Sunteți pe pagina 1din 4

NOTIUNI DE FOTOINTERPRETARE

Fotointerpretarea este metodologia de extragere si clasificare a informatiei


tematice continute de fotograme sau de perechile de fotograme care alcatuiesc
cuplul stereoscopic. Fotointerpretarea consta n indentificarea pe fotodocumente a
elementelor si fenomenelor referitoare la elementele topografice ale terenului
natural (de relief, planimetrie vegetatie, hidrografie, etc.) si a obiectelor artificiale
existente pe teren. Procesul de studiere si de culegere a informatiilor necesare,
identificnd diferitele caracteristici artificiale si naturale din spatiul-imagine,este
numit fotointerpretare. Fotointerpretarea este stiinta localizarii, descrierii si
determinarii obiectelor si fenomenelor dintr-o imagine fotografica. Spre deosebire
de o harta, trasaturile de pe o fotografie aeriana nu sunt generalizate sau
reprezentate prin
simboluri. Aerofotogramele nregistreaza toate caracteristicile vizibile pe suprafata
Pamntului dintr-o perspectiva centrala si globala. Desi caracteristicile spatiului
obiect sunt vizibile, ele nu
sunt ntotdeauna usor de identificat. Cu o interpretare atenta,aerofotogramele
sunt o excelenta sursa de date spatiale pentru studiul mediului nconjurator. n
plan calitativ imaginea fotografica poate fi interpretata cu scopul evidentierii
diverselor caracteristici ale mediului de catre specialisti din diverse ramuri ale
stiintelor naturii sau ingineresti. n plan cantitativ, fotografia aeriana si tehnicile
fotogrammetrice multispectrale n vizibil si infrarosu permit masurarea formelor si
dimensiunilor terenului cu ajutorul unor instrumente clasice, n vederea elaborarii
hartilor si planurilor.Primul obiectiv al fotointerpretarii este utilizarea intensive a
documentelor fotografice sau a imaginilor multispectrale pentru obtinerea si
exploatarea informatiei necesare studiilor specifice unor domenii tematice.
Fotointerpretarea este conditionata de acumularea prealabila a unor cunostinte
referitoare la realitatea socio-economica si fizica, tipurile morfologice si conditiile
specifice unui areal considerat subiect al
studiului.Avantajele utilizarii fotogramelor sunt urmatoarele:
- Imaginea este un mijloc de perceptie relativ obiectiv al realitatii la un moment
dat,
- Imaginea contine o reprezentare completa a unui obiect (cu exceptia partilor
ascunse sau mascate),
- Este un document foarte unor de manipulat, cu o mare fiabilitate n timp (atunci
cnd sunt luate masuri de arhivare speciale),
- Prin aerofotografiere sau prelevari de fotograme terestre se realizeaza
corespondenta dintre obiectul real din teren si imaginea sa (mai mult sau mai
putin obiectiva ) de pe fotograma,
- Este posibil studiul obiectelor deformabile, fragile, sensibile, fara a intra n
contact direct cu acestea si fara a le deteriora,
- Prin fotointerpretare se realizeaza operatiunea inversa aerofotografierii prin care
se ncearca reconstituirea realitati din teren pe baza unor criterii de analiza
specifice. Factorii importanti la identificarea unor trasaturi sunt:forma, modelul
(pattern), marimea, culoarea sau tonul,umbra, textura, asocierea, timpul si
perspective stereoscopica. Forma (configuratia) se refera la aspectul imaginii
obiectului reprezentat pe imagine. Este unul din cele mai importante criterii de

