DEVOLUJIUNEA SUCCESORALA LEGALA

1. Conceptul de devolutiune succesorala legala si conditiile speciale ale dreptu

lui de mostenire legala
1.1. Precizari privind notiunea de devolutiune succesorala legala
Asa cum am aratat667, mostenirea este legala atunci cand transmiterea are loc
in tcmeiul legii, la persoanele, in ordinea ?i cotele determinate de lege.
O astfel de mostenire intervine in urmatoarele cazuri:
Cand defunctul nu a lasat testament;
Cand defunctul, desi a lasat testament, in acest act juridic, gratuit, uni
lateral i, esentialmente revocabil pe timpul vietii decujusului, nu sunt cuprins
e legate (dispozitii de ultima vointa cu privire la bunuri);
Cand testamentul cuprinde exheredari, dar fara legate, situatie in care,
la mostenire vor fi chemati mostenitorii legali;
Cand defunctul a dispus, prin testament, numai de o parte a motenirii lasat
a;
Cand defunctul a dispus de intregul patrimoniu, dar exista mostenitori rez
ervatari, ce vor dobandi rezerva intotdeauna, in virtutea legii (ca mostenitori
legali)668.
In literatiira juridica de specialitate s-a precizat ca detenninarea persoanelor
chemate sa mosteneasca patrimoniul unei persoane fizice decedate se numeste dev
olutiune succesorala.
Cand stabilirea persoanelor ce vor culege, in concret, o mostenire, este facuta
de lege, dupa regulile, principiile si prevedenle statomicite prin Codul civil i
alte acte normative incidente in domeniu1 , spunem ca ne aflam in prezenta unei
devolutiuni succesorale legale.
1.2. Enumerarca conditiilor clrcptului de
mostenire legala
Pentru ca o persoana sa poata veni,concret, la mostenire, in lemeiul legii,
trebuie sa aiba, in afara capacitatii succesorale, analizata deja ca o conditie
generala a dreptului de mostenire, vocafie succesorala legala, sa nu fie nedemna
si sa nu fie inlaturata de la mostenire prin vointa testatorului. Daca aceste c
onditii sunt, cumulativ, intrunite, transmiterea mostenirii opereaza in virtutea
legii, din momentul deschiderii succesiunii670.
1.3. Analiza problemelor speciale ce se ridica Tn legatura cu vocatia succes
orala legala sj nedemnitatca succesorala*
A. Vocatia la mostenire
a) Vocatia legala generala
Legea cheama la succesiune pe rudele defunctului - din casatorie, din afara
casatoriei sau din adoptie - precum si pe sotul supravietuitor al acestuia. Rude
le chemate sunt atat rudele in linie dreapta, cat si mdele in linie colaterala.
Potrivit legii, rudenia este legatura de descendenta a unei persoane dintr-o
alta persoana (rudenia in linie dreapta), sau faptul ca mai multe persoane au un
ascendent comun (rudenie in linie colaterala).
Rudenia in linie dreapta poate fi ascendenta sau descendenta (art. 659-663 C. c
iv. si 45 C. fam.).
Avand in vedere, asa cum s-a spus671, ca Iegaturile de rudenie pot fi foarte ind
epartate, astfel incat chemarea la mostenire nu ar mai avea acoperire in sentime
nte reale de afectiune intre aceste mde si defunct, legea a Iimitat, pe linie co
laterala, vocatia succesorala legala la gradul al IV-lea, inclusiv (art. 676 C.
civ., astfel cum a fost modificat prin art. 4 al legii asupra impozitului progre
siv pe succesiuni din 1921, prin desfiintarea dreptului de mostenire ab intestat
de la gradul al IV-lea in sus si prin art. 6 din Legea nr. 319/1944 pentru drep
tul de mo$tenirc al sotului supravietuitor). in linie dreapta, ascendenta sau de
scendenta, legea nu prevede nici o li mi tare "caci aici legile firii impun, far
a ajutorul legilor omului, limitarea necesara:".
Deci, rudele in linie dreapta, descendenta (fiu, nepot de fiu, stranepot de
fiu, etc.) si ascendenta (parinti, bunici, strabunici, etc.), au vocatie succeso
rala in mod nelimitat in grad. In schimb, rudele colaterale numai pana la gradul
al IV-lea inclusiv. Deci, au vocatie succesorala legala, pe linie colaterala, f
ratii si surorile defunctului, rude de gradul al Il-lea, descendentii lor, pana
la gradul al IV-lea (nepotii si stranepotii de frate-sora, care sunt mde de grad

ul al III-lea, respectiv al IV-lea cu defunetul), unchii si matusile defunctului

(rude colaterale de gradul al Ill-lea) si copii lor (verii primari ai defunctul
ui, care sunt rude de gradul al IV-lea), fratii i surorile bunicilor defunctului
(rude colaterale tot de gradul al IV-lea).
Vocatia succesorala a acestor Ride este numai una generala, potentials, vizan
d posibilitatea, de principal, a acestor persoane, de a mosteni, prin efectul le
gii, patrimoniul persoanei decedate, vocatia lor concreta de a culege efectiv mo
stenirea este determinata prin devolutiunea succesorala legala, conform unor reg
iili bine stabilite, de care ne vom ocupa dupa prezentarea si a celorlalte condi
tii speciale ale devolutiunii legale.
Intrucat, vocafia succesorala legala este, in principiu, reciproca, trebuie
retinute urmatoarele:
? Principiul reciprocitatii vocatiei succesorale nu vizeaza statul sau pers
oanele juridice, el guvemand materia mostenirii legale intre persoanele fizice;
? Conform acestui principiu, daca o persoana are vocatie succesorala lega
la generala la mostenirea lasata de o alta persoana, atunci i aceas
ta din urma persoana are aceeasi vocatie
ca .si prima, vocatia lor depinzand de ordinea in care va survcni decesul, $i in
vers, daca o persoana nu are vocatic succcsorala la mostenirea altei persoane, n
ici aceasta din urrna nu arc vocatic la mostenirea primei672;
? De la acest principal cxista o singura exccpjie si anume, cazul constatari
i nulitatii casatoriei sau anularii ei printr-o hotarare iudecatorcasca interven
ita dupa decesul sotilor sau al unuia dintre ei, constatandu-se ca unul din ei a
fost de buna-credinta la inchcierea casatoriei declaratc mile sau anulata (casa
toria piitativa). In acest caz, daca soful supravietuitor a fost de rea-crcdinta
, el nu va mosteni, Tn schimb, daca a fost de buna-credinta, el va avea vocatic
succesorala' .
b) Vocatia legala concreta (efectiva)
Este, asa cum am aratat anterior, cea care ne arata care sunt rudele defunct
ului ce vor veni la mostenire, intrucat, nu toate rudele cu vocatie succesorala
legala generala vin, Tmprcuna si deodata, sa culeaga mostenirea.
Daca toatc aceste persoane ar fi chemate deodata la motenire, s-ar ajunge la o
excesiva fractionare a patrimoniului succesoral si nu s-ar tine seama de caract
erul diferit al legaturilor de afectiune dintre eel ce lasa mostenirea si rudele
sale674. De aceea, pentru inlaturarea acestor consecinte, legea a instituit o a
numita ordine de chemare la mostenire a rudelor defunctului, adoptand doua crite
rii tehnico-juridice de baza: clasa sau ordinul de mo$tenitori si gradul de rude
nie existent intre succcsibili si defunct.
Pomindu-se de la aceste doua criterii, s-au constant principiile generale ale
devolutiunii succesorale legale.
Mai fntai, legea imparte pe mo?tenitori in mai multe clase dc mostenitori, intre
care se stabileste o ordine de preferinta. in interiorul fiecarei clase, mosten
itorii difera in func{ie de gradul dc rudenie. Totodata, legea margineste gradul
de rudenie care da dreplul la mostcnire. Astfel, claca rudelc in linie dreapta
sunt chemate la succesiune la infinit, rudele colaterale sunt chemate la succesi
une numai pana la gradul IV inclusiv.
B. Nedemnitatea succesorala
1.4. Notiunea si natura sa juridica
Asa cum am subliniat anterior, capacitatea succesorala si vocatia succcsorala
sunt conditii pozitive indispensabile pentru a molten i. In cazul mostenirii le
gale insa, se mai cere o conditie negativa, aceea ca mosteniton.il sa nu fie ned
emn676.
Nedemnitatea sau nevrednicia succesorala consta in decaderea din dreptul de
a mosteni a succesibililor vinovati de savarsirea unor fapte grave fata de defu
nct , sau fata de memoria acestuia677, deci cxcluderea lor de la mo?tenire.
Dupa cum s-a subliniat in literature de specialitate, nedemnitatea succesorala a
re un caracter de pedeapsa civila si se bazeaza pe motive de moralitate publica,
neputandu-se admite ca o persoana vinovata de fapte grave fata de alta, sa o mo
steneasca pe aceasta6 . Din aceasta calificare a nedemnitatii succesorale rezult

