe cineva pentru pacatele mari, cum ci nu-l mai iart’ Dumnezeu. Ci prin cuvinte simple, dar pline de duh si putere, deschidea inimile si sufletele tuturor, trezea constiintele, scotea lacrimi de pociinta, convingea pe fiecare s& se poctiasca, si pariseasc& pacatele gi sA puna inceput bun. Zabovea mai mult cu cei aflafi in pacate mari, ca: necredinta in Dumnezeu, avort, divorf, influenja sectara, befie, desfranare gi certuri in familie. La urmé, intreba de fiecare data daci mai are ceva pe cuget si, dupa ce fagiduia c&-i pare réu pentru piicate, c& le paraseste si primeste canonul dat, rostea rugacitinea de iertare si dezlegare”®. Rigorismnul inlocuieste, de fapt, injelepciunea din Rugiciunile dinainte de impitrtitsanie, rugiciunile de ® Vezi Athim. loanichie Balan, Parintole Paisie..., p. 124 Bpoc&ina ale preotului pe care le citesc gi credinciosii care primesc Sfintele Taine, si anume legatura dintre smerenia pocaintei si speranfa sau nadejde2s, Bunitatea duhovnicului se vede prin modul in care inceareé s8 vindece cu harul lui Dumnezeu: pe cei cazufi si-i ridice, pe cei ranifi s&-i vindece gi si aduc’ bucuria prezenfei Duhului Sfant. Prin urmare, duhovnicul trebuie siti pomeneascit in rugiiciune pe cei ce se spovedesc Ia el, iar cei ce se spovedese trebuie sit pomeneasci in rugiiciunile lor pe duhovnic, pentru ci numai rugdciunea reciprocit a unuia pentru celilalt aduce prezenta, cilldura, lumina, bucuria Duhului Sfint in suflete. Unii duhovnici sunt tentati sa aiba cati mai mulfi fii duhovnicesti, considerandu-se pe sine ,mari duhovnici”, fara sa-si dea seama de marea raspundere a duhovniciei. Duhovnicia este o slujire bazata pe ascultare de Bisericd, pe smerenie si mult iubire parinteasca jertfelnica, nu pe ,vedetism”, pentru a primi lauda oamenilor. A fi duhovnice © raspundere foarte mare, pentru c& duhounicul di seam# pentru toti cei pe care i-a spovedit si de care apoi nu s-a mai ingrijit: Nu numérul celor care se spovedesc la un duhovnic conteaza, ci calitatea lucrarii sale duhovnicesti. Fiecare pirinte duhovnicesc sau dyhovnic, trebuie sit aibi, la rindul situ, duhovnicul lui. Daca duhovnicul insusi este un om cafe igi plange pacatele sale, el va sti sa aprecieze pe cei care se spovedesc, nu doar formal si rapid, infelegand ci duhovnicia este o Iucrare anevoioasa si necesara, o ,plugirie a sufletului’, o cultivare in adancime a constiinfei crestine prin mijloacele sau lucrarile sfinte pe care Hristos Domnul le-a pus la indemana Bisericii. Este un mare orgoliu si o mare primejdie s& credem c& vindecdm pe alfii fara ca noi ingine st avem nevoie de vindecare. Duhovnicul, chiar daca ar fi in varsti de o suta de ani, trebuie sa aibi si el un duhovnic la randul siu, ca si fie si el penitent, sau om care se Pocaieste. Cu cafiva ani in urma a trecut la Domnul pirintele Teofil Paraian, care a fost apreciat nu numai ca un mare orator, ci si ca un duhounic bun. Desi nu vedea cu ochii trupesti, vedea duhovniceste sufletele care se apropiau de el si apoi, dupa Spovedanie, se apropiau de Sfintele Taine ca sa se impartaseasci cu Hristos - Mantuitorul. Cineva spunea c4 Parintele Teofil, la Spovedanie, cobora in iadul pacatelor penitentului, ca si-l ridice dupa aceea in raiul sau, adic& in comuniunea cu Hristos Domnul, Cel Rastignit si Inviat. Duhovnicia este o lucrare de smerenie gi sfinfenie cand duhovnicul care aude 0 multime de pacate, céderi, egecuri, iar apoi aduce umin&, speranta si vindecare pentru ridicarea omului cazut. Vedem ca Biserica are mare nevoie totdeauna de duhovnici intelepti, nu extremisti, de duhoonici echilibrati, care nu trec cu vederea pitcatul, dar nici nu conduc la dezniidejde pe cei care se afl sub povara picatelor. Ca duhovnici, trebuie si invafim gi din pocainta altora, ca sa ne pocaim noi ingine gi sa ajutaim pe cei ce se pocdiesc sa se ridice si s4 puna inceput bun viefuirii lor. Uneori, pentru duhovnic este dureros ca, dup’ ce apare speranja ci penitentul sau fiul duhovnicesc s-a indreptat si chiar traieste crestineste o vreme, revine la pacatele lui vechi. Ca si in cazul unei boli, trebuie si incepi tratamentul de la capat Asemenea medicului, duhovnicul are nadejde cf nu el, preotul, vindect, ci Dumnezeu, “prin lucrarea lui, Se spune adesea ci medicul trateaza, dar Dumnezeu vindeca. Prin analogie, putem spune ca duhovnicul sfatuieste pe penitent, dar Dumnezeu fi daruieste vindecarea. Astfel, duhovnicul nu se substituie Iui Hristos, Doctorul sufletelor, ci devine mainile Lui, care ajuta pe cei pacitogi sa se ridice gi si se vindece de pacate. in Bisericd nu avem ceva mai important, mai demn si mai folositor decat aceasta lucrare de parinte duhovnicesc, fiindc& lumea, prin parintele duhovnicesc, simte iubirea parinteasci a Jui Dumnezeu. De aceea, duhovnicul binecuvanteaz’, indreapta, ajuta, indiferent de varsté. Nu conteaza pprea_mult varsta biologics a duhovnicului, ci % Veui Randuiala Sfintei Impiirtasanii, in Liturghier, ed. cit, p. 333-366. 4maturitatea lui spiritual, care reprezinta insagi iubirea parinteasca a lui Dumnezeu pentru lume. Ca duhoonici, avem nevoie sit cunoastem mult mai bine problemele cu care se confruntit credinciosii astizi, Nu gasim pentru toate problemele solufii gata facute. De aceea, trebuie si citim Sfanta Scriptura, in fiecare zi, Evanghelia zilei si Apostolul zilei. Acestea sunt si comentate in ,Ziarul Lumina” in fiecare zi, anume pentru a fi un sprijin preotilor duhovnici, preofilor de caritate din spitale, din penitenciare, din cimitire s.a. De asemenea, pe langa citirea Scripturii, trebuie si aprofundim invaatura Sfinfilor Parinfi referitoare la méntuirea pacatosului. in lucrarea pocdinfei trebuie pastrata legittura dintre preotul duhovnic gi credinciosi, pentru ca ei sit fie indemnati sit se spovedenscit cit mai des, mai ales in perioada posturilor, ca pregitire duhovniceasci mai intensi. Trebuie s&-i ajutim pe credinciosi, aritandu-le ce anume carfi trebuie si citeasci. Celor care nu prea pot citi trebuie sé li se ofere posibilitatea si asculte la biserica mai multe cuvantari, mai multe predici, mai multe cateheze dedicate modului de a ne pregati pentru Taina Pocainfei si pentru primirea Sfintei Impartasanii. In timpul Tainei Pocainfei, mai ales in timpul sfaturilor date de dfhovnic, credinciosul trebuie si simt lumina Evangheliei lui Hristos, nu pareri personale. Nu se dau ca sfaturi credinciosilor opinii personale ,originale", ,moderne”, ci numai acele invafituri care sunt bazate pe Sfanta Evanghelie si pe scrierile Sfinfilor Parinfi, Nu noi suntem invajatorul, ci Hristos. Noi doar slujim Evangheliei lui Hristos. Dezlegarea vine de la Hristos, dar se face prin mana preotului gi prin vocea Lui. Deci, sa fim atenfi ca sa nu ne substituim lui Hristos cand chemam oamenii la El, pentru c&, de fapt, nu-i chemam la noi, ci fi chemam la Hristos ~ Domnul, pe care-L slujim. El este Vindecatorul, Mantuitorul, noi suntem doar martori si slujitori ai Lui. Daciftofi duhovnicii vor avea ca izvor de lumin& Sfanta Evanghelie si Sfanta Tradifie, nu va fi mare deosebire intre duhovnici. Ca duhovnic, a fi original cu orice pret, pana la vedetism, de tip sectar, este o mare ispit&. Risti s{ nu mai fi recunoscut ca duhovnic de cAtre Bisericd, nemaifiind in comuniune de gandire, de simfire gi de lucrare cu Sfintii Apostoli si cu Sfinfii Parinfi ai Bisericii. in Sfanta Taina a Pocdintei, penitentul traieste sau simte nu numai iubirea lui Dumnezeu Tatal cea milostivas ci si lumina Evangheliei lui Hristos, dar si bucuria Duhului Sfant. Duhul Sfant este lucr&tor prin harul Sau in oamenii care se pocaiesc, care regret si pling pacatele sivarsite si dorese s& puna un inceput bun in viafa lor. Un teolog ortodox din Occident spunea cé, in Biserica Ortodoxé, lucrarea Duhului Sfant se arata mai ales in relafia dintre fii duhovnicesti si parinjii duhovnicesti. Aici se simte foarte mult cum lucreaz& Duhul Sfant in viata omului, prin faptul ca il lumineaza, il incurajeaza, il intareste si il ridic&. Toate lucrarile Preasfintei Treimi se sAvarsesc in BisericA prin harul dumnezeiesc, care ni se impartgeste prin credinta in Hristos si prin invocarea Duhului Sfant. De aceea, toate rugiciunile in Biserica Ortodoxa au ca inceput rugiiciunea ,,/mpitrate ceresc, Mang@ietorule”. Mangaierea pe care o aduce Duhul Sfant se vede mai ales printr-o spovedanie bine facut, sincera, profunda, prin sfatul pe care preotul il da credinciosilor, dar mai ales prin lucrarea rugiciunii preotului pentru fiii ssi duhovnicesti. Sunt foarte multi cei care nu gtiu sit se spovedeascit sau care se spovedesc foarte superficial. imbunatatirea modului de marturisire a pacatelor trebuie si se faci prin predici, prin cateheze, prin c&rti duhovnicesti. Sunt mulfi oameni foarte deznadajduifi, dezorientafi. Numérul sinucigasilor a crescut foarte mult, neasteptat de mult, pentru cé lumea traieste foarte mult in singuratate, fn individualism, izolare, si nu se mai roaga. Prin urmare, trebuie sii acordim oamenilor 0 atentie deosebiti, mai ales tinerilor, care sunt bombardati cu tot felul de ispite, de propuneri, si, in acelasi timp, simt vidul spiritual al vremurilor de astitzi. wy,Este nevoie ca duhovnicul sa organizeze in parohie, cu tinerii mai ales, intruniri la care si explice importanja Spovedaniei, a iertarii pacatelor si a mentinerii legaturii cu duhovnicul. Nu toate conversafiile trebuie sa se termine cu Spovedanie, dar grija pentru ca acesti tineri si se apropie de Biserica trebuie si fie una permanent’. Nu putem astepta mereu doar ca lumea sé vina la preot, ci trebuie ca gi preotul si mearga spre tineri, spre casele unde vedem ca parin{ii nu se mai pot ocupa de copii, fie cd sunt plecati in strdinatate, fie cé nu le mai ajunge timpul. Trebuie sa-i ascultim pe tineri gi sa le iesim in intampinare. Ei trebuie sa vada in preot nu o persoana care ii sperie, ci un parinte spiritual care le este mai aproape, uneori, chiar decat proprii parinti. Trebuie sa le inspirim incredere si in acelasi timp, si-i aducem la Hristos, sa-i aducem la Biserica. Se infelege ci lucrul acesta trebuie realizat cu mult injelepciune, pentru ca tandrul sa cunoascai faptul c& Hristos il iubeste mai mult decat proprii parinfi gi chiar mai mult decat se iubeste el pe sine insusi, Aceasta iubire sfanté si eterna este iubirea lui Hristos, Cel Care a inviat din morfi pe fiul vaduvei din Nain sau pe fiica lui lair, pentru a arta cd tinerefea este simbolul viefii fericite eterne Mantuitorul Hristos arata 0 deosebita grija duhovniceasca, parinteasc4, iubitoare gi mantuitoare pentru copii si pentru tineri, pentru c& ei au mare nevoie de indrumare. Tinerefea este timpul orientarii, timpul entuziasmului, dar in acelasi timp si timpul fn care tanarul, dact nu are un ideal, cade ugor in deznadejde sau in ratécire. Idealul crestin este, in primul rand, méntuirea, iar el se concretizeazA prin iubire fai de frumusetile credinfei, frumusefile Bisericii, valoarea unic& si eterna a fiecirei persoane umane chemate la iubire vesnica in comunitunea Sfintei Treimi. La nivelul parohiei, tinerii trebuie antrenafi in cantarea de la stran& sau corala, in concursuri culturale cu confinut crestin, in activitatile social-filantropice. Cu toate acestea, Taina Pocainjei trebuie sa fie partea cea mai intensd, sacramentala si spirituala a activitatii noastre cu tineretul, dar tinerii trebuie pregatifi pentru a se deschide duhovniceste. Tinerii duhovnici, fiindcd sunt mai apropiati de varsta de tineretul ortodox, care are nevoie de ici, trebuie sit fie mai sensibili la aceastit noua problemi de pastoratie, si anume fineretul fragil spiritual, dezorientat, frit gin ideal precis. Trebuie s& gasim in aceasta Sfant& Taind a Marturisirii si iertarii pacatelér izvorul de lucrare misionara deosebits, anume acela de a intari comuniunea tinerilor cu Biserica gi a tuturor credinciosilor intre ei, pentru a forma mai mult o familie spirituala in iubirea Preasfintei Treimi. Oallta categorie care merita si care necesita o atenfie deosebita este aceea a biltrinilor singuri pe care i-au uitat proprii lor copii gi care mor cu zile uneori, nu numai din cauza bolilor sia saraciei, dar si din cauza singuratatii, Foarte mulfi batrani sunt singuri gi cad in deznadejde sau cad intr-o suferinfa sufleteasca, suferinfa care se adauga la cea trupeasca, injcazul in care sunt bolnavi. Mare atenfie trebuie s& aibt duhovnicii atunci cand primesc marturisirile batranilor bolnavi. in aceasta privint’, Parintele Cleopa indemna: ,Celor bolnavi li se poate face usurare de canoanele care cer osteneala trupeasca, precum: post, metanie, priveghere, milostenie, dacd nu au de unde da; ins pentru osteneala duhului nu sunt scutifi, adica de sfanta rugaciune, cea dintotdeauna, si de mulfumire caitre Dumnezeu pentru suferinfa pe care o au. Dupa cum am zis, canonul celor bolnavi se poate schimba, nu insa gi obligatia de a ierta, a se ruga gi a mulfumi nefincetat lui Dumnezeu pentru toate, fiindea prin acesta se vor mantui”®. Asadar, tinerii gi bitranii, aceste doua categorii care sunt foarte vulnerabile, foarte fragile astaizi, trebuie sa fie in centrul pastorafiei. Desigur, noi ne ocupim de toate varstele ca duhovnici, dar acestea dowd, la ora actual, au cel mai mult nevoie de grija noastra parinteasca. % Protos, loanichie Balan, Convorbiri dulounicesti, vol. I, p. 62. 16Sperim c& aceste céteva lumini ale Tainei Poctinfei si ale slujirii de! parinte duhovnicesc vor fi de folos pentru a injelege cA Biserica Ortodoxa nu este o Bisericd a formalismului juridic si a ritualurilor stereotipe, ci este un izvor si un spafiu sacru de bucurie, de innoire si de speranta, de comuniune gi mantuire. Il rugam, asadar, pe Hristos - Pastorul Cel Bun si daruiascé duhovnicilor ravna, putere, rabdare, dragoste fafa de Dumnezeu, de Biserica si fata de pastorifii incredintagi lor. SA implinim cu mult& dragoste aceasta activitate, nu doar din obligafie morala, nu doar din datorie profesional’, ci cu multi déruire de sine si dragoste pirinteascé. Numai atunci vom simfi bucuria minunata pe care 6 di Dumnezeu preotului duhovnic care ajuta oamenii c&zuti in pacate sd se ridice si s&-si schimbe viata, s& 0 innoiasca si s& o sfinteasca. Mantuitorul spune c& cine face sau implineste poruncile Sale si tnvafa si pe alfii, acela mare se va chema in imparatia cerurilor (cf. Matei 5, 19). Mari se vor chema in imp§ratia cerurilor toti parinfii pastori de suflete care implinesc poruncile Evangheliei iubirii lui Hristos si invafé gi pe alfii s&i caute mantuirea si fericirea vegnica in iubirea Preasfintei Treimi pe care o pregustim acum, ca arvund, in Sfintele Taine ale Biseri WIl. DE LA INTUNECARE LA LUMINARE ~ CALAUZA PENTRU CURATIRE DE PACATE CULTIVAREA VIRTUJILOR ~ Pacatul primilor oameni, Adam si Eva, nu este o simpla incalcare a unei porunci divine, externe naturii umane. El poate fi numit un ,deranjament” al naturii umane, 0 dedublare a persoanei, o dispersare a interioritafii sale, o strambare a unitafii ei si un egec in realizarea ei plenara. Cuvintele , Video meliora proboque, sed deteriora sequor” (, Vad pe cele bune gi le aprob, dar urmez pe cele rele”), rostite de poetul Ovidiu, sunt asemandtoare constatarii Sfantului Apostol Pavel: ,,...nu fac binele pe care-I voiese, ci raul pe care nu-l voiesc, pe acela il savargesc” (Romani 7, 19). Prin neascultare - rupere a comuniunii de iubire cu Dumnezeu ca Persoand - spiritul omului se intoarce catre lumea sensibila, care fi pare mai importanjaé sau de o valoare imediati si mai mare decat Persoana. Adam cauté cu prefering4 realizarea sa nu in relatie de comuniune iubitoare cu Altul (relafie ce il defineste natural prin creafie ca persoana), ci in relafie cu altceva. Setea omului de infinit, de a deveni ,ca Dumnezeu’, se opreste de atunci la lucrurile limitate ca o realitate ultima, substituindu-le axiologic pe acestea lui Dumnezeu, Prin pacat, ca lips a comuniunii gi a iubirii fai de Dumnezeu, omul se alipeste de lucrurile finite, folosind gresit facultifile sale cognitive, rupand armonia dintre spirit si simfuri, aservindu-si libertatea fafa de natura. Porunca dati de Dumnezeu primilor oameni de a nu manea din unul din pomii rajului nu insemna decat un prilej ca ei si se exerseze liber in ascultare faft de Dumnezeu, in comuniune cu El. ,,Porunca nu urmiirea aservirea omului, ci intitrivea lui in libertate si in comuniunea cu Dumnezeu”®, fiindcd Dumnezeu voia ca omul sa se int&reasca in bine si prin propria-i conlucrare”. Acum, cu adevarat liberi sunt doar sfintii. Noi, cat suntem inrobifi de patimi, nu avem libertate. Sfinfii Parinti spun ci nepatimirea sau despatimirea, eliberarea de patimile egoiste sunt drumul libertafii, iar implinirea virtufilor un tratament, © scoalii, un exercifiu, un antrenament, prin care stabilim prioritafile in viata noastra si ne vindecam de boala pacatului Cand respingem ispitele pacatelor gi patimile egoiste, adic ,ce se afl cuibarit de mult vreme cu impatimire in suflet”, atunci putem fi liberi pentru a sivarsi fapte bune plicute lui Dumnezeu si oamenilor. Folosirea pactitoas’ sau patimasa a libertafii duce la pierderea darurilor, pierderea timpului de crestere duhovniceascit si pierderea de sine sau omordrea de sine. Libertatea pacitoasa este pierdere de sine gi, in acelasi timp, moarte de sine, descrestere spiritual, diminuare a existenfei, sardcire a faptelor bune, diminuare a personalitatii si mergere spre moartea sufletului ca despartire a omului de Dumnezeu. Aceasta este, asadar, drama libertafii pacatoase: pierdere de sine si moarte spiritual. Totusi, dupa invafatura ortodoxa, libertatea piicitoasit poate fi convertitit intr-o libertate sffintd, intr-o libertate interioara de a ne putea schimba Orice pacat este o instrdinare define, © iegire din fire ca abatere de la natura uman& pe care Dumnezeu a creat-o ca sa fie icoana sau chip al iubirii si al sfinfeniei lui in lume. Redobandirea acestei vocafii poate fi realizaté numai prin trairea virtujilor contrare patimilor inrobitoare, prin pocdinja, care este intoarcere de la pacat la Dumnezeu, revenirea de la instrdinarea de Dumnezeu la impacarea si comuniunea cu El. ,...Dumnezeu ne-a dat in chip firesc virtufile, spune Avva Dorotei. Dar patimile nu le avem in chip firesc. 2 Pr. Prof. Dr. Dumitru Stiniloae, Teologia Dogmatiil Ortodoxt, vol. I, Bucuresti, 1978, p. 413. 2 foidem, p. 467. % Filotei Sinaitul, Capete despre trezvie, cap. 35, in Filocalia, vol. IV, p. 116. 18Fiindea nici nu au vreo fiin}a, sau vreun ipostas; ci sunt ca intunericul care nu exist (nu subzista) dupa fiinga, ci sunt ca o boala (0 patima) a vazduhului, cum zice Sfantul Vasile, care se iveste dupa aceea, din lipsa luminii, Abatandu-se sufletul de la virtufi din iubirea de placere, a dat nastere patimilor (bolilor) i le-a intarit pe acestea impotriva sa”. Lupta impotriva patimilor este lupta impotriva sfasierilor interioare ale persoanei, a risipirii ei chinuite in inrobirea fafa de lucruri limitate sau a injugarii ei in acfiuni ce deformeaza si invenineaza relatiile de comuniune dintre oameni. Prin asceza si rugaciune, natura umana da expresie libert&fii si disponibilitatii sale pentru iubire daruitoare, pentru slujirea lui Dumnezeu gi a oamenilor. Pentru Parinjii duhovnicest, finta ascezei este nepatimirea. Dar nepiitimirea nu este 0 insensibilitate, cio trie a sufletului. Sfantul Isaac Sirul zice in aceasta privinga: ,Ce este nepatimirea omeneasca? Ea nu consist in a nu simti patimile, ci in a nu primi patimile”™. ins& nepitimirea nu este un scop in sine, ci este disponibilitate pentru adevarata iubire, lipsita de egoism. De aceea, Evagrie Ponticul a spus c& ,iubirea este fiica nepatimirii”®". Pe de alta parte, iubirea de Dumnezeu este o conditie pentru a ajunge la nepatimire: ,Daca noi iubim sincer pe Dumnezeu, iubirea noastra insasi alunga patimile” - afirma Sfantul Maxim Marturisiorul®. lar iubirea fafa de Dumnezeu_ne apropie de imparatia cerurilor, dupa cum spune Sfantul Grigorie Sinaitul: ,Deprinderile patimilor sunt arounele chinului, precum lucririle virtufilor sunt ale impirittiei”®. Intreaga literatura filocalic& ne arata toate suigurile si coborasurile luptei cu patima pand la cele mai mici amnunte. Sfinfii Parinfi sunt cei care mai intai au trait aceasta lupta, reusind si o duc& la bun sfarsit, iar sfaturile lor sunt de un real folos, finde’ vin din propria lor experienta. Imbogatindu-se in virtuti, au reugit s4 invinga patimile, s4 se curefte de pacate, si se lumineze, bucurandu-se de desvarsire, in comuniune cu harul Preasfintei Treimi. De aceea Sfinfii Parini sunt singurii fare ne pot invaja cum s& ne curafim, s& ne Juminam gi sa ajungem cat mai aproape de desavarsire. Sfinfii Parinfi de invafé c& patima este pitcatul repetat, devenit obicei sau obignuinti. Parintele Dumitru Stiniloae spunea c& ,patima reprezinta cel mai coborat nivel la care poate caidea fiinfa omeneasca. Patimile coplesesc voinfa, omul ¢ adus prin ele la o stare de pasivitate, de robie... incat omul patimilor nu mai e un om al voinfei, ci se spune despre el cé e un om «stapanit», «robit», purtator de patimi’*. In acelasi timp, Dumnezeu respect& libertatea fiecdruia dintre noi, oferind harul Sau sfinfitor numai acelora care igi exprima o minima dorinja de a-l primi, Sfantul Antonie cel Mare, un mare luptitor impotriva patimilor si a ispitelor diavolesti, ne avertizeaza: ,,Dacd vrei, esti rob patimilor; si iarasi daca vrei, esti liber s nu te pleci patimilor, finde’ Dumnezeu te-a ficut cu voie liber’. lar cel ce biruie patimile trupului se incununeaza cu nemurirea. Fiindca daca n-ar fi patimile, near fi nici virtufile, nici cununile daruite de Dumnezeu celor vrednici dintre oameni”®. ,Omul, scrie Sfantul Macarie Egipteanul, are, potrivit firii sale, voinf& libera; pe aceasta o cere Domnul. EI fi cere omului ca, in primul rand, si cunoasc’; cunoscand, si iubeasca; si, in sfarsit, iubind, sa fie gata s4 implineasca voia Sa. Faptul inst ci mintea este impulsionaté, c& suport osteneli si cA savarseste o lucrare, nu aparfine omului, ci harului % Avva Dorotei, Diferite invataturi folositoare de suflet, cap. 10, n Filocalia, vol. IX, p. 606. % Cuv. 81, ed. Spetsieri, Atena, 1895, p. 310; cf. Thomas Spidlik, La Spiritualité de ‘Orient chrétien, Roma, 1978, p. 266. 3 Le traité practique 81, ,Sources chrétiennes” nr. 171, Paris, 1971, p. 670. ® Cent. ll , 50; ,Sources chrétiennes”, nr. 9, Paris, 1943, p. 138. 8S, Grigorie Sinaitul, Capete dupa Acrostih, cap 35, in Filocalia rom., vol. VII, p. 107. ™ Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Ascetica si mistica, Editura Deisis, Alba lulia, 1998, p. 67. Sf, Antonie cel Mare, noiturd despre vata moral a oamenilor si despre buna purtar, cap. 67,1 Flocalia, vol Lp.29 19Tui Dumnezeu, care se da celui ce vrea (sa faca voia Lui) si crede (in El). Vointa omului este deci un ajutor esenfial. Fara vointa omului, Dumnezeu Insusi nu face nimic - desi poate -, ah respect fata de liberul arbitru. Prin urmare, lucrarea mantuitoare a Duhului depinde de vointa omului”**, Omul, dup& ce primeste harul lui Dumnezeu, in special prin Sfintele Taine, trebuie sa se straduiasc’ nu numai s’-l pistreze, ci si sa-l sporeasca. ,,Dact dupa Botez noi continu&m sa pacatuim gi si viefuim in chip patimas, daca si dupa aceea suferim din pricina raului gi suntem bolnavi cu sufletul, aceasta nu se datoreaza catusi de putin urmérilor pacatului stramogesc, fiindc am fost spalati de acestea, si nici tiraniei diavolului, de vreme ce am fost scosi de sub stapanirea lui. Numai din pricina lipsei noastre de grijé ni se intampla toate acestea gi noi suntem deci rispunzatori pentru ele. Harul care ni s-a dat este cu totul desavargit, noi suntem cei nedestvarsifi fafa de el. Harul pe care-l avem in chip deplin nu se face vadit si nu devine lucrator decat pe masura credinfei si nddejdii noastre si, in general, pe masura implinirii poruncilor””. implinirea poruncilor lui Dumnezeu inseamna trairea virtutilor crestine care atrag harul lui Dumnezeu in viata noastra si, in acelasi timp, ne ajuta si scpam de patimile care nerobesc. Ortodoxia accentueaza aspectul ontologic al mantuirii care a fost produs de Hristos in natura Sa umana si care este Jucrata in toti oamenii care vin in Trupul su, Biserica. Sfantul Grigorie de Nyssa spune in legatura cu intruparea Fiului lui Dumnezeu: , Bolnavul are nevoie de un vindecator; sclavul are nevoie de un eliberator; cel mort are nevoie de cel care-l face viu’. In aceasta privinta, Biserica vede pe om dupa ciderea in pacat ca pe un bolnav, ca pe un sclav care nu se bucura de libertatea fiilor lui Dumnezeu, Omul vrea s& facd uneori binele, dar vede cé nu are puterea necesara pentru aceasta Sinodul IV Ecumenic (Calcedon, 451) a definit pacatul ca o ,boala a sufletului”. Astfel, mantuirea omului consta, in viziunea ortodoxa, nu intr-o simpla declaratie, ci intr-o reala transformare si intr-o noua creafie care este in stare si reflecte frumusejea darurilor dumnezeiesti. Cand Dumnezeu il iarf4 pe om, il vindeca totodata si restaureaz prin har natura sa alterat’ de pacat. Pentru Sfantul Vasile cel Mare, disparitia unei patimi inseamni iertarea picatului care-I stipanegte pe om. Asceza ortodoxa aratd ci mantuirea ‘inseamna o eliberare de patimi care sunt impotriva naturii. In Noul Testament, ,soteria” (compia = ,mantuire”) vine de la verbul ,,5020" (2df0 = ,a mantui”, a salva”); adjectivul 1808" (00s = , sndtos”) corespunde latinescului ,sanus” gi arat& ca sindtatea celui ce a pierdut-o ii este data din now. ,Soterios” (ownjpios) este cel care propovaduieste si aduce vindecarea. De aceea, cuvintele din Evanghelie ,credinga ta te-a mantuit” inseamna, in acelasi timp, ,,credinfa ta te-a vindecat”. Ambele expresii sunt sinonime si indica acelasi actal iertirii divine cu trupul si sufletul, mantuite in unitatea lor, Prin Sfintele Taine, dar in special prin Sfanta Taina a Pocdinfei, omul primeste nu numai iertarea divina, ci si vindecarea. Pocainja nu are un caracter juridic sau punitiv, ci un caracter medical”, vindecator. Misiunea cea mai delicata si cea mai grea pentru un preot ortodox nu este predica gi nici administrarea comunitafii Bisericii, ci Taina Pocainfei. Aici igi arata pastorul sufletesc intensitatea iubirii sale de Dumnezeu si de om si greaua sa responsabilitate pentru méntuirea aproapelui. Marturisirea trebuie si fie 0 convorbire intre parinte si fiu, in care bolnavul nu ezit4 s& comunice, s4 descopere medicului sau ranile i bolile fiinfei sale. La Marturisire, credinciosul vine la Dumnezeu ca si fie vindecat de slabiciunea sa si si dobandeasca iertarea. Duhovnicul are responsabilitatea si se % Sf. Macarie Sinaitul, Omilii duhounicesti (col. 1), XXXVI, 10, dup& Jean-Claude Larchet, Terapeutica bolilor spirituale, trad. de Marilena Bojin, Editura Sophia, Bucuresti, 2001, p. 276. » Jean-Claude Larchet, Terapeutica bolilor spirituale..., p. 278, % Paul Edokimov, Présence de I'Esprit dans la tradition orthodoxe, Paris, 1969, p. 84. 