fotointerpretare, precum si de identificare a obiectelor reale prin observatia


directa. Operatorul recunoaste obiectul dupa conturul sau. n aerofotointerpretare
aplicarea acestui criteriu cere un anumit efort si pregatire speciala a
interpretatorului deoarece forma obiectelor vazute de sus difera mult de forma lor
vazuta de la sol, in perspectiva. Este nevoie de un efort de imaginatie din partea
fotointerpretului pentru a intui cum apare forma unui obiect pe
aerofotograma.Marimea obiectelor si respectiv a imaginilor lor constituie un alt
criteriu important pentru fotointerpretare. ntruct aerofotogramele ofera imagini
reduse la scara, drept criteriu de identificare nu mai serveste att marimea reala
a obiectelor si nici
marimea redusa la scara, ct mai ales marimea relativa a obiectelor adica
dimensiunile unui obiect (mai corect spus, ale imaginii lui), n raport cu
dimensiunile altor obiecte.Desi marimea imaginii nu permite, singura,
identificarea obiectelor, mpreuna cu forma sa poate duce la identificare. De
exemplu imaginea casei si cea a custii cinelui apar asemanator ca forma, dar
dimensiunile diferite arata evident deosebirea dintre cele doua obiecte si judecate
n raport si cu dimensiunile altor obiecte din jur (garduri, copaci, arbusti), duc la
identificarea
facila a celor doua obiecte. Culoarea n cazul fotogramelor color, si tonul, n cazul
fotogramelor alb-negru, reprezinta alte criterii directe de identificare, dar care
capata valoare doar n combinatie cu parametrii de forma si marime.Culoarea
este un criteriu mai sigur si mai usor de utilizat deoarece, din experienta,
fotointerpretului i sunt familiare culorile diverselor categorii de obiecte. Desigur
ca se impune ca redarea culorilor sa fie ct mai fidela si sa se cunoasca data
aerofotografierii caci unele obiecte, de exemplu vegetatia, si modifica culoarea
dupa sezon. Tonul constituie criteriul de fotointerpretare n cazul fotogramelor albnegru, dar el are o valoare relativa, caci depinde de mai multe variabile, nu numai
de proprietatile obiectelor. De altfel, diferite parti ale aceluiasi obiect pot sa apara
n tonuri diferite, n functie de gradul de iluminare si de directia n care se reflecta
lumina. De exemplu, fetele unui acoperis apar cu tonuri diferite si acest fapt si
are valoarea lui intrucat tocmai
diferentierile de ton sugereaza forma obiectului.Diferentele de ton sunt criterii
foarte importante pentru identificarea vegetatiei, a fazelor fenologice ale
plantelor, a modului de utilizare a terenului, a diferentierii tipurilor de sol sau a
suprafetelor acvatice de uscatul din jur, etc.Umbra reprezinta un criteriu indirect
de mare importanta,ea rednd destul de bine forma unor obiecte izolate. Forma
umbrei se aseamana, adesea, cu forma siluetei obiectului care o
genereaza, de exemplu n cazul arborilor, al stalpilor, turnurilor,caselor, etc. Dupa
forma umbrei proiectate, se pot identifica unele genuri si chiar specii de arbori.
Astfel, se identifica usor coniferele fata de foioase, molidul fata de pin sau brad,
fagul fata de stejar, plopul piramidal fata de plopul alb, sau de cel tremurator,
etc.Lungimea umbrei indica naltimea obiectului, iar orientarea ei permite
stabilirea punctelor cardinale sau a orei de fotografiere.
Densitatea imaginilor unei categorii de obiecte poate servi drept criteriu de
interpretare si identificare a acestora. De exemplu, densitatea arborilor dintr-o
plantatie este mai mica dect ntr-o padure naturala apartinnd aceleasi
specii.Densitatea retelei hidrografice poate exprima gradul de permeabilitate al

rocilor care alcatuiesc regiunea, dar si informatii climatice.Dispersia, adica gradul