a umiatoarele consecinte:
? Fiind vorba de o pedeapsa, cazurile de nedemnitate sunt cxpres si limitativ
prevazute de lege;
? fiind vorba de o pedeapsa, ea ar trebui sa priveasca numaj pcrsoana vinova
ta. Voni observa, insa, ca legca noastra civiia nu este indeajuns de consccventa
, din acest punct de vedere, uneori consecintele nedemnitatii rasfrangandu-se as
upra mostenitorilor nedemnului si, chiar asupra unor terte persoane, ce au contr
actat cu nedemnul;
? Fiind vorba de o pedeapsa stabilita de lege, defuncrul nu ar putca, in pri
ncipiu, sa-i Tnlature efectele prin vointa sa, iertand, de cxemplu, pe nedemn, p
entru fapta sa. Socotim totusi, ca daca defiinctul a inteles ca, ulterior comite
rii faptei, sa gratifice, prin Icstament, pe succesibilul nedemn, o asemenea dis
pozitie testamentara ar trebui sa fie considerata valabila.
1.5. Cazurile de nedemnitate
Acestea sunt prevazute, in mod cxpres si limitativ, se art. 655, Cod civil:
a) Atentatul la viata celui care lasa mostenirea;
b) Acuzatia capitals calomnioasa impotriva celui care lasa mostenirea;
c) Nedenuntarea omorului a carui victima a fost eel despre a carui mostenire e
ste vorba.
Din enumerarea acestor cazuri, rezulta ca ele au specific faptul ca permit sanc
tionarea acelui succesibil, care, fie ca a cautat sa-si deschida drumul spre mos
tenire pe cai nepermise, aspru sanctionate de lege ?i aspru judecate de regulile
de morala, fie ca a cautat, prin tainuirea omorului a cami victima a fost defii
nctul, sa contribuie la ascunderea adevSratelor cauze ale mortii acestuia. Vom a
naliza, pe rand, fiecare din aceste cazuri.
a) Atentatul la viata celui care lasa mostenirea
Art. 655, pet. 1, C. civ., prevede ca este nedemn de a mosteni "condamnatul pent
ru ca a omorat sau a incercat sa onioarc pe defunct". Ratiunea acestui text plea
ca de la ideea moral-juridica conform careia nimanui nu-i este permis sa-si desc
hida calea spre o mostenire prin crima.
Din textul de lege citat, rezulta ca, pentm a deveni operant acest caz de ned
emnitate, se cer intrunite urmatcarele conditii:
? sa existe, din partca succesibilului, o actiune intcntionata de uciderc a
celui despre a carui mostenire este vorba.
Sub aspect subiectiv, asa cum s-a subliniat, unanim, in doctrina, faptele de mai
sus atrag nedemnitatea mostenitoailui, numai daca sunt savarsite, de acesta, cu
intense - directs sau indirecta - iar nu si atunci cand uciderea este rezultati
il unei culpe sau al unei preterintentii, cum sc intampla in cazul loviturilor s
i vatamarilor cauzatoare de moarte. Deci, ceea ce pedepseste legea este intentia
de a omori si asa se explica faptul ca nedemnitatea opereaza chiar si in cazul
tentativei de omor. Rezulta ca eel care omoara pe defunct din culpa nu este nede
mn de a succede, pentru ca omoral nu este intentionat.
? Sa existe o hoarare judecatoreasca de condamnare a succesibilului vinovat.
Nedemnitatea nu opereaza daca mostenitoml nu ajunge sa fie condamnat printr-o ho
tarare judecatoreasca definitiva, lntrucat decedeaza inainte de aceasta, ori dac
a actiunea penala se stinge prin prescriptie.
Tot astfel stau lucmrile si in cazul in care succesibilul nu poate fi condam
nat, pentm lipsa discernamantului, pentru intervenirea unei amnistii antecondamn
atorii a acestuia ori pentru cazul in care este achitat, intmcat, de exemplu, a
actionat in legitima aparare679.
Pe de alta parte insa, mostenitorul, odata condamnat printr-o hotarare judec
atoreasca definitiva, este indiferent daca, ulterior acestui fapt, intervine o a
mnistiere sau gratierea sa680.
Asa cum s-a precizat in literatura de specialitate, hotararca judecaloreasca def
lnitiva de condamnare a mostenitorului arrage nedemnitatea acestuia, indiferent
de faptxil daca el a fost condamnat in calitate de autor al faptei. coautor, ins
tigator, complice681, sau chiar favorizator682.
b) Acuzatia calomnioasa impotriva celui care lasa mostenirea.
Art. 655, pet. 2, Cod civil, dcclara nedemn de a succede pe "acela care a facut
contra defiinctului o acuzatie capitala, dcclarata dc judecata calomnioasa"68 Ju

stificarca acestui caz o gasim in faptul ca succesibilul a cautat, printr-o calo

mnie, sa atraga pedeapsa cu moartea asupra de cujusului, deschizandu-si astfel d
rumul spre mostenirea acestuia.
"Acuzatia capitala" la care se refera textul de mai sus este acuzatia care poata
duce la condamnarea la moarte. Dar, cum pedeapsa cu moartea este, in prezent, a
bolita in legislatia romana, rezulta ca acest caz de nedemnitate este inoperant
la ora actuala.
Pentru perioadele in care pedeapsa cu moartea a fost aplicabila, acest caz d
e nedemnitate presupunea un denunt, o plangere sau o marturie din paitea mosteni
tomlui, (acute la adresapersoanei la a carei mostenire avea vocatie legala, cont
inand acuzatii susceptibile sa afraga condamnarea la moarte, dar care se dovedea
u - prin hotarareajudecatoreasca deflnitiva de condamnare - a fi calomnioase, de
ci nereale.
c) Nedenuntarea omorului a carui victima a cazut eel despre a carui mo$te
nire este vorba.
Art. 655, pet. 3, Cod civil declara nedemn a mosteni pe de cujus "mo$tcnitorul m
ajor care, avand cunostinta de oinorul defunctului, nu a denuntat aceasta justit
ie."
Asa cum rezulta, fara echivoc, din tcxtul de Icge invocat mai SLIS, obligat
ia de denuntaie revine numai mostenitorilor majori, iar nu si cclor minori. Chia
r daca legea nu o spune cxpres, intrucat majorii pusi sub interdictie sunt presu
pusi a fi lipsiti dc disccmamant, este evident ca situatia acestora estc identic
a celei a minorilor, astfel incat nici acestora nu lc revine obligatia de denunt
are despre care am vorbit mai sus684 .
Obligatia dc denuntare care decurge din dispozitiile art. 655, pet. 3, Cod
civil se refera la omorul savarsit cu intentie, iar nu si la eel savarsit fara i
ntentie685.
Dc asemenea, din formularea textului mentionat, rezulta ca nedemnitatea este
atrasa de nedenuntarea infractiunii consumate de omor, iar nu si a omorului ram
as in faza tcntativei.
Nedenuntarea omorului de catre succesibil, considerata ca o incercare de a a
scunde adevaratele cauze ale mortii celui ce lasa mositnirea, apare, in concepti
a legii, ca o adevarata complicitate la omorarea lui si, de aceea, este consider
ata o cauza de nedemnitate succesorala686.
in care opereaza aceasta cauza de nedenmitate sunt urmatoarele:
? mostenitorul sa fi fost major;
? mostenitoml sa fi cunoscut omorul;
? mostenitoml sa. nu fi denuntat omoml. Observam ca legea nu pretinde succe
sibilului sa comunice organelor in drept insasi persoana criminalului ci se marg
ineste a cere;
? numai comunicarea faptului omorului; legea nu stabileste un tennen in car
e trebuie sa aiba loc denuntarea omorului. Ramane, asadar, la aprecierea instant
ei ca, in functie de imprejurari, sa decida daca aceasta denuntare s-a facut sau
nu la timpul potrivit si daca intarzierea poate sau mi sa fie dicpl o adevarata
"complicitate morala " laomoml defunctului:
?
nedenuntarea omonilui sa nu fie scuzabila.
In legatura cu aceasta conditie, mentionam ca prin textul art. 656 se precede ca
nedenuntarea omomlui nu atrage nedemnitatea succcsorala, daca succesibilul era
ascendent sau descendent al omoratorului, afin in acelasi grad, sot sau sotie, i
rate sau sora, unchi sau matusa, nepot sau nepoata a acestuia. Remarcam, insa, c
a textul art. 656 Cod civil este, practic, aproape inaplicabil. In adevar, daca
un succesibil a ibst deja lnlatiu'at de la mostenire, ca nedemn pentiii faptul n
edenunjarii omomlui, spre a mlatura efectele nedemnitatii el trebuie sa. faca do
vada ca ncdenimtarea a fost scuzabila, adica sa dovedeasca faptul ca el, succesi
bilul, era scutit sa denunfe omonil, Intracat era ascendent, descendent sau afin
in acelasi grad cu omoratoml. Dar, pentru aceasta, trebuic sa arate cine este o
moratoml, ceea ce art. 656 nu a intentional sa-i ceara. Singiu-a situatie in car
e s-ar putea aplica acest text de lege este aceea fn care, dupa ce s-a constatat
, printr-o hotarare judecatoreasca, nedemnitatea succesibilului .si, Tnainte ca
aceasta hotarare sa fi ramas definitiva, se descopera criminalul, astfel incat s

uccesibilul, fara a mai fi nevoie sa-1 denunte, va putea dovedi ca se Tncadra in

scutirea stabilita de art. 656 Cod Civil.
1.6. Modul in care opereaza nedemnitatea succesorala
n doctrina postbelica este unanim recunoscut c nedemnitatea succesorala opereaza
cu deplin drept, in virtutea legii, nefiind necesar sa fie pronuntata de justiti
e687. Aceasta solutie se sprijina pe formularea art. 655 Cod civil, care dispime
ca "sunt nedemni de a succede" cei care savaresc una din faptele prevazute de ac
elasi text de lege.
Desigur, in caz de litigiu, atunci cand nedemnitatea este contestata, instanta d
e judecata este chemata sa se pronunte asupra acesteia, pentru a trage de aici t
oate consecintele care decurg din ea, dar, in acest caz instanta nu aplica pedep
sa civila a nedcmnitatii, deci nu decide ca sanctiunea, prin hotararea pc care o
proiumta, ci numai constata intervenirea acesteia in virtutea legii.
In ce private momentul la care poate fi constatata nedemnitatea succesorala,
acesta nu poate fi decat ulterior deschiderii succesiunii, caci anterior momcnt
ului mentionat, actiuneacste lipsita de interes.
Nedemnitatea succesorala poate fi invocata de orice persoana ihtercsata adi
ca: comostenitorii chemati la mostenire imprciina cu nedemnul, care vor benefici
a dc dreptul de acrescamant in cazul in care nedemnul este tnlaturat de la moste
nire; de mostcnitorii subsecventi, care vor culege ei mostenirea ncdemnului; de
donatarii sau legatarii gratificati de defunct peste limitelc cotitatii disponib
ile, care au interesul de a-l inlatura pe nedemnul care ar putea cere, prin ipot
eza, reductiunea libcralitatilor excesive; dc creditorii celor mentionati mai su
s, care inlalurand pe nedemn pc calea actiunii oblicc (art. 974 C. civ.), si-ar
asigura, prin ipoteza, conscrvarea dreptului de gaj general asupra patrimoniului
debitorului lor, de instanta de judecata, din oficiu si, in sfarsit, chiarde ca
tre eel nedemn688.
Cat timp nedemnul se afla in viata, nedemnitatea va fi invocata mpotriva aces
tuia, iar dupa deccsul lui, impotriva succesorilor sai. In nici un caz, succesoi
ii nedemnului nu s-ar putea prevala de caracterul personal al pedepsei civile ca
re este nedemnitatea, din moment ce aceasta opereaza in virtutea legii, defiinct
ul nedemn neputand aveanici un drept asupra mostenirii automlui sau689.
In toate caziirile, nedemnitatea poate fi invocata si constatata de instanta
numai dupa deschiderea mostenirii si numai daca vocatia succesorala legala a ne
demnului csit concreta, nefiind lnlaturat de la mostenire prin prezenta unor mos
tenitori n rang preferabil (care pot culege mosienirea si fara invocarca nedemnit
atii).
Daca inlaturarea de la mostenire a nedemnului se datoreaza dispozitiilor te
stamentare, contestate intr-un fel sau altul de nedemn, legatarii pot invoca ned
eranitatea. nefiind obligati sa apere, cu pnoritate, validitatea acestor dispozi
tii.
In aceste conditii, nedemnitatea poate fi invocata impotriva nedemnului cat
limp accsta este in viata, iar daca, dupa dcschiderea succesiunii, a intiat in s
tapanirea bunurilor succesorale si a decedat inainte de constatarea nedemnitatii
, impotriva mo$tenitorilor sai legali sau tcstamentari, care stapanesc aceste bu
nuri, ei neputand dobandi de la nedemn dreptul pe care acesta nu 1-a avut, dator
ita efectelor retroactive ale nedemnitatii. Mostenitorii nedemnului, chiar daca
sunt de buna-credinfa, nu s-ar putca apara prin invocarea teoriei mostcnitorului
aparent, pentru ca nu sunt dobandite cu titln oneros i cu titlu paiticular, si n
ici prin invocarea art. 1909 C. civ., sau al uzucapiunii de 10-20 ani deoarece p
rin titlul lor universal pro herede, dobandese, in cadrul universalitatii, si ob
ligatia de a restitui bunurile succesorale catre adevaiatii mostenitori, iar cer
tificatul de mostenitor nu cste titlu dc proprietatc, confirmand doar calitatea
de mos. tenitori.
Numai legatarul cu titlu particular al nedemnului (asupra caruia n-a trecut
obligatia de restituire) ar putca invoca uzucapiunea de 10-20 ani sau bencficiul
art. 1909 C. civ. In schimb, subdobanditorii prin acte Intre vii de la mostenit
ori (universali, cu titlu universal sau cu titlu particular) ai nedemnului, se p
ot apara impotriva adevaratilor mostenitori ca orice tert de buna-credinta,
Daca decesul nedemnului a avut loc Inainte de deschiderea mostenirii, nedemni