20intereseze printr-o iubire sincera de viaja sufleteasc’ a fiilor si, ajutandu-i si nu urmareascd numai iertarea pacatelor, ci si progresul duhovnicesc. Cu alte cuvinte, si parcurgé drumul de la patimi la virtufi, Adevarajilor crestini ortodocsi_nu le palce cand un parinte spiritual este superficial in administrarea Tainei Poctinjei si nu ii ajuté sé progreseze spiritual, avand mai degraba atitudinea unui funcfionar care rosteste mecanic formula de iertare, aratand lipsd de interes si de iubire. lati de ce socotim necesard prezentarea catorva repere scripturistice si patristice, care s& constituie o c&lauz4 pentru prinjii duhovnici in efortul lor de a parcurge impreuna cu fili duhovnicesti drumul de la patimi la virtufi sau de la intunecare la luminare. Vom folosi clasificarea patimilor facut de Avva Evagrie Ponticul, devenita clasica fn literatura filocalica, fiind intalnita la cei mai multi dintre Sfingii Parinfi de dupa el. lata ce spune Evagrie: ,Opt sunt gandurile cele mai generale in care se cuprinde orice gand. Cel dintai este cel al Idcomiei pantecelui, dup el vine cel al desfranarii, al treilea e cel al iubirii de arginti, al patrulea cel al intristérii, al cincilea al méniei, al saselea al akediei, al saptelea al slavei degarte, iar al optulea cel al mandriei. Ca toate acestea, si perturbe sau si nu perturbe sufletul nostru nu atarna de noi, dar ca ele si dureze mult timp sau s& nu dureze ori ca si puna in migcare sau s4 nu puni in migcare patimile, aceasta atarna de noi”. 1. LACOMIA PANTECELUI Numiti si gastrimarghie, dup& originalul grecesc, licomia péntecelui reprezint& inclinatia pacdtoasi a omului de a cduta placerea de a manca gi a bea, facand din aceasta un scop in sine. E adevarat ca nu mancarea in sine este rea, fiindc& ,nu ceea ce intrit in gurit spurcit pe om” (Matei 15, 11) si ,orice fipturit a lui Dumnezeu este bund si nimic nu este de lepiidat, daci se ia cu mulfumire” (1 Timotei 4, 4). A manca devine 0 patim in momentul cand starea sufleteasci a omului devine pacitoas’, aga cum spune Avva Dorotei: ,Atunci cand primesti hrana, tot asa mananci daca o iei spre nevoia trupului, si daca o iei pentru desfatare, si, de ne vatamam, in starea noastra ne vatimam", lar Sfantul Isaac Sirul ne invafé ci ,mAncarurile s-au facut pentru dowa pricini: pentru hran& si pentru tamaduire”s!, Cel care le primeste pentru a se simti bine, pentru a simfi o oarecare placere, e deja stapanit de patima lacomiei pantecelui. Un astfel de om fl inlocuieste inconstient pe Dumnezeu cu desfatarea dobandita prin mancare, chiar daca e constient c& la sfarsit nu simte altceva decat o mare intristare. ,S4 se gandeasca, asadar, - spune Diadoh al Foticeii - cel ce lupti nu la gustul bun al bucatelor, nici la dulceafa placerii, ci la sfarsiturile amandurora. $i cand isi va infafisa intristarea care urmeaz& amandurora, sa stie c& le-a legat coada de coada si prin darea la iveala a nimicit semanaturile celor de alt neam"# ‘Tamaduirea de o astfel de patima e priviti de mulfi dintre Sfintii Parinfi ca un prim pas pe drumul biruirii celorlalte patimi. Astfel, Sfantul Grigorie cel Mare spune: 1 Nu poate iesi invingittor in ritzboiul duhoonicesc cel care n-a biruit mai intai orifjmasul ce se ascunde sub lacomia la mancare. Este cu totdl amagitor si voiesti s& te lupti cu puteri %® Avva Evagrie Ponticul, In luptit cu giindurle, Despre cele opt ginduri ale rtutitii si Replici impotrioa lor, trad. de diac. loan 1. ca jr., Editura Deisis, Sibiu, 2006, p. 111 CE. Ale lui Avoa Dorotei diferite epistole, A, 3, dupa Jean-Claude Larchet, Terapeutica bolilor spirituale.... p. 130. #156, aac Sirul, Cuvinte despre nevoinfi, 7, dupa Tbidem. ® Diadoh al Foticeii, Cuoiint ascetic despre viaja moral, despre cunostinf si despre dreapta socoteali duhouniceasca, cap. 40, in Filocalia, vo. 1, p. 198. avrajmase indepirtate cand esti doborat de cele care sunt in preajma ta (...). Unii dintre cei care nu cunosc cum se cuvine sa se duca lupta nu se ingrijesc s8-si potoleasca licomia, ci se avanta in luptele cele duhovnicesti; $i reusind uneori sa fact lucruri marefe, care cer multa ravna, biruiti find de lAcomie (si implinind) pofta trupului, ajung s& piarda tot folosul din cele pe care le-au infaptuit cu atata barbaie”®. O prima recomandare intalnita in invafitura Sfintilor Parinfi este evitarea oricérui exces si folosirea mancarii numai pentru strictul necesar: hrana gi timaduirea de anumite boli. Sfantul Maxim Marturisipbrul spune, ca si Sfantul Isaac Sirul: , Méncitrurile s- au fiicut pentru dowit pricini: pentru hranit si pentru timéduire. Prin urmare, cei ce se impartigesc de ele, in afaré de aceste pricini, se vor osandi ca unii ce sau dedat desfatarilor, folosind rau cele date de Dumnezeu spre trebuinga. Si in toate Iucrurile reaua folosire este pacat”**. E de la sine infeles c& acest lucru nu trebuie s& creeze un dispret fata de mancare, asa cum ne invata Diadoh al Foticeii: ,... infranarea de la mancaruri trebuie Si o pazeasca in asa fel, ca si nu castige careva vreo scarba fata de vreuna din ele. Acesta arjfi un lucru vrednic de osanda gi cu totul dracesc. Caci mu ne infriniim de la ele fiinded ar fi nbdnice de ocant (68 mi fie), ci ca departandu-ne de multele ménctiri sit pedepsim cu dreapiit misurii mitdularele aprinse ale trupului; apoi, ca s& avem destul prisos ca sa-l putem da saracilor drept semn al dragostei adevarate” De asemenea, ferirea de exces e recomandata de Sfintii Parinfi ori de cAte ori ne folosim de lucrurile acestei lumi. De aceca, ,,mancarea cu miisuril este frina poftei’ si, ,de asemenea, se cuvine sa gusti cite pufin din toate cate s-au randuit, adicd din toate cate s- au ingaduit prin fagaduinsa, spre a slavi pe Dumnezeu si a-I mulfumi si pentru a nu ne trufi. Dar fereste-te si de adunarea celor de prisos. Fiindca putinitatea lucrurilor, cam spune Slantul Isaac, invafit pe om, frit sit vrea, infriinarea. Deoarece, cénd le avem din belgug si le putem folosi cét vrem, nu ne putem stapani”#”, Regula practica recomandata de Sfinfii Parinfi este ca omul s4 nu manance gi sA nu bea niciodata pana la saturare, oprindu-se inainte ca pofta si se sting’. ,Paringii spun despre miisura infranétrii ~ ne invaja Sfantul loan din Gaza — c& std in a te opri putin inainte de siiturare, fie de la mancare, fie de la bauturd, adicit inainte de a avea stomacul plin’8, In al doilea rand, lipsirea de hrana si bautura nu trebuie sa slabeasca trupul peste masura. Fiindca ,,cel ce se nevoieste nu trebuie sa-si slabeasca trupul decat atata cat trebuie ca sa-i inlesneasca lupta, ca prin ostenelile trupului si sufletului s& se curéifeasca dupa cuviinta”4, In acelasi timp, omul poate gregi atunci cand nu stie sau nu poate sa stabileasca misura de hrana gi biuturd care ii sunt necesare. De aceea, Sfantul Vasile cel Mare, cu realismul care |-a caracterizat intotdeauna, atrage atenfia c&, ,,in privinfa alimentelor, aga cum nevoile oamenilor difera ale unora de ale altora, dupa varsta, indeletnicire gi obisnuinfa trupului, la fel si masura si modul de folosire a alimentelor sunt diferite, dupa caz. Astfel, nu e cu putintit si fie cupginsi intro singunt regulttoft cei care se cilesc intru Sf. Grigorie cel Mare, Comentari Ia lov, XXX, 18, dupa Jean-Claude Larchet, Terapeutica..., p. 465. “Sf. Maxim Marturisitorul, Capete despre dragoste, II, 86, n Filocalia, vol. II, p. 103, ® Diadoh al Foticeii, Cuvént ascetic despre viafa moral, despre cunostintt si despre dreapta socoteald duhouniceasci, cap. 43, in Filocalia, vol. I, p.354. ‘ Ilie Ecdicul, Culegere din sentintele nfeleptilor, cap. 174, tn Filocalia, vol. IV, p. 300. © Calist si Ignatie Xanthopol, Metoda sau cele o sutt de capete, ap. 34, in Filocalia, vol. VILL, p. 84 % Sfinfii Varsanufie si Ioan, Scrisori duhounicesti, 158, dup’ Jean-Claude Larchet, Terapeutica bolilor spirituale.., p.467. © Diadoh al Foticeit, Cuvint ascetic despre viata morala, despre cunastint si despre dreapta socoteala duhooniceascd, ‘cap. 45, tn Filocalia, vo. Ip. 354. 2nevointele cucerniciei”®, E recomandaté dreapta socoteala in folosirea hranei si a bauturii, pentru ca trupul si nu devina nici prea slab gi nici prea puternic, asa cum ne invaja Sfantul Ipatie; , Randuim ca trupul sa fie stapanit, ca s4 nu fie ingreunat de mancéruri si sa nu cufunde sufletul in pacate, dar, pe de alti parte, nici s4 nu se usuce gi SA se sfrijeasc’, impiedicand sufletul sA se afieroseasc’ lucrurilor duhovnicesti. Ci sufletul trebuie in asa fel s& struneasca trupul intrucat atunci cand slibeste, s&-1 odihneasca pufin, iar cand igi recapaté puterile, sa-i puna haturi’!, in al treilea rand, se recomanda abtinerea de la méncarurile si bauturile diversificate i cdutarea simplitafii. ,S8 nu poftesti mancéri felurite si de mult pref si desfatari aducatoare de moarte. Fiinde& cea dedati desfitarilor, zice, a murit fiind ined vie (1 Timotei 5, 6). Daca e cu putint§, fugi chiar de saturarea cu cele usor de gasit, fiindc’ s-a scris: Nu vii amiigifi cu salurarea stomacului”®2, De asemenea, ne invata Sfantul loan Scararul: Sa tiem intai mancarurile care ingrasa, pe urma pe cele care ne aprind, apoi pe cele ce ne fac placere”®. in al patrulea rand, cel st4panit de licomia pantecelui e indemnat si ofere bunatifile sale mai intai celorlalfi. Astfel, intalnim in literatura filocalic’, dup& cum talcuia Parintele Dumitru Stiniloae, «minunate reguli de bund cuviinj4, care s-au intiparit in viaja poporului nostru. Ele stau pe o temelie Isuntricd si nu sunt asociate cu vreo fanfaronada ca cele din codul manierelor elegante occidentale, care stau la baza unei politefi ce face caz de ea: ,,Cand vezi gandul tau indulcindu-se de o mancare si urmaresti s& 0 ai inaintea tuturor, sau s& 0 ai inaintea ta, s& stii c& te stpaneste lacomia pantecelui. la aminte deci la tine insufi si f& tot ce pofi ca sé te silesti s4 nu iei cu grab din ea, ci cu bund randuial&. Si impinge mai virtos mancaren aceasta inaintea altora ce sed la masit impreuni cu tine, Dar cum am spus, nu trebuie s& incetezi indatal de-a manca pe motiv de/licomia Pantecelui, ci prizeste-te sit nu te repezi la mancare fiiri rinduiald. Vorbind de! l&comia pantecelui, Parintii cer sit mu intinzi ména la mast inaintea altuia, fiindot acesia e un lucru necuviincios si stritin de bunt rénduiald... Un alt semn al licomiei pantecelui este de a voi si mananci inainte de ora randuiti, lucru’care nu trebuie facut decat dac& este vreo priciné binecuvantata». in al cincilea rand, lacomul trebuie ajutat si constientizeze ci toate vin de la Dumnezeu, inclusiv mancarea gi bautura, iar gustarea lor ar trebui si fie spre slava Lui Omul este chemat sa sfinfeasc natura, inclugiv hrana pe care o are, fiinde’, spune Sfantul Apostol Pavel: , Ori de mincati, ori de beti, orilaltceva de faceti, toate spre slava lui Dumnezeu sti le faceti” (1 Corinteni 10, 31), iar Dumnezeu a creat bucatele spre gustare cu mulfumire, pentru cei credinciosi si pentru cei ce au cunoscut adevitrul” (1 Timotei 4, 3). O alipire prea mare de mancare si bitutura duce la uitarea de Dumnezeu. Gustarea lor cu masura si detagarea de acestea ~ neignorandu-le , deoarece avem nevoie ele ca fiinfe finite - reprezinta 0 recunoastere a superiorit&tii lui Dumnezeu gi o forma de slavire a Lui. De un mare folos pentru constientizarea acestui adevar sunt rugaciunile sincere, cu strapungerea inimii, lecturile din Sfanta Scriptura sau gandul la moarte. in sfarsit, celor stapaniti de lacomia pantecelui le sunt recomandate, tinandu-se cont de faptul c& aceasta patimé e legat si de trup, cateva metode practice pentru. scapa de ea: postul, metaniile, privegherea sau Iucrul mainilor. 51Cf, Jean-Claude Larchet, Terapeutica bolilor spiritual... p. 468. 51 Callinicos, Viata Sfantului Ipatie, XXIV, 70-71, dupa Jean-Claude Larchet, Terapeutica bolilor spirituale.., p. 469. 52 Teodor al Edessei, Una stti capete foarte folositoare, cap. 55, in Filocalia, vol. IV, p. 213. 53Sf, loan Scararul, Scard, 14,8, in Filocalia, vol. IX, p. 215. 5 Sfinii Varsanufie gi loan, Scrisori duloonicesti, Raspunsul 163, tn Filocalia, vol. XI, p. 200-201, 2BIl DESFRANAREA Patima desfrandrii este, potrivit Sfintei Scripturi, unul dintre cele mai grele pacate savarsite cu trupul, cel menit sa fie , templu al Dulului Sfint” (1 Corinteni 6, 19): ,,Fugiti de desfrinare! Orice piicat pe care-I va sitvdrsi omul este in afar de trup. Cine se dedat insit desfranrii piicituieste in insusi trupul situ” (1 Corinteni 6, 18). De asemenea, ferirea de desfranare a fost poruncita de Dumnezeu inca din Vechiul Testament: ,, Sit nu fii desfrinat” (Iesire 20, 14), oprindu-se legaturile trupesti necuvenite: curvia, preacurvia sau adulterul (relafii extraconjugale), malahia sau onanismul, prostitutia, violul i altele. Patima desfranarii, cu diferitele ei forme de manifestare, il poate stapani pe om la orice varsta. Sfantul loan Casian scrie c& ,pofta aceasta incepe sa supere pe om de la cea dintai varsta. Mare si cumplit rizboi este acesta si lupt indoita cere. Fiindca acest razboi este indoit, aflandu-se si in suflet, si in trup. De aceea trebuie si dam lupta din dowd parfi impotriva lui. Prin urmare, nu ajunge numai postul trupesc pentru dobindirea desavarsitei neprihdniri gi a adevaratei curatii, de nu se va adiuga si zdrobirea inimii si rugaciunea intins’ catre Dumnezeu gi citirea deasa a Scripturilor, si osteneala, si lucrul mAinilor, care abia impreund pot s4 opreasca pornirile cele neastamparate ale sufletului, gi s&1 aduca inapoi de la nalucirile cele de rusine. Mai inainte de toate foloseste smerenia sufletului, fara de care nu va putea birui nimeni nici curvia, nici celelalte patimi. Deci de la inceput trebuie pazita inima cu toatd sprijuirea de gandurile murdare (cf. Proverbe 4, 23) [.-] dracul acesta nu inceteaza de a rizBoi pe om pana nu va crede omul cu adevarat ci nu prin straduinte gi nici prin osteneala sa, ci prin acoperamantul si ajutorul lui Dumnezeu se izbaveste de boala aceasta si se ridic’ la inaltimea curatiei”®. Din cele scrise de Sfantul Ioan Casian, desprindem deja care sunt primele mijloace practice de indepartare a acestei cumplite patimi din viaja oamenilor. Mai intai, trebuie refinut, aga cum am vazut, cA razboiul cu desfranarea este indoit, pentru ci se di deodata in suflet si in trup. Postul trupesc nu e suficient dac& nu e insotit cu zdrobirea inimii, umilinfé, rugaciune gi citire deasa a Sfintelor Scripturi, insofite de osteneala gi lucrul mainilor, Avva Evagrie Ponticul ne invafé cé ,,pofta aprinsi © stinge foamea, osteneala si singuratatea”’*, lar Nichita Stithatul spune: ,,Dorinjele si imboldurile trupesti le opreste infrénarea si aprinderile inimii le raceste citirea dumnezeiestilor Scripturi, le smereste rugaciunea neincetaté si le potoleste, ca un untdelemn, umilinja””. Consumarea excesiva a mAncirurilor gi a bauturii, adic imbuibarea, duce imediat la gandul desfranarii, care, din pacate, de multe ori se si materializeaz’, De aceea, poate primul pas in timaduirea de patima desfranarii il reprezint’ alungarea licomiei i Practicarea infranarii, dup’ cum spunea si Sfantul Joan Casian; ,,Doctorii duhovnicesti, Pundnd in discufie prima pricina a acestei boli, gi-au dat seama ci de obicei sti intr-o hana prea indestulatoare”**, Talasie Libianul ne invala ci orice exces poate atrage ispita desfranarii, chiar daca ne ferim de anumite Iucruri, considerate periculoase: ,Cand nu bei vin, sa nu te saturi de apa; iar de nu, fi dai curviei aceeasi materie”®. Cel ispitit de gandul desfranirii e sfatuit si alunge gandul pacatos si si-l inlocuiasca imediat cu gandul la Dumnezeu gi la marea Sa iubire de oameni. Sfantul 5 Sf. Ioan Casian, Despre cele opt ganduri ale riutdii, in Filocalia, vol. 1, p. 113. 5 Evagrie Ponticul, Capete despre trezvie, cap. 5, in Filocalia, vol. 1, p. 85 & Cuviosul Nichita Stithatul, Cele trei sute de capete despre fiptuire, despre fire gi despre cunostinfa, cap. 68, in Filocatia, vol. VI, p. 253. 58 Sfantul Ioan Casian, Convorbiri duliounicesti, XXII, 6, dupa Jean-Claude Larchet, Terapeutica..., p. 475. ® Talasie Libianul, Despre dragoste, infrinare si petrecerea cea dupit minte, suta a patra, cap. 33, in Filocalia, vol TV, p.35. 4Toan Casian ne invafas ,..aceasta si fie paza cea dintai a curifiei noastre: de ne va veni in cuget amintirea vreunei femei, rasarita prin diavoleasca viclenie, ... indati sd o alungim din inima noastri, ca nu cumva zibovind mult la aceast& amintire, amAgitorul celor neiscusifi s& rostogoleasca cugetul de la aceste fete la naluciri ruginoase si vatamatoare. De aceea si porunca dat de Dumnezeu primului om ne cere s8 pazim capul sarpelui (f. Facere 3, 15), adica inceputul gandului vatAmator prin care acela incearc& si se serpuiasca in sufletul nostru, ca nu cumwa prin primirea capului, care este prima risdrire a gandului, s& primim sicelalalt trup al sarpelui, adica invoirea cu plicerea gi prin aceasta s& duc& apoi cugetul la fapta neingaduits”®. Asadar, e foarte important ca gandul desfranarii si nu fie lsat 8 se incuibeze in sufletul omului. ,in privinta dracului curviei, e foarte bine s&-i inchizi intrarea. Dar dac& te rapeste si intr’, lupti cu el aruncand neputinta ta inaintea lui Dumnezeu si cerand ajutor. Si El il va scoate de la tine”). E recunoscut din now rolul esential pe care il are rugaciunea sincera si ajutorul pe care numai Dumnezeu {I poate oferi omului pentru a scipa de patimi. Un alt mijloc pentru a scapa de desfranare gi a ajunge la curiifie este evitarea prilejurilor pacatoase sau a intalnirilor care ne pot aduce in minte gandurile desfranarii. Astfel, Sfantul Maxim Marturisitorul spune cé ,apasitor este dracul curviei si ndprasnic nivaleste asupra celor ce lupt& impotriva ape mai ales cand nu sunt cu bagare de seamé la felul de hrana si in intalnirile cu feffeile, Furand prin nebagare de seam mintea prin vraja plcerii, pe urma navaleste prin amintire asupra isihastului, aprinzandu-i trapul si fnfafisiind minfi felurite forme, indemnandu-l astfel s& consimta la péicat”®. Tot Sfantul Maxim Marturisitorul ne invafa si cum trebuie alungate astfel de ganduri si situatii: ,Dacd nu vrei sa zboveasca acestea in tine, apuct-te de post, de osteneala, de priveghere si de buna isihie unita cu rugaciunea stiruitoare”®. Multi se intreaba care este semnul ci am scdpat de aceast’ patima si am dobandit neprihinirea, adic& virtutea opus ei? Ne rispunde gi de aceasta data Sfantul loan Casian: ,Semnul cd am dobandit desavarsit aceasta virtute il avem in aceea ca sufletul chiar si in premea sommului nu ia seama la nici un chip'al nélucirii de rugine. Fiinded desi nu socoteste picat 0 miscare ca aceasta, totugi ea arata c& sufletul boleste incA si nu s-a izbavit de patima. Si de aceea trebuie si credem ca nalucirile cele de rusine ce ni se intampla in somn sunt 0 dovada a trandaviei noastre de pana aici si a neputinfei ce se afla in noi, fiindca scurgerea ce ni se intampla in vremea somnului face aritat boala ce sade t&inuita in ascunzigurile sufletului"6!, Asadar, virtutea contrara desfranarii este neprihdnirea sau castitatea. Daca pentru monahi castitatea este o regula de viata gi orice abatere de la ea reprezinta o manifestare a desfranarii, pentru oamenii casitoriti ea dobandeste un infeles diferit. Unirea trupeasca dintre barbat si femeie a fost si este binecuvantata de Dumnezeu, cu condifia ca ea s& se intample in cadrul unei familii, nu spre satisiaceréa unor pliceri trupesti, fiinde’, dupa cuvantul Apostolului, ,,cinstit’ si fie nunta intru toate si patul nespurcat” (Evrei-13, 4). ‘Asa cum sublinia un cunoscut teolog ortodox contemporan, analizand patima desfranarii, ,ceea ce 0 caracterizeaza este abuzul de sexualitate, constind in folosirea ei de dragul plaerii. Or, se poate vorbi in cadrul casitoriei despre o pervertire a acestei funcfii, care, prin fire, este destinata procrearii si care trebuie s& fie, fundamental, o manifestare a iubirii pe care sofia si soful o au unul pentru celalalt, in stransa legitura ins cu celelalte modalitati de Sf. loan Casian, Despre cele opt ganduri ale rautati, in Fjlocalia, vol. 1, p. 115. 1 Sfingii Varsanufie gi loan, Scrisori duhoonicesti, Raspunsul 166, in Filocalia, vol. XI, p. 203. Sf, Maxim Marturisitorul, Capete despre dragoste, Il, 19, Filocalia, vol 1, p. 71 © Ibidem Sf, loan Casian, Despre cele opt ginduri ale rutifii, in Filocatia, vol. Lp. 114, 3unire a lor, si indeosebi cu latura duhovniceasca a acestei uniri. Tiimiduirea desfriintrii gi dobindirea castititii pe acest plan trebuie sit se faci deci, mai inainte de orice, prin intoarcerea la ‘aceastii menire fireasci si normaldé a legitturii trupesti dintre sofi"®. in privinga sofilor, sunt recomandate cateva principii de viefuire, pentru a se feri de desfranare in interiorul relatiei lor conjigale: Unirea conjugal s4 nu se intample iri vederea plicerii simturilor. Sfantul Maxim Marturisitorul spune in acest sens: ,.... cand e vorba de femeie, judecata dreapti cu privire la impreunare trebuie s4 vada scopul ei in nasterea de prunci. Cel ce urmireste pliceren greseste in judecati, socotind ceea ce nu e bine, ca bine. Agadar, unul ca acesta face rea intrebuinfare (abuzeaza) de femeie, impreunandu-se cu ea. Tot aga este cu celelalte lucruri siinfelesuri®, Nu pofta si stea a baza unirii celor doi sofi, ci iubirea reciproca, pentru a nu ajunge ,iubitori de desfatari mai mult decat iubitori de Dumnezeu” (2 Timotei 3, 4). De aceea, ,in viata conjugald, desfranare inseamnd iubirea celuilalt in afara Iui Dumnezeu, iubire pur carnalé, adicé opaci la energiile dumnezeiesti. Dimpotriva, curiifia tn ciisnicie inseammii iubirea celuilalt in Dummezeu, si iubirea lui Dumnezeu in celilalt. Curdjia transfigureaza iubirea celor doi, 0 urca a inaltimi duhovnicesti, unde ea devine cu totul transparenta fafa de Dumnezeu, cépatand un sens mistic (cf. Efeseni 5, 32) si implinind, in chip analogic, taina iubirii lui Hristos pentru Bisericd, asa cum spune Sfantul Apostol Pavel in Epistola catre Efeseni, care se citeste la slujba cununiei: Barbafilor, iubiti pe femeile voastre, dupa cum si Hristos a iubit Biserica (5, 25); De aceea, va lisa onwul pe tatll sit $i pe mama 5a $i se va alipi de femeia sa si vor fi améndoi un trup. Taina aceasta mare este; iar eu zic in Hristos si in Bisericit (5, 31-32)" Fiecare trebuie si find cont de avertismentul Sfantului Apostol Pavel: ,Nu-va amigiti: nici desfranatii, nici inchinatorii 1a idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomifii” (1 Corinteni 6, 9). Cine fl iubeste pe Dumnezeu cu adevarat si doreste si intre in Impirasia cerurilor se fereste de astfel de picate, care inchid poarta catre ea. Prin infranare si curafie sau neprihanire, omul ajunge si priveasca fara patima si cu inima Curata lucrurile sau persoanele care ar putea s&-i starneascd patima desfranarii. Aceasta este finta catre care tindem: induhovnicirea simturilor, ca paz a sufletelor, asa cum ne invafé Sfantul Maxim Mérturisitorul: ,,Plata infrinirii este nepittimirea, iar a credintei cunostinta, Nepatimirea, la randul ei, a discernaméntul, iar cunostinja, dragostea catre Dumnezeu”#, Jean-Claude Larchet, Terapeutica..., p. 482 “Sf. Maxim Marturisitorul, Capete despre dragoste, Il, 17, in Filocalia, vol. I, p. 71 © Jean-Claude Larchet, Terapeutica boilor spirituale..., p. 485, Sf. Maxim Marturisitorul, Capete despre dragoste, Il, 15, in Filocalia, vol. I, p. 73. 26IIL, IUBIREA DE ARGINTI Jubirea de arginti sau arghirofilia se manifesta prin iubirea fafa de bucuriile materiale, in special fat de bani, fiind socotita de Sfintii Parinfi ,dracul cel cu mii de capete...” sau ,fadacina tuturor relelor (pacatelor)’”, Cel stipanit de aceasta patima, dupa cuvantul Sfantului Maxim Marturisitorul, cauta de fat implinirea plicerilor: ,lubitorul de pliceri iubeste argintul ca sa-si procure dezmierdari printr-insul; iubitorul de slava desarta ca sa se slaveasca printr-insul; iar necredinciosul ca sa il ascunda gi s&-I pastreze, temandu-se de foamete, de batranefe, de boala sau de ajungerea intre straini. Acesta nédajduieste mai mult in argint decat in Dumnezeu, Facdtorul tuturor lucrurilor si Proniatorul tuturor, pana si al celor mai de pe urma si mai mici viet&ji’” Cei care iubesc banii sau lucrurile materiale nesocotesc cuvantul Mantuitorului: Nimeni mu poate sit slujeascit la doi domni, fiindai sau pe unul il va uri gi pe celilalt il va iubi, sau de unul se va lipi si pe celitalt il va dispretui; nu puteti sit slujiti lui Dumnezeu gi lui mamona?>” (Matei 6, 24). Si Apostolul Pavel avertizeaz cd lacomia este ,,inchinare la idoli” (cf. Coloseni 3, 5) si ,nici un desfrinat, sau necurat, sau lacom de avere, care este un inchinittor la idoli, nu are mostenire in tmpitrittia lui Hristos si a lui Dummezeu” (Bfeseni 5, 5). Lacomia dupa bani gi averi arata, in cele din urmé, 0 lipsa a credintei, aducand dupi ea gi alte patimi. Spune Sfantul Ioan Se&rarul: ,lubirea de arginfi este inchinarea la idoli, fiica necredinfei, scuz mincinoasa pentru boli, prevestirea batranefii, frica de seceta, vestitoarea foametei””. De aceea, pentru a scipa de aceasti patima, sunt recomandate de Sfinjii Parin{i mai multe metode. Mai intai, cei st4panifi de arghirofilie trebuie ajutafi si constientizeze cd au aceasta patima. Fiindca ,,boala iubirii de argint, (..) venind din afara (de fire), se poate tia ‘mai usor, dacit este silinft gi luare-aminte. Dar de nu ¢ biigatit in seami, se face mai pierzittoare decit celetalte patimt si mai cu anevoie de infriint”74, ‘Tamaduirea, gi in cazul arghirofiliei, depinde foarte mult de intensitatea credinfei celui stapanit de ea, asa cum marturiseste Sfantul Ioan Scararul: , Credinfa adeviratit curmit tonte grijile’75 sau, in alta parte: , Credinta si instritinarea sunt moartea iubirii de argint”76. Cunoasterea urmirilor iubirii de arginfi ajuta la timaduire, aga cum ne invafa Sfantul oan Damaschin: ,...Aproape toata afecfiunea pamanteasca si impiitimirea de ceva din cele materiale naste plicere si desfitare in cel impittimit si innebuneste si vatiima in chip piitimas partea poftitoarea a sufletului, intrucat supune pe cel biruit iufimii, maniei, intristarii si finerii de minte a ritului, cand e lipsit de ceea of doreste... desfrinat este si iubitorul de avuti, iubitorul de argint si zgarcitul. Fiindca precum acela iubeste trupurile, asa si acesta avutiile; ba este cu atat mai desfranat acesta, cu cat nu are o aga de mare sila de la fire care si-1 imping’... Dar e vadit in tot felul c& pofta de avufii e de prisos, si nu dupa fire, neavandu- si puterea intr-o sil a firii, ci in voia liber cea rea. De aceea nu are scuza cel ce pacdtuieste lasindu-se biruit de aceasta cu voia"”. © St. loan Scatrarul, Scara, 16,1, in Filocalia, vol IX, p. 249. 7 ibidem, p. 253. 7 Sf. Maxim Marturisitorul, Capete despre dragoste I, 18, in Filocalia, vol. H, p. 89-90. ” Chiar daca pentru cei mai mulfi il reprezinti pe Satan, cuvantul mamona este un cuvant aramaic, care inseamna bogie, ere. 7 St. Joan Scararul, Scara, 14,2, in Filocala, vol IX, p. 249. 144 Toan Casian, Despre cele opt génduri ale rtutii in Filocala, vol. 1, p. 116. % SE Ioan Scararul, Scara, 15,3, in Filocalig, vol. IX, p. 323. % Ibidem, 26,3, p. 370. 77 Sf, foan Damaschin, Cuciint minunat si de sufletfolositor, n Filocaliz, vol. IV, p. 186. 