si modul de imprastiere a obiectelor pe o anumita suprafata, poate constitui un
criteriu de fotointerpretare, care se foloseste combinat cu alte criterii. De
exemplu, existenta unor bolovani mari, dispersati pe un relief usor ondulat,
permite sa se traga concluzia ca este vorba de blocuri eratice; copaci dispersati
pe o pasune sau pe terenuri cultivate permit reconstituirea extinderii anterioare a
padurii. Textura reprezinta marimea punctelor care redau obiectele prea mici
pentru a apare cu imagini distincte la scara de reprezentare. Deci, ea depinde de
marimea obiectelor si de scara imaginii si poate constitui un criteriu de
fotointerpretare.Se pot stabili scari de textura, deosebindu-se texturi foarte fine,
fine, mijlocii, grosiere, foarte grosiere, eventual cu grade intermediare.
Textura permite sa se deosebeasca ntre ele culturile agricole, deoarece cerealele
paioase si plantele furajere apar cu textura fina sau foarte fina, culturile de plante
prasitoare
(porumb, floarea soarelui) apar cu textura mijlocie, cartofii si sfecla de zahar apar
cu textura grosiera iar vita-de vie da textura foarte grosiera. n fotointerpretarea
alcatuirii litologice se poate utilize textura, ntrucat nisipurile, argilele, marnele
dau o textura foarte fina, iar bolovanisurile, prundisurile, grohotisurile dau texturi
mijlocii sau grosiere.Structura reprezinta modul de aranjare spatiala a imaginilor
obiectelor si proceselor de pe o imagine. Ea se
manifesta att n cazul obiectelor suficient de mari pentru a apare prin imagini
distincte, ct si n cazul obiectelor mici cu reprezentare punctiforma.Astfel, se
poate vorbi de structura retelei hidrografice, a asezarilor (modul de dispunere al
strazilor si al caselor), a padurilor, plantatiilor, a cailor de transport, etc. Dar si
punctele de pe un cmp de cereale pot prezenta o structura de obicei liniara.
Structura poate servi la identificarea unor categorii de obiecte sau procese
geografice. De exemplu, structura divergenta a retelei hidrografice poate indica o
miscare de ridicare a scoartei terestre; o structura radiara centrifuga poate trada
existenta,
odinioara, a unui con vulcanic, astazi erodat; structura liniara dintr-o padure poate
arata ca este vorba de o plantatie forestiera,daca apar numai unele aliniamente,
acestea pot trada anumite strate de roci, care favorizeaza dezvoltarea unor specii
de arbori.n multe cazuri, la identificarea obiectelor individuale sau a gruparilor de
obiecte este suficient un singur criteriu, dar mult mai facila si mai exacta devine
identificarea prin utilizarea mai multor criterii deodata.
n felul acesta se poate ajunge nu numai la identificarea imaginilor care apar pe
fotograme dar si la deductia unor informatii care nu apar vizibile direct.Se intelege
ca utilizarea corecta a criteriilor de fotointerpretare depinde n mare masura, de
gradul de pregatire tehnica si de profil a fotointerpretului.Cheile de
fotointerpretare pot diferi n functie de calitatea
fotogramei si de scara de vizualizare. Daca textura este mai stabila de la o
imagine la alta, tonalitatea depinde att de anotimpul efectuarii zborului ct si de
calitatea radiometrica a
imaginii. Spre exemplu, n cele doua imagini de mai jos, ale aceleiasi zone
preluate la date diferite, se pot observa toate aceste elemente mentionate mai
sus. Forma unui obiect pe o fotografie aeriana, ajuta la identificarea obiectului.
Formele uniforme regulate adesea indica o interventie umana. Modelul este

similar cu forma, aranjarea spatiala a obiectelor (de exemplu rndul de culturi fata
de pasune) este de asemenea util pentru identificarea unui obiect si a utilizarii lui.
Marimea este o masura a suprafetei obiectului. Caracteristicile culorii unui obiect
fata de alte obiecte pe fotograma (spre exemplu nisipul are un ton deschis
stralucitor,
n timp ce apa, de obicei, are un ton nchis). O umbra furnizeaza informatii despre
naltimea obiectului, forma si orientarea lui. Textura furnizeaza informatii despre
caracteristicile fizice ale obiectului, etc. Fotointerpretarea ce se efectueaza n
procesul de stereorestitutie si se refera la detaliile ce trebuie sa figureze pe
planurile de cea mai mare generalitate se numeste
fotointerpretare topografica.Fotointerpretarea ce se refera la domenii de
specialitate
poarta denumirea domenilui respectiv ca: fotointerpretare geologica,
fotointerpretare forestiera. n raport cu cerintele,fotointerpretarea poate fi simpla
si sigura sau complexa si
ndoielnica. Astfel, padurile, apele, constructiile, drumurile etc.se identifica foarte
usor si sigur pe fotograme pe cnd speciile de arbori dintr-o padure, gradul de
eroziune a solului, natura unor roci, culturi, gradul de umiditate a solului, natura
unor constructii sau lucrari din teren, camuflajele, se indentifica cu dificultate si
deseori cu incertitudine iar alteori nu se poate face.
Fotointerpretarea se intemeiaza pe studiul caracteristicilor imaginii fotografice. n
mod curent acestea sunt cuprinse n doua mari grupe: caracteristici calitative si
caracteristici cantitative.
Cele calitative sunt acelea care nu se masoara n sens uzual al cuvantului, dar pot
fi evaluate subiectiv: textura, modelul, tonul si forma. Fotointerpretarea calitativa
poate fi ajutata cu chei,
teste, si ghizi. Caracteristicile cantitative sunt acelea care pot fi masurate n
acceptiunea larga a cuvntului ca: suprafete, distante, unghiuri verticale sau
orizontale, naltimi si diametre de coroane ca si gradul de acoperire al terenului.
Aceste caracteristici pot fi bine valorificate n procesul de fotointerpretare daca se
cunosc foarte bine obiectele de fotointerpretat si nsusirile lor, felul cum apar n
imagine, daca imaginea este redata la o scara convenabila si este de buna
calitate (pot fi sesizate si detaliile, eventual si culorile) si daca imaginile se
examineaza si stereoscopic, cnd perceptia formelor poate fi hotartoare.