tatea poate fi invocata impotriva copiilor acestuia, pentru a impiedica venirea

lor la mostenire prin reprezentare.
Astfel de exemplu, daca unicul fiu al defiinctului este nedemn, copilul sau
va putea culege in nume propriu mostenirea lasata de bunici, intrucat, in lipsa
de mostenitori de un grad mai apropiat, el este chemat la mostenire fara ajutoru
l reprezentarii ssi cu Inlaturare de la mostenire a altor rude ale defunctului,
care fac parte din clase de mostenitori subsecvente (de exemplu, fratii defunctu
lui) sau sunt rude de un grad mai fndepartat (de exemplu, proprii copii' care su
m rude de gradul al Ill-lea fa{a de defimct).
Dar nedemnitatea poate influenta $i impartirea mostenirii In cazul pluralita
tii de mostcnitori nedcmni si care au un numar inegal de copii. De exemplu, daca
ambii copii ai defunctului sunt nedemni si decedati la data deschiderii succesi
unii, iar unul dintre ei a lasat un copii si celalalt doi copii, mostenirea se v
a mparti In trei parti egale (principiui egalitatii), fiindca ei vin la mostenire
in numc propriu si sunt aide din acecasi clasa si de acelasi grad cu defunctul.
In schimb, daca acesti copii ar fi putut veni la mostenire prin reprezentare, I
mpartirea s-ar fi facut pe tulpini, unul luand jumatatea ce i s-ar fi cuvenit pr
opriului parinte, iar ceilalti doi, ccalalta jumatate, adica partea parintelui l
or.
Cele aratate in privinta efectelor nedemnitatii fata de copii nedemnului, s
unt valabile nu numai in cazul cand nedemnul este descendant al defunctului dar
si in privinta copiilor i fratilor sail surorilor nedemni ai defunctului (art. 65
8 C. civ. nu distinge Intre cele doua ipoteze), care nu pot, nici ei, sa benefic
ieze de reprezentare, din cauza nedemnitatii parintelui lor, (frate cu defunctul
), desi este chemata la mostenirca clasa a doua de mostenitori legali si, reprez
cntarea este, in principiu, admisa In cazul descendentilor din frati i surori.
1.7. Efectelc nedemnitatii succesorale
Fiind o pedeapsa civila care opcreaza In virtutea legii, nedemnitatea. face c
a mostenitorul vinovat sa fie Tnlaturat de la succesiunea persoanei fata de care
s-a facut culpabil de faptele expres si limitativ prevazute de lege.
Inlaturarea nedemnului de la mostenire este completa, el neputand culege nici
macar rezerva conferita de lege mostenitorilor rezervatari690, aceasta profita,
dupa caz, fie mostenitorilor legali cu care nedenmul venea in concurs la mosten
ire, fie mostenitorilor legali subsecventi care ar fi fost inlafurati de nedemn
de la mostenire, daca pedeapsa nu ar fi intervenit, fie donatarilor sau legatar
ilor ale caror donatii sau legate ar fi fost supuse reductiiinii, daca mostenito
rul nedemn rezervatar nu ar fi Jnlaturat de la succesiune, fie, in sfarsit, stat
ului, daca nevrednicul ar fi fost singuni) mostenitor al defunctului.
Nedemnitatea succesorala produce efecte chiar de la data deschiderii succcs
iunii, ca si cand mostenitorul vinovat nu ar fi fost chemat la mostenirea celui
decedat. De aceea, atunci cand nedemnitatea este constatata la o data ulterioara
celei a deschiderii mostenirii, ca produce efecte retroactive.
Pedeapsa civila a nedemnitatii este relativa, in sensul ca nevrednicul este
Indepartat numai dc la mostenirea celui fata de care s-a Scut vinovat prin fapte
le prevazute de lege, iar nu si de la mostenirea altor pcrsoane691.
Trebuie prccizat, fnca o data, faptul ca nedemnul este exclus, prin cfectul
legii, numai de la mostenirea ab intestat a lui de cujus, iar nu si dc la cea t
cstamentara, defunctul fiind liber sa ii lase prin testament averea sa692.
Efectele nedemnitatii sunt diferite, dupa cum se produc m raport cu: a) cei
lalti mostenitori; b) cu tertii si c) cu descendentii.
a)
In raport cu ceilalti mostenitori, nevrednicul este obligat sa rcstituie
toate bunurile pe care le-ar detine in calitate de mostenitor legal al defunctu
lui, pentru ca titlul sau de mostenitor este desfiintat de la data deschiderii m
ostenirii. Odata cu aceste bunuri, conform art. 657 C, civ., "mostenitorul depar
tat de la succesiune ca nedemn este obligat a intoarce si fructele si veniturile
a caror folosinta a avut-o de la data deschiderii succesiunii."
b)
Aceasta inseamna ca nedemnul, asa cum este si firesc, este considerat de
rea-credinta, nefiind de conceput ca el sa nu fi cunoscut cauza de nedemnitate,
din moment cc o astfel de fapta se savarseste, intotdeauna, cu intentie. Dupa c
um s-a subliniat, nedemnul trebuie sa restituie nu numai fructele pe care le-a c

ules, ci si pe acelea pe care ar fi trebuit r.a le perceapa603. Fiind de rea-cre

dinta, in conformitate cu dispozitiile art. 994 C. civ., pentru sumele de bani p
rimite in contul succesiunii, nedemnul datoreaza dobanzi din ziua platii, iar nu
din ziua punerii sale Tn Tntarziere, conform regulilor de drept comun (art. 108
8 C. civ).
Pc de alta parte, daca nedemnul a platit datorii ale succesiunii, el are drept
ul la Tnapoierea acestora. De asemenea, el are dreptul la restituirea cheltuieli
lor necesare si utile facute cu bunurile succesorale, dar nu are dreptul la cele
voluptorii.
De asemenea, drepturile si obligatiile nevrednicului fata de mostenire, ce s-ar
fi stins prin consolidare sau confuziune, daca n-ar fi intervenit nedemnitatea,
redevin active cu caracter retroactiv, deci din momenti.il deschiderii succesiun
ii.
b) In raport cu tertii694
Este posibil ca nedemnul, atata timp cat stapanea bunurile mostenirii, sa fi Tnc
heiat acte juridice referitoare la aceste bunuri, cu terte persoane. Dat fiind c
aracterul personal al pedepsei nedemnitatii, ar trebui sa tragem concluzia ca ne
demnitatea nu se rasfrange asupra raporturilor cu terte persoane. Cu toate acest
ea, desfiinfarea retroactiva a titlului de mostenitor al nedemnului produce efec
te si in privinta tertelor persoane, desfiintand, in principiu, actele juridice
incheiate cu nedemnul. In legatura cu soarta acestor acte, se impun urmatoarele
distincfii:
actele de conservare si de administrare a bunurilor mosteniri
i se mentin in vigoare;
actele de instrainare a unor bunuri corporate, catre un tert de buna-credin
ta, se mentin, de asemenea, invigoare, in baza art. 1909 C. civ.:
terjul dobanditor de buna-crcdinta al unui imobil succesoral va putea obtine m
entincrea actului, daca va dovedi ca a inchciat acest act avand credinta ca il i
ncheie cu adevaratul mostenitor,credinta intemeiata pe eroarea comuna si invinci
bila asupra calitatii de motenitor a nedemnului .
c) In raporturile cu descendentii nedemnului
Caracterul personal al pedepsei civile care este nedemnitatea, ar trebui sa s
e opuna la extindere efeclelor sale in privinta descendentilor nedemnului.
Cu toate acestea, potrivit art. 658 C. civ., pentru a stabili daca dcscendeni
tii nedemnului au sau nu drcpturi cu privire la mos.tcnirea lasata de eel fata d
e care parintele lor a fost declarat nedemn, este nevoie sa se aiba in vedere do
ua imprejurari:
a.
daca descendentii nedemnului sunt chemati la mostenire in nume propriu
;
b. daca descendentii nedemnului sunt chemati la mos.tenire prin reprezentare
.
In primul caz., descendentii nedemnului au dreptul la motenirea lasata. de eel fa
ta de care parintele lor a fost nedemn. De exemplu, A moare, lasand in urma sa u
n flu - succesor nedemn - un nepot (copilul nedemnului) i un frate. Fiul defunctu
lui, fiind nedemn, va veni la mostenire, in nume propriu, nepotul defunctului, c
are va inlatura de la motenire pe fratele defunctului.
In cazul In care, insa, descendentii nedemnului ar fi chemati la motenire prin
reprezentare695, data fund nedemnitatea parintelui lor, reprezentarea nu va ope
ra. De exemplu, A moare lasand un fiu B i doi nepoti - descendenti ai celui de al
doilea fiu, C. Daca consideram ca eel de al doilea fiu - C - a fost nedemn fa(a
de defunct, descendentii sai nu vor putea veni lasuccesiunea lui A, prin reprez
entare
2. Principiilc generale ale devolutiunii legale a mostenirii 51 exceptiile de la
acestc principii
A. Principiilc devolutiunii legale; analiza acestora
2.1.
Enumerare
DupS cum am vazut, pentru ca 0 persoana sa fie chemata efectiv la mostenire, in
temeiul legii, deci sa aiba vocatie legala concreta, nu este suficient sa faca p
arte din categoria mostenitorilor legali, cu vocatie generala, ci trebuie sa mai
fie indeplinita o conditie, si anume, sa nu fie inlaturata de la mostenire de 0