7Dincolo de constientizarea patimii si de cunoasterea urmarilor ei, e nevoie de constientizarea degerticiunii tuturor avufiilor dupa care aleargi omul, asa cum constat& Eclesiastul: ,,Degertaciunen deserticiunilor, toate sunt desertiiciune” (Eclesiast 1, 2). Tot aga ne invaja si Sfantul Apostol Pavel: ,,Cei ce se folosesc de lumea aceasta (sit fie) ca si cum mu s-ar folosi deplin de ea, Ciici chipul acestei lumi trece” (1 Corinteni 7, 31). Cand omul se increde prea mult in propria avutie si face din dobandirea ei un scop, di dovada de necredinf’, considerand cele trecatoare si nesigure mai presus decat ,bunatatile cele fAgaduite”. Un astfel de om nu respect indemnul Mantuitorului: ,.Nu of adunati comori pe piimint, unde molia si rugina le stricit $i unde furii le sapé si le furt. Ci adunati-vit comori in cer, unde nici molia, nici rugina nu le stricit, unde furii nu le sapit si nu le furit” (Matei 6, 19-20). Asadar, o cale de urmat este canalizarea dorintelor spre Iucruri cu adevarat importante. Sfantul Ioan Gura de Aur, raspunzand la intrebarea cum poate cineva s& scape de iubirea banilor si a averilor paméntesti, raspunde: ,,Indrigosteste-te de altceva! Indragosteste-te de bogiia cea din ceruri! Cine se indragosteste de imparatia cerurilor dispretuieste licomia; cine-i rob al lui Hristos nu mai este rob al lui mamona, ci stapan. Ca bogiitia obisnuieste sii meargé dupit cel ce o alungé, dar fuge de cel ce o urmitreste. Nu cinsteste atat pe cel ce-o urmieste cit pe cel ce 0 disprefuieste. De nimeni nu-si bate alita joc cit de cel ce 0 doreste””.. Cel stapanit de arghirofilie trebyie si fie mulfumit cu ceea ce are, dupa cuvantul Apostolului: ,,Ferifi-vd de iubirea de argint gi indestulati-vd cu cele ce aveti, fiindct insusi Dumnezeu a zis: Nu te voi Iisa, nici nu te voi piirisi” (Evrei 13, 5). Sfantul Maxim Marturisitorul spune: ,,Banii (ii poate nesocoti), cand igi convinge cugetul ca in toate si se mutlfumeasca cu ceea ce are", in scrierile filocalice ale Iui Nil Ascetul gasim alte doua remedii ale iubirii de arginfi: stracia de bunavoie si evitarea insofirilor cu oamenii care ne indeamni la picat. »Drept aceea, fiindck mare este vatimarea ce vine din avufii, dand imbold tuturor patimilor ca o pricina aducatoare de boli, sa smulgem fnsasi pricina daca vrem s& purtim grijé de buna asezare a sufletului. Si timiduim patima iubirii de avutie prin siirtcie. Sit fugim de insofirile cu oamenii netrebnici imbrittigind singurittatea, fiindcit petrecerea cu cei deserti e viltdmittoare si aduce stricitciune stiri de pace. Precum cei ce se afl intr-un aer purtator de boala se imbolnavesc cu siguranga, aga cei ce petrec intre tot felul de oameni se umplu de rautatea acelora”®?, Arghirofilia se vindeca si prin practicarea milosteniei, ca dovada a iubirii fata de Dumnezeu si fafa de aproapele. Fiindca ,,cel ce iubeste pe Dumnezeu cu siguranfa iubeste si pe aproapele. Jar unul ca acesta nu poate pastra banii, ci-i foloseste cu dumnezeiascd cuviinga, dand fiecdruia din cei ce au trebuinfi”*', ar Avva Filimon de spune ca ,.iubirea de argint (¢ stinsX) prin compatimirea celor séraci...”. De fapt, atunci cand suntem milostivi ne asemanam lui Dumnezeu (cf. Luca 6, 36) si vom fi la randul nostru miluiti de Dumnezeu (cf. Matei 5, 7) Asadar, ttmaduirea de iubirea de arginti prin increderea in puterea lui Dumnezeu, constientizarea degertaciunii acestei lumi si canalizarea dorintelor spre cele netreciitoare, atrage dupa sine $i dobandirea virtutilor iubirii fata de Dumnezeu prin rugaciune $i fata de semeni prin fapte bune gi neagonisire. Sf. Ioan Gura de Aur, Omilii [a Mate, trad. de pr. Dumitru Fecioru, in col. ,Paringi si Scritori Bisericesti”, Vol. 23, Editura Institutului Biblic gi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1994, p. 118 Sf. Maxim Marturisitorul, Capete despre dragospe, II, 49, in Filocala, vol. H, p. 112. Nil Ascetul, Cuviint ascetic foarte trebuincios Aree cap. 72, n Filocalia vol. I, p. 221. Sf, Maxim Marturisitoral, Capete despre dragoste 1,23, in Filocalia, vol. I, p. 56 ® Awva Filimon, Cunt foarte folositor, in Filocalia, vol. IV, p. 18. 28IV. INTRISTAREA Intristarea sau tristetea, ca si moartea, nu este un lucru firesc. Omul nu a fost creat pentru fi trist, aceasta stare aparand dupa caderea sa in pacatul neascultarii si despartirea de comuniunea cu Dumnezeu. Prezenfa tristefii in viata omului nu inseamna neaparat c& este stipanit de o patima. In literatura filocalica intalnim descrise doua feluri de intristare: una folositoare omului ~ ,cea dup’ Dumnezeu”, si alta pagubitoare, atragand dupa sine alte patimi si necazuri. Viafa crestind autentica este chemata s& fie una a bucuriei, asa cum indeamna Sfantul Apostol Pavel: Bucurati-vi pururea intru Domnul si iaritsi zic bucurati-va! (Filipeni 4, 4), Ins bucuria aceasta nu trebuie s& fie daunatoare sufletului, ci o pregustare a bucuriei din imparatia cerurilor, fiindca, aga cum spunea adesea Parintele Teofil Paraian, ,,nu se poate sit fii credincios si si nu fii bucuros”®, Viaja vesnica find ,dreptate, pace si bucurie in Duhul Sfant” (Romani 14, 7), cel care are bucuria ca roada a Duhului Sfant pregusta inca de aici, desigur in mod nedeplin, fericirea vesnics. Bucuria dobandita prin conlucrarea omului cu harul Duhului Sfant este, asadar, o chezaisie a viefii vegnice. Bucuria adusa in suflet de Duhul Sfant depaseste orice sentiment. ,Cand Duhul Sfant Se pogoara la om gi lumineaza cu deplinatatea luminii Sale - afirma Sfantul Serafim de Sarov ~ atunci inima omului se umple de o bucurie negraita, finde’ Duhul lui Dumnezeu inveseleste totul, cu orice ar veni in atingere”*4, Pe de alta parte, intristarea cea bund gau ,cea dup’ Dumnezeu” este prezenta in viata omului, ca manifestare a dorului pe care oul il simte pentru comuniunea pierdutit fn rai si dupit impitrittia promisi, ca loc al reintélnirii, O astfel de intristare ,aduce poctintit spre miéntuire", (1 Corinteni 7, 10) si nu naste in om disperarea ci, dimpotriva, rodeste in el roadele Sfantului Duh: ,dragostea, bucuria, pacea, indelung’-rbdarea, bunitatea, facerea de bine, credinta, blandefea, infranarea, curitia” (Galateni 5, 22-23). Cuviosul Nichita Stithatul ne invafi c& ,,intristarea dup’ Dumnezeu, care e méntuitoare si folositoare, lucreaz rbdare in osteneli si in ispite. Ea desfunda izvorul cainfei in cel ce se nevoieste si inseteaz’ dupa dreptatea lui Dumnezeu si hraneste inima lui cu lacrimi, incat se implineste cuvantul lui David: Ne vei hirini pe noi cu painea lacrimilor sine vei apiira cu lacrimi peste misurd (Psalm 79, 6)"85. E recomandat ca o astfel de intristare s4 ne insofeasci permanent, pentru c& ea ,curijeste inima si departeazi de la ea intinaciunile placerilor"®. Opusa intristarii celei folositoare, este tristefea pierzdtoare sau daunatoare, care se naste din nesatisfacerea unei dorinfe pacitoase, in urma necazurilor suferite din partea celorlalfi sau chiar ca o ispita venita din partea diavolului. Omul care se afla intr-o astfel de stare nu mai este capabil sa se intristeze pentru pacatele sale, incercdnd s& dobandeasca virtufile contrare acestora. Apostolul Pavel spune: ,,instritinarea cea dupit Dumnezeu aduce octingit spre mintuire, fir pirere de réu; iar intristarea lumii aduce moartea” (2 Corinteni 7, 10). O prima cauzi a tristetii este faptul cit omul simte lipsa pliicerii pe care i-o oferii un bun material sau o dorintit trupeasci. E de la sine infeles ci timaduirea de acest sentiment chinuitor trebuie s8 aiba a baz’ renunfarea la bunurile materiale si dorinfele trupesti, care nasc astfel de sentimente. Parinfii Bisericii recomanda chiar disprejuirea acestora. Ei vorbesc si despre tristefea care se abate asupra omului cu ingaduinfa lui Dummer Care © Arhim, Teofil Paraian, Venifi de luafi bucurie, Editura Teognost, 2001, p. 45. “Cf. Pr. Filaret Costea, Sensul bucuriei in viata crestind, in ,Studit Teologice”, XV (1963), nr. 1-2, p. 42. 55 Cuv. Nichita Stithatul, Cele 300 de capete, I, 60, in Filocalia, vol. VI, p. 210. © Talasie Libianul, Despre dragoste, Il, 72, in Filacalia, vol. 1V, p. 24 29 // doreste ca sufletul omului sa se curefe. Fiinde’, aga cum scrie Sfantul Joan Gur de Aur, /de-ar veni asupri-ti volburi de suparari, vei fi deasupra tuturora, daci Dumnezeu te mAngaie. Ci Dumnezeu da intotdeauna cu mult mai multe rasplati decat dureri. (...) Fericeste pe cei ce plang, nu dupa vrednicia plansului lor, ci dupa iubirea Sa de oameni”®”, Dumnezeu ingaduie necazurile pentru a ne arata c& suntem pe o cale gresit’, iar rabdarea acestora ne poate aduce mangaierea. intristarea cea buna este un dar al Jui Dumnezeu, ins pentru a fi pastrata e nevoie de efortul omului. Cand omul nu o poate pastra este vina lui, pentru ca nu a avut grija de inima sa, gandindu-se la moarte, la judecata ce va si fie, la osinda iadului, citind din Sfintele Scripturi si marturisindu-si pacatele inaintea duhovnicului. lar toate acestea vor naste bucurie in suflet, aga cum fagaduieste Hristos ~ Domnul: ,, Adevitrat, adevitrat zic vouit ci voi veti pliinge si vi veti tangui, dar intristarea voastra se va face in bucurie” (loan 16, 20). De foarte multe ori, oamenii cred ca intristarea cea rea vine fie de 1a demoni, fie de la semeni, din comportamentul acestora. Celor care cred c& intristarea vine de la semeni, de la lipsa aprecierii din partea acestora, e bine s& li se aminteasc& un cuvant al Mantuitorului: ,,Vai voua, cand tofi oamenii vA vor vorbi de bine” (Luca 6, 26). Sfintii Parinfi arata adesea cd nu trebuie céutaté cauza tristejii neaparat in ispita diavolului sau in comportamentul celor care ne-au jignit, ci in noi ingine. A inceta si comunicam cu cei care ne-au jignit sau ne-au suparat nu este o cale potrivita de vindecare. Dimpotriva, continuand si-1 vezi gi s& vorbesti cu cel care te-a jignit, ajungi mult mai repede la vindecare. Ramanand izolat, exista riscul ca adevaratele motive ale intristarii tale s& nu-fi fie cunoscute, iar propriile resentimentele si amplifice intristarea si mania pe care le simfi, otravindu-ti sufletul, spre bucuria celui rau. ,,Sfinfii Parinfi - spune teologul Jean-Claude Larchet - indeamna nu numai si nu ne suparam pe cei care ne jignesc, dar s8-i socotim adevarafi binefaicitori ai nostri, doctori care ne dau leacuri pentru bolile sufletului, s& le fim recunoscatori si s4 le mulfumim (...) Dac& insa te vei mahni e ca gi cum i-ai spune lui Hristos: Nu voiesc leacurile Tale”*, Fata de cel care ne jigneste trebuie si aratim bunavoinfi si chiar iubire, incercand si-I iertim mai intai, rugandu-ne pentru el. Nu acela trebuie invinuit, ci noi, pentru ca I-am adus poate in starea de a ne face rau. De foarte multe ori, jignirea naste mania, care se manifesta ca ranchiunayducand la aparitia tristefii. Din ce in ce mai des in zilele noastre apare in sufletele oamenilor o tristefe greu de explicat, careia cu greu i se giseste gi cauza. E adevarat, ea este o ispit’ pe care diavolul o aduce in viafa celui care nu are o credinfa suficient de puternica, iar greutatile viefii il aduc in aceasta stare. In astfel de cazuri, nu exista o solufie sau un remediu general valabil. Cel cuprins de o astfel de stare este bine sd nu se inchida in sine, s4 nu devina un introvertit. Cel mai bine ar fi daca ar reugi sa-gi deschida sufletul in faja unui duhovnic, pentru a primi ajutor. De mare importanga este in aceasta situafie si ajutorul celorlalti, susfinerea lor, aga cum spune Sfantul Apostol Pavel: ,,intariti-l in iubire, ca nu cumva unul ca acesta s& fie doborat de o prea mare intristare si sA nu ne Lisam coplesiti de satana, fiindca nu ne sunt necunoscute gandurile lui” (2 Corinteni 2, 7-11). tristefe prea mare poate face loc ugor diavolului in suflet, iar urmarile acestui lucru pot fi dezastruoase, ® Sf. Toan Gura de Aur, Omili In Matei.., p. 177. * Jean-Claude Larchet, Terapeutica bolilar spiritual... p. 503. 30Ca gi in cazul altor patimi, si alunci ciind ¢ stipinit de tristetea cea pierzittoare, omul poate giisi mult njutor si mangdiere citind Sfinta Scripturti, indeosebi a psalmilor, insotind aceasta lecturit cu rugiiciunen, care este, dupa cuvantul Avvei Nil, izgonire a tristefi si a mahnirit®, E bine sa stim c& si cfintarea adusii lui Dumnezeu cu toatit inima poate alunga tristefea cea pieraittoare si il ajulit pe om sit ajunge la fericita intristare, singura care poate aduce adevitrata bucurie. lata cat de frumos vorbeste Diadoh al Foticeii despre acest lucru: ,Cand sufletul e plin de belsugul rodurilor sale firesti, isi face cu glas mai mare si cdntarea de psalmi si vrea sd se roage mai mult cu vocea. Dar cand se afla sub lucrarea Duhului Sfant, cénta si se roagi intru toata destinderea si dulceata nufhai cu inima. Starii de suflet celei dintai ii urmeazai © bucurie amestecat cu inchipuiti, /iar celei din urm&, lacrimi duhovnicesti si dupa aceea o mulfumire iubitoare de liniste. Fiindc& pomenirea rimanand fierbinte din pricina glasului domol face inima s& izvorasci anumite cugetari inlicrimate si blande. Atunci se poate vedea cum se seaména seminfele rugaciunii cu lacrimi in pamantul inimii, fn nddejdea bucuriei secerigului ce va urma. Totusi, ciind suntem apisati de multd tristete, trebuie sit facem cintaren rugiciunii cu un glas putin mai mare, lovind sufletul cu sunete in nildejdea bucuriei, pani ce norul acela greu va fi impritstiat de valurile melodiei”®. Sau, aga cum spune Sfantul loan Scararul, ,,cantarea si compitimirea si neagonisirea sunt sugrurharea ‘tntristarii”®, Agadar, duhul intristarii trebuie alungat, pentru a nu ne duce la deznadejdea cea pierzatoare: ,,mai intai trebuie si luptiim impotriva duhului intristérii, care impinge sufletul la dezniidejde, ca si-l alungam din inima noastra. Fiindc& acesta n-a lasat pe Cain si se poctiasct dupa ce si-a ucis fratele, nici pe luda dupa ce a vandut pe Domnul. $4 ne deprindem numai in acea intristare care se cuprinde in poc&infa pentru pacate si e impreunata cu nadejdea cea buna. Despre aceasta zice si Apostolul: intristarea cea dupit Dumnezeu lucreazit pocitinfii spre méntuire, fir parere de riu (2 Corinteni 7, 10)’. Procedand asa, omul depaseste intristarea cea pierzatoare, 0 dobandeste pe cea bund, ajungand in cele din urma s& simtA bucuria prezentei lui Dumnezeu in suflet, ca road’ harului Sfantului Duh. v. MANIA. Evagrie Ponticul spune despre mnie ca este ,,o patimd extrem de acuta, fiindei se zice cite o fierbere a pitti irascibile si o miscare impotriva celui ce ne-a nedreptatit sau a celui ce pare cit ne-a nedreptitit; ea siflbitticeste toatit ziua sufletul, dar rifpeste mintea mai cu seamit la rugiciuni, oglindindu-i fata celui ce L-a intristat. lar cand dureazit mai mult timp gi se preface in iritare, ea produce tulburitri noaptea: 0 topire a trupului si paloare, si atacuri ale unor fiare veninoase”. Plecand de la descrierea facut de Avva Evagrie, ne dam seama c& mania este 0 patima extrem de periculoas’, pornit’ din puterea irascibild a sufletului, folosit’ nu impotriva diavolului si ispitelor sale, ci impotriva semenilor. Existd, asadar, dowd feluri de ménie: una bunt si méntuitoare, iar alta pitas demonic. Mandria piitimasa il face pe om s& se comporte urat fafa de aproapele, sa se razbune pentru unele fapte rele pe care le-a suferit, pe drept sau pe nedrept, nesocotind cuvantul Sfantului Apostol Pavel,c are zice: Nu vi riizbunati singuri, iubitilor, ci Wisati loc méniei (lui Dumnezeu), citci scris este: A Mea este rizbunarea; Eu voi ritspliti, zice Dommul” (Romani 12, 19-20). Maniosul nu mai este ,,bldnd si smerit cu inima” (Matei 11, 29), ci rob al diavolului, ® Jean-Claude Larchet, Terapeutica bolilor spiritual... ,p. 505. % Diadoh al Foticeii, Cunint ascetic, 73, in Filocalia, vo. I, p. 368, 916. loan Scararul, Scara, 4, in Filocatia, vol. IX, p.370. Sf. loan Casian, Despre cele opt génduri.., in Filocalia, vol. I, p. 128. 31Pierzand astfel harul Sfantului Duh, Care este Duhul pacii si al linistii, fiindcd , mania omului nu lucreazi dreptatea lui Dummezeu” (Iacob 1, 20). Céind ajungem si fim stiipaniti de manie fat de un semen al nostru, trebuie sit ne dim seama cit oricind am putea fi in locul lui, fiind alfii nevoiti sit suporte neputintele noastre. Intotdeauna exista o cale mai bund de a rezolva un conflict: /Rugandu-te tu cum trebuie, fi se vor intampla astfel de lucruri, incat sa fi se para c& ai dreptate s& te folosesti de manic. Dar nu este nici o manie dreapt& impotriva aproapelui, Caci de vei cduta, vei afla c4 este cu putinfa sa randuiesti lucrul bine si fir manie. Deci foloseste-te de tot mestesugul ca s& nu izbucnesti in manie”®, Ca in cazul oricarei alte patimi, gi in ceea ce priveste mania, e foarte important ca omul si-si dea seama ci cea ce simte pu este un lucru firesc, ci este vinovat gi c4, prin comportamentul sau, il supari pe Dumnezeu gi pe semeni. Imediat dupa ceea, trebuie facut un efort ca primele manifestari ale mAniei si fie indepartate, prin aducerea aminte de porunca [ui Dumnezeu de a ne iubi unii pe alfii, de a fi milostivi, aga cum si El este. De aceea, potrivit invafaiturii Sfintilor Parinji, nu trebuie si ne maniem nici atunci cand am avea motive suficient de intemeiate si o facem. Avva Evagrie Ponticul spune c& ,,leacul desavarsit al acestei boli acesta este: s4 credem cA nu ne este iertat si ne starnim mania nici pentra pricini drepte, nici pentru nedrepte. Fiindcé duhul méniei intunecandu-ne mjntea, nu se va mai afla intru noi nici lumina care ne ajuti si deosebim lucrurile, nici taria sfatului drept, nici carma dreptifii’”™ La inceput avem sentimentul ci mania pe care o simfim este un Iucru firese gi chiar necesar, ins, treptat, ea ajunge si ne cuprinda sufletul si si devind o ispiti patimasa, finda , cine si-a stépanit mania a supus pe demoni...8 A raspunde raului cu ritu inseamnit a inchide usa vindecarii acestei patimi, Réului trebuie s’-i raspundem cu blandefea, bundtatea si indelung’-rabdarea de care suntem in stare, pentru ci numai asa ne asemandm lui Dumnezeu, Care ne-a indemnat si luim aminte la El, c& este ,bland gi smerit cu inima” (cf. Matei 11, 29). Omu! manios e bine si incerce sa se linisteasca, sa-gi impuna perioade de tacere sau insingurare, in care si mediteze gi si fl roage pe Dumnezeu s4 aducd pacea gi Tinistea in viafa lui%. Foarte frumos spune un pirinte filocalic: ,..ticerea la oreme este friina méniei...’°”. In acelasi timp, trebuie evitat si pericolul care poate insofi insingurarea, despre care vorbeste Sfantul loan Casian astfel: ,St nu ciiutdim singuritaten si pustia pentru cii ne miniem pe oameni, ca si cand acolo n-ar fi cel ce ne porneste spre mnie sau fiindca e mai usor si dobandim virtutea indelungii rabdari in singuratate. Fiindc& din mandrie gi din voinja de a nu ne invinui pe noi ingine si de a nu pune pe seama trandaviei noastre pricinile tulburarii, poftim desparfirea de frafi (...) Pustia si retragerea celor neizbaviti de patimi, nu numai ca le pazesc patimile nevaitamate, ci le si acopera, incat nu-i las s& se simt& pe ei ingigi de ce patima se biruiesc, ci, dimpotriva, le pune in minte naluciri de virtute i-i face si creada ca au castigat indelunga rabdare si smerenia, pana nu este cine S&-i ispiteasca si si-i probeze”%, Dupa marturia Sfingilor Paringi, vedem cA cel st4panit de manie se lasa st&panit de diavol, nefiind in stare si-L iubeasca pe Dumnezeu. ,Cel ce vede in inima sa vreo urma de i ® Awva Evagrie Ponticul, Cuoint despre rugiciune, 24, ti Filocalia, vol. I, p. 90. % Avva Evagrie Ponticul, Despre cele opt gandur ale riutaii 4, in Filocala, vol. 1, p. 127. % Avva Evagrie Ponticul, Despre cele opt ginduri ale ruttii 4, tn Filocalia, vol. 1p. 71 *® Sf. Antonie cel Mare spunea: Cine cinsteste pe Dumnezeu din toata inima si credinta, pe acela si Dumnezeu il ajuta si-si stapaneascd mania gi pofta’. Veri inuitituri despre viata morald a oamenilor si despre buna purtare, 12, in Filocalia, vol. 1, p.19-20. ® Hie Ecdicul, Culegere din sentinfele inteleptlor, 174, in Filocalia, vol. IV, p. 300, Sf. Joan Casian, Despre cele opt giinducr ale rtutiti, in Filocala, vol. I, p. 125 32ura fafa de vreun om oarecare, pentru vreo anumita gregeala, e cu totul strain de iubirea Tui Dumnezeu, deoarece iubirea de Dumnezeu nu suferd catugi de pufin ura fati de ‘om’ (Sfantul Maxim Marturisitorul)®, »Minia e ciidere de ta starea de om, fcdndu-l pe acesta sé se comporte urat cu ceilalti, uneori mai rau decat unele animale. in acest sens, Avva Dorotei ne invafa: ,lar in vremea tulburarii fratelui ce fi se impotriveste, pazeste limba ta ca sA nu graiasca nicidecum ceva intru mnie; si nu lasa inima ta sa se inalfe impotriva lui, ci adu-ti aminte c& fratele si m&dularul in Hristos si chipul lui Dumnezeu e ispitit de vrijmagul nostru comun, si ai mil de el ca nu cumva robindw-l diavolul prin lovitura iufimii, si-l omoare cu finerea de minte a réului si din negrija noastra sA se piarda sufletul lui pentru care a muurit Hristos. Gandeste-te ca si tu esti supus la aceleasi judecifi ale maniei si, cunoscand neputinfa ta, ai mila de fratele tau si mulfumeste ca fi s-a dat prilej s& ierfi, ca sé-fi fie iertate si fie de Dumnezeu cele mai si mai multe. Socotesti oare c& se vatimé fratele tu prin indelunga ta rabdare? Dar Apostolul porunceste s& biruim raul cu binele (cf, Romani 12, 21); nu raul cu raul. Fiindca gi parinjii spun: Cind, certind pe altul, esti starnit spre manie, ai implinit patima ta. Si nici un om infelept nu daramé casa sa ca s& zideasca pe a altuia”t, Sfantul Maxim Marturisitorul sfatuieste abfinerea de la vorbirea de riu a aproapelui, ca mijloc de stingere a maniei sau a urii simfite fata de el: ,Lauda obignuita pe care o aduci fratelui si nu o patezi in intalnirea cu ceilalfi frafi din pricina supararii ascunse pe care o ai impotriva lui, amestecand pe neobservate defaimarea in cuvintele tale, ci foloseste in intalniri lauda curata gi roag’-te sincer pentru el, ca pentru tine. in chipul acesta te vei izbavi repede de ura pierzittoare"®, | Gasim in Sfanta Scriptura si in scrierile Sfintilor Parin}i numeroase referiri la felul cum se poate tamadui aceast’ cumplita patims, care inchide practic usa oricdrei virtufi. Avva Evagrie Ponticul ne invafa: ,Cand te va intémpina vreo ispita sau te va atta o impotrivire ca sa-ti misti mania spre cel ce-ti st impotriva sau s& spui vreo vorba goala, adu-fi aminte de rugitciune si de porunca dumnezeiascit cu privire la ea, si indatit se va linisti migcarea fird rinduialit din tine", t Sfantul Grigorie cel Mare face o frumoasa descriere a modului cum sunt vindecafi méniosii, in comparatie cu oamenii blanzi, si unii gi alfii aflandu-se in pericolul de a cidea in ispita. Astfel, Sf. Grigorie spune: ,,Atunci cand cei maniosi sunt cupringi de furia lor nu mai stiu ceea ce fac, pentru c& sunt maniosi. Uneori, insi, ceea ce este mai réu, e cd ei sufera din vina lor proprie. Nu de putine ori, apoi, socotesc ravna a dreptajii chiar descarcarile lor de manie. $i, cand viciul se furiseazit in locul virtutii, pitcatele se sitvitrsesc fir team. Asa, adeseori, cei blanzi amorfesc prin dezgustul nepasarii, iar cei maniosi se lasa, in schimb, ingelafi de ravna fals’. La virtutea celor blanzi se uneste, pe ascuns, viciul ; in schimb, la cei maniosi viciile proprii se socotesc drept virtuti active si foarte folositoare” Sfingii Parinti ne invati cé timaduirea de manie nu poate fi realizatd fird lepadarea de alte patimi, care 0 provoaca si o intrefin: lacomia, iubirea de arginfi sau desfranarea. Sfantul Maxim Marturisitorul spune: ,Cel ce nu disprefuieste slava, plicerea si iubirea de argint, si care le sporeste pe acelea si sta in slujba lor, nu poate taia de la sine Sf. Maxim Marturisitorul, Capete despre dragoste, I, 15, in Filocalia, vol. IL, p. 56. 100 SE. Varsanutfe gi loan, Scrisori dulioonicesti in Filocala, vol. XI, p. 664. 11 Avva Dorotei, Diferite inoitturi flositoare de suflet, 2, in Filocalia, vol. IX, p. 639, 640. 402Sf, Maxim Marturisitorul, Capete despre dragoste, 1V, 28, in Filocalia, vol. I, p. 109. 4 Evagrie Ponticul, Cuudnt despre rugiciune, 12, in Filocalia, vol. 1, p. 89. 16 SF. Grigorie cel Mare, Cartea regulei pastorale (Cartea grijit pastorale) 15, trad. de pr. prof. Alexandru Moisiu, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 199, p. 129 33prilejurile de manie. lar cel ce nu le taie pe acestea nu poate ajunge la dragostea desavarsita’ 1, Pe langa acestea, leacurile recomandate de cele mai multe ori sunt indelunga ritbdare, rugdciunea, cantarea psalmilor sau milostenia: ,...indelunga rabdare, nepomenirea raului si blandefea o opresc gi nu o lasa si creasca; iar iubirea, milostenia, bunatatea si iubirea de ‘oameni 0 micgoreazi’”10, VI AKEDIA (trandavia, lenea) Patima akediei este considerata adeseori ca fiind specific’ mediului monahal, ea fiind descrisa in literatura filocalicd drept ,demonul amiezii”, care aduce ispita intristarii, a plictiselii ce nagte dezndejdea in mantuirea proprie, lipsa dorinfei de a lucra ceva bun sau de a te ageza la rugéciune sau cantare, lancezeala, nelinistea inimii gi altele asemenea acestora. lata cum descrie Sfantul Ioan Casian acest cumplit gand al riutatii we(Acest drac al intristarii) cade pe la al saselea ceas peste monah, pricinuindu-i moleseala, intristare si scrba chiar gi fafa de locul unde se afla, gi de frag cu care petrece, ba gi fafa de orice lucrare si de insa si citirea dumnezeiestilor Scripturi. fi pune in minte si ganduri de mutare, soptindu-i cé de nu se va muta intr-alte locuri, desarta fi va fi toata vremea si osteneala. Pe lang acestea mai starneste si foame intr-insul pe la al gaselea ceas, cate nu i s-ar fi intémplat dupa un post chiar de trei zile sau dupa un drum foarte indelungat, sau dupa o osteneal grea. Apoi fi pune in minte ca nu va putea scapa de boala si greutatea aceasta in niciun chip altfel, far’ numai de va iesi des i se va duce pe la frafi dandu-i ca motiv folosul sau cercetayea celor neputinciosi. Iar dac& nu-l poate insela numai cu acestea, il scufunda in som greu si se npusteste si mai furios asupra lui... fl va face nestatornic, imprastiat si leneg, indemnandu-l sa colinde mandstiri multe, si si nu se Iingrijeasc& de nimic altceva, fara safle numai unde se afl’ mancari si bauturi mai bune. Fiindea nimic nu-i naluceste mintea lenesului, decat ganduri ca acestea, Prin acestea il incAlceste apoi cu lucruri lumesti si putin cdte pufin fl atrage in indeletniciri vatamatoare, pana il scoate cu totul si din cinul monahicesc”"”, Este exact ceea ce gisim descris pe scurt inSfanta Scriptura: ,Lenea te face sit cazi in toropealit” (Pilde 19, 15) / Autorii filocalici vorbese despre o trandavie a firii, venit& din osteneala fireasca, si de alta, care vine de Ia diavoli, ce se abate asupra omului chiar atunci cand ar trebui s lucreze. Prima este © consecinté a obosirii peste masurd, ca manifestare a neputintei trupului, avand ca remediu simplu si eficient odihna"’. In acelasi timp, nimeni nu condamna odihna sau repaosul, ci doar exagerarea acestora, care duce la lancezeala sau lenevie Cercetand scrierile filocalice, ne dim seama c& patima akediei nu este exclusiv anahoretic& sau monastic, ea fiind intalnita, sub diferite manifestiri, in viafa oricdrui om. Akedia cuprinde toate puterile sufletesti, starnind si celelalte patimi, distrugand virtufile existente, Acesta este motivul pentru care se spune despre akedie cA nu poate fi tamaduita printr-o virtute care si i se impotriveasc& direct si care si 0 inlocuiasca in sufletul omului, aga cum e posibil in cazul altor patimi, Astfel, Sfantul Ioan Sc&rarul spune: ,,Fiecare dintre celelalte patimi e nimicitit de 0 virtute. Dar trénditvia sufleteasct (akedia) 38 Sf, Maxim Marturisitorul, Capete despre dragoste, 1,75, in Filocalia, vol. I, p. 64 16S, Maxim Marturisitorul, Capete despre dragoste, Il, 47, in Filocalia, vol. H, p.77. 19 Sf, Ioan Casian, Despre cele opt ganduri ale réutiii, in Filoalia, vol. I, p. 129-130. 