alta persoana cu vocatie generala, dar chemata de lege in rang preferabil, deci
de o persoana cu vocatia concreta utila.
Cu aiutorul celor doua criterii tehnico-judidice enuntate anterior697, Codul civ
il roman a stabilit trei reguli fundamentale ale devolutiunii legale a mosteniri
i, ce stau la baza determinarii ordinii de preferinta intre rudele defunctului c
u vocatie generala, si anume:
principiul chemarii la mostenire a rudelor In ordinea claselor de mo^tenito
ri;
principiul proximitatii gradului de rudenie intre mostenitorii de
aceeasi clasa;
principiul egalitatii intre rudele de aceeasi clasa si de acelasi grad chem
ate la motenire.
2.2. Principiul chemarii la mostenire a rudelor in ordinea claselor de moste
nitori legali.
Potrivit dispozifiilor art. 669-675 Cod civil, rudele defunctului sunt impartite
in patru clase de mostenitori:
? Clasa I, clasa descendentilor fn linie drcapta''s, alcatuita din copiii defu
nctului, ncpotii, stranepotii, etc. In infinit, fara limita dc grad;
? Clasa a Il-a, clasa ascendentilor699 privilegiati si colateralil
or privilegiatj, care cuprinde: parintii defunctului, fratii si surorile acestui
a si descendentii lor pana la gradul IV, inclusiv700. Se mai numeste ?i clasa mi
xta de mos,tenitori;
? Clasa a IfI-a, clasa ascendentilor ordinary formata din bunicii, strabunici
i, rasstrabunicii, etc. defunctului, fara limita de grad;
? Clasa a IV-a, clasa colateralilor701 ordinari (unchii si matus.ile, verii p
rimari si fratii sau surorile bunicilor defunctului).
Dupa cum rezulta din msasi formularea primului principiu, rudele sunt chemate
la mostenire in ordinea claselor. Aceasta inscamna ca, fn prezenta fie i a unei
singure rude din clasa I, rudele din clasele subsecvente nu mai sunt chemate la
mostenirea legala, indiferent de gradul lor de rudenie cu defunctul. Rudele din
clasa a Il-a vor veni la.mostenire numai daca nu sunt rude din clasa 1 sau cele
existente nu pot (din cauza de nedemnitate) sau nu vor (sunt renuntatori) sa vin
a la mostenire. Tot astfel, rudele din clasa a Ill-a sunt chemate la mostenire n
umai daca nu sunt mostenitori din primele doua clase ori, cei existenti nu pot s
au nu vor sa vina la succesiune. Rudele din clasa a IV-a mostenesc numai in lips
a motenitorilor din primele trei clase.
Exista, totusi, o situatie in care rudele din doua clase diferite pot vem concom
itent la mostenire. Este vorba despre ipotcza in care defunctul a dezmostenit, p
rin testament, mostenitorii dintr-o clasa preferata, dar acestia au calitatea de
rezervatari. Acestia din urma vor culege, ca mostenitori legali, rezerva ce li
sc cuvine (contrar vointei defunctului), iar restul mostenirii (cotitatea dispon
ibila) fiind dobandita de mostenitorii din clasa subsecventa, daca nu exista o a
lta dispozitie testamentara contrara.
De asemenea, trebuie rctinut, in acest context702, ca sotul supravietuitor al de
functului, desi nu face parte din nici o clasa de mostenitori, vine la mostenire
in concurs cu rudele din fiecare clasa.
2.3. Principiul proximitatii gradului de rudenie intre mostenitorii din aceeasi
clasa
Ordinea in care rudele din aceeasi clasa sunt chemate la mostenire este determin
ata de gradul de rudenie, intelegandu-se prin grad intervalul ce desparte doua n
asteri sau generatii. Gradul de rudenie in linie dreapta se stabileste dupa numa
rul nasterilor (generatiilor) ce despart doua mde, iar in linie colaterala se nu
mara nasterile urcand de la una dintre aide pana la ascendentui comun si coboran
d apoi de la acesta pana la cealalta ruda (art. 46 C.fam.).
Potrivit principiului proximitatii gradului de rudenie, inlauntrul aceleiasi
clase, aida cea mai apropiata in grad Inlatura de la mostenire pe cea de grad ma
i indepartat703 (proximior excludiremotiorem
).
De exemplu, in clasa I copii defunctului inlatura de la mostenire pe nepoti,
stranepoti, etc.; in clasa a Il-a, fratii si surorile pe nepotii si stranepotii
de frate; in clasa a Ill-a, unchii si matusile pe verii primari.

De la acest principiu, legea a prevazut doua exceptii de care ne vom ocupa in

cele ce urmeaza.
2.4. Principiul cgalitatii intre rudele din aceea$i clasa i de accla$i grad, c
hemate la mo^tenire.
In conformitate cu aceasta regula fundamentala, daca rudele din clasa chemata la
mostenire sunt de acelasi grad, ele impart mostenirca in parti egale. De exempl
u daca in clasa I sunt chemati la succesiune 2 frati (copiii defunctului.), fiec
are va primi 1/2 din mostenirc.
$i dc la acest principiu, legea prevede doua exceptii705:
B. Exceptiile de la principiile generate ale devolutiunu suecesorale legale.
2.5. Exceptii de la primul principiu
Asa cum am specificat anterior, de la primul principiu ealauzitor al devolutiuni
i suecesorale legale, exista o exceptie in cazul sotului supravietuitor care, fa
ra a fi incadrat In vreuna dintre cele patru clase de mostenitori, nici nu este
inlaturat de acestea si nici nu le Inlatura de la mostenire. El este chemat la s
uccesiune in concurs cu fiecare dintre cele patru clase de mostenitori, primind
o cota variabila din mostenire, in functie de clasa de mostenitori cu care vine
in concurs706.
2.6. Exceptii de la cel de al doilea principiu
De la eel de al doilea principiu exista doua exceptii:
a) in interiorul clasei a Il-a de mostenitori
clasa ascende
ntilor privilegiati si a colateralilor privilegiati - ascendentii privilegiati (
parintii defiinctului), desi sunt rude de gradul 1, nu inlatura de la mostenirc
pe fratii si surorile defunctului - rude de gradul II - si nici pe descendentii
din frati si surori. Dimpotriva, ascendentii privilegiati si colateralii privile
giati vin la succesiune imprcuna, primind anumite cote din mostenire, stabilite
de lege;
b) cea de a doua exceptie de la regula proximitatii gradului de rudenie este
reprezentarea succesorala, de care ne vom ocupa mai jos.
2.7. Exccptii de la eel de al treilea principiu
De la principiul ca in interiorul aceleiasi clase de mostenitori, rudele de gr
ad egal mostenesc in parti egale, legea face o excepfie in privinta drepturilor
succesorale ale fratilor si surorilor proveniti din casatorii deoscbite, cand ac
estia se mostenesc intre ci. In acest caz, asa cum vom arata atunci cand ne vom
ocupa de cea de a doua clasa de mostenitori, impartirea se face pe linii. Potriv
it cu acest mod de imparjire, mostenitorii care sunt frati si surori ai defunctu
lui, atat dupa mama cat si dupa tata, vor lua mai mult decat fratii si surorile
numai dupa tata sau numai dupa mama. De asemenea, o a doua exceptie o reprezinta
, fiind intru totul de acord cu prof. Francisc Deak, situatia impartirii pe tulp
ini a mostenirii, cand la o mostenire se vine prin reprezentare.
C. Reprezentarea succesorala 2.8. Notiunc
Reprezentarea succesorala este un beneficiu al legii in virtutea caruia, un
mostenitor legal (sau mai multi), de grad mai indepartat, numit reprezentant, ur
ea in gradul locul si drepturile ascendentului sau, numit reprezentat, care este
decedat la data deschiderii mostenirii, pentru a culege partea care i s-ar fi c
uvenit acestuia prin mostenire, daca s-ar fi aflat in viata (art. 664-668,C. CIV
.)
. Reprezcntarea este o abatere de la regula proximitatii gradului de rudenie.
De excmplu, moare o persoana - A. - care a avut doi fii, pe B si C. La deschider
ea succesiunii, B nu mai este in viafa, insa a lasat, la randul sau, trei copii
D, E si F. Aplicand regula proximitatii gradului de rudenie, ar insemna sa dccid
em ca singurul mostenitor al lui A este fiul sau C -descendent de gradul 1- care
va inlatura de la mostenire pe D, E si F - care sunt descendenti de gradul II.
Solutia ar fi injusta. Aceasta injustete este Inlaturata prin institutia re
prezentarii, care da dreptul descendentilor - D, E si F - sa urce in gradul pari
ntelui lor predecedat - B - si sa culeaga mostenirea impreuna cu C.
Rezulta o prima observatie: reprezentarea in materie succesorala nu se confu
nda cu ceea ce obisnuit intelegem in dreptul civil prin reprezentare - ca proced
eu prin care o persoana, numita reprezentant, incheie un act juiridic in numele
si pe contui unei alte persoane, numita reprezentat. Reprezentarea succesorala s