18 Veri Sf. Varsanutie gi Ioan, Scrisori duhoonicesti, in Filocalia, vo. XI, p. 520-521 34este moartea atotcuprinzitoare a ciilugtrului®, Lenesii, spune Sfantul Grigorie cel Mare, fnvatandu-i pe preofi cum s&-i pastoreasca pe acestia, ,trebuie invdfati sit nu-si piardii, prin aminare, prilejul faptelor bune pe care ar fi trebuit sit le stwarseasci””. Vindecarea presupune un efort sustinut, avand ca inceput identificarea sau constientizarea patimii. Neavand, asa cum spuneam, o pricina bine definita, e mai greu Si fie identificata de cel pe care il stapaneste, acesta neinfelegand ce se petrece cu el, avand mintea orbitd si puterea slabiti. La originea unei astfel de stari poate sta frustrafea unei dorinte neimplinite sau a unei nidejdi ingelate. Omul care nu reuseste s8-si implineasc& in mod repetat anumite ganduri sau dorinfe, poate ajunge in aceasta stare de apatie, de Lipsa a oricarui interes, de lancezeala, fiind, de fapt, st8panit de patima akediei. Chiar daca e proprie celor singuri, patima akediei se manifesta gi prin gandul de a parasi tot timpul locul in care te afli, umbland dintr-un loc in altul, cAutand permanent intalnirea cu ceilalfi, pentru motive ce par indreptitite. Toate acestea se nasc din nestatornicia sufleteasc&, fiind incercari care pu aduc linistea, ci deznddejdea si lehamitea. De aceea intalnim sfatul Paringilor pentru nfonahi, care este la fel de important si pentru cei care viefuiesc in lume: ,,St nu-fi lagi chitia Ia ceasul incercitrilor plismuindu-ti pricini bine intemeiate (Avva Evagrie Ponticul). Ci stai induntru, rabda si intampin’-i vitejeste pe toti cei care dau navala peste tine, si mai cu seama pe demonul akediei”™ [...] Cand se ridic asupra ta duhul akediei, nu-fi parisi chilia si nu te feri de lupta cu el”2, Akedia nagte in sufletul celui stapanit de ea 0 cumpliti nestatornicie si lehamite fata de locul in care traieste gi, in general, fata de tot ceea ce se intampla in viata lui. E amégit cA in alta parte i-ar fi mult mai bine si determinat s’-si abandoneze lucrarea gi s& caute alte indeletniciri care {i vor aduce fericirea dorita. Aceastd stare e dublaté de o inchidere in sine greu de schimbat, si chiar'de o inertie care-I impiedicd pe om s& mai aiba orice fel de comunicare cu exteriorul, s4 fie nelinistit gi anxios. De cele mai multe ori, akedia se manifesta ca o dorinta puternica de a dormi, mai ales atunci cand ar trebui sa facem un lucru bun. in aceasta situatie, straduinta trebuie si fie aceea de a alunga gandul rau, de a alunga toropeala si indemnul spre nelucrare. Dac& omul se las stapanit de acea stare, nu face altceva decat si sporeasca boala akediei. Astfel, Sfantul Ioan Casian scrie: ,, Asaltat de vrajmag cu asemenea viclesuguti, cat timp este sleit de dubul nelinistii [... isi afl sc{parea sau in somn, sau este dat afara din chilie, ca s&-gi caute in vizitarea unui frate o alinare a suferinfei. Dar leacul folosit deocamdata il va imbolnavi si mai rau curand dupa aceea, fiindes vrajmagul il va ataca si mai des si mai invergunat pe cel pe care-| stie c&, pornitd lupta corp la corp, va intoarce spatele si-l vede bine ca-si spera sc&iparea in fuga, nu in lupta pana la victorie”™, Cand omul e stipanit de somnolenta aceasta nelucratoare, trebuie si se impotriveasca puternic, chiar daca impotrivirea nu da roade de fiecare data. Oricum, lupta e lunga sie nevoie de mult rabdare si staruinf&, Asadar, rabdarea e un prim leac al akediei. Asa cum spune Sfantul Ioan Damaschin, ,...trandavia (e stinsa) prin rabdare, stiruinf si multumire caitre Dumnezeu”'™, finde’, aga cum ne asiguri Méntuitorul, /Antru rébdarea voastra veti dobandi sufletele voastre” (Luca 21, 19). Un alt leac esential, care trebuie adaugat rabdarii, este nidejdea. Cand moleseala sufleteasc& naste deznadejdea, e bine sA ne intrebam impreuna cu proorocul David: 1° f, loan Scararul, Scara raiuu, in Filocalia, vol. IX. 10f. Grigorie cel Mare, Cartea regulei pastorale (Carte grijiipastorale), 15, trad. de pr. prof. Alexandru Moi Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1996, p. 126. 11Sf, loan Casian, Tratatul practic, 28, dupa Jean-Claude Larchet, Terapeutica..., p.522. 125F, loan Casian, Aseziimintele mandstresti, dupa Jean-Claude Larchet, Terapetic 2Sf, loan Casian, Aseziimintele mandstiresti, dupa Jean-Claude Larchet, Terapeutica..., p. 522. ESF, Ioan Damaschin, Cuvsintar, in Filocalia, vol. 1V, p. 188. 35w Pentru ce esti mihnit, suflete al meu, gi pentru ce mit tulburi? Niidajduieste in Dummnezeu, ci-L 1 Poi litda pe El; mantuirea fetei mele este Dumnezeul meu” (Psalm 41, 16-17). Alituri de rabdare, nadejdea unita cu frica de Dumnezeu il pot ajuta pe om s& scape de deznadejdea si depresia care-1 stpanesc, incercand s& constientizeze valoarea bunurilor viitoare si rasplata care fi asteapta pe cei harnici si buni, Unalt leac este pocainta unita cu intristarea dup’ Dumnezeu, stripungerea inimii si aducerea aminte de moarte. Sfantul loan Scararul ne asigura ca trebuie ,,si fie legat acest tiran cu aducerea-aminte a pacatelor’'5 si ca_,cel ce se plange pe sine nu cunoaste tréndavia sufletului”®. lar Proorocul David spune: ,,Ostenit-am intru suspinul meu, spiila- vol in fiecare noapte patul meu, cu lacrimije mele asternutul meu voi uda”(Psalm 6, 6). Amintirea morfii ne face sa trdim fiecare zi ca pe ultima, pregiitindu-ne pentru acest moment printr-o viesuire crestineasca, ,,riscumparand vremea”, dupa indemnul Apostolului (cf. Efeseni 5, 16). Cine se gandeste ci poate muri oricand gi c& urmeaza o vreme a judeciifi, incearca s& se fereasca de pacat si sa nu leneveasca, lucrand cele bineplacute lui Dumnezeu. De aceea, amintirea mortit vindecit toropeala duhovniceascit pe care o aduce akedia, si ne face si spunem impreuna cu Sfantul Apostol Pavel: ,Mor in fiecare zi” (1 Corinteni 15, 31). Asa cum rostim la fiecare slujba a Utreniei, ,omul ca iarba, zilele lui ca floarea cimpului; aga va inflori. Ca vant a trecut peste el si nu va mai fi si nu se va mai cunoaste inca locul sau” (Psalm 102, 15-16). Cine constientizeaz gi crede acest lucru scap& mai ugor de patima akediei. Sfintii Parinti recomanda pentru timaduirea de akedie, aproape in unanimitate, Tucrul mainilor (rucodelia), dupa indemnul Sfantului Apostol Pavel: , si Iucrafi cu minile Poustre, precum v-am dat poruncii” (1 Tesaloniceni 4, 11). Apostolul insusi era un exemplu inacest sens: ,Fiindca voi ingiva stifi cum trebuie s va asemanafi nous, ci noi n-am umblat Piri de rinduiala (..., ci cu muncit si cu trudt, am lucrat noaptea si ziua, ca sit nu impovitriim pe nimeni dintre voi" (2 Tesaloniceni 3, 7-8). Sfantul loan Casian ne invat&: ,...Sfintii Parinfi cei din Egipt, nu ingitduie nici o vreme in care monahii sit vimana flirt lucru, mai ales cei tineri, stiind ca prin ribdarea lucrului alungé trandiivia, isi dobiindesc hrana $i ajutit celor lipsit. Fiindea nu lucreaz numai pentru trebuinjele lor, ci din prisos dau si strainilor, siracilor si celor din inchisori, crezand cd 0 atare facere de bine este o jertfa sfanta gi bine primit& la Dumnezeu. inca zic Parinfii si aceasta: cA cel ce lucreazii e rifzboit adesea numai de un drac si numai de acela e nicijit, pe cand cel ce nu lucreazit, de nenumirate duhuri este robit”™7, Sfantul Toan Casian vorbeste de comportamentul demn de urmat al unui Parinte Pavel care, chiar daca avea hrana asigurata de gradina de langa chilia sa, neavand unde s& vanda roadele ei, pentru a nu rimane in lips’, ,isi impunea totusi o munci zilnict neintrerupta, ca gi cum din asta ar fi trebuit si-si asigure traiul. lar dupa ce-si umplea pestera cu munca intregului an, dadea foc, sa arda tot ce stransese cu grija neostoita (..,) in felul acesta, dovedea el c& monahul nu poate sta locului flr si-si puna in lucrare méinile, nici Sa se inalfe vreodata pe culmea desavarsirii, si chiar daca nici o nevoie de hrand nu Lar sili A fact aceasta, el totusi s-o indeplineasca numai pentru curafia inimii, pentru statornicirea gandurilor, pentru a ramane intruna in chilie si pentru a dobandi o izbanda deplina asupra nelinistii”18, "5 Sf. loan Scararul, Scara, XIII, 10, in Filocalia, vol. IX. 186 Ihidem, XXVIL, 38, 47 Sf, loan Casian, Despre ginduri...,in Filocalia, vol. 1, p.131, BSSf.Toan Casian, Ageziimintele manistiesti, X, 24, dupa Jean-Claude Larchet, Terapeutica boilor spirituale...,p. 827. 36De un mare ajutor pentru timaduirea akediei, pe langd aceste mijloace, este rugiciunea sincera gi curata, unit’ cu eyed insofite, dac& este posibil, si de metanii, care alunga toropeala produsa de patima akediei, Fara prezenfa rugiciunii, toate celelalte remedii despre care am vorbit raman lipsite de un real folos, sunt simple mijloace omenesti de lupt& cu patima, rugiciunea fiind cea care face posibila prezenta virtutilor tam&duitoare. Constientizarea prezentei patimii akediei, lupta sau impotrivirea fatit de ea, ribdarea si taria nidejdii, éntristarea cea bun, plansul si gindul Ia moarte si Judecati, lucrul méinilor, ca mijloace de timitduire, trebuie insotite de rugriciune. De aceea, Sfantul Simeon Nou! Teolog invafa: ,,..intré cu sarguinfa in locul obignuit al ragiciunii tale si cazand la iubitorul de oameni Dumnezeu, roagi-te din inimi cu suspine, intru durere gi lacrimi, cerdind izbitvire de povara triinditviei si a gandurilor rele; si fi se va da degraba fie, celui ce bafi si staruiesti cu osteneala, izbavirea de acestea’" Cine reuseste si biruie demonul akediei, spun Parintii, primeste de la Dumnezeu © mangaiere, pentru a fi intarit in razboiul duhovnicesc, care nu se incheie niciodata pana la moarte. Astfel, Evagrie Ponticul spune ci ,acest demon nu este urmat fndeaproape de nici un altul; 0 stare de liniste cuprinde sufletul dupa incheierea bataliei" Fiind privita ca o patima in care sunt cuprinse intr-un fel sau altul toate celelalte patimi, izbavirea de akedie aduce pentru moment odihna si pacea. Pana atunci, ins, suntem indemnafi foarte frumos de Parintele Dumitru Stiniloae cum s& evitim ispita akediei, a nelucrarii si a trandaviei trupesti gi sufletesti: ,SA faci ceva, orice, si clidesti o casa, si sddesti un pom, sa cresti un copil, s& ajufi pe alfi... SA scrii o carte, s& traiesti pentru un scop. Asta-i deosebirea intre a trai gi a vegeta, a fiinfa doar biologic, a-fi ingropa talantul in pamant, Nu degeaba slujitorul din parabola este condamnat, «desi n-a facut nimic». Tocmai pentru ca «n-a facut nimic». A nu face nimic este pacat, este rau, pentru ci degradeaza esenta fiinfei umane, a creafiei divine”! Daca reugim sa alungdm demonul trandaviei sau al akediei gi sa dobandim pacea si linistea, dobandim o stare greu de pastrat. Fira trezvia rugaciunii si a faptelor bune, asa cum spunea Sfantul Grigorie cel Mare, «incetul cu incetul, fiind parasité ravna, se pierde gi paza binelui. De aceea, pe drept cuvant este adaugat: ,Sufletului trandav ii va fi foame” (Pilde 19, 15). Sufletul care nu tinde cu puterg|spre cele inalte se destrama, tarat nepasitor in abisul dorintelor sale si, atata vreme cat nu éste ajutat cu vigoarea pentru a atinge tintele inalte gi sublime, este cuprins de foamea poftelor josnice. $i cu cat nu se simte legat prin legaturile unei aspre discipline, cu atat mai mult din cauza patimii se imprastie in dorinte desfranate. De aceea, acelasi Solomon zice: ,Omul trandav mereu pofteste’» (Pilde 21, 26)"12, 118 Sf, Simeon Noul Teolog, Capete..., 66, in Filocalia, vol. VI, p. 33, 180 Awva Evagrie Ponticul, Tratatul practic, 12 "21 Lidia Staniloae, Lumina faptei din lumina cucdntului, Editura Humanitas, Bucuresti, 2000, p. 361. "2 SF. Grigorie cel Mare, Cartea regulei pastorale..., trad. cit, p. 126-127. 37VIL SLAVA DESARTA Daca celelalte patimi pot fi identificate gi descrise mai ugor, in cea ce priveste slava desarti, acest lucru este mai greu de realizat. in primul rand, spune Sfantul Ioan Casian, aceasta patima este ,foarte felurita”, numind-o , fiard cu multe capete”™. De aceea, gasim in literatura patristic’ mai multe denumiri sau manifestari ale acesteia, precum: liiudarea, fncintarea, iubirea de sine, filavtia, fttirnicia, slava desarta, mandria, In al doilea rand, slava degarti este atat de subtila, incat chiar gi cel care picatuieste nu este constient de eal. Prin urmare, este un lucru anevoios, atat pentru Preotul duhovnic, cat si pentru cel care se mirturiseste, sii descopere cauzele si manifestarile ei. in al treilea rand, slava degarti il ataca pe om din toate partile si cu toate mijloacele, atat trupeste, cat si duhovniceste. Spune Sfantul Ioan Casian: ,,Acest pacat Incearca si sAgeteze pe ostagul lui Hristos prin orice indeletnicire, prin glas, prin cuvant, prin tacere, prin lucru, prin priveghere, postiri, rugaciune, citire, liniste, pana i prin indelunga rabdare. Pe cel ce nu izbuteste si amageasca spre slava desarta prin scumpetea hainelor, incearca si-I ispiteascd prin imbracdmintea proasta si pe cel ce nu a Putut face sé se ingamfe prin cinste, pe acela il duce la nebunie prin aga-zisa rabdare a necinstei; iar pe cel ce nu |-a putut impinge la slava desart pentru destoinicia in cuvant, il amageste prin tacere, facdndu-l si-si inchipuie ci a dobandit linistea. Daca n-a putut molesi pe cineva prin belsugul bucatelor, il slabanogeste prin postul pe care fl fine de Gragul laudelor. Scurt vorbind, tot Iucrul, toata indeletnicirea dau prilej de rizboi acestui drac viclean”!35, v in al patrulea rand, lupta cu aceasta patima este neincetata, fiindc gi ,,ceea ce faci 84 te curefi de el (de gandul slavei degarte n.n), ifi devine pricin’ pentru alt& slava desarta”», in cele ce urmeaza, vom fncerca sa sintetiziim cateva lucruri pe care Sfinfii Parinti le amintesc cand vorbesc despre aceast patima, Dupa cum am menfionat, slava desarti se deosebeste de celelalte patimi prin faptul cit nu Pizeacti doar o parte, ci intreg sufletul omului. Sfantul Ioan Scdrarul descrie mulfimea infafisdrilor pe care le poate lua: ,,In toate straluceste soarele cu imbelsugare. Si de toate straduinjele se bucura slava desart3. De pilda: sunt stapanit de slava desarta cand postesc; dezlegandu-l, ca sa nu fiu cunoscut (ca postitor), iardgi ma stipneste slava desarta, pentru modestia mea; imbracandu-ma in haine Iuxoase, sunt biruit de ea; schimbandu-le in haine nearatoase, iaragi sunt biruit de ea; vorbind, sunt biruit de ea; tcdnd, iaragi sunt biruit de cat”. Tot in acest sens, Evagrie Ponticul marturiseste: , Dintre ganduri, singur cel al slavei desarte lucreaz& cu multe mijloace. El cuprinde aproape toati lumea si deschide usile tuturor dracilor, facandu-se ca un fel de tradator viclean al cetifii... Gandul acesta fl fac s& Creasca tofi dracii dupa ce au fost biruifi, ca printr-insul s& primeasca intrare din now in Suflet si s& faca astfel cele din urma mai rele ca cele dintai (Matei 12, 45; Luca 11, 26)", Cu toate ci nu gisim o definifie exacta a slavei desarte, Sfintii Parinfi ne ofera diferite ilustrari ale acesteia. Sfantul Maxim Marturisitorul vede in slava desarta ,abaterea de la scopul cel dupit Dumnezeu si indreptare spre un alt scop decdt cel dumnezeiesc. Fiindcit 22SF. loan Casian, Despre cele opt ginduri ale ruta, in Filocali, vol I, p. 132-138. 22 idem, p. 132. 125 thidem. 128 Evagrie Ponticul, Tratatul practic, 30 Sf, loan Scararul, Scara, in Filacalia, IX, p. 268-269, 18 Evagrie Ponticul, Capete despre deosebirea a sia gindurilor, 13, in Filocalia, vol, p.72. 38iubitorul de slavi desarta este cel ce urmiireste virtutea pentru slava sa, nu pentru a lui Dumnezeu i care pliteste prin ostenelile sale laudele goale de la oameni”. Pentru Sfantul Ioan Scararul, _slava desarta este, dupit naturd, schimbarea firii $i strambarea moravurilor gi pindirea a ceea ce ponte fi dispretuit. lar dupa calitate, este risipitoarea ostenelilor, pierderea sudorilor, pandirea Comorii, nepoata necredintei, inaintemergitoarea mandriei, inecarea coribiei in port, furnica in arie. Ene subfire, dar unelteste tmpotrioa a toatit osteneala gia tot rodul”%. Unii Sfinfi Paringi™™ gasesc ca izvor al slavei desarte iubirea trupeasci de sine (filavtia), pe care 0 numese ,maica tuturor relelor” (Talasie Libianul, Sfantul Maxim Miarturisitorul), ,maica patimilor” (Sfantul Grigorie Sinaitul), din ea nascandu-se toate celelalte patimi, Sfantul Maxim Mirturisitorul spune c& din filavtie, iubirea nerationalé a trupului, se nasc cele dintai trei ganduri p&timase care sunt si cele mai generale: al licomiei pantecelui, al iubirii de argint si al slavei desarte”!2, iar Teodor al Edessei numeste alte patimi care igi au radacinile in iubirea trupeascé de sine, ca mania, intristarea, pomenirea raului, iubirea de placere si indrazneala, concluzionand: ,el biruit de ea e rob sial celorlalte patimi”™. Tot la Sfintii Parinfi, gisim asocierea acestei patimi cu fatarnicia: ,De slava desarta fine ffimicia si minciuna...”"%; ,Payerea de sine si ingamfarea sunt pricini ale hulirii, iar iubirea de argint i slava desarta/Sunt pricini ale neindurarii si fajarniciei” ‘Aceasti patima, a fafarniciei, pe care o putem defini in termeni moderni dedublare a personalitifii, se manifesta atat in relafie cu semenii, cat gi fata de noi ingine. Omul stipanit de ea ajunge si mu mai stie cine este, care este rostul lui pe acest pamant, incotro se indreapta si, in cele din urmi, isi va trai viafa in functie de un anumit context sau altul, vanand doar lauda oamenilor. Dar manifestarile unui astfel de om nu fl reprezinta cu adevarat, ci sunt doar 0 masc& menita s& ascunda adevaratul chip, ,palid la vedere”, aga cum il numeste Talasie Libianul!%s, Atat Mantuitorul, Care aseamana pe unul ca acesta cu puiul de vipera (cf. Matei 23, 33), cat si Sfinfii Parinti sunt categorici cu cel faifarnic, pe care il indeamni , si facit roade vrednice de poctin{i, adicitsi-si schimbe dispozitia ascunsit a inimiti dupit purtitrile vitzute"®”, Cel fafarnic este stipanit de slava desarta, fiindea el afigeazé in permanenfa un tip de comportament care s& plac’ oamenilor. Prin urmare, mu numai sinceritatea fata de semeni si fata de propria persoana il va mantui pe om de patima ‘fistarniciei, ci, in primul rand, renuntarea la dorinta de a fi slavit de oameni. Facand astfel, ‘omul traieste pentru celalalt, plinind porunca iubirii de Dumnezeu gi de aproapele. Daca inceputul tuturor patimilor este filavtia sau iubirea de sine, sfargitul lor este mandria™®, fiindca ,,slava desartit fie cit e alungati, fie cit e de fat, naste mandria. Cand ¢ alungata, nasle pirerea de sine; cand e de fal, ingamfarea"®, lata, deci, c& filavtia, slava desarta si mandria sunt strans legate intre ele, toate trei agezandu-l pe om in centrul existentei, uitand cu totul de Dumnezeu. 2 Sf, Maxim Marturisitorul, Raspunsuri cite Talasie5, in Filocalia, vol. Il, p. 277-278. 18SF, loan Scararul, Scara, 21,2, in Filocalia, vol. IX, p. 267-268, 151 Vezi Sf. Maxim Marturisitorul, Capete despre dragoste, I gi Il, in Filocalia, vol. 1; Talasie Libiaul, Despre dragoste, infranare gi petrecerea cea duspi minte, II, 1, in Filocalia, vol. IV, p. 19; Sf. Grigorie Sinaitul, Capete dupa Acrostih, 106, in Filocalia, vol. VIL, p. 133; Teodor al Edessei, Una suti capete foarte folositoare, 98, in Filocalia, vol. IV, p. 224-225, 152Sf, Maxim Marturisitorul, Capete despre dragoste, 1,59, in Filocalia, vol. I, p.79. 48. Teodor al Edessei, Idem, p. 224, 225, 1(Talasie Libianul, Despre dragoste, 1,19, n Filocalia, vol. 1V, p. 16 435 Marcul Ascetul, Despre cei ce ce-siinchipuie, 87, in Filocalia, vol. I, p. 262. 1 Despre dragoste, Ill, 30, in Filocalia, vol. IV, p. 35. 17 Sf, Maxim, Marturisitorul, Capete despre cunostin{a Ifi Dummnezeu , in Filocalia, vol. H, p. 133. 28Sf, Maxim Marturisitorul, Capete despre dragoste, in Filocalia, vol. Lp. 79. »*Tbidem, p. 98 39Prin urmare, remediul principal este lepidarea de sine gi cdutarea slavei lui Dumnezeu, iar virtutea Ja care trebuie, si ajunga omul, luptand cu aceasta patima este smerenia. j Pentru a ajunge la adevarata smerenie gi, mai ales, pentru a ramane in ea, duhovnicul trebuie si-l ajute pe cel care ii cere ajutorul sa urmeze cativa pasi!. In primul rand, este foarte important ca omul sd (re)cunoasca aceasta patima. Dupa cum am vazut, din mérturia Parinfilor, nu este un lucru usor sa fii congtient ca esti stapanit de slava desarta. De altfel, observam si o anumita prudent la parinfii filocalici, care mirturisesc ca si cei imbunatafifi duc o lupti continua impotriva acestei patimi. Sfantul Togn Casian spune c, in timp ce pacatele celelalte ,,fi ataca de obicei doar pe cei biruigi in lupta, aceasta boala fi urmareste mai inversunat pe biruitori si, cu cat a fost mai puternic strivita, cu atét mai aprig ii ataca, chiar cand se mandresc cu izbanda lor”! Duhovnicul nu numai cd trebuie si descopere gandul ascuns, dar s& si incerce sa previna manifestarile ulterioare, adic& si taie de la radacina orice pornire, fie ea cat de subtili, care-l poate conduce pe om la patima slavei desarte, fiindca, prevenit si asupra luptelor viitoare mai inainte de ivirea lor, va sti sa ia masuri de prevedere, cum sa le intampine gi st lupte impotriva lor Cu siguranta, sunt multi oameni care nu numai ci nu sunt constienfi cd sunt stépaniti de patima slavei desarte, dar nici nu sunt convingi cd este un pacat. Omul contemporan este ,educat” pentru a accede cat mai sus, in special din punct de vedere material sau profesional", A fi pregatit cat se poate de bine intr-un domeniu este un lucru bun fn sine, dar a te fali cu aceasta, ca gi cénd este exclusiv meritul propriu, nu poate duce decat la patima mandriei. Prin urmare, rolul duhovnicului este s& le arate tuturor, cu tact si infelepciune, ca alergarea dupa lucrurile lumesti si dupa lauda oamenilor este desart’, Este de ajuns si ne amintim de cuvantul Psalmistului: , Dumnezeu a risipit oasele celor ce plac oamenilor” (Psalmi 52, 7) sau de pildele Noului Testament, precum Pilda bogatului " clirwia i-a rodit farina (cf. Luca 12), Pilda bogatului si a siracului Lazitr (cf. Luca 16) sau Pilda vamesului si a fariseului (cf. Luca 18), pentru a ne da seama cat de amagitoare este slava lumii si lauda de sine. Duhovnicul trebuie si dea dovada de mult discernamant in a-l indruma pe cel care se marturiseste. Foarte importantit este motivatia, gandul care stit la baza unei anumite manifestiri. Uneori este chiar recomandat s& incurajém pe cel care este lipsit de incredere, deznadajduit, amintindu-i cd este inzestrat de Dumnezeu cu daruri pe care este dator s& le inmulfeasca spre folosul semenilor si spre lauda lui Dumnezeu™, iar, alteori, trebuie sa atragem atenfia celpi care, desi aparent este virtuos, alunect pe panta slavei desarte“", poate chiar fara sa-gi dea seama. In acest sens, Parintele Dumitru Staniloae talcuieste un cuvant al Sfantului loan Scérarul astfel: «in toate cele ce le lucrim, Dumnezeu cauta scopul: de lucram pentru El sau pentru altceva. Deci, cand voim s4 facem un bine, nu placerea oamenilor, ci pe Dumnezeu si-L avem ca scop, ca privind pururea spre El, pentru El s lucram, ca nu cumva si rabdam si osteneala si si pierdem si risplata [..] Ceea ce nu se face pentru iubirea de Dumnezeu, ci pentru lauda de la oameni, oricare “8 Vom folosi structura propusi de teologul Jean - Claude Larchet in valoroasa Iucrare Terapeutica bolilor spiritual, citata anterior ‘41 Sf, Ioan Casian, Aseziminte miniistiresti, XI, 7. 1 Ibidem, 17. +© Prof. Georgios Mantzaridis spunea: , Astizi toate se reduc la bani. Patria, religia, constiinfa, tot ceea ce are sau de care are nevoie omul, chiar si omul insugi este apreciat gi cumparat cu bani. Spiritul financiar Paralizeazé omul din punct de vedere moral gi-l transforma in primitor pasiv al evolutiilor exterioare” (Prof. Georgios Mantzaridis, Globalizare si universalitate, Himera si adeoar, Editara Bizantina, Bucuresti, 2002, p. 13), 144 Veri Pilda talanfilor (Matei 25). 8 Vezi Pilda vamesului sa fariseului (Luca 18).ar fi aceea, nu are lauda cinstirii lui Dumnezeu, ci judecata pentru o fapta fécuta spre plicerea oamenilor, pentru vrajba, pentru pizma sau pentru alta vina. De aceea Domnul le numeste si fapte ale nedreptafii, zicand cétre cei ce spuneau: , Am mancat inaintea ta” si celelalte: ,, Departafi-va de la Mine tofi lucratorii nedreptaitii" (Matei 7, 23). Acestia sunt cei ce abuzeaz de darurile lui Dumnezeu, pentrli placerile lor (de la Sfantul Vasile) [...] Din cele faicute de oameni, unele sunt bune prin’fire, dar nu sunt bune prin cauza lor. De exemplu, postul, privegherea, rugaciunea, citirea psalmilor, milostenia, iubirea de straini, sunt fapte bune prin fire, dar cand se fac pentru slava desarté, nu sunt bune (de la Sfantul Maxim)>"*, Dupa ce devine congtient de existenta si de gravitatea acestei patimi, omul trebuie sa ceara, in primul rand, ajutorul lui Dumnezeu, prin rugéciune staruitoare, cunoscand ci numai harul Lui il poate timadui"*”. Semnele stréduinfei omului in Jupta cu patima slavei desarte sunt: recunoasterea greselilor in fafa semenilor, finde’, spune Sfantul Joan Scirarul; ,culmea necdutarii slavei desarte este a face in chip nesimfit fnaintea mulfimii cele ce aduc necinstirea”8, dar si in fafa propriei constiinfe, avand pururea in fata ochilor pacatele, pentru a nu ne semefi in inima noastré™9; nefinerea de minte a raului, vazand in umilinfele pe care le are de indurat leacuri ale proniei ceresti!®, dupa cuvantul $fantului Maxim Marturisitorul: prin ocara e alungata de la tine slava desart’”", Tot Sfantul Maxim Marturisitorul considera c& semnul izbivirii de slava degartit este sii nu pistrezi ura in suflet fat de cel care te dispretuieste'*?; facerea de bine in ascuns'5*: SA nu stie stanga ta ce face dreapta ta” (Matei 6, 3); lepadarea de slava omeneasci si cautarea iubirii lui Dumnezeu gi a slavei Sale, deoarece ,nimic sé nu faci uitindu-se dupa lauda oamenilor, ci numai rasplata lui Dumnezeu si 0 caute. S& lepede necontenit gandurile care vin in inima lui si il laud’, si si se disprefuiasca pe sine inaintea lui Dumnezeu. Fiinded numai asa va putea, cu ajutorul lui Dumnezeu, s& se izbaveasct de duhul slavei desarte”!5, A fi laudat de semeni nu este un lucru rau in sine, daca este pentru slava lui Dumnezeu, chiar Mantuitorul indemnand pe ucenici sa fie calauza si model pentru ceilalfi: Aga s& lumineze lumina voastré inaintea oamenilor, asajincat si vada ei faptele voastre cele bune, si sa sliveascd pe Tatal vostru Cel din ceruri” (Matei 5, 16). Primirea laudelor in inimuit $i indulcirea cu ele este semnul cit nu citutiim voia lui Dumnezeu, ci pe cea a oamenilor, Prin urmare, atitudinea crestineascit este si nu face binele pentru a fi vizuti de oameni, asemenea fariseilor, pe care ii mustrit aspru Mntuitorul, ci s& urmém indemnului dat tot de El: ,,Asa gi voi, cand vefi face toate cele poruncite vous, s& zicefi: Suntem slugi netrebnice, pentru ci am facut ceea ce eram datori si facem” (Luca 17, 10). Parintele Stiniloae explicd acest Jucru: ,Cand nu face cineva lucrul lui Dumnezeu pentru a fi vazut de oameni, dar cei ce-l vad fl slivesc, celui ¢ fl lucreaza nu-i va veni nici o vétdmare din lauda"™®, Centrarea existenfei noastre pe cdutarea lui Dumnezeu, pentru a fi in slava Lui, este esentiala pentru toti Parinfii si scriitorii bisericesti, urmand cuvantul Scripturii: ,pe cei ce MA slavesc, zice, ii voi slavi” (1 Regi 2, 30). Se cuvine sa cautam ,slava care vine de la 1 Pr, Prof. Dr. Dumitru Stiniloaé, nota explicativa 562, in Filocalia, vol. IX, p. 270 1 SF, loan Scararul, Scara, 32; Sf. Maxim Marturisitorul, Capete despre dragoste, IV, 34. 48 Sf, Ioan Scérarul, Sara, XI, 31 W SF, Ioan Guré de Aur, Oni Ia Eorei IX 5. 450 Jean-Claude Larchet, Terapeutica..., p. 561 151 Sf, Maxim Marturisitorul, Capete despre dragoste, in Filocatia vol. Il, p. 57. 482 Ibidem, p. 75, 459 [bidem, p. 62; Sf. loan Damaschin, Cuvdnt de suflet flositor, in Filocalia, vol. IV, p. 188. 15, Joan Casian, Aseziminte miniistirest, p. 133, "5 Pr, Prof. Dr. Dumitru Stiniloae, nota explicativa 579, in Filocaia, vol. IX, p. 276. aunicul Dumnezeu’ (loan 5, 44). lati ce spune si Origen: ,,Trebuie si fugim de orice marire care vine de la oameni, chiar daca se pare ci ea este adusa pentru ceva frumos, si sa cautm singura marire adevarata, data de Singurul Care preamareste cu adevarat pe cel vrednic de marire gi, intr-un fel, cu mult mai mult decat vrednicia lui’, Pentru dobandirea slavei de la Dumnezeu e nevoie de multa osteneala'™ gi de practicarea virtutii smereniei, fiindci ,,smerenia slobozeste mintea de slava desarti’18, jar ,oricine se inalt& pe sine se va smeri, iar cel ce se smereste pe sine se va inalta” (Luca 17, 11). Vill. MANDRIA Mandria este adeseori privita ca fiind acelasi lucru cu slava desarté. Multi Sfinfi Paringi vorbesc despre aceste doud patimi impreuna, fapt pentru care spun c& exist doar sapte principale génduri ale riutafii, si nu opt. Mandria e socotitii adeseori ca un apoget al slavei desarte. Sfantul Ioan din Gaza spune: ,Crescand slava desarta, se ajunge la méndrie”®, lar Sfantul Ioan Casian ng invafa: ,cresterea uneia aduce aparifia celeilalte, prisosul de glorie desarti da nastere Cutii" "Tot acelagi sfant spune c& mandria este -Avarte cumplita gi mai salbaticd decat toate cele de pan& aici’, Dup& marturia Sfintei Scripturi, mandria este un lucru ritu, care izvoriiste din inimd (cf. Marcu 7, 21). Ea se manifesta ca 0 prefuire de sine peste masura si atitudine de dispret fafa de semeni. Aga cum ingerii rai au cizut in mandrie, la fel si primii oameni, au pierdut comuniunea cu Dumnezeu, fapt pentru care adeseori mandria este socotitd ca cel mai mare pacat i izvorul tuturor celoralte / Mantuitorul insusi, inainte de a iesi la propovaduirea Evangheliei, a fost ispitit de diavol, care a incercat si-L faci si se mandreascé (cf. Matei 4, 8-9). Iar mai apoi Mantuitorul ne-a aratat urmarile nefaste ale mandriei: ,,Oricine se inalfii pe sine se va smeri” (Matei 23, 12; Luca 14, 11). Rostind Pilda vamegului si a fariseului (Luca 18, 9-14), ne-a aratat cA virtutile devin inutile pentru cel care se méndreste cu ele. Tot aga, Sfantul Apostol Iacob zice: ,Dumnezeu celor mandri le sta impotrivit” (Iacob 4, 6). Omul mandru iti de Dumnezeu, nesocoteste poruncile Sale, vorbeste deftimator despre semenii sai, fiind adesea un razvratit si un fatarnic, cu o incredere exacerbata in sine insusi, nestiind ca, , cine se inerede in sine, se tncrede in diavol. Ciici acela il face pe cineva sit se mandreascit cu faptele sale, sau cit a invins vreo patimii”, De aceea spune un autor filocalic: »Mandria ne face sa ne desparfim de ajutorul dumnezeiesc, sa ne incredem in noi ingine gi s ne inalfam impotriva oamenilor”'®, lar Sfantul Apostol Pavel atentioneaza: ,,Ce ai, pe care sii nu-l fi primit? lar dacit l-ai primit, de ce te fiilesti, ca si cum nu |-ai fi primit?” (1 Corinteni 4,7), O ,definifie” lamuritoare a mandriei gaisim la Sfantul Ioan Scararul: , Mandria este tagitduiren lui Dummezeu, niiscocirea dracilor, disprefuirea oamenilor, maica osandirii, nepoatit a laudelor, semnul nerodniciei, izgonirea ajutorului lui Dumnezeu, inaintemergiitoarea iesirii din ‘minfi, pricinuitoarea ciderilor, pricina luérii in stipanire (de draci), izvor al maniei, usa fitérniciei, 6 Origen, Despre rugicitune, 19. 257 Sf, Simeon Noul Teolog, Cele 225 de capete teologice si practice, 89, in Filocalia, vol. VI, p. 43. +55Sf. Maxim Marturisitorul, Capete despre dragoste 1,80, in Filocalia, vol. T ¥Sf. Joan din Gaza, Serisori duloonicesti, 460, slupa Jean-Claude Larchet, Terapeutica..., p. 208. ¥f, loan Casian, Convorbiri duhoonicesti, V, 10, apud Ibidem. 16 Idem, Despre cele opt ginduri ale riutiti..., p.133. “Pr. Prof. Dr. Dumitru Stiniloae, nota explicativa 218, in Filocalia, vol. XI, p. 81. 16 Talasie Libiamul, Despre dragoste, 34, in Filocalia, vol. 1V, p.35. 2cauza nemilostivirii, pizitoarea piicatelor, contabilté amarnicit, judecittoarea oamenilor, potrionica lui Dunmezen, ritdicina hulei”*4, Spun Sfinfii Parinfi ct pacatul mandriei, atunci cand pune stipanire pe sufletul omului, ca un tiran care cucereste o cetate mare si bogata, il drama in intregime si il surp& pana in temelii. Apoi isi construieste propria cetate. Marturie vegnic& pentru acest lucru sti ingerul, care, pentru mandrie, a c&zut din cer. Zidit fiind de Dumnezeu gi impodobit cu toate virtufile si mai ales cu infelepciunea, n-a voit si le recunoasca pe acestea venite din darul Stapanului, ci din firea sa. Mandria poate avea multe pricini, intre care lucrurile pe care le mosteneste oul, fri SA aib’ neaparat un merit. Sfantul Ioan Gura de Aur arat& cA pe unii dintre oameni _-diavolul ii face s& se laude cu stralucirea stramosilor lor. Poate fi, oare, 0 mai mare prostie decat aceea si te mandresti cu lucruri cu totul potrivnice unele altora? Unii se mandrese pentru c& parinjii, bunicii si strabunicii lor au fost niste oameni de rand; alfii, pentru ca au fost stralucifi si vestiti. Cum ai putea smeri mandria si a unora si a altora? Spunandu-le unora: Urca-te tu, care te falesti cu strmogii t4i, urcé-te mai sus de bunici si de oo siai sA gasesti printre strbunii tAi o multime de bucitari, de vizitii, de negustotf; altora, celor care se mandresc ca se trag din niste strimosi de rand, spune-le dimpotriva: Si tu, daci ai merge mai sus pe scara strabunilor ti, vei afla multi stramosi cu mult mai strélucifi decat tine!”, Acelasi Sfant Parinte continua: ,Cel mandru vrea s& fie mai mare decat tofi oamenii; spune ca nimeni nu-i egal cu el; si oricata cinste i s-ar da, doreste si mai multi; gi stéruie si socoteste cA nu are nici una; disprefuieste pe oameni, dar doreste sa fie cinstit de ei, Poate fi, oare, o lips mai mare de judecat? Un om mandru e o adevarata enigma: vrea si fie slavit de aceia pe care-i gbcoteste o nimica. Ai vazut cA acela care vrea s& fie inalt a cazut jos si sta la pamant? Cel nlandru socoteste ca tofi oamenii sunt o nimica ppe langa el; el insusi o declara. Asa e mandria. Pentru ce alergi atunci, mandrule, la cel ce e Onimica? Pentru ce ceri de la ei cinste? Pentru ce doresti sa fii inconjurat de atata mulfime de oameni? lat omul mic, care st pe un loc mic” Mandria anuleaza de cele mai multe ori tot efortul duhovnicesc pe care incearcd cineva si-I realizeze: «De-ai face mii i mii de fapte bune, de-ai sitvdrsi toata virtutea, dar daci te Tauzi cu faptele tale bune, ai ajuns cel mai nenorocit si cel mai ticitlos om. Si aceasta se vede bine din cele ce a suferit fariseul acela, care s-a ludat fafa de vames si a ajuns dintr-o dat mai prejos de vames (cf. Luca, 18, 9-14); cu limba si-a pierdut toatd bogatia virtufii: a ajuns gol si sirac, suferind un naufragiu nemaivazut si nemaiauzit; si-a pierdut toata incarcaitura, chiar cand a ajuns in port. S& pafesti ce-a pafit fariseul: din pricina unei rugaciuni, pe care ra ficut-o cum trebuie, inseamna s& fi se inece corabia in mijlocul portului. De aceea si Hristos, poruncind ucenicilor Sai, spunea: ,Cnd vefi face toate spune|i: Slugi netrebnice suntem” (Luca 17, 10). Prin aceste cuvinte, Hristos voia si-i intareascai si s’-i ina departe tare de aceasti patima pierzitoare»'6”, Daca, aga cum spune Sfanta Scriptura, ,,toati inima semeati este urdciune inaintea Domnului; hotirat, ea nu va riméine nepedepsiti” (Pilde 16, 5), iar ,Dummezeul celor mandri le sti impotriva, iar celor smerifi le dit har” (lacob 4, 6), omul e dator si lupte din toate puterile sa scape de aceasta patima, Sf loan Scdrarul, Serra, 21, in Filocaia, vol. IX, p. 278-279. 46 Sf, Joan Guri de Aur, Omilii la Matei, LVI, 4, vol. 23, in col. ,Parinfi gi Scriitori Bisericesti", Editura Institutului Biblic gi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1994, p. 677. 46 Sf, loan Gura de Aur, Omilii la Matei, LVI, 4, in col. ,,Paringi i Scriitori Bisericesti", vol. 23, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1994, p. 756. 4 Sf, Ioan Gura de Aur, Omilit la Facere, XXX1, 2, in col. ,Parinfi §i Scriitori Bisericesti”, vol. 21, Editura ‘Selita big da Mata lla Ovfoine Bopne p96Tamaduirea mandriei nu e pagibila fara congtientizarea prezentei acestei patimi in viata omului. De aceea Sfantul loan Casian spune ci ,vom putea fi prevenifi cum si ne punem la adapost de veninul foarte primejdios al acestei boli, daca vom cerceta cauzele si originea caderii insesi. Negresit, niciodata nu vor putea fi tratate bolile, gisindu-se leacuri pentru suferinfe, mai inainte de a afla printr-o atent& cercetare originile si cauzele acestora”'. Uneori, ca gi in cazul celeilalte patimi-surori, slava desarta, omul nu igi da seama ca este stépanit de ea, ba, mai mult, o confunda cu o virtute. Astazi, a fi increzitor in propriile forfe si mandru de realizarile personale este considerat un lucru pozitiv. Rolul uhovnicului este de a-l ajuta pe om s& constientizeze cA numai prin harul lui Dumnezeu este ceea ce este. o De aceea, urmitorul pas pe care trebuie si-l faci omul mandru este si-gi dea Seama ca prin harul lui Dumnezeu realizeaza orice lucru bun, aga cum ne invata Sfantul Maxim Marturisitorul: , Mandria e alungata de voinga de-a pune pe seama lui Dumnezeut toate ispravile”'®. Tot Sfantul Maxim Marturisitorul araté cum, atunci cénd esti ispitit de diavol sa te mandresti pentru faptele cele de-a dreapta (bune), intoarce celilalt obraz, adica scoate la vedere faptele de-a stanga sivarsite de noi’. Sfinfii Parin}i recomanda, de asemenea, ferirea de locurile, situatiile gi persoanele care il fac pe om si se mandreasca. ,,Nu poate cineva si se vindece de boala - spune Sfantul Vasile cel Mare - daca nu s-a lepidat mai inainte de toate stradaniile lui pentru inalfare; aga cum nu poate cineva si uite o limba straind sau o oarecare meserie daca nu inceteaza cu totul nu numai s& facd sau si spuna ceva in legatura cu acea meserie, ci chiar daca nu inceteaza si auda pe cei care vorbesc si si vada pe cei care lucreazi”7!, Mandria ~ arata teologul Jean-Claude Larchet - se vadeste prin anumite atitudi increderea in sine, multumirea de sine, semetia, indritzneala, credinta ci le stii pe toate, increderen in propria judecatt, convingeren ca ai avut dreptate, indreptitirea de sine, impotrivirea in cuvént, ointa de a-i invita pe alfi, de a porunci, nesupunerea. La acest nivel, omul poate lupta contra mandriei_adoptand atitudini cu totul opuse acestora, adic&: urarea voii proprii, neincrederea in propria infelepeiune, lepadarea indreptitirii de sine si, dimpotriva, invinovatirea de sine, lepAdarea impofrivirii in cuvant, ferire de a invata gi de a porunci altora, care, toate, se implinesc prin ascultarea de parintele duhovnicesc, prin care, cum arata Avva Dorotei, poate omul a se regasi pe sine gi a reveni la cea ce e dupa fire”, Ca si in cazul celorlalte patimi, rugiciunea ne ajuta si luptim impotriva mandriei, dupa cuvantul Mantuitorului Hristos: ,,Acest neam de demoni nu poate iesi decit numai prin rugdciune” (Marcu 9, 29). Avva Dorotei arata cum rugaciunea este cea care il ajuta pe om sa nu-si atribuie siesi laudele, ci lui Dumnezeu: ,Rugaciunea neincetaté e vadit cd se inpotriveste celei de a doua mandrii[..]. Cel ce se roaga intotdeauna lui Dumnezeu, de se Invredniceste sa izbuteasca in ceva, stie de unde i-a venit ajutorul ca si izbuteasca si nu se poate mandri, nici nu-si pune cele izbandite pe seama puterii sale, ci le pune pe seama lui Dumnezeu si Lui fi mul{umeste pururea si pe El il roaga pururea, tremurand sa nu cada de la ajutorul Lui si sd se arate slabiciunea si neputinfa lui’, Avva Evagrie sintetizeaz cateva remedii impotriva acestei patimi: rugiciunea intensi, 0 viata de siracie de bunavoie si de dependent, dar gi de parisire pedagogica din partea lui Dumnezeu, parasire care poate fi preintampinata de om daca se smereste {SSE Toan Casian, Ageziimintele manistiresti, XH, 4, dupa Jean-Claude Larchet, Terapeutica..., p. 565. 19 Sf. Maxim Marturisitorul, Capete despre dragoste, 1M, 62, in Filocalia, vol I, p. 98 2 Sf. Maxim Marturisitorul, fntrebitri gi rispunsuri, in Filocalia, vol. I, p, 215-216. SF. Vasile col Mare, Regulile mici, 35, dupa Jean-Claude Larchet, Terapeutica bolilor sprituale..., p. 564. ¥ Jean-Claude Larchet, Terapeutica bolilor sprituale..., p. 566. ™*Invitturi de suflet flositoare, 1, 13, dupa Jean-Claude Larchet, Terapeutica. 4 . 569.pe sine privindu-si in fafa conditia de creaturd in radicalitatea ei gi fara induiosare de sine'™, Aceasta pitriisire pedagogical de cittre Dumnezeu, de care vorbeste Avva Evagrie, este necesara pentru mntuire. Asa cum Méntuitorul a fost ispitit in pustie si in Gradina Getsimani, aga cum ucenicii, deveniji mai apoi apostoli, apoi tofi sfinfii pana in zilele noastre s-au luptat cu ispite de tot felul, asa si fiecare dintre noi trebuie s& parcurgem acest drum al ispitelor, pentru a ne putea mantui, Spune Sfantul Antonie: ,Daca vei inlatura ispitele, nimeni nu se va putea mantui’%5, fiindcd mumai asa constientizim deopotriva slibiciunea noastra si ajutorul lui Dumnezeu. ‘Toate aceste remedii il ajut’, de fapt, pe om sé ajunga la virtutea smereniei, virtute care se opune, aga cum am vazut, si patimii sjavei desarte. Tofi Sfintii Parinti vad in smerenie Femena Jeac impotriva mandriei’”. Daca Adam a cdzut in neascultare din pricina mandriei, Hristos, Nou! Adam, ne-a mantuit prin smerenie: ,Dummnezeu fiind in chip, n-a socotit 0 stirbire a fi El intocmai cu Dumnezeu, ci S-a desertat pe Sine, chip de rob ludnd |...). S-a smerit pe Sine, ascultitor ficindu-se pinit la moarte, gi inci’ moarte pe cruce” (Filipeni 2, 6-8). lata, deci, cA Mantuitorul ne arata El insusi calea smereniei: ,,fnvilfafi de la Mine cit sunt bland gi smerit cu inima si veli afla odihni sufletelor noastre” (Matei 11, 28). Sfantul Ioan Gurd de Aur arata c& adevaratul sens al cuvantului smerenie (tantewogpoodvn) este si te micsorezi pe tine én chip voit: ,,Atunci esti smerit cand, desi ai pricin’ si te lauzi, totusi te micsorezi pe tine insufi, te smeresti, te umilesti”””, Dar smerenia nu inseamnapasivitate indiferent’, ci ,adancime in care, asemenea apelor unui ocean, se aduna forte uriase care lupta impotriva celor mai puternici vrajmasi ai omului, patimile dinléuntrul nostru””8, Dac Sfinfii P&rinfi vorbesc, asa cum am vaizut, despre slava desarta ca fiind premergatoare mandriei, asa gi leacul impotriva acestora, smerenia, are trei trepte. Ambrozie de la Optina le defineste astfel"”: supunerea fatit de mai marii tii, dup indemnul Sfantului Apostol Pavel: ,,Tot sufletul sit se supunit inaltelor stipanirit” (Romani 13, 1) si ,Cel ce se impotriveste stipinirii se tmpotriveste rinduielii lui Dumnezeu” (Romani 13, 2); supunerea fata de cei care ne sunt egali noua, fiindca sentimentul demnitafii personale impinge s4 nu ne supunem, ci s4 poruncim, s& dirijam; supunerea fafa de cei mai mi decat noi, treapta cea mai inalti a smerenie, pe care Avva Dorotei o numeste ,,smerenia desavarsita a sfinfilor”™, Gasim multe exemple in Vechiul si Noul Testament, precum si fn vietile sfintilor, despre oameni care, desi sunt vrednici de toata cinstea, se considera cei dintai pacatosi (cf. Facere 18, 27; Psalmi 21, 6; I Corinteni 15, 8-9; 1 Timotei 1, 15). insusi Mantuitorul ne arata cum s& te'smeresti in fafa celor mai mici, cand a spalat picioarele ucenicilor la Cina ce de taina (cf. loan 13), indemnandu-i apoi: ,,Care intre voi va vrea sil fie mare, sit fie slujitorul vostru” (Matei 20, 27). Daca, din pricina mandriei, omul isi poate pierde toate virtufile pe care le-a dobandit pana atunci, tot aga, smerenia, far alte virtufi, il poate mantui pe om. Avem numeroase exemple in Noul Testament und@ Mantuitorul ne arata cai smerenia este cale spre mantuire: talharul de pe cruce (cf. Ioan 19; Marcu 15), Pilda bogatului nemilostiv gi a 1% Evagrie Ponticul, Despre cele opt giniduti.. p. 168, ¥sfantul Antonie, Apoftegme,5, dupa Smerenia in traditia monastic#, antologie si introducere de Enzo Bianchi, p.19, Sf. Grigorie de Nyssa, Despre Rugitciunea Domnease, IV; Sf. Varsanufie, Scrisori duhoonicesti, 61; Sf. Toan Casian, Aseziiminte manastiresti, XII, 8; Sf. Maxim Marturisitorul, Capete despre dragoste, 1, 80; Avva Dorotei, Invitituri de suflet folositoare, 1,7; dupa Jean-Claude Larchet, Terapeutica..., p.570. ‘i ¥ Omilit la Facere, XXXII, 5, dupa Jean-Claude Larchet, Terapeutica..., p. 571 1 Arh, Serafim Alexiev, Smerenie si Mindrie, p. 96. ¥ Dupa Arh. Serafim Alexiev, Smerenie si Mindrie, p. 101-108. 10 invitituri de sufletfolositoare, IL, 8, dupa Jean-Claude Larchet, Terapeutica bolilorspirituale... 576. 45stracului Lazir (cf. Luca 16), Zaheu vamegul (cf. Luca 19), episodul cu sutagul din Capernaum (cf. Matei 8), precum gi alfi desfranafi, vamesi si pacdtosi, carora Mantuitorul lea iertat pacatele, pentru ca au dat dovada de smerenie. Sfantul oan Gur de Aur ne di drept pildé pe Manase, care ,a pacatuit ca nici un altul dintre oameni [...]. De-ar fi postit toata lumea pentru el, nimic nu ar fi putut aduce in schimb deopotriva cu pacatul lui, Dar smerenia a izbutit sa tamaduiasca in el si cele de nevindecat ale lui”"*!, Sfinjii Parinji mirturisesc ci fara virtutea smereniei, in zadar se va stridui omul"*, fiindca ,inainte de toate, de smerenie are omul trebuinfi""®, iar ,faptele fari smerenie sunt nefolositoare [..], ca gi toate virtutile si nevointele”™, Vedem, asadar, cd smerenia este cununa tuturor virtufilor, singura arma in lupta cucea mai apriga dintre patimi - mandria -, precum gi calea cea mai scurta spre mantuire, deoarece ,,inima infranta si smerit’ Dumnezeu nu o va urgisi” (Psalm 50, 18). 181 Veri Jean-Claude Larchet, Terapeutica.., p. 582. 1 Sf. Ioan Scararul, Scara, XXII, 12; Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre nevointii, 49; Avva Dorotei, Inviititturi de sufletfolositoare, II, 3; Sf. Ioan Gurd de Aur, Omilii la Matei, XLVI, 4; Sf. Ioan Casian, Aseziiminte miinistirest, Xi], 32, dupa Jean-Claude Larchet, Terapeutica..., p. 581. wAwva Isaia, Cuvdnt ascetic, I, 1, dupa Jean-Claude Larchet, Terapeuticn..., p. 581. W4Sf, Isaac Sirul, Cuvinte despre nevointil, 49, dupa Jean-Claude Larchet, Terapeutica.., p. 582. 46fh Iv. CALAUZA PENTRU DUHOVNICI MARTURII DESPRE SLUJBA DE PARINTE DUHOVNICESC” DARUL DUHOVNICIEL ,Antai, 0, parinte, care vrei s devi duhovnic, se cuvine s& ai fapte bune si o sfinjenie mai aleasa si mai deosebita decat a celorlalti oameni, chiar gi decat a preofilor cu care impreuna viefuiesti si dintre care vrei s& fii ales. SA ai patimile tale vindecate gi biruite. Sa fii mai presus in toate si mai deosebit decat tofi ceilalfi si, ca unul ce vrei sa te faci duhovnic, se cuvine sa petreci o viata duhovniceasca, povatuit fiind numai de cugetul Sfantului Duh, daca voiesti sA ai numele de duhovnic adevirat si unit cu lucrul” (Sf. Nicodim Aghioritul). Facandu-se mijlocitori intre Dumnezeu si gameni, duhovnicii impaca pe oameni cu Dumnezeu. Este ins& trebuinfi ca ei si cunoasca foarte bine felul gi stiinta acestei impactiri, precum a zis fericitul Pavel: Pentru cil Dummezeu era Cel Ce intru Hristos impacit lumen, ... pundnd intra noi cuvéntul impitciirii (2 Corinteni 5, 19). Ei sunt doctorii si primitorii de oaspeti pe care i-a randuit Domnul, dupa pilda Evangheliei, la silagul cel de oaspeti al Bisericii, ca si poarte de grija de cei bolnavi, adica de pacatosii aceia care sunt réniti de talharii cei nevazufi, adic diavolii. De aceea este mare trebuin{a ca ei sd cunoasca ce rani se cuvine sa fie arse, care si fie taiate gi la care s pund pansament. Apoi si cunoasca la care oameni si foloseasca vin si asprime, si la care sa intrebuinjeze untdelemn si blandefe” (Sf. Nicodim Aghioritul)}*6, Ca un piirinte trebuie s& primesti pe pacatos cu bratele deschise, aga cum P&rintele cel ceresc a primit pe fiul cel desfranat, far a-l certa sau a te scrbi de dansul, pentru pacatele lui. Ca un doctor trebuie s& vindeci ranile lui cu untdelemn gi cu vin, adica cu iubire de oameni si cu randuire de canon, dupa pilda celui ce a cdzut intre talhari. Jar ca un judecittor, hotararea ta trebuie sa fie foarte dreapta si nu ingelata de daruri sau de frica, sau de prietenie, sau de vreo alt patima, ca sa fie neclintité pe pamant si in. cer, dupa cuvantul care spune: Oricite veti lega pe piimant vor fi legate gi in cer, si oricite vefi dezlega pe piimént, vor fi dezlegate si in cer (Matei 18, 18)” (Sf. Nicodim Aghioritul)!”. ,Dupa marturisire, nu rimane altceva, duhovnice, decat s& pazesti tainic pacatele si s4 nu le araji niciodata, nici cu cuvantul, nici cu scrisoare, nici in vreun alt mod, chiar daca te vei afla in primejdie de moarte; pentru c& tie ti se potriveste ceea ce spune inteleptul Sirah: Auzit-ai cuvant? Sit moart cu tine! (19, 10), si iargi: Nici prietenului si nici dusmanului, nu povesti (19, 8). Adica: ai auzit cuvant de taina, si moaré si cuvantul cu tine si nici prietenului téu, nici vrijmagului tu si nu-l spui, atat cat traiesti” (Sf. Nicodim Aghioritul)*5, 5 SE. Nicodim Aghioritul, Carte foarte folositoare de suflet, Editura Bizantina, Bucuresti, 2005, p. 11. 6 Sf. Nicodim Aghioritul, Carte foarte flositoare de suflet ed. cit, p. 6 ¥ SF. Nicodim Aghioritul, Carte foarte folositoare de suflet, ed. cit, p. 44. 18 Sf, Nicodim Aghioritul, Carte foarte flositoare le suflet, ed ct, p. 82. 7Cea mai gingast lucrare pastorala a preotului este duhovnicia. Nimic nu inalfa gi ny osandeste mai usor pe un preot, ca slujba aceasta sfanta. Dar tot atat de adevarat este ci nimic nu este mai neglijat in gcolile teologice ca duhovnicia, desi in Bisericd slujba sfanté a duhovniciei covarseste toate slujbele” (Parintele Tarion Felea)!®, wla intrebarea Cum se poate forma un duhovnic model? Raspundem c& foarte greu, deoarece duhovnicia este intai de toate vocajie sau dar de la Dumnezeu, apoi ucenicie indelungata pe langa duhovnici experimentafi si abia in randul al treilea studiul carfilor de pastorala si psihologie. Dar tocmai greutatea cu care se fabric sau se creeazA un lucru fi arata valoarea deosebit. Aga e duhovnicia: cu cat se obfine cu mai mari sacrificii de inima sicu mai grele nevoinge sufletesti, cu atat este mai venerabili, mai admirat, mai temut’, mai respectata, mai cautata si mai iubita” (Parintele Marion Felea)!™ »De duhovnic depinde mantuirea sau osanda fiectrui suflet care fi este incredintat. De el depinde calugaria frajilor de manastire, cu dezlegarea lui se impirtagesc gi cdlugarii 5i mirenii si tot cu dezlegarea si pe garangia lui se hirotonesc candidatii la preotie. Mare vispundere are un duhovnic si de aceea el se mantuieste mult mai greu decat un calugar sau un mirean” (Parintele Paisie Olaru)!”! Voi fi fost si eu vinovat c& nu am facut cat trebuia pentru ei, sau nam priceput mai mult, sau le-am tolerat prea mult, Clogca, cnd puisorii sunt mici, fi acopera cu aripile; iar dupa ce cresc, unii mor. Asa si eu, dupa ce am vazut ucenicii mari, n-am prea indraznit sii mustru, M-am rugat numai pentru ei gi iam indemnat la bléndefe si smerenie, incredingandu-i voii lui Dumnezeu. Chiar daca unii s-au deparat, ori au ratacit in credin}x si rugaciune, pentru tofi este mantuire, daca se intore de unde au cizut si pun inceput bun cu pocain}a” (Parintele Paisie Olaru)if vla spovedanie, de obicei, era masurat. Nu finea mult, mai ales pe cei cunoscuti, nici nu staruia in pacatele mici, nici nu cerea sa citeasca fiecare spovedania dupa hartie Nici nu descuraja vreodati pe cineva pentru pacatele mari cum ci nu-l mai iartd Dumnezeu. Ci cu cuvinte simple, dar pline de duh si putere, deschidea inimile si sufletele tuturor, trezea constiinfele, scotea lacrimi de pocainfA, convingea pe fiecare sA se Pociiasca, sa paraseascé pacatele gi sa puna inceput bun, ZAbovea mai mult cu cei aflati in pacate mari, ca: necredinfa in Dumnezeu, avort, divort, influena sectar’, betie, desfranare si certuri in familie. La urma intreba de fiecare dati daca mai are ceva pe cuget si, dupa ce fagaduia ca-i pare rau pentru pacate, c& le pariseste si primeste canonul dat, rostea Tugiiciunea de iertare si dezlegare” (marturie despre Parintele Paisie ca duhovnic)", Cei care doresc sa afle un duhovnic bun, ,s8 caute cu credinfa gi vor gaisi gi si ceara de la Dumnezeu prin rugaciune si lacrimi gi le va da. Ca nu incepe, nici nu se sfargeste lumea cu noi, Are Dumnezeu inci destui alesi necunoscufi, care pot si caliuzeasca suflete pe calea mantuirii. lar calitafile unui duhovnic bun sunt cam acestea: s& fie mai intai om de rugaciune, sé iubeasca biserica si pe tofi oamenii, si fie smerit gi bland cu cei smerifi care 2 Pr: Hlarion V. Relea, Poctinta. Studiu de documentare teologic si psihologict, Editura Scara, Bucuresti, 2000, p. 166, Pr. Ilarion V. Felea, Pociinta..., p. 226. 3 Arhim. Ioanichie Balan, Parintele Paisie.... p.20. * Arhim, Ioanichie Balan, Pirintele Pais... p.51. 38 Arhim, Ioanichie Balan, Pirintele Paisie..., p. 124 48se ciiesc de pacatele lor si aspru cu cei lenesi care nu merg la biseric& si nu parasesc pacatele; si nu fie iubitor de bani si de lucruri pamantesti, nici sa fie iubitor de lauda si cinste. lar cununa tuturor, s& fie gata la nevoie a-si pune si viata si sufletul pentru biserica lui Hristos si pentru fiii sai sufletesti” (Parintele Paisie Olaru)"™ Nici infatisarea exterioar’ si nici varsta nu sunt indicii suficiente pentru a-l socoti pe un preot mare duhovnic. Un om cu pirul alb, si cu viafa spiritual serioasa, poate fi lipsit de discernimantul necesar duhovnicului. Multi credinciosi, uitandu-se dupa aspectul exterior al unui duhovnic, s-au inselat. Lipsa de serioasa experienta in formarea altora si pufinul discernamant, se rasfrange negativ asupra ucenicilor. Sfaturi neintemeiate, canoane aplicate anapoda, pot crea deruta si in cazuri extreme pot duce la deznadejde” (+ Andrei, Arhiepiscopul Alba Iuliei)!®, _-Duhovnicul este si el un om. Ca om iftru totul cu dorinfe, cu slabiciuni, primeste darul acesta al iertarii pacatelor prin mérturisire, iertare pe care numai Dumnezeu poate si o dea. Se cuvine, pe langa acest mare dar al Duhului Sfant, s& ceri si tu in continuare de la Dumnezeu indoit dar, ca proorocul Elisei, s4 poti acea neaparat 0 viafi curatd, de sfinfenie, mai aleasé si mai deosebit’ decat a celorlalfi oameni, cu patimile vindecate, povajuindu-te numai de indemnurile Sfantului Duh, dacd voiesti si ai numele de duhovnic adevéarat, unit cu fapta. In toate s& fii exemplu. Dac& vei posti, vor posti gi fiii tai; daca te vei smeri, se vor smeri gi ei; gi-n toate vor fi dupa buna randuiala a lui Hristos, pentru c& ei cred mai mult in cele ce vad la tine cu lucrul decat ce aud din gura ta!” (Parintele Arsenie Papacioc) *. ,Duhovnicul trebuie si fie iubitor gi inveselitor cu toata lumea. Sa se vada ci esti primitor si infelegator si, cand au venit la tine, s&-fi vada blandefea, bunatatea, iubirea gi ca esti sincer doritor s-i ajufi in procesul lor de constiinf& pentru lucrul cel mai de pref - mantuirea. Sa fii, ca duhovnic, popular, sal convingi mai intai de acel lucru care l-ar ingrijora: c& pastrezi taina spovedaniei cu preful viefii tale. Fereasci Dumnezeu si fie altfel! Ca discutia este omeneasca, dar lucrarea divind. Ca esti martor cinstit cu puterea de a dezlega sufletul lui de orice pacat marturisit si c’, aga cum spune Sfantul Ioan Gur de Aur, pacatele marturisite nu se mai iau in vedere nici la vami, nici la Judecata de Apoi. Atunci el va vedea cata fost de mare momentul marturisirii lui. Sa-1 convingi cé omul nu este acela care a gresit, ci este acesta care se cAieste si se spovedeste acum. Si daca a cizut in ap& adanca si e salvat cu darul lui Dumnezeu gi rasufla linistit, nu-l mai cearta nimeni ca de ce este ud; bine ca a scépat de pieire. In felul acesta bland si de la inima, dandu-si seama c& se sivarseste cu el Taina iertarii pacatelor, igi deschide sufletul cu totul; si nu fact o marturisire rea, cumvla - care ar primejdui mai mult -, s& nu-i rmana nimic, nici pacatele mari si grozave silnici cele mici, care se cred a fi neinsemnate. Dar e un lucru foarte ingelator s& crezi aga ceva, pentru c&: nu este lucru mic in viata réul cel-mai mic”. iti va cere ajutor, sa-l cercetezi dupa o oarecare randuiala i sa o faci cu toata inima, ca e fiul t&u. Si s&-l asiguri c& la raspantia cea din urmé, candva, vei fi de fafa si ingerii se vor bucura si, cu ei o data, rudele, lumea si toati creafia lui Dumnezeu. f °% Achim. Toanichie Balan, Pirintele Paisic..., p 52-53. 