e traduce printr-o tnlocuire a unei persoane anterior decedate si nu printr-o in

locuire a vointei unei persoane in viata.
2.9. Natura juridica
Reprezentarea succesorala este un beneficiu al legii, prevazut in favoarea unor
anumiti mostenitori.
Calificarea pe care o da art. 664 C, civ, reprezentarii, ca fiind "o fictiun
e a legii", este criticabila. intr-adevar, le'giuitorul modern nu are nevoie sa
apeleze la fictiuni pentru a introduce o exceptie de la un principiu statornicit
de lege, ci poate introduce aceasta exceptie in mod direct.
2.10. Beneficiarii reprezentarii succesorale
Potrivit art. 665, 666 si 672 Cod civil succesorala este adm.s
a n consecinta, nici o alta persoana nu poate beneficia de ea. Astfel, ascendent
ii ordinari sau verii primari nu pot veni la mos.ten.ire prin reprezentarea pari
ntilor defunctului, respectiv prin reprezentarea propriilor parinti (unchii sau
matusile defunctului). Tot astfel, sotul supravietuitor nu poate beneficia de re
prezentare pentm a mosteni un frate sau paring ori alte rude ale sotului predece
dat (deci cumnatii, socrii sau alti afini ai lui) si nici nu poate fi reprezenta
t.
Din cele aratate, reiese ca reprezentarea succesorala este permisa doar in do
ua cazuri, limitativ mentionate:
? in cazul descendentilor in linie directa, deci din clasa I de mostenitori,
la infinit (art. 665 C. civ.);
? in cadrul clasei a 11-a, doar in privinta descendentilor colateralilor priv
ilegiati (nepoti, stranepoti de frate/sora), pana la gradul IV.
2.11. Modul cum opereaza reprezentarea.
Atunci cand este admisibila, reprezentarea opereaza:
a. in toate cazurile
b. la infinit
A.
Se spune ca reprezentarea opereaza in toate cazurile, intrucat, potrivit l
egii (art. 665 alin. 2 si art. 666, C. civ.), urmas.ii copiilor defunctului, ca i
descendentii din colateralii privilegiati, vin la succesiune prin reprezentare,
fie ca mai exista descendenti din primul grad, daca se pune problema reprezenta
rii in cazul descendentilor, ori colaterali privilegiati, daca se pune problema
reprezentarii in privinta colaterali lor privilegiati, fie ca la mostenire ar ve
ni numai nepoti in linie dreapta sau nepoti de frate sau sora ai defunctului.
Sa presupunem, intr-un prim exemplu, ca, in urma defunctului au ramas un fiu
si trei nepoti in linie dreapta -acestia din urma fiind copiii unui al doilea fi
u al defunctului, fiu care a murit inainte de data deschiderii mostenirii.
care va culege 1/2 din mostenire, in num
La mostenire vor veni fiul in viata
e propriu - si cei trei nepoti, care vor veni prin
reprezentarea parintelui l
or predecedat si vor culege cealalta jumatate din mostenire, adica partea ce i s
-ar fi cuvenit tatalui lor, daca ar mai fi fost Tn viata la deschiderea mostenir
ii.
Sa presupunem, ntr-un al doilea exemplu, ca ambii fii ai defunctului sunt de
cedati la data deschiderii mostenirii, Insa fiecare dintre acesti fii a avut, un
ul trei copii, iar celalalt doi copii, toti in viata. Mostenitorii defunctului s
unt, deci, cinci nepoti de acelasi grad. Desi fac parte din aceeasi clasa de mos
tenitori si sunt rude de grad egal, cu toate acestea, mostenirea nu se va impart
i in parti egale, pe capete, dupa numarul lor. intrucat, potrivit legii reprezen
tarea opereaza in toate cazurile, nepotii defunctului Tl vor mosteni prin reprez
entare, avand dreprul sa culeaga partea din mostenire care s-ar fi cuvenit parin
telui lor. Deci, si in acest caz, mostenirea se va imparti pe tulpini si nu pe c
apete.
La fel ca n exemplele de mai sus se va proceda si Tn cazul Tn care In calitate
de succesibili apar descendenti din frati si surori ai defunctului.
B. Se spune ca reprezentarea opereaza la infinit, Tn sensul ca nu numai mo
stenitorii de gradul al doilea Tl vor reprezenta pe eel din gradul intai, dar si
mostenitorii din gradul al treilea pe cei din gradul al doilea si asa mai depar
te.
O singura rezerva: atunci cand problema reprezentarii se pune Tn cazul colat

eralilor privilegiati, socotim ca reprezentarea nu poate merge dincolo de gradul

al patrulea de aidenie, avand Tn vedere ca acesta este gradul Tn linie colatera
la, dincolo de care, Tn dreptul nostru, mostenirea legala nu este permisa. Un sp
rijin de text Tn aceasta privinta poate constitui art. 665, alin. 1 care, Tn int
erpretarea pe care i-o dam, precede numai Tn privinta descendentilor Tn linie dr
eaptfi ca reprezentarea se intinde nemarginit.
2.12. Conditiile reprezentarii succesorale
Pentru ca reprezentarea succesorala sa poata opera sunt necesare urmato
arele conditii:
? persoana reprezentata sa fie decedata la data deschiderii succesiumi;
? locul persoanei reprezentate sa fie util;
? rcprezentantul sa fie beneficiar al reprezentarii succesorale;
? reprezentantul sa aiba vocatie succesorala mostenirea defunctului
.
Vom analiza, pe rand, fiecare din aceste conditii.
a) Persoana reprezentata sa fie decedata la data deschiderii succesiunii. Art. 6
68, alin. 1 C, civ. statueaza ca "nu se reprczinta decat persoanele moarte". De
aici rezulta ca nu pot fi reprezentate decat persoanele decedate la data deschid
erii succesiunii708.
In ipoteza in care o persoana susceptibila de a fi reprezentata la mostenirea un
ui ascendent al sau decedeaza nu inaintea acestuia, ci dupa, problema reprezenta
rii succesorale nu se mai poate pune, acea persoana mostenind, in acest caz, in
nume propriu, iar descendentii sai, la randul lor, o vor mosteni tot in nume pro
priu709.
O persoana in viata nu poate fi reprezentata nici in cazul in care ea renunt
a la mostenirea lui de cujus; mostenitorii unei asemenea persoane nu ar putea cu
lege succesiunea celui decedat decat in nume propriu, daca nu exista succesibili
in grad de rudenie mai apropiat cu defunctul sau daca, existand asemenea mosten
itori, acetia au renuntat la mostenire (art. 698 C. civ.).
Intrucat persoanele disparute sunt socotite a fi in viata atata timp cat nu a in
tervenit o hotarare judecatoreasca definitive declarativS de moarte (art. 19 din
Decretul nr. 31/1954) acestea nu pot fi reprezentate; dupa declararea judecator
easca a mortii, in funcfie de data stabilita prin hotaiare ca fiind cea a decesu
lui, se va admite sau nu reprezentarea, in confoimitate cu regulile de drept com
un.
In principiu, asa cum am vazut deja, nirnic nu se opune ca reprezentarea unei
persdane predecedate sa se faca de un descendent de grad mai indepartat decat c
ei de grad proxim. Astfel, este posibil ca stranepotul sa urce Tn locul si gradu
l bunicului sau, pentru a-1 mosteni pe strabunic. In nici un caz, o asemenea rep
rezentare nu se poate face per saltum sau omisso medio, adica sarind peste un gr
ad intermediar710. In exemplul de mai sus deci este necesar ca stranepotul sa po
ata urea din grad in grad (mai intai in gradul tatalui si apoi in gradul bunicul
ui), intrunind conditiile reprezentarii pentru fiecare in parte, inclusiv aceea
ca reprezentatii sa fie decedati la data deschiderii succesiunii.
b) Locul persoanei reprezentate six fie util.
Pentru a putea mosteni prin reprezentare, nu este suficient doar ca locul per
soanei reprezentate sa fie vacant, adica aceasta sa fie decedata, fiind necesar
si ca locul sa fie util. Intrucat reprezentantul vine la mostenire in locul repr
ezentatului, acesta din urma, in afara de faptul ca nu mai este in viata, neputa
nd din acest motiv mosteni el insusi, trebuie sa intruneasca toatc celelalte con
ditii pentru a putea mos.teni pe defunct.
Asa fiind, persoana care si-a pierdut dreptul la mostenire pentru nevrednic
ie nu poate fi reprezentata. De asemenea, asa cum intemeiat s-a subliniat Tn lit
eratura de specialitate, locul celui reprezentat nu este util in ipoteza in care
acesta fiind mostenitor nerezervatar al defunctului (cum este cazul fratilor si
surorilor defunctului si a descendentilor acestora) a fost exhere
dat prin testament de catre defunct'" .
In legatura cu comorientii, in literature de specialitate s-a exprimat opinia ca
, atunci cand intre acestia exista raporturi de rudenie apte sa duca la reprezen
tare (cum este cazul de exemplu, unui tata decedat impreuna cu unul din cei doi