88 tAndrei, Episcopul Alba luliei, Spovedanie si comuniune.... p. 2. 18 Ne vorbeste Patrintele Arsenie |, edifie ingrijita de Arhim. loanichie Balan, Editura M&ndstirii Sthistria, 2001, p.25. 49O astfel de lucrare duhovniceascd va avea ecou gi in alte suflete si vor cerceta Biserica gi va strabate peste munfi Duhul lui Dumnezeu, incurajandu-ne spre unitate in dragoste crestina, caci credinta noastra, a crestinilor, este iubire. Duhovnicul, aratandu-si intru totul si intru toate dragostea de parinte adevarat, se socoteste ci moartea cu fiii lui e mai dulce decat o viafi far dansii” (PArintele Arsenie Papacioc)!”. } »Duhovnicul are mare datorie fafa de fiii s&i duhovnicesti, de a-i supraveghea, de a+i invafa pururi gi de a se ruga lui Dumnezeu pentru mantuirea lor. lar fii duhovnicesti au si ei datoria de a asculta invafaturile duhovnicului lor, de a-i cere intotdeauna sfat si binecuvantare pentru toate, de a-gi face canoniul randuit, de a se sili spre indreptarea lor si dea se ruga pentru parintele lor duhovnicesc” (Périntele Ilie Cleopa)'™ |) Pe fiul duhovnicesc al altuia, duhovnicul ,,si- primeasck numai pentru sfat duhovnicesc, iar la spovedanie si-1 primeasci numai daca i-a murit duhovnicul sau are binecuvantare si dezlegare de la duhovnicul lui” (Parintele Paisie Olaru)'®. Cand vei gasi un duhovnic bun si nu te mai duci la altul, finde’ dact negufatoresti marturisirea nu te pofi folosi. Daca te-ai marturisit la un duhovnic de mai multe ori si din pricina ca ai czut in aceleasi pacate te ruginezi de el si te duci Ia altul ca s& te rusinezi mai pufin si sa primesti canon mai usor, acesta mai rfu manie pe Dumnezeu. Unii crestini obignuiesc st caute duhovnici foarte ingaduitori, care iart& fard canon gi chiar dau si Sfanta impartisanie. Unii ca acestia se pierd pe sine si se fac pierzare gi pentru altii, dar vremea judecitii (ostindei) lor este in venc, zice Sfanta Scriptur’. Alfii uneltesc viclesugul mai cu miiestrie, fiindea se duc la un duhovnic si spun unele pacate, apoi se duc la altul si spun alte pacate, télcuindu-le in aga fel incat s& le infatiseze fard adevarata lor vind. Alfii spun repede pcatele lor ca duhovnicul s& nu le bage in seama, nici si le cerceteze cu de-amanuntul pricinile si urmirile acelor pacate si astfel s& poata fi tamaduifi. Aljii, ceea ce este gi mai rau, nu voiesc si le marturiseascé pe foate, ci ascund pe cele mai mari, Toate aceste uneltiri ale diavolului cauta pe orice cale si ducé la pierzare sufletele oamenilor slabi in credinfa” (Parintele Hie Cleopa)*°, »Socotim c& nu poate constitui sau nu trebuie sa constituie un temei de jignire pentru un preot, daca unii enoriagi ai lui rman la vechiul lor duhovnic sau chiar fi prefer un duhovnic strain. Sfantul Vasile cel Mare, ca gi Sfantul Ioan Scararul, recomanda si se caute pentru marturisire cel mai bun duhovnic. Negresit, o astfel de situafie va trebui si intereseze pe preotul enoriei, pentru considerajiuni ce privesc mantuirea acestor credinciogi incredinjafi lui, dar nu vdyface niciodata chestiune personala din astfel de cazuri. Dimpotriva, seriozitatea, ponderatia -si infelepciunea lui le vor putea cuceri ncrederea intr-insul, cu vremea, ficandu-i s&-I accepte din propria lor inifiativa conductor spiritual si in scaunul marturisirii, Trebuie avut in vedere, pe de alt parte, c& pastrarea vechiului duhovnic sau neschimbarea duhovnicului subzist’. ca un scrupul de constiinfa al penitentului gi nu e fara de ratiune” (Parintele Petre Vintilescu)2 ¥ Ne vorbeste Plrintele Arsenic l,p. 26-27. % Protos, loanichie Balan, Convorbiri duhoonicesti, vol. 1, editata ce Episcopia Romanului si Husilor, 199, p. 60-61 2 Athim. Toanichie Balan, Parintele Paisi..., p61 2 Protos. foanichie Balan, Convorbiri dukoonicesti, vol. Lp. 68. 2 Pr. Prof. Dr. Petre Vintilescu, Spovedania si Duhovnicia... p. 37. 504 Pentru aceasta Marele Vasile hotraste in ce chip este duhovnicul si zice: Duhovnic se numeste cel ce nu mai viefuieste dupa trup, ci de Duhul lui Dumnezeu se poarta si fiu al lui Dumnezeu este si s-a facut asemenea chipului Fiului lui Dumnezeu. Nu este lucrul tuturor a povafui pe alfii, ci c&rora li s-a dat dumnezeiasca alegere, dupa cum zice si Apostolul: Alegerea duhurilor care despart pe cel ritu de cel bun cu sabia cuvdntului. Deci, toaté puterea jertfei Mantuitorului pe Cruce de a ierta pacatele oamenilor, a dat-o duhovnicului si a intarit-o, pecetluind aceasta putere, zicand Apostolilor: lati, vif dau vouii putere: ce dezlegati voi, dezleg si Eu si ce legati voi, leg gi Eu. Raspunderea de duhovnic este neinchipuit de mare, gandind ci mantuirea crestinului este condiionata de a fi dezlegat de pacate. Ce imenst obligajie ai, s4 nu piard vreun suflet, cdci si tu esti chemat s&-i randuiesti zilele! Réspunzi nu numai de cei care sunt bolnavi, batrani si care poate asteapta sfarsitul; trebuie si se gandeascd asupra tuturor varstelor, c& tofi au nevoie de harurile divine pentru puterea de a cunoaste, de a lupta cu raul din ei si din afara gi de a se forma sia fi mereu in binecuvantare” (Parintele Arsenie Papacioc) *”. Din cuvantul Domnului pastrat in Sfanta Evanghelie, stiu c& mult i se va cere oriciirui i s-a dat mult (Luca 12, 48). Duhovnicului i s-a dat puterea iertarii pacatelor, spre desfiinjarea pacatului, Grija lui trebuie sa fie ca nu cumva sé inmulfeasca pacatele, cand i se pare cd iart pacatele. Cu alte cuvinte, duhovnicul trebuie sa fie cu luare aminte, ca nu cumva, iertand prea usor pacatele celor nevrednici de iertare, sa-i facd pe cei neluatori aminte s& pcituiasct cu gandul c& vor primi iertarea cu usurin{a. intr-un astfel de caz, duhovnicul nu se face pricina de impufinare a pacatelor - cum ar trebui sa fie - cife face pricina de inmulfire a pacatelor, gresind inaintea lui Dumnezeu si fécandu-se vrednic de judecata si de pedeaps’. Duhovnicul trebuie s& stie cand si in ce condifii poate si dea iertare pacatelor celor ce se marturisesc ca pacitosi si igi marturisesc pacatele. El nu poate gi nu trebuie s& ierte pacatele in cazul cand cei ce vin la spovedanie traiese permanent aceleasi pacate, adica au pcatul, nu numai la trecut, ci si in prezent si in viitor traiesc in el si il justifica, (...) Duhovnicul trebuie si se roage lui Dumnezeu si-i dea darul de a sti cand gi in ce conditii poate si dea dezlegareafpacatelor, ca si-i fie lucrarea fara osinda, si ca unul credincios si nu mearga la Judecati, bi si se mute din moarte la viafa (cf. loan 5, 24)" (Parintele Teofil Paraian)*™. »Nu-i lucru ugor s& porfi de grijé altora, mai ales atunci cand e vorba de sufletul lor. Complexitatea fiinfei umane, inalfimea fintei la care trebuie si ajunga, greutatea de a patrunde in sufletele altora, batalia cu niste vrajmagi nevazufi, il fac pe preotul constient s& nu se grabeasca a deveni duhovnic cuiva. Din moment ce ascultarea fata de episcopul stu La determinat si primeasca aceasta misiune, este dator ca, atunci cand un credincios i solicita s4-i devin duhovnic, s& primeasca. fl obliga la acest Iucru si dragostea fai de semenul siu, cu toata constiinta incompetentei duhovnicesti pe care o are. Important este s& primeasc& aceast& sarcin&d cu responsabilitate, cu smerenie, in cunostintd de cauza si convins c& rispunde in fafa lui Dumnezeu de sufletul celui ce si |-a ales duhovnic” Andrei, Arhiepiscopul Alba Tuliei)* 22 Ne vorbeste Pirintele Arsene I, p. 24. 2 Protos. Joanichie Balan, Convorbiri duhoonicesti, vol. I, editata de Episcopia Romanului si Husilor, 1988, p. 730-731. 281+ Andrei, Episcopul Alba luliei, Spovedanie si comuniune, Alba Iulia, 1998, 51/Obligatia duhovnicului de a se ruga pentru fiii s&i spirituali fl pune adesea in fata unei dificile probleme de constiinja. Din framantarea lduntrica a parinfilor reiese gingasia lor sufleteasca. Ce ar trebui si-i ceara lui Dumnezeu pentru ucenici? Izbavirea de ispite sau puterea de a le birui? Avva Varsanufie era de parere ca noi adesea nu stim ce ne este de folos si cerem un lucru in locul altuia, De aceea e bine si-i cerem Iui Dumnezeu ceea ce-i mai folositor pentru cel in cauzi. Dact-i este folositoare izbivirea din ispite, s&-1 izbaveasca. Daca ispitele ii sunt folositoare, s&-I ajute s& le poata birui. Totul e bine sa rimana in voia lui Dumnezeu. Batranii Parinfi aveau opinii diverse fafi de aceasta problema, functie si de starea launtrica a ucenicilor, pe care o cunosteau datorité harismei de a patrunde in sufletul omului” (Andrei, Arhiepiscopul Alba Iuliei)™. vInainte de Marturisire duhovnicul trebuie s& se pregateasca cel pufin atat cat se pregateste pentru slujba Sfintei Liturghii si pentru predic. (...) Duhovnicia, prin definisie, este dezlipire de tot ce este pamantesc si trupesc, este traire in atmosfera Duhului Celui Sfant si sfinjitor. Dar pentru a ajunge la treapta sfinfeniei, adici a desavarsirii duhovnicesti, avem lipsi de exercifiile postului si ale rugaciunii stéruitoare. (...) Duhovnicul, inainte de Spovedanie este dator sa se supund exercifiilor spirituale la care igi supune fiii sufletesti. El insusi sa se marturiseasca, s& posteasca si si se roage cat mai mult. Duhovnicul nepregatit nu poate spovedj, asa dup’ cum nu poate predica sau nu poate sluji Sfanta Liturghie nepregatit, fara si se osandeasca” (Parintele Iarion Felea)>, Anstitufia duhovnicului este o institufie dinamic in interiorul tradifiei. Ea asigura traditia, dar o si contemporanizeaza in permanenfa. O reinnoieste, o reimprospateaza. Ucenicul e nou ~ si duhovnicul e nou. Amandoi sunt noi, contemporani. Ei trebuie s& vorbeasca aceeasi limba, cu aceleasi notiuni, care si aiba acelasi infeles pentru amandoi. Dar sa fie, in acelasi timp, pline de continutul cu care le-a implinit gi le-a transmis expprienfa inaintasilor. Ele trebuie si fie doar aduse la zi, nu falsificate (...). Duhovnicul este tocmai cel ce se contemporanizeazt cu libertate, in interiorul si in sensul tradigiei” (Antonie Plimadeala, Mitropolit al Ardealului)?” win general, duhovnicii sunt la curent cu toat& literatura de specialitate, cu canoanele gi cu traditia Bisericii. Au ins in plus si o lucrare personala, duhovniceasca, de rugaciune si ascez&, care le da putere si intelepciune. S-a_pus adesea intrebarea: cum sunt acesti duhovnici, cine ii calificd, cine fi acrediteaza, cine le garanteaza si cine le confer autoritatea pe care o au. Nu e ugor sa se raspunda acestor intrebari, pentru ca acest oficiu , aceasta calitate nu e oficiala, nu e o treapta ierarhica, nu e rezultatul unei investiri, numiri sau alegeri. Cel care ajunge intr-o zi duhovnic cunoscut, n-a urmarit acest lucru, nu i I-a conferit nimeni. E preot, doar atat, Ca tofi ceilalfi, dar pe el incep s&-l caute credinciosii in mod special. Aga il impune viata, si viafa creeaza traditie” (Antonie Plamadeala, Mitropolit al Ardealului)™, 2% 4 Andrei, Episcopul Alba luliei, Spovedani si comuniune..., p.177 % Pr, Ilarion V. Felea, Poctinja., p. 204-205. 2 Antonie Plimadeald, Mitropolitul Ardealului, Tradiie i libertate in spiritualitatea ortodoxs, Sibiu, 1995, p. 204-225, ® Antonie Plamideald, Mitropolitul Ardealului, Tradifie si libertate in spirituaitatea ortodoxa, Sibiu, 1995, p. 200. 2,,Trei sunt harismele speciale care-I disting pe pirintele duhovnicesc. Cea dintai este clarviziunen si discerniimintul, cu alte cuvinte capacitatea de a strabate intuitiv pana in realitajile tainice ale inimii celuilalt, de a infelege lucrurile ascunse pe care nici macar el nu le cunoaste. Parintele duhovnicese p&trunde dincolo de atitudinile si gesturile convenfionale in spatele carora ne ascundem adevéirata noastra personalitate atat faféi de ceilalfi, ct si fafi de noi ingine. (...) A doua harisma a parintelui duhovnicesc este capacitatea de a iubi pe ceilalti si de a-si face ale sale suferinjele altorn. (...) Cea de a treia (...) este puterea de a transfigura mediul uman, material si nematerial. Batranul (duhovnicul) ti ajuta in general pe ucenicii sii s4 perceap& lumea asa cum a facut-o Dumnezeu si asa cum Dumnezeu vrea ca ea sa fie odata” [Kallistos (Ware) al Diokleei }™. »Datoria parintelui duhovnicesc nu este de distruge libertatea omului, af al ajuta st vada el insusi adevarul. Nu s& suprime personalitatea omului, ci s&-i dea posibilitatea sé se descopere pe sine insugi, si creascd pana la deplina maturitate si s& devina ceea ce este in realitate. Daci in anumite situafii parintele duhovnicesc cere 0 ascultare neconditionata si in aparenta oarbi de la ucenicul su, aceasta nu se face ca un scop in sine, nici pentru aservirea lui. Scopul acestui gen de terapie de soc este de a-l elibera pe ucenic de eul siu neautentic si iluzoriu ca s& poati apoi ajunge la adevarata libertate. Parintele duhovnicesc nu-si impune propriileysale idei si virtuti personale, ci il ajuta pe ucenic s&-si gaseasc& vocatia sa proprie exclusiva. (...) In ultima instanfa, ceea ce da parintele duhovnicesc ucenicilor sii nu este’ un cod de reguli scrise sau orale, nici un ansamblu de tehnici meditative, ci o relatie personal. In aceasta relatie personala, parintele duhovnocesc creste si se schimba impreund cu ucenicul su, fiinded Dumnezeu fi cailzsuzeste pe amandoi” [Kallistos (Ware) al Diokleei]?"°. Dac& mulfi oameni cred ci nu-si pot gasi un parinte duhovnicesc, e si pentru ca igi inchipuie ca trebuie s4 fie un tip special de om: vor neaparat un Serafim de Sarovy, si astfel {gi inchid ochii de la cei pe care Dumnezeu ii trimite in realitate la ei. Adeseori problemele lor nu sunt chiar atat de complicate, gi ei cunose deja in inima lor rispunsul la ele. Dar acest raispuns nu le place, fiindc& el cere un efort necontenit si st&ruitor din partea lor. Si, de aceea, cauta un oracol (un deus machina), care printr-un singur cuvant miraculos sa fact dintr-o data totul usor. Acesti oameni trebuie sa fie ajutafi sa infeleaga adevarata natura a indrumérii duhovnicesti” [Kallistos (Ware) al Diokleei |?"!. «Unii intreaba: ,La ce preot trebuie crestinul si se spovedeasca?” Raspunsul este acesta: la orice preot care este ortodox si a primit prin legiuita hirotonire a primit harul de a savarsi Sfintele Taine. Se poate si la un preot tanar, si la unul batran. Se infelege, e recomandabil sa cautim un preot incercat, slujitor cu experient&, care, fie prin numarul anilor, fie prin experienfa sa, fie prin autoritatea sa personal, ar putea sa aiba o inraurire harica asupra celui care se spovedeste. Dar, daca nu aflam un astfel de preot, nu trebuie, doar pentru aceasta, si ne lipsim de bunatatile duhovnicesti pe care le aduce marturisirea, 2 + Kallistos (Ware) al Diokleei, Paternitafen spiritual in Ortodosie, prefaja la P. Irénée Hausherr SI, Paternitatea si iidrumarea duhooniceascit in Rasdritul crestin, trad. de Mihai Vladimirescu, Editura Deisi, Sibiu, 1999, p. 11-14. 20 + Kallistos (Ware) al Diokleei, Palernitatea spiritual fn Ortodoxie, prefafs la P. Irénée Hausherr SL, Paterntaten si fudrumaren duboonicensc ix Rastritalcrestingtrad. de Mihai Viadimirescu, Editura Deisis, Sibi, 1999, p. 21. 21 + Kallistos (Ware) al Diokleei, Paternitatea spirituala in Orlodoxie, prefafa la P. Irénée Hausherr SL, Paterntatea si udrumarea duhooniceasc in Rasritul crestin, trad. de Mihai Vladimirescu, Editura Deisi, Sibiu, 1999, p. 23-24. 53Harul lucreaza gi la preotul tanar cu aceeagi putere ca gi la cel batran» (Arhim. Serafim Alexiev )?2, «in intalnirea cu sufletul omenesc nelinistit duhovnicul fl va impartasi pe Hristos atat de mult cu cat fl are in inima Iujyinsusi (...) oricat de mare ar fi cderea omului, duhovnicul il primeste pe cel care se marturiseste nu ca un inculpat care-si asteapta condamnarea, ci ca pe o faptura a lui Dumnezeu ,,pierduti”, care nu inceteaza si-si pastreze in ele elementele chipului dumnezeiescc are pot si-i dea forja de propulsie de care are nevoie ca s& ias& din ,adancul” caderii la ,inalfimea” mantuirii. Duhovnicul care iubeste nu inceteaza sa lupte si starpeascA pacatul eliberandu-l pe fiul séu duhovnicesc de sub puterea lui. lar ajutorul pe care il oferd e pe masura intensificarii iubirii lui. Cum zice Sfantul Vasile cel Mare: ,Vindecarea cu iscusinj a pacatului se realizeaza de cel care iubeste sincer” (Regula mare 7)» (Parintele Gheorghios Metallinos) Duhovnicul «nu inceteaza nicio clip’ si creada in ticalosia lui, marturisind ca Pavel: Prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt” (cf. I Corinteni 15, 10). Daca n-a inaintat in smerenie exist riscul s& se confrunte cu una din cele mai infricositoare ispite. Pozigia sa fajai de omul zdrobit gi de cele mai multe ori literalmente disperat poate crea in el 0 atitudine de inalfare de sine si superioritate. Se poate considera un stapan puternic” (are »puterea” sa ierte gi si impund pedepse) simfindu-se pe sine ca judecator, iar pe cel care se marturiseste ca acuzat, iar nu ca ,impreuna rob” cu el, Smerenia ins inseamna s& aiba constiinfa casa cum in dumnezeiasca Euharistie ti ,imprumuta” lui Hristos mainile si gura lui (cum spune Sfantul Ioan Gur de Aur), la fel gi aici el ,iart&” fara s8 se substituie Celui Care da harub» (Parintele Gheorghios Metallinos)2!5, Duhovnicul «trebuie si triascd integral in duhul tradifiei Bisericii. Trebuie s8-si ‘insugeascd cel dintai credinfa soborniceascd a Bisericii si si formeze in el etosul sobornicesc, facandu-se prin harul lui Dumnezeu un om sobornicesc, adict adevarat si destivargit, ca si-i poata calauzi si pe alfii la curatie gi desivarsire, Cand Sfantul Grigorie Teologul a formulat acel celebru: ,.Trebuie si te curafesti mai intai pe tine insufi, si abia apoi sa curefi pe altul”, se referea negresit tnainte de toate la preotul marturisitor care in aceasta calitate exercit’ lucrarea pastorali prin excelenfi in trupul Bisericii. Respir, trdieste si se migc& in climatul viu al fkadifiei ortodoxe, Alta tragedie a multor preoti marturisitori ¢ c& nu doar c& n-au s& Ofere nimic din tradijie, dar oferd ceva ce nu e sobornicesc, adica nu e bisericese. Fara scufundarea permanenta in tradigie patrunde insa o interpretare subiectiva, care vine din patimi si necurafia noastra lduntrica» (Parintele Gheorghios Metallinos)”>, /Clericul nu poate sé ignore nicio clip’ faptul c4 din momentul hirotoniei lui nu aa ee pentru rudele si cunoscufii Nicu, Ghifa etc., ci parintele duhovnicesc al tuturor. Acgasta nu inseamni, fireste, 0 distanga ipocrita sau lipsa bunavoinfei si a iubirii, ci o distanja necesara, pentru ca ceilalfi si nu sovaie; si ingenuncheze cu respect si cucernicie ca si ia rugaciunea si iertarea lui” (Parintele Gheorghios Metallinos)"6 22 Arhim, Serafim Alexiev, Leacul uitat: Sfanta Taind a Spovedaniei, editia a doua, trad. de Gheorghig Ciocoi si etre-Valentin, p. 109-110. 28 Protoprezbiter prof. dr. Gheorghios Metallinos, Parola ~ Hristos in mijlocul nostru , trad. de pr. Prof. Ioan T. Ici, Editura Deisis, Sibiu, 2004, p. 71-72. 24 Protoprezbiter prof. dr. Gheorghios Metallinos, Parohia..., p.72 285 Protoprezbiter prof. dr. Gheorghios Metallinos, Parola... p. 72-73. 2 Protoprezbiter prof. dr. Gheorghios Metallinos, Parolta.., p. 75-7. 5a,Duhovnicul nu are menirea de a da invafiminte teoretice gi generale; el trebuie si géseasc in primul rand acea invafatura care se potriveste cel mai bine omului pe care il are in fafa, tinand cont de personalitatea lui, de viata gi activitatea sa, se posibilitatile si de dificultatile sale si, mai ales, de felul boli de care suferd. Este de dorit, de aceea, ca duhovnicul si-I cunoasca bine pe penitent si si urmareasc& evolutia stirii lui launtrice, ca s& poat& judeca in mod corect situatia in card se afl si cum poate evolua, in rau sau in bine, boala lui. De aceea, credinciogii sunt sfatuifi sa se spovedeasca intotdeauna la acelasi preot” (Jean ~ Claude Larchet)2”, Cuvintele rostite de preot la spovedanie nu sunt simple vorbe obignuite, cu atat mai mult cu cat ele se spun intr-un timp si intr-un spafiu ecleziale, iar preotul nu vorbeste in numele s&u, ci in al Bisericii; ele reveleaz’ cuvantul si harul timaduitor al lui Dumnezeu sub inspiratia Sfantului Duh, ceea ce le ofera o putere si o lucrare cu totul speciale, mai ales atunci cand crestinul li se deschide cu totul si voieste din tot sufletul s& se vindece. Stand inaintea duhovnicului, crestinul nu se mai simte singur, pierdut, ratacit din pricina pacatelor sale; sfaturile preotului ii redau coordonatele adevarate si sigure care ii permit s& redescopere calea si s& stie, fara putinta de a se ingele, ce trebuie sa facd pentru a-gi pistra sdinatatea pierduta. in mod esential, aceste sfaturi ii permit si-si redobandeasc& dreapta judecata si dreapta viefuire, conforme cu voinja lui Dumnezeu, fi reamintesc felul duhovnicese spre care trebuie si se indrepte, chipul des&varsirii pe care tot crestinul este chemat si o ating’, dar prin ele i se arata si caile pe care poate ajunge la ea” (Jean ~ Claude Larchet)?!8, DARUL POCAINTEI »Cel mai scump lucru de pe pam4nt este lacrima pocainfei!” (Parintele Arsenie Papacioc)*"°. Pocainfa este unul din mijloacele pe care Biserica Mantuitorului Hristos le pune la indemana crestinilor pentru a se curaa de intinaciunile pacatelor. Cu alte cuvinte, este 0 cale de curafire sufleteasc. Dupa cum microbii bolilor otravesc trupul, la fel microbii pacatului otravesc sufletul omului si, dupa cum trupul nu se poate impaca cu boala, la fel sufletul nu se poate impaca in nici un chip cu ofrava picatului. Leacul de curitire si ispiisire a piicatului este Pocitinja” (Parintele Harion Felea)™* Calea Pocaintei_o deschide convertirea inimii, Pocdinfa cea mai bund este aceea care incepe si se sfargeste prin convertire, prin dezbrécarea de o hain& veche gi renasterea la o viaf& trait’ sincer dup’ canoanele credinfei crestine ortodoxe. indepirtarea Marturisirii pacatelor din cadrul practicilor Bisericii crestine este o gresealé ce nu se justifict nici biblic, nici istoric gi nici psihologic. Convertirea la Pocdin}& este fructul emofiilor si al cunostintelor religioase dar, mai presus de toate, este descoperirea dragostei, atingerea tainica de Duhul lui Dumnezeu care trage spre sfinfenia Sa sufletele dornice de mantuire. Poc&inta deschide usa virtutilor, fiindc& include in sine credinta, 217 Jean - C 2001, p. 267. 218 Jean - Claude Larchet, Terapeutica bolilor spirituale..., p. 268. 219 Ne vorbeste Parintele Arsenie III, p.79. 2 Pr, Ilarion V. Felea, Pocitinfa... p.5 tude Larchet, Terapeutica bolilor spirituale, trad. de Marinela Bojin, Editura Sophia, Bucuresti, 55,speranfa gi iubirea crestind. A trai in sentimente si acte de Pocdinf§, inseamna a trai in virtute si, deci, a evita pacatul” (Parintele Iarion Felea)=". »Se cuvine fie, celui ce vrei sa te faci duhovnic, si stii bine si taina pocaingei, care va fi cel mai de aproape lucru cu care vrei si te indeletnicesti, De asemenea, trebuie $8 sti si parfile pocdinfei, care sunt: zdrobirea inimii, mérturisirea si implinirea canonului” (Sf. Nicodim Aghioritul)2. Fs inca trebuie s& stii tu, 0, Parinte, care vrei si te faci duhovnic, cele ce se numese imprejurari si pricini ale pacatului. Acestea, dupa cum zice Coresie, sunt sapte: 1. Cine? Adic& cine este cel ce a facut pacatul. 2. Ce? Adicd ce pacat a ficut. 3. Pentru ce I-a facut? 4. Cu ce La facut? 5, Cand La facut? 6. Unde ce l-a ficut? 7. De cate ori La facut? Cu aceste Sapte intrebari cercetindu-se fiecare picat, se vede a fi mai mare sau mai mic” (Sf. Nicodim Aghioritul). +Nu este datoria duhovnicului s4 intrebe pe cel ce se marturiseste ce a facut. In felul acesta, cel ce se pocilieste se vadeste sijse mustra, dar nu se marturiseste. Spovedindu-se, trebuie singur sa marturiseasca picatele sale, ca sa ia gi iertarea acestora, c& aga porunceste si Dumnezeu: Spune tu intdi firiidelegile tale, ca si te indreplezi (Isaia 43, 26). Pentru acesta $i tu, fiule, spre rusinarea pacatului si a diavolului, spune tu singur farddelegile, ca s& te indreptezi” (Sf. Nicodim Aghioritul)2‘, De multe ori, din cauza rusinii sia sfielii, chiar penitentul care-si face marturisirea exploziv, intrebuinfeaza formule, construcfii si inlanfuiri dintre cele mai eufemistice $i mai evazive. Printre aceste lacune de expunere, duhovnicul poate deslusi uneori adevarul intreg si curat; alteori inst senéul este ambiguu gi neprecis. De aceea, atat pentru orientarea lui exact, cat si pentru a provoca pe cel care se spovedeste la o marturisire - acuzatoare pentru el insusi si deci cu caracter adevarat de pocainf§, duhovnicul va trebui sa recurga la intrebari, pentru a-i inlesni acest gest” (Parintele Petre Vintilescu)”>. Pamantul nelucrat si neasemanat cu seminfe nobile, nu produce de Ia sine decat buruieni. La fel orice materii prime, numai trecute prin felurite ateliere si prefaceri, se transforma in lucruri de folos. Tot aga este si omul. Trebuie pregatit din vreme ca si-gi facd © Spovedanie rodnica. Este stiut c& prin ratiune omul cauti de cele mai multe ori sa-si afle scuze $i si-si indreptajeasca patimile si pacatele, Este o stare penibila pentru duhovnic, cand fi vine in scaunul Marturisirii un penitent care se declara nevinovat de nici un pacat. In cazul acesta ispitirea prin intrebar este inevitabila” (Parintele Hlarion Felea)=. 0 deosebiti grija se cuvine s4 aibi duhovnicul la ispitirea prin intrebari, ca ea s& se faca prieteneste, cu duhul blandefii si al bunatafii, cu mare prudenta si cuviinja si s4 nu intre in amanunte ce nu fin de Taina Marturisirii. Cu alte cuvinte, sa se fereasca de cele dout excese; Spovedirea superficiala si grabit’ si Spovedania prea scrupuloasa si prea minufioasa, ca si nu faci din ea nici lucru de clact, nici de torturé. Penitenfilor care au Breen res Paap toes, + 2 SE. Nicodim Aghioritul, Carte foarte folositoare de suflet, ed. cit, p. 40. 2Sf. Nicodim Aghioritul, Carte foarte folositoare de suflet, ed. cit, p.33. 2%Sf, Nicodim Aghiorital, Carte foarte folositoare de suflet, ed. cit, p. 47 25 Pr. Prof. Dr. Petre Vintilescu, Spovedania si Dukoonicia.., p. 98. 2 Pr. Marion V. Felea, Pociinta.. p. 5. 56facut 0 Spovedanie sincera gi total le acorda dezlegarea, celor nedemni le-o refuz4 sau le-o amana” (Parintele Iarion Felea)””. , Mare mestesug si intelepciune trebuie sA ai, duhovnice, la aceia care, de rusine, sau nu marturisesc de fel pacatele lor, sau le m&rturisesc pe jumatate si nu deplin. Uneori, din pacatul cel mic pe care ei il mérturisesc, trebuie pufin cate pufin sil afli pe cel mare” (Sf. Nicodim Aghioritul)* , Marturisesc unii din ucenici ci daca incercau si se indreptifeasca la spovedanie, bitranul nu le primea marturisirea, ori técea si nu le dadea nici un sfat, iar ei plecau tulburafi de la sfingia sa, Alteori le zicea: - De vrei si asculti si si te folosesti, taie-fi voia gi lasi-te in voia lui Dumnezeu si primeste cuvintele si dragostea nostra. Parintele Paisie nu vorbea niciodata la persoana sfinfiei sale, ci se referea la tofi preofii duhovnici” (Parintele Paisie Olaru)>. »Vindecarea duhovniceasc’ se face prin sfaturi si canoane de Pocaina. 