fii ai sai, care, la randul sail, are doi fii), reprezentarea este posibila (ast
fel meat, in exemplul dat, cei doi nepoti pot veni la mostenirea bunicului prin
reprezentarea tatalui lor, urmand sa culeaga mostenirea impreuna cu unchiul lor,
deci cu celalalt fiu al defunctului). Argumentul adus in sprijinul acestei opin
ii este acela ca 'fund prezumat mort in acelasi moment cu persoana despre a care
i mostenire este vorba, nu mai exista la data deschiderii succesiunii, deci este
o persoana moarta (art 688 C. civ.), iar nu in viata.712" In ce ne priveste, nu
putem impartasi aceasta opinie, intrucat una din conditiile reprezentarii este
si aceea ca iocul persoanei reprezentate - in care urea reprezentatul - sa fie u
til, prin definitie, comorientii nu se pot mosteni, tocmai pentiu motivul ca se
prezuma a fi murit in acelasi timp, ceea ce inseamna ca nici unul dintre ei nu a
re capacitate siiccesorala in raport cu succesiunea celuilalt.
c) Reprezentantul sa fie descendent in linie dreapta sau descendant dinfratii
sau surorile defunctului.
Continutul acestei conditii a fost expus mai sus '.
d)Reprezentantul sa aiba vocatie siiccesorala proprie la mostenirea defunctulu
i.
Fiind chemat sa mosteneasca pe defunct, reprezentantul trebuie sa Tntruneasca to
ate conditiile cerute de lege pentru a-1 putca mostcni pe acesta adica, sa aiba
capacitate succesorala, sa nu fic ncdcmn fata de acesta si sa aiba vocatie propn
eja mostenirea defunctului', nefiind de conceput ca o persoana situata in afara
sferei rudelor chemate de lege la mostenire (cum este, de exemplu,
fiul stra
nepotului de frate al defunctului, ruda de gradul al cinc.lea cu accsta) sa poat
a veni la succesiunea luule cujus pnn reprezentarea rudelor in grad succesibil p
redecedate
.
Pe de alta parte insa, dat fiind ca reprezentantul nu vine .la mostenire in n
ume propriu, ci in numele reprezentatului, legea (art. 668, alin.2 C. civ.) inga
duie in mod cxpres reprezentarea, chiar daca reprezentantul a renuntat la mosten
irea celui reprezentat. Tot astfel, pentru identitate de ratiune, chiar daca leg
ea nu o spune exprcs, se admite unanim ca reprezentarea opereaza si in ipoteza i
n care reprezentantul este nedemn de a mosteni pe reprezentat.
2.13. Efectele reprezentarii
Principalul efect al reprezentarii este impartirea pe tulpini a mostenirii. Ca e
fect al reprezentarii, mostenitorii urea in locul si gradul celui reprezentat, d
obandind drepturile acestuia. Aceasta inseamna ca reprezentantii nu vor putea pr
etinde din mostenire decat partea care s-ar fi cuvenit celui reprezentat, daca a
cesta ar mai fi fost in viata la deschiderea mostenirii.
Asa cum prevede textut art. 667 C. civ., 'In toate cazurile in care reprez
entarea este admisa, partajul se va face pe tulpina Daca aceeasi tulp
ina a produs mai multe ramuri,subdivizia se face iarasi pe tulpina in fiecare ra
mura ?i membni aceleiasi ramuri se impart egal intre dansii"
Daca, de exemplu, un defunct - A - a avut trei fii - B C si D - dnitre care, unu
l, de exemplu B, a predecedat, lasand la rSndul sau patru copu - E, F, G si H mostenirea lui a se va imparti a. mai Intai, se vor stabili cele trei tulpini,
dupa numarui Ililor, fiecare tulpina avand 1/3 din intreaga mostenire;
b. C si D vor lua, deci, fiecare cate 1/3 din mostenire;
c.
partea cuvenita lui B (1 /3 din mostenire) - tulpina - se va imparti intre
cei patru copii ai sai
- E, F, G si H
- care Tl reprezinta. In interiorul
tulpinii, fiecare va lua o parte egala, ceea ce in speta inseamnd 1/3 : 4 = 1/1
2 din intreaga mostenire.
Impartirea se va face, uneori, nu numai pe tulpini, dar si pe subtulpini. As
tfel, in exemplul de mai sus, sa presupunem ca D avusese doi fii - 1 si J - dint
re care I murise si el inaintea deschiderii succesiunii, lasand trei copii. In a
cest caz, tulpina cuvenita lui D (1/3 din mostenire) se va imparti, mai intai, i
n doua subtulpini (1/6 fiecare), dintre care, una va fi culeasa de J, iar ceal
alta se va imparti intre cei trei fii ai lui I, care vor lua, astfel, cate 1/8 d
in intreaga mostenire
3. Reguli speciale aplicabile devolutiunii legale a mo$tenirii
3.1. Clasa descendcntilor (clasa I a descendentilor legali) 3.1.1. Notiunea de
descendent

Prima si cea mai importanta clasa chemata la mostenirea ''ab intestat", in o

rdinea prezumtiei de afectiune a defunctului, este clasa descendentilor.
Potrivit art. 669 C. civ., in clasa descendentilor sunt cuprinsi copiii defu
nctului precum si urmasii acestora in linie dreapta, la infinit, fara deosebire
de sex, fara deosebire dupa ordinea nasterilor si fara a avea vreo Tnsemnatate f
aptul ca provin din aceeasi casatorie716 sau din casatorii diferite in clasa dcs
cendentilor sunt cuprinsi nu numai descendentii din casatorie, ci, deopotriva cu
acestia, si avand aceJeasi drepturi, din accasta clasa fac parte si copiii din
afara casatoriei, daca filiatia este stabilita718 legal, si urmasii acestora, ca
ci prin art. 63 C. fam., accsti copii au fost pe deplin asimilati cu copii din c
asatorie7'1'.
Din clasa descendentilor fac parte si copiii adoptati de defunct, precum si
urmasii in linie dreapta ai celor adoptati.
fn legatura cu adoptia, facem urmatoarea precizare: Codul familici reglementa, p
ana la adoptarea Ordonantei de urgenta a Guvemului nr. 25 din 12 iunie 1997, d
oua feluri de adoptii:
a. adoptia cu efecte restranse
(art.
67-78.
in prezent abrogata)
, care se caracteriza prin iirmatoarele:
1. legaturile de rudenie dintre adoptat si descendenti, pe de o parte, si parin
tii firesti si rudele acestora, pe de alta parte, se mentineau;
2. intre adoptat si descendentii sai, pe de o parte, si adoptator, pe de alta pa
rte, se stabileau raporturi de rudenie asemanatoare acelora dintre parinti si co
pii.
b. adoptia cu efecte depline (cu efectele filiatiei firesti - art. 79, in pr
ezent abrogat), care se caracteriza prin urmatoarele:
1. legaturile de rudenie dintre adoptat si descendentii sai, pe de o parte,
si panntii sai firesti si rudele acestora, pe de alta parte, incetau; cu toate
acestea, impedimentul la easatorie, rezultand din rudenie, se mentinea;
2. intre adoptat si descendentii sai, pe de o parte, si adoptator si rudele
acestuia, pe dc alta parte, se stabileau raportun de rudenie.
In prezent, Ordonanta de urgenta cu privire la adoptie, nr. 25/1997, reglementea
za un singur fel de adoptie, care se caracterizeaza prin urmatoarele:
1. intre eel care adopta sj copil se stabileste filiatia;
2. intre copil si rudele adoptatorului se stabileste rudenia; desi art. 1 al
Ordonantei de urgenta mentionate nu prevede expres, rudenia se stabileste i intr
e descendentii copilului adoptat si adoptator, precum i intre descendentii copilu
lui adoptat si rudele adoptatorului; solu^ia rezulta din art. 1, alin. 1 ca
re prevede stabilirea filiatiei dintre copilul adoptat si eel care adopta si din
art. 21, alin. 2, care arata ca pe baza hotararii judecatoreti ircvocabile de in
cuviintare a adoptiei, serviciul de stare civila competent va intocmi, in condit
iile legii, un nou act de nastere al copilului, in care adoptatorii vor fi trecu
ti ca fund parintii firesti; in acelasi sens este i art. 26, alin. 2 i 3 din Legea
actelor de stare civila nr. 119 din 11 noiembrie 1996, care dispune ca se intoc
meste un nou act de nastere al adoptatului, cu efecte depline in care, la njbric
a "Locul nasterii", se va completa cu denuinirea unitatii administrativ-teritori
ale unde isi are sediul autoritatea administratiei publice locale care intocmest
e actiil;
3. filiatia dintre copilul adoptat si parintii sai firesti inceteaza (art.
1, alin. 4); desigur, ca inceteaza si rudenia dintre copilul adoptat si
nid
ele sale firesti, precum si rudenia dintre descendentii copilului ad
optat si mdele sale firesti; se mentine impedimentul la easatorie intre adoptat
si nidele sale firesti (art. 21, alin. 3). cstc oprita casatoria si mtre descend
entii adoptatului si mdcle sale firesti, desi textul nu prevede expres aceasta72
0.
Rezulta ca in prezent exista un singur fel de adoptie si anume: eel corespunzato
r adoptiei cu efecte depline, reglementata anterior de Codul familiei.
Aceasta inseamna ca, in situatia in care adoptatorul este eel ce lasa mosten
irea, adoptatul si descendentii sai pot culege aceasta mostenire si, potrivit pr
incipiului vocatiei succesorale, si adoptatorul poate veni, daca este cazul, la
mostenirea celui adoptat, sau descendentilor acestuia.

intrucat inceteaza raporturile adoptatului si descendentilor lui cu rudele sale

firesti, adoptatul si descendentii sai nu mai au vocatie succesorala, in calitat
e de copii, nepoti, etc, fata de ascendentii firesti. Daca adoptia e consimtita
nu de catre defunct, ci de copilul lui ori alt descendent al sau, adoptia va con
feri vocatie succesorala adoptatului $i descendentilor sai la mostenirea lasata
de defunct, caci, in acest caz, ei devin rude nu numai cu adoptatorul, dar si cu
rudele acestuia, intre care ascendentul adoptatorului ce lasa mostenirea.
3.1.2. Impartirea mostenirii intre descendenti, in clasa descendentilor.
Regula este aceea a fmpartirii mostenirii pe capete, adica in functie de numa
rul de descendenti mostenitori de acelasi grad, cu exceptia cazului reprezentari
i succesorale, situatie in care impartirea se face pe tulpini, Daca exista moste
nitori de grade diferite si nu sunt intrunite conditiile reprezentarii succesora
le, mostenitorii de grad mai apropiat cu defunctul vor inlatura de la mo?tenire
pe mostenitorii de grad mai mdepartat.
Cand, alaturi de descendenti, in baza Legii nr. 319/1944 pentru dreptul de m
ostenire al sotului supravietuitor, la mo?tenire este chemat i sotul supravietuit
or al defunctului, se stabileste mai intai, cota ce I se cuvine acestuia ?i rest
ul se imparte intre descendenti dupa regulilc aratate. Aceasta inseamna ca pri
n efectul Lcgii nr 319/1944, se micsoreaza cota parte din mostenirc a tuturor mo
stenitorilor din clasa descendentilor.
3.1.3. Caracterele juridice ale drepturilor succesorale ale descendentilor.
Preferinta de care se bucura clasa descendentilor sc manifests si in cai-acter
ele juridice ale drepturilor succesorale ale acestei clase.
a.
Descendentii sunt succesori rezervatari, ceea ce inseamna ca prczenta lo
r limiteaza dreptul celui ce lasa mostenirea de a dispune, prin acte cu tillu gr
atuit, de bunurile sale, acesta fiind obligat sa conserve ceea ce legea numeste
rezerva succesorala;
b.
Descendentii sunt mostenitori sezinari, ceea ce inseamna ca se bucura, d
e drept, de posesia titlui de mostenitor si nu au nevoie, spre a intra in posesi
a mostenirii, sa ceara eliberare a unui certificat de mostenitor (art. 635, alin
. 2 C. civ.);
c.
Descendentii pot culege mostenirea fie in nume propriu. fie prin repreze
ntare;
d.
Cand la mostenire vin mai multi descendenti ai defunctulii
i, acestia au, unii fata de altii, obligatia de raport, adica de a aduce la masa
succesorala donatiile primite direct sau indirect de la defunct, afara de cazu!
in care donatia s-a facut cu scutire de raport (art. 751 C. civ.).
3.2. Clasa mixta a ascendentilor privilegiati si a colateralilor privilegiati
721 (Clasa a Il-a)
3.2.1. Caracteml mixt al celei de a II-a clase de mostenitori.
Clasa a Il-a de mostenitori este o clasa mixta, formats din doua categorii de
mostenitori, chemate impreuna la succesiune. Sum cuprinsi in ea, fiind chemati
impreuna la succesiune, ascendentii privilegiati, adica parintii deftinctului, p
recum si colateraln privilcgiati, adica fratii si surorile defunctuliii, precum
si descendentii din frati si surori. In ceie ce urmeaza vom prezenta, pe rand,
fiecare categorie de mostenitori din accasta clasa.
A. Ascendentii privilcgiati
1.
Cine sunt ascendentii privilegiati. Acestia sunt parintii defunctului: t
atal si mama.
Parintii defunctului pot fi din casatorie, din afara casatoriei si din adoptie
.
Dreptiirile succesorale ale parintilor din casatorie, precum si ale mamei din af
ara casatoriei sunt prevazute expres in Codul civil722, astfcl incat nu se poate
pune nici o problema in legatura cu existenta lor.
In privinta tatalui din afara casatoriei si a adoptatorului, Codul civil nu co
nsacra in terminus o chemare a lor la mostenire. Datorita acestui fapt, vocatia
succesorala a acestora a constituit obiectul unei controverse in literature juri
dica723.