4 ) Taina Pocainfei, fara aplicarea severa sau indulcita a canoanelor, nu da roadele cuvenitd. Pacatul nu se cere numai si fie iertat, ci gi ispasit. Fiinded sufletul pacdtosului nu are liniste, nici bucurie si pace luntricd, pana ce nu implineste o fapta bund, contrara picatului savarsit Fara canoane de Pocainti, oamenii vinovati de pacate grele nu simt efectul iertarii divine, nici ugurarea constiinfei, nici indreptarea viefii” (Parintele Harion Felea)™. jy Taina Pocdingei se savarseste cu un din care a dovedit ci nu a conlucrat cu harul Botezului, cea ce il face mai vinovat si di dovada ci in el s-a produs 0 boala, sau 0 slabiciune, care-I poate duce si dupa aceasta Taina la noi cideri. Deci el trebuie si explice din ce motive a cizut si care sunt slabiciunile lui, pentru a fi vindecat. Apoi trebuie si arate prin cinfa si prin fagaduinfa de a nu mai pac&tui o angajare cu mult mai hotarata in a combate slabiciunile care au dat dovada c& pot birui cu ugurinja firea lui. Rostul acestei Taine araté c4 pentru recidivistii in aceleasi pacate grele, mijloacele de remediere a slabiciunilor trebuie aplicate cu si mai mult& strictefe. Altfel Taina nu are ca ¢fect remedierea durabilé a omului si nu-l face iarisi un om cu adevarat nou” (Pirintele Dumitru Staniloae)>". » Taina aceasta e Taina unei comuniuni cum nu exist alta: e Taina restabilirii comuniunii depline intre un credincios si preotul ca organ vazut al lui Hristos si ca reprezentant al Bisericii. De aceea e Taina readucerii penitentului in comuniune cu Hristos si cu Biserica, pregitindu-] pentru comuniunea lui cu Trupul lui Hristos. Nici un alt om nu poate implini rolul de intermediar al comuniunii mai extinse cu alti oameni si cu Dumnezeu, decat preotul in Taina Marturisirii” (Parintele Dumitru Stiniloae)=”. Daca Dumnezeu ne-a lasat pocdinta ca Tain’, evident ci nu ne putem duce la ea nepregatifi sau numai cu o reamintire scurta a pacatelor in ultimele clipe, sau chiar zile. 2 Pr. Ilarion V. Felea, Pocitnta.., p. 205. 28 Sf, Nicodim Aghioritul, Carte foarte folositoare de suflet, ed. cit.,p. 49. 2 Arhim, Ioanichie Balan, Parintele Paisie..., p. 117 j 20 Pr. larion V. Felea, Poca. p. 218. 2 Pr, Prof. Dr. Dumitru Stiniloae, Teologia Dogmatict Ortodoxt, vol I, edifia a IV-a, Bditura Institutulu Biblic gi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 2010, p. 133-134. 2 Pr, Prof. Dr. Dumitru Stiniloae, Teologia Dogmatic’ Ortodoxa, vol. Il, edifia a IV-a, Editura Institutului Biblic gi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 2010, p. 135. 57(...) In pocainga ca Tain’ arunctim din noi efectiv gunoiul de care ne-am desolidarizat, de care ne-am detasat, dar care e inc tot in noi, dupa ce l-am desprins treptat de pe sufletul nostru. Iegirea cu el in fata duhovnicului e necesar pentru ca si experiem mai acut socoteala ce trebuie si o dim in fafa lui Dumnezeu (...). Spovedania e necesara pentru acceptarea in partea noastra a celei mai accentuate simfiri de umilinf& si pentru a ne da seafa ca scparea noastri de pacat atarna de sprijinul, de ajutorul ce ni-l di semenul, c& aceasta eliberare este 0 opera a comuniunii, depasind individualismul in care sta la panda mandria. Prin spovedanie ne punem in situafia smeriti de ucenici ce primim o invatatura. Prin ea dam prilejul s& auzim o judecaté obiectiva, externa asupra faptelor noastre, nepotrivita nici pe partea crufarii, nici pe a condamnarii, cum ni se intémpla noua aproape intotdeauna, cand suntem numai noi, cu liuntrul nostru (Parintele Dumitru Staniloae)™. Ein afari de orice indoialé ci pacatele mari ni le recunoastem, daci suntem crestini cu fric’ de Dumnezeu. Le recunoastem daca le-am facut, sau ne ferim de ele inainte de a le face. Nu dam insa toata atentia pacatului indiferenfei. Si tot asa, nu dam toaté atentia réspunderii pe care o avem in fafa lui Dumnezeu pentru ceea ce n-am facut. Ne ducem la duhovnic, la spovedanie si, la multe din intrebarile lui, réspundem ci am facut sau n-am facut anumite pacate despre care ne intreaba el, sau le spunem singuri pe cele pe care le-am facut. $i o facem cu adevarata parere de rau, cu cinta si cu hotrarea de a nu le mai face, Foarte rar ins fi spunem duhovnicului ceva despre binele pe care nu Lam facut si pe care I-am fi putut face, si ne imputim aceasta ca pe un pacat important, fafa de care sa si avem o adevarata pairere de rau” (Mitropolitul Antonie Plimadeala)™. /Duhovnicul trebuie s& fie pe masura fieckrui penitent. Dacd nu cu stiinfa si cu cultura, in orice caz cu acea stiinfa si cultura duhovniceasc& dobandita prin har, care s&-1 facd s4 poata patrunde prin pojghija celui din fafa lui ca printr-o panzA transparent” (Mitropolitul Antonie Plamadeala)™°. -{Duhovnicul) e omul in fafa céruia pofi plange fara si te simfi umilit, E omul in fata ciruia pofi plange de mila ta, te af rizvrati impotriva ta, te pofi acuza fara teama de urmiari, te pofi pedepsi numai spre indfeptare, te pofi smeri cu adevarat fara teama c& vei fi disprefuit, te poti simfi iubit, iti pofi reface increderea in bine, adevar si dreptate, si in puterea si iubirea lui Dumnezeu. Evident, daca l-ai gasit pe acela care e un adevarat duhovnic, un conducator de suflete, un indrumittor de oameni”(Mitropolitul Antonie Plamadeala)=6. »Duhovnicul cel mare are cuvant potrivit pentru ucenicul care cere. Scurt. Simplu. $i inca o data: nu acelasi cuvant pentru tofi, Pentru fiecare in parte are cuvantul care i se potriveste numai lui. Aceasta e matea intelepciune a duhovnicului de desavarsire. Degeaba ai intreba pe altul: Ce fi-a spus? ~ ca s urmezi gi tu sfatul. Nu e sfatul pentru tine. E sfatul pentru acela. Tu du-te dupa sfatul care e pentru tine. Si dupa ce fi -a dat, urmeazi-l. Daca urmezi sfatul dar altuia, vei gresi, nu vei ajunge la fint’”(Mitropolitul Antonie Plamadeala)=”, 2% Pr. Prof, Dr. Dumitru Stiniloae, Spiritualitatea ortodoxa. Ascetica gi mistca, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1992, p. 114 4 Antonie Plamadeala, Mitropolitul Ardealului, Cuvinte duhounicesti, Sibiu, 2000, p. 281. %5 Antonie Plamadeala, Mitropolitul Ardealului, Cuvinte duhounicesti, Sibiu, 2000, p. 161 %86 Antonie Plamadeala, Mitropolitul Ardealului, Cuvinte dulovnicesti, Sibiu, 2000, p. 162. > Antonie Plmadeals, Mitropotitul Ardealului, Cuvinte duhoonicest, Sibiu, 2000, p. 167. 58Mai intai, repet, s& fifi bine spovedii. O spovedanie este, cum am zice, ca un fel de catehism, adica si te cercetezi mereu: Ce-am fiicut? Aceasta stare de cercetare este 0 stare de prezenta. Sa fifi bine spovediti! Nu facefi cu nici un chip o spovedanie asa, traditionala, rafional’, ci afectivas Domnule, asta am fiicut! Si spunefi pacatul cu gustul lui, cu mustul Ini, c4 de multe ori chiar marturisirea dupa un indreptar de spovedanie poate fi o spovedanie rafionali, Deci, sA fifi bine spovedifi! Asta-i taina care mantuieste! Ce iertati voi - episcopilor, preofilor, duhovnicilor - iert si Eu. Aceste pacate dezlegate nu se mai iau in vedere, spune si Sfantul loan Gur de Aur, nici la Vamile Vazduhului, nici la Judecata de apoi, unde cel mai mare lucru cu care trebuie se prezentam este dezlegarea de pacate. Da-ti seama ce ugor poti si te mantuiesti! $i te duci la un semen de-al tau si-i spui, Ja un om, nu la un inger. Nu trebuie s& existe rugine la spovedit. Aceasta este o arma foarte eficace a diavolului, s8-fi dea rusine la spovedit. O spovedanie buna inseamna si spui tot. Daca te rusinezi, ascunzi din picate. Apoi si va cercetafi oriunde, si vi controlafi, c& mare greseala s& nu fii inregistrat in tot ce faci. S-ar putea sa repeti un lucru pentru c& n-ai stiut ca lai facut, nu te-ai inregistrat. Urmariti-va pe voi insiva, inregistrati-va pasii si mintea. Pentru ca se poate sé te speli pe fata si sa te speli numai la o subjioara, dar pe una s& nu te speli, uifi, Dacd testi inregistrat, te intrebi: Ce fac, unde merg, cine sunt? Nu mergefi la intamplare, din inertie simpl&. Tu trebuie sa stii c& existi. Daca tu gandesti ci trebuie si fii bine spovedit, peste tot vei fi un controlat si vei avea, deci o conduit’ a vietii. Plecdnd de la un lucru care crezi c& s-a terminat: Parinte, sdrut mana, am venit, am spus, acum plec. Nu, baiete! Pe unde te duci, sa te inregistrezi mereu: Eu am injurat, am vorbit de ru, m-am méndrit etc. Chiar va rog sa notafi pacatele atunci cénd le-afi facut, cel mai mare lucrul asta ar fi. Nu facefi pe eroii: Lasi cil stiu ce sit spun acolo! Poti sa spui si imprejurarea in care ai facut lucrul, pentru ca s& se ugureze, ori sa se agraveze fapta. S nu va apuce moartea, as putea spune, s nu va apuce seara fara sa fifi spovediti. Nu tineti la faptul c& va scrie despre voi cA a murit flrii luménare! Luménarea nici mu ajuta, nici nu acuza. Nu pistrati un pacat ascuns sau spus sucit, sau spus oarecum. Bundoara la cei cAsstorifi, la unul din sofi fi place o alt& persoand si cedeaza in inima lui. Cand sunt impreuna ca sof si sotie, si cel care a cedat in inima lui isi inchipuie c& traieste cu persoana aceea, face un pacat subtil de curvie N-ai nevoie s& lasi impresie buna duhovnicului. Duhovnicul se simte bine/cdnd ii spui cele mai urate pacate, pentru c& are bucuria c& te-a ugurat gi te-a scos din adane de ape. Tu esti la doi metri adancime in apa, de ce ti spui ca esti numai la jumatate de centimetru? Spovedeste-te curat, N-are nevoie duhovnicul ca si te lauzi tu pe tine. $i pe urma, v4 mai spun gi altceva, el este plin de har si te simte, nu este prost, igi di seama. Credefi ca Dumnezeu a facut duhovnic pe oricine? $i atunci, te simte si, delicat, poate sa spuna: De ce mi minti, mii frate? Pentru ci duhovnicul nu poate sé-fi lase impresia cd-ti cunoaste fie pacatele. fi descopera Dumnezeu jntr-un fel, ca te dai tu de gol. Si pe urma nu ne intereseaza atat de mult parerea duhoviicului, ne intereseaza ca tu ai reugit si te salvezi in loc sa te nenorocesti. Pentru ci, frafii mei, ori la spovedit si spui pacatele, pentru iertare, ori la Judecata de apoi pentru pedeapsa ele se vor vadi, dar nespuse nu riman! Asta sa stie toata lumea. Si duhovnicul va fi de fata acolo, la judecat&, unde n-ai ce s& mai ici, si nici el” (Parintele Arsenie Papacioc) =. ,Spoveditul, ca si pofi fi iertat, adica taina asta care se numeste, Taina Pocaintei, st, mai intdi de toate, in a nu mai face pacatul. Al doilea, si-1 marturisesti curat. Al 28 Ne vorbeste Piirintele Arsenie III, p. 62-64treilea, si te dezlege duhovnicul. Al patrulea, un canon care se di sau nu se da. Deci, nu mai fac! Cand ma duc la spovedit, ma duc cu gandul c& nu mai fac pacatul asta. S-ar putea ‘s& se repete, dar tu nu esti vinovat de deliberare; n-ai deliberat ca s8-1 faci. L-ai facut fara Si-ti dai seama sau s& stii, Dar daca il faci chiar stiind c&-i pacat si il faci, sigur c& este paicat mai mare. Diavolul se muljumeste cu un fir de par, ca s& te dai de partea lui. Se mulfumeste, caci daca te-ai supirat gi ai zis ceva unui om, nu esti departe de a-1 lovi, Nu esti departe nici de a-| omori. Pentru c& ai pornit spre asa ceva. Cand e vorba sa fii de partea diavolului in ce priveste invafaturile lui negative, el se multumeste sa fii de partea lui chiar cu un fir de par. Hristos ifi zice: Dac vrei sit fii al Meu, si-Mi fii intreg” (Parintele Arsenie Papacioc)”". Am dorit mult ca tofi care cerceteaz duhovnicul sa vind la el liber, ca la un mare prieten, si s8 poat& vorbi cu el neaparat ca si cum ar vorbi siesi. Trebuie apreciat, si s& stie de la inceput, c& nici un moment nu-i mai important, mai extraordinar pentru toat& existenfa lui aici pe pamént gi in vesnicie, ca acest moment al spovedaniei. Demonstrez, daca e cazul. O marturisire bund este s& reusesti sA nu rimani nici un pacat nespus, oricat de mic ar fi, fiind silit s4 spun inca o data ci nu este lucru mic in viata réu} cel mai mic. S8-i arate duhovnicul multa iubire si prefuire, c& se spovedeste curat si est¢ mult apreciat, c spune cu inima rupta si smerita toate pacatele, oricat de mari ar fi, Dezlegarea data de duhovnic se poate numi har al harurilor, cum spune un mare autor duhovnicesc. lar credinciosul s& fie asigurat cu orice chip pastrarea secretului tainei $i daca il scapi si scofi un suflet din adane de ape, nu-l mai mustra nimeni c& de ce e ud!” (Parintele Arsenie Papacioc)", ,Omul trebuie convins cu blandefe si cu un ton intim c& va fi neaparat silit si se opreasca de la pacate pe vitor; si s8 fie infeles, spun la mulfi, c& e zadarnic& spovedania daca patima nu cedeaza in inima lor pe viitor. Am vazut ca este cu efect, spunandu-le: Frate, sau sori, stii cum esti fritia ta? La fel cu acela care a furat de nowil ori, dar spune si-i dezleg zece, cit furit la noapte iar! In fine, nu trebuie scapate fel de fel de prezentari ale realitafilor mortii si apoi c& pana atunci vor fi eliberafi de duhurile rele si rebele si harul lui Dumnezeu ti va salva neintrerupt in lupta viefii lor. Ce nebunie e a se lipi de ceea ce trece atat de repede! Se cade oare si induram atatea griji pentru a ne pregati regrete atat de amare?” (Parintele Arsenie Papacioc) 88 le spunem credinciosilor ce vin la spovedanie, cu iubire gi deschis, ca timpul, lumea si toate lucrurile vremelnice vor dispirea ca o fantoma gi nu ne va mai rimane altceva decat vesnicia: ,Onorurile fug, aurul te pariseste, trupul putrezeste, singura vesnicia ramane!” Va fi buna sau va fi ingrozitoare? O, clip’ infricosata! A ma infasiga la judecata lui Dumnezeu, singur in prezenta Lui, a fi intrebat si examinat din toata viaja mea de un Judecator drept, Care nu va mai fi Dumnezeul milei, ci al dreptafii, Care va risplati fiecdruia dupa faptele sale. Aceasta trebuie s& stiu: Cand si cum voi muri eu! Dragostea, infelegerea, blandejda si harul Duhului Sfant sA st&paneasca atmosfera celui mai potrivit moment in doi, la scaunul de spovedanie; si simfi c& pleact cu 0 inim& 29 Ne vorbeste Parintele Arsenie I, p. 138. ‘0 Ne vorbeste Pirintele Arsenic I, p. 76-77. 241 Ne vorbeste Parintele Arsenic I, p.77.de miel, chiar dac& s-a considerat in viaja lui un leu neinfricat!” (Parintele Arsenie Papacioc)*?. »Problema mai grea ar fi cu cei care vin nepregatifi, silifi s4 vind la spovedit din partea altora sau care vin la intamplare, cu un fel de-a se ingela singuri. Acestia nu au prea multi cunostingi de importanja Tainei Pocainfei gi nici nu au o trezvie a constiinfei. Si sigur, se risc& si nu se spovedeasca sincer, curat, din inima, cu cinta, ci cu eventuale prejudecasi. Acestia trebuie luafi de la inceput cu viafa si moartea si amanunte susfinute, dupa puterea lor de infelegere, s& le trezesti constiinfa, profitand de singurul fapt important, c& totusi au venit la tine, impinsi, trasi, cu un fel necinstit de a se ingela singuri. limurire intensa trebuie. CAci e mare pacat ascunderea pacatelor sau spunerea lor cu scuze sau cu mai multe injelesuri, lucru atat de nesuferit in fata Dreptului Judecator, acestea numindu-se furtigag de cele sfinte sau pacat impotriva Duhului Sfant. La fel primirea cu nevrednicie a Preacuratelor Taine” (Parintele Arsenie Papacioc) *, »,Am avut la scaunul de spovedanie doua cazuri grave. Intai, un om care nu voia si- si marturiseascd un pacat foarte grav. Nici dupa mari insistente n-a vrut sé-1 spuna si, desigur, nu l-am dezlegat. Dupa cateva zile a murit nespovedit. Dumnezeu, ca pe fiecare din noi, |-a adus la timp pentru iertare gi numai printr-un singur cuvant putea fi salvat. Lucrul acesta a speriat si inteleptit pe multi, mai ales pe aceia care stiau pacatul, pentru c& 41 f&cuser’ impreuna. Un alt caz, inspaimantator, s-a petrecut cu un bolnav pe care il fineam la manastire de trei zile pentru Sfantul Maslu. Sofia lui ne spusese de unele pacate grele ale Iui si trei zile I-am rugat si am insistat s4 se spovedeasc la ce duhovnic vrea, cd eram mai multi, aratandu-i, cu timp si blandefe, ci bunul Dumnezeu a randuit iertarea tuturor pacatelor prin spovedanie. insa el nu voia cu nici un chip s& se marturiseasca. Cand eram noaptea la Sfantul Maslu, a treia zi, a inceput deodat& sa urle pur si simplu ca vin niste arapi grozavi si-l ia si yedea cu mintea pe ei, toate pacatele lui gi, nespus de speriat, a cerut grabnic si se spovedeasc. Acum se facuse intelept! Au iesit afara repede tofi din camera unde eram, si el, in vaiete patrunzatoare, atat a mai putut si spund: ,,Am facut... Am facut...” si a murit fn brafele mele. L-am dezlegat cu un sentiment de raspundere si mil’, macar pentru dorinta lui din urma, dar era mort. Intamplarea aceasta s-a povestit in toatd regiunea aceea multi ani. Tata indoiala, acea vinovata necredinta si ingelare c4 la moarte nu vin diavolii sau ingerii buni pentru bietul tau suflet! Ce izvor de neliniste si fries in clipele din urma, cand linistea e atat de necesara! $i la ce nu se expune omul daci este surprins de moarte! Viermele lor nu doarme, spune Sfanta Evanghelie (cf. Marcu 9, 48). Prima mustrare de constiinf{ a osanditului va fi, agadar, cugetul la acea placere ticdloas’ si de nimica, pentru care este osandit pentru totdeauna; a doua mustrare e cugetul c& printr-o osteneala cat de mic& ar fi putut fi fericit; in urma este cugetul ca, pierzand pe Dumnezeu, Bunul cel mai inalt, a pierdut totul. implineasca-se in’ mine, totdeauna, intru toate, voia Ta, Doamne! Amin” (Parintele Arsenie Papacioc)™. ,O metoda care ar fi cea mai eficace este si-fi scrii p&catul pe hartie atunci cand fl faci, zilnic. Uite, eu am gresit aici. Si treci acolo. Pofi s&-1 fii cu semnele tale, s& nu fi-l cunoasca nimeni. Si, odata scris acolo, va fi spovedit sigur. Nu va fi uitat. Dar dacé nu esti 20 Ne vorbeste Pirintele Arsenie I, p. 78, 20 Ne vorbeste Parintele Arsenie I, p. 78-81. 2 Ne vorbeste Pirintele Arsenie I, p. 79-81. apregatit pentru spovedit si sunt multe lucruri m&runte sau foarte importante, pe care le uifi, nu esti iertat. Dar daca tu te-ai pregatit pe cat fi-a fost cu putinfa si ai uitat ceva, acelea sunt iertate. Pentru c& tu te-ai silit s4 gasesti lucrul acesta, nu te-ai dus intamplator gi te-ai lasat pe seama duhovnicului sa te intrebe. El o sa te intrebe o serie intreaga de lucruri, dar calitoria prin trecut fi-a fost foarte dificil poate, sau foarte variata. Cel mai bine este si-fi scrii pacatele zilnic, cand le faci. Si sa vedeti fragiile voastre, atunci cand vefi incepe si faceti lucrul asta, ct va fi de greu. Nu-i convine satanei: ba fi-ai pierdut creionul, ba stai cd notez deseara, stai ci notez maine, si uifi. Daca m-afi intrebat cu adevarat, un om care vrea cu orice chip si se spovedeasca curat, si-gi noteze pacatul cand il face. Uite, eu Lam vorbit de ritu pe ila. Uite, m-am eneroat, Uile, mi-am iesit din fire, Vezi, trebuie si te pregatesti de spovedit” (Parintele Arsenie Papacioc)™®. Taina pocainjei cuprinde patru elemente: 1. Mai intai de toate si nu mai faci pacatul. 2. Sa-] marturisesti. 3. $4 te dezlege duhovnicul, 4. Un canon care se da sau nu se da, Deci nu mai fac. Cand ma duc la spoyedit, ma duc cu gandul ci nu mai fac pacatul. S-ar putea sa se mai repete. Tu nu esti vinovat de deliberare. L-ai facut fara s8-ti dai seama. Dar daca il faci chiar stiind c&-i pacat, este pacat mai mare. De aceea nu-i dezleg pe acestia care triiesc necununafi. Le spun asa: Am furat de noudi ori, dar dezlengi-mit de zece ori cit la noapte fur iar! fi pun in situagia s4 infeleaga gi ei ca conditia pentru iertare este s4 nu mai Lupta este din partea amandurora, a fiului si a parintelui, sa te vindeci de pacate si s& progresezi, sa devii mai bun, din ce in ce mai bun. Pacatele, la prezenfa asta sufleteasca continua, fi-aduc un foarte mare avantaj - smerenia: Ulile ce am fost eu in stare sit fac, netrebnicul de mine! Cum am putut eu sit-L supir pe Dumnezeu cu picatele mele! Raiul este plin de pacatosi pocaifi. Tofi au facut pacate, i-a plécut lui Dumnezeu c&infa lor. Pacatul aduce smerenie. De unde se infelege c& dracul joaci un rol mantuitor indirect. Ne arata imediat neputinfele. Ne ajuta la incununare. Daca ar sti cat de mult ajuta la mAntuire, ar fi mai putin ispititor?” (Parintele Arsenie Papacioc)™® Pacatele marunte nase un adevarat pustiu in viafa duhovniceasc’ a omului. Aga dupa cum ceasul cu pendula de pe perete se opreste din pricina depunerii prafului mafunt, tot astfel su pulsul duhovnicesc al omului se stinge treptat sub stratul gros de pacate marunte adunate. Pentru ca ceasul s& porneasca din nou trebuie sters praful. Pentru ca omul s& se insuflefeasca pentru o viaja duhovniceasca trebuie si-si marturiseasca gi cele mai marunte picate” (Arhim. Serafim Alexiev )”, «Cat priveste marile pacate, nimeni nu poate si nege ca ele inalfai un sinistru zid desparfitor intre noi si Dumnezeu. Insa pacatele cele marunte sunt dispretuite de catre multi ca fiind de mica importanfa si inofensive. Unii chiar le socotesc ca ingaduite! Se intémpla s& mearga credinciosul cu asemenea pacate la vreun oarecare duhovnic neincercat si s aud, spre mirarea lui, urmatorul fapt: ,,Acesta nu e piicat. Spune ceva mai substanfial!” Fireste, crestinul va pleca de la un asemenea duhovnic nemultumit. El simte c& pacatele lui marunte, fara de numar, asemenea firelor de praf, s-au ingreunat ca 0 sarcind apasétoare in sufletul lui si la fiecare suflare a unu vant potrivnic se ridict, 4S Ne vorbeste Parintele Arsenie I, p. 134 ‘2% Ne vorbeste Parintele Arsenie Il, p, 65-66. 3 Athim, Serafim Alexiev, Leacul uitat: Sfinta Taind a Spovedaniei, edifia a doua, trad. de Gheorghifa Ciocoi i Petre-Valentin Lica, Editura Sophia, Bucuresti, 2007, p. 46-47. 62asemenea unui nor, inlauntrul inimii, murdarind atmosfera i duhovniceasca, asfixiind pe crestin, nelsandu-l s& mai respire. Piicatele cele mici deschid calea celor mariv?48, «Pentru curafirea intinarii trupesti Dumnezeu ne-a dat apa. lar pentru curafirea intinarilor sufletesti, Dumnezeu ne-a daruit harul Sfintei Taine a Spovedaniei. Orice om care-si murdiireste mainile se spala. $i nimeni nu zice: ,N-am s4 mA mai spal pe maini, fiindcd oricum am si m& murdaresc!” De ce, dar, atunci, mulfi oameni spun: ,nu mA voi miarturisi, fiindct maine am s& pac&tuiesc iaragi”? Este impede c& vrajmagul méntuirii noastre ne indeamn ca si nu ne curatim sufletele, pentru a putea pune stapanire'pe ele. Noi ins& nu ar trebui s& plecim urechea la astfel de indemnuri diavolesti, ci sé ne spovedim des, fiindea deasa curasire naste in noi gustul pentru curafie. Lasafi-va casa nematurat, necuraifiti, neaerisita timp de un an! Oare nu va deveni ea o adevarat’ cocina? $i acum socotifi ce a devenit sufletul aceluia care nu un an, ci douazeci, patruzeci, saizeci sau saptezeci de ani nu si-a curait sufletul prin spovedanie!...» (Arhim. Serafim Alexiev )?. » Nici predict sau brosuri nu poate inlocui relafia duhovnic - penitent in momentul Tainei. Aceasta inst presupune fireste gi timp si o dispozitie binevoitoare fafa de sufletul pe care Dumnezeu La incredinfat in mainile noastre. E mai bine ca preotul si nu svarseasca Taina decat sa 0 sivarseasc& defectuos, adic in graba si cu indiferenta. In momentul Marturisirii judecat nu e numai cel care se mérturiseste, ci si cel care marturiseste. E un moment infricostitor pentru amandoi. Dintr-o marturisire care se face cu tihna si iubire pot s4 apari multe lucruri bune. (...) O repetiim: e mai bine s4 nu-l marturisim pe cineva decat sa-l marturisim nedesivargit. Oare chirurgul isi permite s& opereze bolnavul dac n-are timp gi dispozitia de a epuiza orice limita a rezistentei si perseverenfei pentru vindecarea bolnavului lui?” (Parintele Gheorghios Metallinos). »Nepasatori la faptul ci oamenii comit pacate, problema principala este aceea a atitudinii noastre fundamentale fata de noi ingine si fata de alfii. Existé mulfi care, desi iertai, fac putine lucruri pentru a se schimba ei ingisi in interiorul lor sau pentru a adopta © noua atitudine. Fi traiesc cu un resentiment adanc si in revolt fat de Dumnezeu si intr-o respingere a lor ingisi si a valorii vietii lor. Cel care traieste intr-o asemenea stare de pacat trieste cu adevarat doar pentru sine insugi. Convertirea - metanoia - trebuie sa fie reconcilierea cu adevaratul eu al fiecdruia. Pacatul - hamartia - este o alegere rea, un egec in a atinge finta si obiectivul adevarat, este ceva caleulat gresit, ceva indrumat gresit, gi aceasta datorita alegerii deliberate contra firii, Prin urmare, cel pacdtos nu acfioneazd autentic gi nici nu exista autentic. Cel piciitos are trebuinti s& fie ,,intors din drum”, s fie reorientat, revitalizat,a re nevoie constanta de tamaduire. Aceasta a fost intotdeauna una dintre slujirile terapeutice de bazA ale bisericii, desi pentru mulfi crestini ea a fost conceputa drept o metoda limitata si simplista de dobandire a iert&rii. Exomologesis - miarturisirea pacatelor - este un element important in t’maduirea pacatului, dar aceasta este doar parte dintr-un proces mai larg” (Mitropolitul Emilianos Timiadis)™". 4 3 Arhim, Serafim Alexiev, Izhivirea de picate. Téleuire la Rugiiciunea Sfintului Efrem Sirul, trad, de Gheorghifi Ciocoi, Editura Sophia, Bucuresti, 2008, p. 50-51, 28 Arhim. Serafim Alexiev, Leacul uitat: Sfinta Taint a Spovedaniei, editia a doua, trad. de Gheorghita Ciocoi si Petre-Valentin Lica, Editura Sophia, Bucuresti, 2007, p. 50-51 © Protoprezbiter prof. dr. Gheorghios Metallinos, Parohia..., p. 80. 21 Mitropolitul Emilianos Timiadis, Preot, parohi, innoire: notiusi si orientir pentru teologia si practica pastoral, trad. de Paul Brusanowski, Editura Sophia, Bucuresti, 2001, p. 204 @Spovedania este prin sine eliberatoare, Atata vreme cat nu este recunoscut ca atare gi atata vreme cat nu este marturisit altcuiva, paicatul se inradacineaza in suflet, creste si se intinde, imbolndvindu-I in intregime, macindnd, pustiind si otrivind viafa lduntric’, Povara pacatului este greu de purtat de unul singur, cu atat mai mult cu cat el isc tulburairi a caror pricind omul nu o poate infelege usor si e prea slab si neputincios ca sa le poata stapani. De aceea, piicatul este izvor de neliniste, de angoasi, mai ales din cauza sentimentului de vinovatie care, in general, il insofeste, dar gi pentru ca pacatul trezeste gi intrefine activitatea demonilor care, profitind de aceasta stare bolnava, seamana tulburare si neliniste in suflet prin toate mijloaéele. (...) Prin intalnirea cu duhovnicul in cadrul Tainei, penitentul gaseste bun prilej ca si rupa ticerea si si iasi din insingurarea sa bolnavicioasa, care nu face decat si-i sporeasca raul. Vorbind despre ceea ce-l tulbur’, el da pe fata boala care-I micina nevazut pe diniuntru. Simpla inaintare spre celalalt, indrazneala de a se deschide in fafa lui cu smerenie, infrangandu-si ruginea, invinuirea de sine fara nicio mila in fafa celuilalt, biruirea mandriei, toate acestea constituie deja un pas important, care-1 duce pe om spre iesirea din universul béntuit de boala al pacatului” (Jean - Claude Larchet)*2, CANONUL DE INDREPTARE CA MANIFESTARE A POCAINTEL «Un crestin a intrebat pe un infelept daca sunt aceleasi pacate in toate locurile. lar infeleptul i-a raspuns ci sunt aceleasi, pentru ci Dumnezeu este Acelagi in toate locurile. Atunci crestinul i-a spus: ,Cum se explic, atunci, ci eu pentru aceleasi pacate pe care le-am facut in locuri diferite, am fost canonisit cu diferite canoane? Cand eram in cutare loc, duhovnicul de acolo nu m-a mustrat deloc pentru befie, iar pentru curvie m-a mustrat foarte tare, incét mustrarea aceea a fost de ajuns pentru a ma opri de la pacat. Iar cand exam in alt loc, duhovnicul de acolo, pentru curvie nici o sfatuire injeleapt’ nu mi-a dat, iar pentru befie m-a mustrat foarte tare, ca pe un fur de cele sfinte, si m-a canonisit”. Infelegem dina ceasta, cé duhovnicii acestia, la patimile pe care le aveau si ei ficeau pogoraminte mari, iar la patimile pe care nu le aveau faceau mustrarea necesari» (Sf. Nicodim Aghioritul)> Daca cel ce se poctiieste aer nvulte pacate, canoniseste-I pe cel mai mare , adic pe cel ce are canon de mai mulfi ani. Cat vreme face pacatul, chiar dacd nu se impartigeste, vremea aceea se numéra la facerea canonului. Daca se va departa o vreme de la pacatul pe care |-a spovedit, si va cédea iarasi in gcelasi pacat, s& pui incepatura la anii canonului. Daca va caidea in alt picat, trebuie si spcotesti care are mai mulfi ani: canonul pe care il avea nesivarsit, sau pacatul cel de curand facut” (Sf. Nicodim Aghioritul)™ Daca cel ce se pociieste se afla inca sub canon gi se va afla in primejdie de moarte, se impirtigeste cu Dummnezeiestile Taine, de nevoie. Daca se va insanatosi, incepe iarasi canonul de acolo de unde Ia lisat mai inainte de a se impartasi” (Sf. Nicodim Aghioritul)5. y 32 Jean ~ Claude Larchet, Terapeutica bolilor spirituale..., p. 265. 3 Sf, Nicodim Aghioritul, Carte foarte folositoare de suflet, ed. cit, p. 13, 4 Sf, Nicodim Aghioritul, Carte foarte folositoare de suflet, ed. cit, p. 66. +55 Sf, Nicodim Aghioritul, Carte foarte folositoare de suflet, ed. cit., p. 66-67. 64,Canonul la spovedanie nu era nici prea greu, nici prea ugor. Ci era chibzuit, dupa varsta, sinatatea, puterea si agezarea sufleteascé a fiectruia. Cel mai mult oprea de la Sfanta imp&rttsanie timp de sapte ani, pentfu avort, desfranare si ucidere. Pe cei care aveau pacate foarte grele, de obicei nu-i dezlepa, ci fi trimitea la preotul de parohie. lar pe cei nehotarati, care nu fagaduiau s& se poctiasca din toata inima, fi amana si-i indemna sa mai vind, Pentru cei mai multi obignuia si dea canon, mergerea frecvent’ la sfintele slujbe, citirea Psaltirii, cate doud-trei catisme zilnic, metanii, post pani seara, miercurea si vinerea, finerea posturilor, citirea c&rfilor sfinte, milostenii etc.” (Parintele Paisie Olaru)*, Parintele Paisie ,sfatuia pe duhovnicii mai tineri din m&ndstire, zicand: - S4 nu legim la spovedanie oamenii care sunt cu, pacate mari si care sunt de departe. Ci sé-i trimitem sa se spovedeasca la preofii lor, ca sa nu ramand legafi de noi” (marturie despre Parintele Paisie Olaru)2”. Nimeni dintre duhovnici nu stie exact cat trebuie s& lege si cat trebuie s& dezlege in scaunul de spovedanie. Duhovnicul sAvarseste Taina Marturisirii sub inspiratia Duhului Sfant, Dar numai Dumnezeu stie inima gi sufletul fiecdrui om. Eu nu am dat canoane prea grele la marturisire, fiindc’ mi-a fost mild de fiecare si am plans cu cel care plangea si m-am bucurat cu cel care se bucura... Oare nu pentru mulfimea pacatelor pe care le-am dezlegat prea usor m-a ajuns suferinfa aceasta’... Va rog si vi rugafi mai mult pentru mine!” (Parintele Paisie Olaru)>*. ,Celor care aveau pacate grele si erau robifi de patimi vechi, le randuia batranul si posteasca obligatoriu toate posturile si zilele randuite de Biseric’, s4 nu manénce un timp carne si ulei gi si nu bea vin. Apoi o zi sau doua pe sptimana, de obicei miercurea si vinerea, le randuia post negru pana la orele trei dup masa, pana seara sau chiar pana a doua zi si sa citeasca psaltirea la miezul nopfii. lar celor care sivargeau avorturi, le randuia 4 nasca alfi copii in locul celor ucisi, sau sa boteze si si imbrace copii saraci dup numérul avorturilor, sau sa infieze copii fra parinti” (Parintele Paisie Olaru)**. ,Spre deosebire de sfatul duhovnicesc, canonul reprezint’ un mijloc pozitiv mai dur pentru continuarea, adancirea si desivarsirea pocdinfei, cerut’ de natura speciala a anumitor pacate. (...) Desteptarea pocdinfei si punerea ei in funcfiune in condifiile unei constiinje drepte si sigure, iat cel dintAi si fundamental scop al canonului la spovedanie. Acest principiu il ilustreaza cat se poate de viu urmatoarea prescriptie a unui duhovnic. El a impus drept canon, unei femei clevetitoare, obligatia de a merge in clopotnifa bisericii cu © perna de fulgi, pe care s4 0 destrame pe indelete, lasand fulgii in voia vantului, iar dupa aceea si se intoarc la dansul. fi ceru apoi si se duc’ s& adune fulgii la loc. Femeia faicu, desigur, o figura speriata, marturisind imposibilitatea de a reface perina din fulgii pe care numai vantul stia unde-i rispandise. - Aga este si clevetirea, relud duhovnicul: ea duce vorbele de rau ca si vantul, aga ci nu mai pofi drege ceea ce ai stricat, pentru ci nu mai esti stand pe vorbele odata iegite din gur’. Canonul gi-a ajuns scopul sau esential, si anume desteptarea constiinfei cu privire al gravitatea piicatului si, deci, nevoia de indreptare” (Parintele Petre Vintilescu), %# Arhim. loanichie Balan, Parintele Paisie..., p. 124-125, 2 Arhim, loanichie Balan, Pirintele Paisie..., p. 126. 2 Arhim, Ioanichie Balan, Pirintele Paisie..., p. 127. % Arhim, Ioanichie Balan, Pirintele Paisie..., p. 116 2 Pr, Prof. Dr. Petre Vintilescu, Spovedania si Dultounicia, Alba Tulia, 1995, p. 216-217. 65vAplicarea canonului de pocainfi se face intr-un spirit corectional, Cand intrebuinfim aceastd expresie, nu infelegem sa dam canonului un caracter de pedepsire sau de ispasire a pacatului, ci numai sA subliniem scopul sau corectional, adic salutar, pedagogic sau de corijare (indreptare) a penitentului. Scopul epitimiilor prescrise in scaunul de spovedanie nu este, prin urmare, ispasitor, adici pentru a satisface justifia divina (..). Scopul lor este indreptarea penitentului prin exercifii mai grele, dar cu atat mai hotiratoare pentru restabilirea funcfiunilor constiintei si voinjei morale. Epitimiile ar putea fi numite pedepse, cel mult in sensul de pedepse parintesti, adicd in sensul in care inii igi pedepsesc copiii din iubire, pentru a-i indrepta, iar nu pentru ci au gresit” (Parintele Petre Vintilescu)" » Canoanele de Pocainfa se impun dupit gresealit si dupa putere , in raport direct proportional cu gravitatea ranei, ci intensitatea Pocainfei si cu posibilitatea implinirii lor. Indulgenja e recomandata totdeauna cand se di dovada de cAinf& si indreptare sincera, asa dupa cum asprimea este la locul ei cand penitenfii nu arata semne gi sentimente de indreptare” (Parintele Iarion Felea)"*. nla aplicarea canoanelor, duhovnicul nu poate uita ci nu este numai judecttor gi doctor, ci mai ales piirinte iubitor si dezinteresat. Credinciosii si vada in el pe omul lui Dumnezeu, pe liturghisitorul mantuii si pe cel mai mare bineficitor al fericirii lor. Atunci si numai in aceste condifii se apropie enoriasii de el cu toata increderea, ‘gi descopera in fata lui tainele constiinfei cu iata sinceritatea si el va putea patrunde si sluji in inima lor, ca in altar” (Parintele Harion Felea)"*, Preotul da canonul sau epitimia, adica pune in aplicare canoanele prevazute pentru diferite pacate. Acestea nu au ca scop pedepsirea, ci vindecarea penitentului. Necesitatea preotului e pusa in evidenfa, in aceasta faz’, prin faptul c& penitentul nu-gi poate fixa el insusi mijloacele de timaduire si nu i le poate da nici alt semen al siu, cu suficienta autoritate, pentru a-l face sa le implineascd. (...) Duhovnicului i se cere si fie in stare, prin cititi de cir}i duhovnicesti, prin urmarirea diferitelor procese sufletesti, prin experient§, nu numai si dea cu o anumita siguran{a sfaturile cele mai eficiente, ci si s& le argumenteze in fafa penitentului, ca acesta si se lase convins s& le urmeze” (Parintele Dumitru Staniloae)>, ,Astizi, cind foarte mulfi se impértisesc destul de rar, oprirea de la Sfanta impartasanie pentru un an, doi sau trei nu mai e simfit& ca un canon eficient. Mai eficient& e recomandarea infranarii de la pacatele mérturisite gi anumite reparatii corespunztoare. Prin faptul cd scopul acestor recomandari este timaduirea sufleteasca a penitentului si ele pot fi scurtate sau prelungite dupa révna cu care acesta le observa, sau dupa nepasarea fafa de ele, urmeaza c& duhovnicul trebuie sa rémana intr-o legatura sufleteasca cu el, sau intr-o prietenie duhovniceasca, care ea instisi fi poate fi aceluia de mare folos. Mai trebuie menfionat cé eficienta recomandarilor date de duhovnic atarn& in mare masur& de trairea duhovnicului insusi in conformitate cu ele” (Parintele Dumitru Staniloae)?*. %8 Pr, Prof, Dr. Petre Vintilescu, Spovedania si Dukovnicia.,p. 218. % Pr, llarion V. Felea, Poedinfa.., p. 219. 26 Pr, Ilarion V. Felea, Pocdina...p. 220. I 4 Pr. Prof. Dr, Dumitru Staniloae, Teologia Dogwjaticd Ortodoxa, vol. I, p. 140. %8 Pr, Prof. Dr, Dumitru Staniloae, Teologin Dogmaticd Ortodoxa, wo. Il, p. 146. 66An vremurile vechi, cand cregtinii aveau mare ravna si evlavie s& se impartageasca mai des cu Sfintele Taine, cel mai greu canon pentru crestinii de atunci era oprirea pe un timp mai scurt sau mai lung de la Sfanta si Dumnezeiasca impartasanie. (...) Acum, ins, cand credinja a slabit si crestinii cei mai multi zac in adancul nesimfirii si al lipsei de evlavie fata de Sfanta Impartiisanie cu Trupul si Sangele lui Hristos, cred cA cel mai mare canon pentru indreptarea sufletelor lor este parasirea picatelor spovedite si lupta cu ele pana la moarte. lar postul, rugiciunea, milostenia, metaniile gi alte nevoinfe sa li se dea dupa putere, dupa starea lor de sanatate si dupa greutatea pacatelor facute, potrivit cu scumpatatea si iconomia Sfintelor Canoane” (Parintele Iie Cleopa)™. ,Duhovnicul trebuie sa fie cu mare grij la spovedanie, socotind bine pe cine trebuie sx opreasca si cui si dea cele sfinte cu vrednicie. (...) Cel mai mare pacditos, dac& pe patul de moarte se spovedeste, plangand cu amar, asemenea talharului de pe cruce, poate fi impértigit. Iar daca cineva nici pe patul de moarte nu vrea sa se impace cu aproapele, sau refuza cele sfinte, nu trebuie s& fie impartasit” (Parintele Iie Cleopa)*”. »Cei ce sunt opriti un timp de la danta impartasanie se pot impartisi cu pogoramant numai in caz de primejdie de moarte, adic& de accidente, de operatie, internare in spital pentru mai mult timp etc. De asemenea, femeile insircinate se pot impartasi in luna a noua, orice oprire canonica ar avea, cu condifia ca dupa nastere si find {in continuare canonul dat de duhovnic” (Parintele Ilie Cleopa)™*. Cei ce nu vor s& primeasca un canon la Sfanta Spovedanie, dupa multa sfatuire, de vor rimane in indaratnicia lor, nu li se poate face dezlegare de picate, cum spune Sfantul Nicodim Aghioritul in fnvifittura cittre duhovnic” (Parintele Hie Cleopa)*. »Duhovnicul e cel cu care tratezi viata ta ca si cu Dumnezeu. El are puterea de a lega si dezlega, ceea ce in spiritualitatea ortodoxa defineste marele rol al preotului si marea sa misiune pe pamant. Dar el e, cum am mai spus si cum de fapt a spus candva ‘Avva Pimen, model, nu legislator. Canoanele pe care se intemeiazp sunt orientative, suple. Duhovnicul le poate atenua, le interpreteaza, le aplicd la cazuri concrete, diferite unele de altele. Cu unii le aplicd in liter’, cu alfii in spirit. Pentru unii sunt neinduplecate, pentru aljii mai blande. Daca nu se poate opera diferenfierea in limitele aceluiasi canon, se cauta altul, mai aspru sau mai bland. Duhovnicul are libertatea si aprecieze” (Antonie Plamadeala, Mitropolit al Ardealului)?””. Cine nu foloseste Canoanele, schimbi modul de administrare a darurilor in Biserica. (...) Canonul in mérturisire are un rol corectional si pedagogic. (...) SA nu se infeleaga insi c& Ortodoxia acorda canonului rol ispasitor, juridic, precum se intampla in teologia romano-catolica’. invatatura ortodoxA spune cA iertarea la marturisire se di gratuit, de catre Hristos, de aceea se si numeste iertare, in virtutea vredniciei lui Htistos gi 2% Protos. Ioanichie Balan, Corroarbiri duhoonicesti, vol. I, Editata de Episcopia Romanului si Husilor, 1988, p. 58. 26 Protos. loanichie Balan, Comroorbivi duloonicesti, vo. I, p. 68. 2 Protos. loanichie Balan, Cosroorbiri duhoonicesti, vo. I, p. 64 2 Frotoe, Janice Balan, Conmorbis daboonieti vol. Hp. 62. 2 Antonie Plamadeala, Mitropolitul Ardealului, Traditie si libertate in spiritualitatea ortodoxa, Sibiu, 1995, p. 208. ora Jertfei Sale ispasitoare (...) dar 0 iertare fri angajament din partea omului de a se indrepta, fara o lucrare de indreptare, nu i-ar fi de folos. Canonul, pe care il dil duhovnicul gi pe care penitent il primest, are rolul de a comcretiza angajamentul de indreptare si lucraren de indreptare. E semnul viidit ci penitentul isi dezaprobit pricatul sie hottirit a mul mai face” (Antonie Plamadeala, Mitropolit al Ardealului)””, /Traditia, exemplele Paringilor, dau, libertate de alegere, permit elasticitatea deciziilor, lasd loc libertifii interioare fafa de Regula. Tocmai acest lucru asigura puterea gi realismul viefii duhovnicesti ortodoxe. Libertatea se situeazi deasupra Regulei, cu condifia sa fie exercitatd cu discernamant si nu contra spiritului ei. Criteriul de apreciere intye necesitatea rigorii si posibilitatea de a o cailca, este acesta: rigoare cand e vorba de poruncile dumnezeiesti, libertate cand e vorba de e vorba de modul de aplicare” (Antonie Plamadeala, Mitropolit al Ardealului)?2, /Sistemul meu este si fiu mai ingtduitor, dar si atac pacatul cu orice chip, si si-1 pun in situafia sa fie si el impotriva. Dac& el este impotriva, este pe cale. Mila lui Dumnezeu il ajuta” (Parintele Arsenie Papacioc)””. »Duhovnicul ce canon da, de nu poate sé-l faca fiul? Eu nu prea sunt de parerea asta, a unor canoane care angajeazi timp si chiar efort fizic. Sunt pentru canoane de prezent’, de atentie, de fagnire citre Dumnezeu. lar daca nu putefi si faceti canonul pe care vi |-a dat, suntefi in culpa. Trebuie si va spovedifi ci nu afi putut s& faceti canonul, sau nu afi vrut. De ce si nu se poata face? Chestia asta c’-l fac sau nu-l fac, mai ales ct nu-l fac, trebuie s-o discutafi cu duhovnicul care vi l-a dat. E singurul care poate s& vil ugureze. Duhovnicul are toaté autoritatea de a lega si a dezlega. Vi la dat, nu mai discutim ci nu este bun, trebuia si-| discutafi atunci. ,,Parinte, eu m& gasesc in situatia asta, nu pot ingenunchea, ca am o buba la genunchi”; ,,Parinte, am o anemie”. Un parinte duhovnicese sine cont de regula neputinfelor. Dar, daca nu-l faci dintr-o lips de atengie si dintr-o crasa lenevire, atunci esti vinovat” (Parintele Arsenie Papacioc)””4, Canonul incepe sa se considere atat de relativ, incat nu ai toati siguranfa c& se potriveste atat de bine la cel care i-1 dai, Se mai poate orienta un duhovnic dupa ravna care © are fiecare gi in functie de gravitatea pacatelor. Dar canonul cel mai adevrat este acesta: s4 nu mai faci pacatul. Pentru c& esti cu tine mereu, mereu sunt ispite, si, atunci, tu te gasesti un luptitor cu sabia scoasé,jascufit’, nu un luptitor adormit, Sau unul din canoanele cele mai mari care se da este oprirea de la impértisit, Aici se pot pronunja duhovnicii cu foarte multa grija. Canoanele cele mai rezistente opresc de la impartagit 18- 20 si chiar 25 de ani. Dar asta ar insemna si nu te mai impartaigesti niciodata. Mai ales se fine cont gi de momentul istoric in care traim. El poate sa se obignuiascé cu neimpartagitul si nu ill mai intereseaza gi zice: Parai tot cu impartisania am trdit pind acum! (...) Trebuie urmarit un canon pe care sil faci zi de zi, in ce priveste starea de simfire, nu starea de obligatie tipical’. Duhovnicul de multe ori cu regret se achita de fiul duhovnicese, ii di un % Antonie Plamddeala, Mitropolitul Ardealului, Tradifie si libertate in spiritualitatea ortodoxd, Sibiu, 1995, p. 24. ™ Antonie Plimadeala, Mitropolitul Ardealului, Tradifie si libertate in spiritualitaten ortodoxa, Sibiu, 1998, p. 27. 3 Ne vorbeste Pirintele Arsenie Il, p.74. 4 Ne vorbeste Parintele Arsenie Ill, p. 66. 6canon: s& citesti cutare... Fiul o face din obligafie, nu o face s& se vindece, daci face. Sunt foarte pufini care fac cum trebuie” (Parintele Arsenie Papacioc)””5, Va dau un exemplu: S-a mritat Joana cu Nicu. Au terminat petrecerile nuntii si au trecut la casa lor. Nicu a plecat la treaba, unde(trebuia el s& munceasca, iar Ioana a ramas si giteasci mancare. Ea, dintr-o greseala, nepriceputa si tandra cum era, a afumat mancarea. Si se perpelea: Vai, ce o sii zicit Nicu: N-ai invifat nici atdta la mama tal, se farma saracufa. A venit Nicu. Dragt Nicule, am afumat méncarea! Lasd, dragd, nu asta mit interesa pe mine! Dar de ce nu te-ai gandit la mine toaté ziua, asta mit interesa! Asta il intereseaza si pe Dumnezeu: O, dacit ar sti cine sunt Eu! Eu, care v-am ficut! V-am dat chip ingeresc, si peste ingeri chiar. Vit stau ingerii de vi slujesc. Ingeri vit veti numi gi vot intr imparitia Mea. V-am dat infelepciune, pricepere, discernimant. De ce nu v-afi gandit la Mine? Si, auziti, numai si ne gandim la El. Asta este o mare lucrare. Deci, este un canon bun. Si te gandesti la Dumnezeu, cum te gandesti la mancare, cum te gandesti la parinfi, cum te gandesti la cineva pe care-l iubesti. Te gandesti la ei: ce-o mai fi facand mama, tata, sofia. Asa si te gandesti si la Dumnezeu. Pentru ci mai intai de toate si peste toate El trebuie sd fie iubit din tot cugetul si din toaté inima. Cand te surprinzi in uitare, in raspandire: Doamne, iarti-mi! Revenirea asta e foarte primiti de Dumnezeu. Doamme, sunt un netrebnic, nu merit...{ Incolo, imi faci mie 100 de metanii (...); dar ce faci dupa ce le faci?” (Parintele Arsenie Papacioc)?””. »Dupa ce isi face pravila, omul se considera achitat de obligafia rugaciunii si se retrage faird nimic. Eu sunt mai mult pentru o tresarire continu’, duhovniceasca. De aceea am spus: orice clip poate fi un timp $i orice suspin poate fi o rugaciune. Rugiciunea dupa tipic o termini intr-o ora. Nu trebuie renunfat la ea. Dar si nu fie singura treabi duhovniceasc’. A citi un Paraclis e foarte bine. Dar ceea ce de fapt trebuie adus la cunostinf, c&ci lucrul acesta e mai pufin discutat, este prezenta continua a inimii. Chiar 0 serie intreaga de ingi imi spun la spovedit ca nu si-au facut canonul. Poarte rar gasesc care si-au facut canonul. Atunci nu prea sunt de parere pentru canoane, dintr-astea, cafe se fac repede ca s& scape de ele, sau se fac numai rational, fara simtire, sau nu se fat deloc. Suspinarea insi, nu ifi ia timp. E la indemana si angajeaza toata fiinfa ta: Of Doamne!, gi ai fAcut mai mult decat acela care a zis de 15 ori Tatil nostru, fl stia pe de rost si l-a zis repede” (Parintele Arsenie Papacioc)””. Daca este cineva boinav, trebuie, 0, duhovnice, s& alergi in grab& spre cercetarea lui, chiar si la miezul noptii, daca va si ploua gau va ninge. Dupi ce il vei mangéia in boala lui, spunandu-i c& prin aceasta se va curajaftle intinaciunea piicatului, asa cum aurul se cura prin foc, si-l indemni mai intai de toate la doctoria trupeasc’, si se spovedeasca cu © spovada de obste a tuturor pacatelor viefii sale, De s-a legat limba bolnavului, indata trebuie s&-l strangi de mand, sau sa strigi tare, pana cdnd prin semne ii va da de infeles c& vrea sd se marturiseasca. Atunci s&-i citesti rugaciunea de iertaciune si si-l impartasesti cu Dumnezeiestile Taine, ca si nu se intample si moara neiertat si neimpartaisit. SA mergi adeseori la dansul, s&-1 mangai si s8-1 intairesti ca si néd&jduiasca la mila lui Dumnezeu, pana la risuflarea Ini cea mai de pe urma gi si nu deznadajduiasca, fiindca in ceasul acela diavolul lupta tare ca sé-I arunce pe om in deznadajduire. Pentru aceasta, in ceasul de pe urmi, are mare trebuina de sfaituirea si mangaierea ta, pe care de o va avea, 25 Ne vorbeste Parintele Arsenie Ill, p. 67-68. 26 Ne vorbeste Parintele Arsenie II, p. 68-69. 27 Ne vorbeste Parintele Arsenie Ill, p. 69-70.poate sé dobandeasci dobanda vesnica, aga cum neavand-o, poate sa sufere o pierdere vesnica ” (Sf. Nicodim Aghioritul)>”8, /Celor bolnavi, insa, li se poate face usurare de canoanele care cer osteneali trupeasca, precum: post, metanie, priveghere, milostenie, dacd nu au de unde da etc.; ins& pentru osteneala duhului nu sunt scutifi, adica de sfanta rugaciune, cea dintotdeauna, i de mulfumire cdtre Dumnezeu pentru suferinfa pe care o au. Dupa cum am zis, canonul celor bolnavi se poate schimba, nu insa si obligafia de a ierta, a se ruga si a mulfumi neincetat lui Dumnezeu pentru toate, fiindca prin acesta se vor mantui” (Parintele Hie Cleopa)?” Cat priveste canoanele de oprire de la Sfanta Impartasanie, m-am orientat dup& indrumarea Parintelui Staniloae din cartea sa de Dogmatica, in care spune si nu dam canoane de oprire pe vreme mai lunga de trei ani. N-am dat si cred ca n-o s4 dau canon de oprire de la Sfanta impartasanie pe vreme mai lung’ de trei ani, E drept ci sunt cazuri in care nu pot fixa vreo limit. Am avut la povedanie credinciosi carora le-am spus c4, dup agezarea sufleteasca pe care o au, dupa lipsa de religiozitate, de cunostinfe si de practici religioase, nu le-ag putea fixa vreun termen la care ar fi vrednici si se impartigeasca. Ba chiar Ie-am precizat c&, in starea in care se afla, nici chiar la moarte n-ar putea si se impartaseasca cu vrednicie. Binetnfeles, de fiécare data le-am aritat gi ce e de facut, pentru a.se face vrednici de darul lui Dumnezeu’ (Parintele Teofil Paraian)2. Nu are rost si asteptaim trecerea anilor, ci vindecarea insasi. Atunci cand simt 0 schimbare spre bine la credinciogi, nu astept trecerea anilor sau implinirea sorocului, ci dau dezlegare la Sfanta impartisanie inainte de termenul stabilit in prealabil’ (Parintele Teofil Paraian)™", »M-am trezit in Sambata Pastilor cu un maramuresean batran, cu sarica pe el: No, domn' Pirinte, am venit sit mit mitrturisesc, sit mé grijesc! Cine era acest batran? In satul lui era un om foarte insemnat. De 30 de ani nevasta lui se facuse adventista. Era un curent de adventisti foarte puternic acolo. $i tofi adventistii vroiau si-l prinda pe badea Ioan, care era foarte reprezentativ, ca prin el, sé dea lovitura satului. insa el se tinea de Bisericd, si nu au reusit dia si-I doboare. El apara pozitia ortodoxa, numai prin faptul c nu se ducea la dusmani, Eu, n-am de lucru, in spovedanie, si -am intrebat: Ai postit?, cd vroia s& se impartaseasca. Maine erau Pastile. No, dom ptrinte! Am méncat si ieri de frupt!, in Vinerea Mare, c& era in spital. Acum, am zis eu, ce faci Arsenie? Sigur, ce ar face Hristos? Omul asta de 30 ani apara credinja adevarata, ortodoxa, si acum ma cramponez ci a mancat omul acesta 0 bucatica de cozonac, data de pomana, pentru c& era strain? Bine, bade oane, sit postesti prinit “mdine! $i pan& maine mai erau cateva ceasuri, ca si zic c& i-am dat un canon, si am impartasit. Vedeti, faci un mare pogoramant, dar pe ceva. Nu l-am oprit dupa canoane, si am finut cont de starea lui sufleteasca, de lupta care o da de ani de zile. Pentru ca, trebuie st spun, dar cu teama, c nu prea vad ca singur postul ar da nddejde de mantuire. Smerenia adanca din inima noastra si nedusmania este n&dejdea de mantuire a noastra. Postul este \y ZESI. Nicodim Aghioritul, Carte foarte folositoaré de suflet, ed. cit,, p. 63-64. ® Protos. loanichie Balan, Comvorbiri duhoomicest, vol. , p. 62, %® Protos. loanichie Balan, Comoorbiri duhovnicesti..., vol. Il, p.734. %1 Protos. loanichie Balan, Convorbri duhoonicest., vo. Il, p. 734. 70recomandat ca stare de nevoinfa gi ca stare fiziologict, c& elimina toxinele, si e foarte bun. Dar ne intalnim cu fel de fel, si foarte multe cazuri, cand nu s-a postit, ori sunt bolnavi, ori sunt pe drum. Vedeti, trebuie sa ai injelegere. Daca duhovnicul sine cont de intensitatea pocainfei fiului, el se considera ajuns” (Parintele Arsenie Papacioc)”?, ,Unul s-a dus la spovedit, cu picate grele. Parintele i-a dat un canon foarte usor si zice: ,,Parinte, parinte, e ugor pentru mine, pacditosul! Doar atat s& fac eu?” Duhovnicul i-a sctizut si din ce i-a dat. ,.Parinte, ce faci?” Si i-a plesnit inima, si a murit din ravna ca el nu merita acest lucru. Dar duhovnicul a fost iscusit. Asadar, canoanele raman ca nite mari faruri de orientare: Uite, domnule, pacatul dumitale, c& te oprea de la impértigit douazeci de ani, cum e cazul cu avorturile. Dar sunt atat de multe posibilitati ca st ugurezi. Sfantul loan Gura de Aur, zice: Ani vrei si-i dai? Nu, vindeci-i rana! L-ai oprit atafia ani, dar el tot aga a rimas, nevindecat. Lupta mare este sa-i vindeci rana. Se sfideaza jertfa de pe Golgota cand preofii duhovnici refuza sa dezlege pg cei cu pacate grele si care se cAiesc. Este 0 enorm de mare greseala. Poti s&-l opresti de la impartasit dar nu ca si nu-l dezlegi de pacate. De cate ori s& iertim? a intrebat Sfantul Petru. De saptezeci de ori cate sapte. Ceea ce inseamna: permanent. Dar numai daca se cAieste permanent, ca n-are voie nimeni s& desfiinfeze iadul ci-i milostiv Dumnezeu” (Pirintele Arsenie Papacioc)®, /M-am dus la o ménastire unde aveam doi fii duhovnicesti, adusi de mine la ménistire, gi i-am intrebat: cum canonisifi? Zéce: noi, pe cei cu douaizeci de avorturi, nu-i dezlegam de pacate! Si ce facefi cu ei, ii trimitefi la Arsenie? Nu-] impartasesti imediat, dar de dezlegat il dezlegi” (Parintele Arsenie Papacioc)™. Nu putem accepta cu nici un chip, cu riscul c&-si pierde credinfa ortodox’. Nu putem accepta la o femeie si fact avort. E un pacat mare. $i nu-i vorba de faptul ci a omorat un om, dar a ucis un om nebotezat. Le-am facut o teorie de au inceput sa pling’. Dumnezeu insi, asteapti pocdinfa oamenilor, nu timpul. Pentru ci Dumnezeu a iertat de la primele cazuri. Femeia pic&toasi, aducefi-va aminte. Si mereu trebuie si ne intrebam ce-ar face lisus Hristos in cazul acesta. Mantuitorul a vrut s& mantuiasc& lumea, oamenii c&indu-se, cA nu se poate fara poc&inj&. Acesta e actul material prin care se vede cainfa ‘unui om: marturisirea. Chiar intr-o observafie, la Sfantul Vasile cel Mare, se zice: Se dtdeau canoane mari pentru cit era si credinja mare. Noi mu ignorim canoanele, dar, totusi, traim un moment istoric al nostru, Eu, azi, spovedesc, acum stau de vorba cu penitentul. $i va rog s4 ma credeti cd nu am oprit mai mult de trei ani de la Sfanta Impartasanie, chiar gi pe cei cu avorturi” (Parintele Arsenie Papacioc)?™°, »Nu deasa impartasanie ne duce la destvarsire, ci pocdinfa cu lacrimi, deasa spovedanie, parasirea pacatelor, rugdciunea din inima. Ravna unora pentru deasa impértaganie este semnul slabirii credinfei si al mandriei, iar nu semnul sporirii duhovnicesti. Indreptarea si sporirea noastra pe calea méntuirii incepe cu deasa spovedanie gi se continu cu post si rugiciune cu lacrimi, prin p&rasirea pacatelor, 28 Ne vorbeste Parintele Arsene IL, p. 71-72. 2 Ne vorbeste Parintele Arsenie II, p. 72. 2 Ne vorbeste Pirintele Arsenie Il, p. 73. 28 Ne vorbeste Parintele Arsenie Ul, p.7.milostenie, impicarea cu tofi gi smerenie, Numai dupa ce facem toate acestea ne putem impartasi mai des, asa cum arata Sfintele Canoane si traditia Bisericii. Altfel cum sa primesti pe Domnul cerului si al pimantului in casi cand sufletul tau este necurat, nespovedit, robit de patimi si mai ales plin de mandrie? Intai avem nevoie de lacrimi, de rugaciune gi deasa spovedanie, apoi toate celelalte daruri ni se adauga. Manastirile noastre intotdeauna au finut calea imparteasc’ de mijloc. Cand este cazul, s& urmam practica i sfatul lor” (Parintele Paisie Olaru)”. S-a ajuns, pe masura ce a slabit ravna credinciogilor, la o foarte rara impartasire. Biserica s-a vazut nevoita sa stabileascd 0 norm& minima: cele patru posturi de peste an. Pentru multi ins acest minim recomandat a devenit lege, ba unii se impartigesc doar in postul Sfintelor Pasti. Aceasta stare este nefireasca. Cand preotul iese cu potirul i zice: Cu fricit de Dumnezeu, cu credinti si cu dragoste sii vit apropiatil, si nu se apropie nimeni, este semn ci au pierdut crestinii sensul Liturghiei, care are ca punct culminant tocmai impartasirea cu Hristos” (fAndrei, Arhiepiscopul Alba Iuliei)?*” = 6 Ashim.loanichie Balan, Pintle Pais. p. 53 2 fn Prefta Ia pr. Prof. Dr. Petre Vintilescu, Spovedania si Duboonica.,p. 2. 72