2. Situatia succesorala a tatalui din afara casatoriei. Indoiala in privinta

drepturilor succesorale ale tatalui din
afara casatoriei, provine din Tmprejurarea ca lipses.te un text expres care sa-i
dea chemare succesorala. Ori, in regula generala, se admite ca nu poate exista
chemare succesorala fara text.
La aceasta mprejurare se adauga faptul ca pri
n art. 678 C. civ., mentinut in vigoare i dupa punerea in aplicare a Codului fami
liei, se recunoaste vocatia succesorala numai a mamei din afara casatoriei.
Obiectiile principale impotriva drepturilor succesorale ale tatalui din af
ara casatoriei, pe langa cele deduse din lipsa unui text expres care sa-i confer
e vocatic, ar putea fi urmatoarele:
a) asimilarea copilului din afara casatoriei cu ecl din casatorie, intaptuit
a prin art. 63 C. fam., nu implies in mod esar i asimilarea parintilor din afara
casatoriei cu parintii din casatorie;
b) recunoasterea voluntara, prin act unilateral de vointa, a copilului din
afara casatoriei, de catre tatal sail, nu poate' sa-i confere acestuia din urma
vocatiune succesorala fata de primul, intrucat nimeni nu-sj poate constitui titl
ul de mostenitor, prin propria vointa unilaterala;
c) stabilirea for^ata prin justitie a filiatiei din afara casatoriei ar Irc
bui sa nu dea dreptul tatalui din afara casatoriei sa-1 mosteneasca pe copilul s
ail. Nu este demn sa mosteneasca acela care a asteptat sa lie chemat in fata ins
tantei judecatore$ti pentru stabilirea filiatiei.
Cu toate aceste argumente posibile, socotim si noi, ca In mod just s-a sublin
iat in literature noastra de specialitate724 ca, in prezent, trcbuic sa recunoate
m dreptiiri succesorale depline tatalui din afara casatoriei fata de copilul sau
, pentru urmatoarele argumente:
a. recunoasterea vocatiei succesorale legale a tatalui din afara casatoricie
reclamata de raporturile de rudenie statomicite Tntre copil si tatal sau, prin
stabilirea filiatiei;
b. principiul egalitatii Tntre sexe i eel al reciprocitatii vocatiei
succesorale legale impun adoptarea unei astfel de solutii;
c. art. 106 C. civ,consacra aceasta solutie in mod indirect, atunci cand prev
ede - fara a distinge intre filiatia din casatorie sau din afara ei - ca "parint
ele nu are nici un drept asupra bunurilor copilului in afara de dreptul de moste
nire sv/ la intretinere".
Ne exprimam si noi, alaturi de prof. Francisc Deak, rezerva cu privire la ipotez
a in care stabilirea filiatiei din afara casatoriei se face printr-o recunoatere,
contrara finalitatii legii, deci in scop exclusiv dovedit de a crea tatalui din
afara casatoriei vocatia succesorala la mostenirea copilului recunoscut. O astf
el de rccunoatere este lovita de militate.
3. Vocatia succesorala a parintilor firesti n cazul adoptiei
In prezent, fiind un singur fel de adoptie, asimilata cu adoptia cu efecte dcpli
ne din Codul familiei, parintii firesti ai celui adoptat, indiferent ca sunt din
casatorie sau din afara ei, pierd orice vocatie succesorala la mostenirea lasat
a de eel adoptat, fiindca inceteaza raporturile de rudenie dintre ei725. Face ex
ceptie ipoteza in care unul dintre soti adopta copilul firesc al celuilalt sot,
caz in care raporturile de nidenie se mentin cu parintele firesc care este sotul
adoptatorului si care, deci, pastreaza vocatia succesorala la mostenirea copilu
lui (nu si celalalt parinte firesc)726.
4. Vocatia succesorala a adoptatorului.
Deoarece, in cazul adoptiei, adoptatul devine ruda cu adoptatoail si radele aces
tuia, ca si un copil firesc, iar raporturile cu parintii si alte rude firesti in
ceteaza, vocatia succesorala a adoptatorului la mostenirea celui adoptat nu este
pusa la lndoiala.
Aceasta solutie este reclamata de principiul reciprocitatii vocatiei succesorale
legale.
5. ntinderea drepturilor succesorale ale ascendentilor privilegiati.
Asa cum rezulta din textele art. 670, 671 si 673 C. civ., intinderea drepturilor
succesorale ale ascendentilor privilegiati difera dupa cum acestia vin la succe
siune singuri sau in concurs cu colateralii privilegiati.
Daca ascendentii privilegiati sunt singurii mostenitori, au dreptul la Tntreaga

succesiune, care se imparte Tntotdeauna in mod egal.

Daca ascendentii privilegiati vin la succesiune in concurs cu colateralii privil
egiati, drcpturile ascendentilor variaza dupa cum vin la mostenire ambii parinti
sau numai unul dintre ei.
Daca exista un singur parinte, in concurs cu fratii si
surorile defunctului sau cu descendentii acestora, portiunea parintelui va fi d
e 1/4 din mostenire, iar cea a fratilor, surorilor si descendentilor acestora de
3/4. Daca exista ambii parinti, dreptul lor este del/2 din mostenire, adica ega
l cu dreptul colateralilor privilegiati Daca la succesiune este chemat sotul sup
ravietuitor al defunctului, cota parte a acestuia se va imputa prima si apoi se
vor imparti intre ascendenti si colateralii privilegiati.
6. Caracterele .juridice ale drepturilor succesorale ale ascendentilor privi
legiati
Drepturile succesorale ale ascendentilor privilegiati au urmatoarele caractere j
uridice:
a)ascendentii privilegiati sunt mostenitori rezervatari;
b)ascendentii privilegiati sunt mostenitori sezinari;
c)ascendentii privilegiati pot culege mostenirea numai in nume propriu nu si
prin reprezentare.
B. Colateralii privilegiati
1. Cine sunt colateralii privilegiati?
Colateralii privilegiati sunt fratii si surorile defunctului, precum si descende
ntii din frati si surori727, indiferent ca acesti frati si surori sunt din casat
orie, din afara casatoriei sau din adoptie.
2. Impartirea pe linii a mostenirii728
Determinarea dreptunlor succesorale ale fratilor sisuronlor defunctului difera
, dupa cum, frati! si surorile sunt nascuti d,n aceeasi casatorie sau din casato
ni deosebite.
Potrivit art. 674 C. civ., fratn si surorile detunctului sunt impartiti in tr
ei categorii:
a) fratii buni, sau germani, adica din acelasi tata si din aceeasi mama;
b) fratii consangvini sau consangeni, care au acelasi tata cu defunctul, mama f
iind diferita;
c) fratii uterini, care au aceeasi mama cu defunctul, tatal fiind diferit.
Daca la mostenirea defunctului sunt chemati numai frati dintr-o singura categ
orie - adica numai frati germani, numai frati consangvini, sau numai frati uteri
ni, - drepturile acestora vor fi egale.
Daca insa, la mostenirea defunctului se afla in concurs frati de categorii de
osebite, de exemplu, frati germani cu frati uterini si consangvini, mostenirea s
e va imparfii pe linii, ceea ce va permite fratilor gennani sa culeaga o parte m
ai mare de mostenire, decat fratii consangvini sau uterini. impartirea pe linii
a mostenirii este o excepfie de la regula ca, in interiorul aceleiasi clase, rud
ele de grad egal mostenesc in parti egale. Este neindoielnic ca fratii, fie ca s
unt din aceeasi casatorie sau din casatorii deosebite, sunt fata de defunctul lo
r frate, mde de grad egal.
In ce consta impartirea pe linii a mostenirii? Dintai-inceput averea lasata d
e defunct se imparte in doua parti egale. O parte este numita conventional linie
materna, iar cealalta este denumita linie paterna.
Fratii germani sunt chemati la mostenire in ambele linii, fratii consangvini
sunt chemati la mostenire numai in linie paterna iar fratii uterini sunt chemati
la mostenire numai in linie materna.
Sa presupunem, de exemplu, ca defunctul a lasat o avere in valoare de 300.000
.000 lei, iar ca mostenitori au ramas un frate german, un frate consangvin si do
i frati uterini. Mostenirea se va impartii in doua partii - linii - fiecare repr
ezentand 150.000.000 lei.
In linia patema vor aparea cu drepturi succesorale fratele german si fratele c
onsangvin, fiecare luand cate o jumatate (150.000.000 : 2 = 75.000.000 lei).
in linia materna va aparea din nou fratele german, alaturi de ccilalti doi f rat
i utcnni, luand fiecare cate o treime (1 SO 000 000 3 = 50.000.000 lei).
i'-"-wu.uuu .

Rczulta, n cele din urma, ca fratele german va culeec o mostenire de 125.000.000

lei, fratele consangvin va culege 75.000.000 lei, lar fratele uterin va culege 5
0.000.000 lei
Nevrednicia sau renuntarea unui frate uterin sau consangvin profits fratilor car
e au chemare n aceeasi linie.
n legatra cu impartirea pe linii se pun urmatoarele probleme:
a) daca impartirea pe linii se aplica numai n cazul cand fratii si surorile din c
asatorii diferite vin la mostenirea defunctului n concurs cu ascendentii privileg
iatii sau si atunci cand nu exista ascendenti privilegiati ai defunctului;
b) daca impartirea pe linii se aplica numai n cazul fratilor si surorilor pro
veniti din casatorii diferite sau si in cazul fratilor si surorilor din afara ca
satoriei ori n cazul fratilor si surorilor din adoptie;
c) daca impartirea pe linii se aplica si descendentilor din frati si surori.
Consideram si noi ca raspunsul este afirmativ in toate cazurile, in sensul apli
carii partirii pe linii.
in primul caz, Tndoiala ar putea proveni din imprejurarea ca textul care rcgleme
nteaza impartirea pe linii (art. 674 C. civ.), se refera la impartirea pe linii
a jumatatii sau a celor trei sferturi cuvenite fratilor si surorilor defunctului
si, este cunoscut, ca fratii si surorile au dreptul la jumatate sau trei sfertu
ri din mostenire numai atunci cand vin Tn concurs cu ascendentii privilegiati. N
e aflam, fara indoiala, in fafa unei inadvertente a legii, deoarece nu exista ni
ci o justificare ca fratii germani sa se bucure de dreptun mai intise decat frat
ii uterini sau consangvini, numai atunci cand la mostenire sunt chemafi si ascen
denti privilegiati.
In cel de al doilea caz, Tndoiala poate proveni din imprejurarea ca textul se
refera numai la frati si surorile "din casatorii deosebite" si nu la cci din afa
ra casatoriei, on la cei din adoptie.
Regula va trebui sa se aplice si fratilor din afara casatonci sau din adoptie
, caci Codul civil a urmarit sa deosebeasca ?ntre frati si surori, in ceea ce pr
iveste drepturilc succesorale, dupa cum au aceiasi parinti sau provin din parint
i dcosebiti. in Iumina Codului familici, care merge pc linia egalitatii fntre co
pii, nu s-ar putea ca fralii si suroriIc consangeni sau uterini din afara casato
riei sa aiba drepturi mai intinse dccat similarii lor din casatorie, si nici ca
cei gcrmani din afara casatoriei. in privinta adoptatilor, accstia sunt si ei as
imilafi pe deplin cu copiii din casatorie.
In cel de al treilea caz, desi nu exista text expres, cstc neindoielnic ca, i
mpartirea pe Iinii trebuie sa se aplice si descendentilor din frati si surori, c
aci numai astfel se poate realiza ratiunea textului.
Ideea de baza in justificarea soluliilor adoptate mai sus o constitiiie faptu
l ca regula impartirii pe Iinii constituie o adevarata regula de drept comun cu
privire la determinarea drepturilor succesorale ale fratilor si surorilor defunc
tului, daca toti acestia nu au avut aceia.si parinti.
3. Caracterele juridice ale drepturilor succesorale ale colateralilor privile
giati
Colateralii privilegiati nu sunt nici inostenitori rezervatari si nici mostenito
ri sezinari. Ei pot fi chemati la mostenire fie in nume propriu, fie prin reprez
entare, daca, in acest ultim caz, sunt intiunite conditiile pentru a opera benef
iciul legal al reprezentarii, adica sunt descendenti din frati si surori si inde
plinesc si celelalte conditii.
3.3. Clasa aseendentilor ordinari (clasa a III-a de mostenitori)
3.3.1. Desemnarea aseendentilor ordinari
In cazul in care nu exista mostenitori ai defunctului din primele doua clase, la
succesiune sunt chemati, potrivit principiului venirii la mostenire in ordinea
claselor de mostenitori, ascendentii ordinari, adica ceilal|i ascendenfi, in afa
ra de parintii (bunicii, strabunicii, etc).
Ca si in cazul celorlalte doua clase de mostenitori, este indiferent daca rudeni
a dintre defunct si ascendentii sai izvoraste din casatorie, din afara casatorie
i sau din adoptie
.
Intre ascendentii ordinari mostenirea se imparte conform principiilor proximitat

ii gradului de rudenie si al impartirii pe capete, intre rudele de acelasi grad.

Astfel, de exemplu, daca dcfunctul a lasat, la moartea sa, doi bunici si un str
abunic, mostenirea va reveni celor doi bunici - rude de gradul al doilea cu defu
nctul - care o vor impartii intre ei in parti egale, strabunicul defunctului - r
uda de gradul al treilea cu acesta -fiind tnlaturat de la mostenire.
3.3.2. Caracterele juridice ale drepturilor succesorale ale ascendentilor ord
inari
Asecendentii ordinari nu sunt mostenitori rezervatari. Ei pot sa culeaga most
enirea numai in nume propriu, neavand beneficiul reprczentarii. Ascendentii ordi
nari sunt motenitori sezinari, dar nu sunt obligati la raportul donatiilor.
3.4. Clasa colateralilor ordinari (clasa a IV-a de mostenitori)
3.4.1. Cine sunt colateralii ordinari?
Colateralii ordinari sunt unchii, matusile, verii primari, precum i fratii i suror
ile bunicilor defunctului. i in cazul colateralilor ordinari, este indiferent dac
a rudenia dintre acestia si defunct este din casatorie, din afara casatoriei sau
din adoptie.
Mostenirea in linie colaterala, asa cum am vazut deja, este posibila pana la gra
dul patru de rudenie, inclusiv.
3.4.2. Impartirea mostenirii intre colateralii ordinari
Intre colateralii ordinari, mostenirea se imparte conform principiilor proximita
tii gradului de rudenie si al impartirii pe capete, intre rudele de acelasi grad
730. Astfel, de exemplu, damoartea defunctului au ramas fn viata doi unchi, trei
vcri priinari si un frate al bunicului sau, rnostenirea se defera celor doi unc
hi -rude de gradul al treilea cu defuncrul - care o vor fmparti in mod egal ntre
ei, cei trei veri primari si fratele bunicului fiind inlaturati de la mostenire,
ca rude de gradul al patmlea cu defiinctul.
Este de mentionat ca, in cazui colateralilor ordinari, nu opereaza impartirea
pe linii a mostenirii, asa cum se intampla in cazul colateralilor privilegiati7
31.
Daca, alaturi de colateralii ordinari, la mostenire este chemat si sotul supr
avietuitor al defunctului, se stabileste, mai intai, cota ce i se cuvine acestui
a, restul impartindu-se fntre colateralii ordinari, potrivit celor doua princip
ii aratate.
3.4.3. Caracterele juridice ale dreptului la mogtenire al colateralilor ordina
ri
Colateralii ordinari pot veni la mostenire numai in nume propriu (nu si prin rep
rezentare), nu sunt mostenitori rezervatari, nici sezinari si nici obligati la r
aportul donatiilor. 3.5. Drepturile succesorale ale sotului supravietu
itor al defunctului
A. Caracterizare generala
3.5.1. Reglementare
In prezent, drepturile succesorale ale sofului supravietuitor sunt reglement
ate de Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor,
act normativ ce a abrogat, implicit, vechile texte cuprinse in Codul civil (art
. 679, 681-684 C. civ.)732.
Situatia succesorala a sotului supravietuitor, potrivit textelor, fn prezent a
brogate, ale Codului civil, era foaite grea. Sotul .supravietuitor
era chemat la succesiune nurna. In lipsa oricarui succesibil al defunctului din
cele patru clase (art 679 C civ ) d.spoz.tie deosebit de nedreapta, mai ales da
ca tinem seama ca prin art. 676 C. civ., in redactarea pe care acesta a avut-o p
ana la Legea din 28 mlie 1921, rudele colaterale erau chemate la succesiune pana
la gradul al Xll-lea, inclusiv. Limitarea chemarii succesorale a mdelor colater
ale pana la gradul al IV-lea, inclusiv, nu a rezolvat problema de fond, problema
drepturilor succesorale ale sotului suupravietuitor. Tot astfel, nici unele dre
pruri prevazute prin art. 684 C. civ., In favoarea vaduvei sarace, nu erau de na
tura sa Inlature cnticile foarte justificate care au fost aduse sistemiilui prev
aziit de Codul civil733.
In baza acestui text de lege, vaduva saraca avea dreptul:

? la 1/3 din mostenire in uzufruct, daca venea in concurs cu an descendent;

? la o parte de copil, In uzufruct, daca venea In concurs cu mai multi descen
denti;
? la % din mostenire, in plina proprietate, in toate celelalte cazuri.
Aceasta inechitate a fost Inlaturata prin Legea nr. 319/1944 ce a consacrat voca
tia succesorala a sotului supravietuitor, In concurs cu fiecare clasa de mosteni
tori.
3.5.2. Conditiile cerute de lege sotului supravietuitor pentm a putea mo
steni
In primul rand, pentru a putea veni la succesiunea soitului decedat sotul suprav
ietuitor trebuie sa Indeplineasca conditiile generate cerute de lege (art. 654-6
58 C. civ.) pentru a putea mosteni: sa aiba calitatea de sot al defunctului la d
ata deschidern mostenirii si sa accepte mostenirea acestuia.
Intrucat problemele juridice legate de conditiile generale pentru a putea most
eni sunt aceleasi si pentm sotul supravietuitor si au fost tratate in partea I a
cursului, iar acceptarea mostenirii va face obiectul analizei in capitolul cons
acrat dreptului de optiune succesorala, in continuare, vom analiza doar singura
conditie speciala ceruta de Legea nr. 319/1944 pentru recunoasterea drepturilor
la mostenire ale sotului supravietuitor, si anume sa aiba calitatea de sot al de
functului in momentul deschiderii succesiunii acestuia ' .
Pentru ca sotul supravietuitor sa aiba aceasta calitate, casatoria trebuie sa
fie valabil incheiata, adica sa indeplineasca toate conditiile de fond si forma
cerate de lege, In caz contrar casatoria este nula si duce, implicit, la pierder
ea calitatii de sot.
Pierderea calitatii de sot nu intervine numai in cazul desfiintarii* casatorie
i, cu efect retroactiv, din cauza nulitatii ei, ci si atunci cand, din diverse m
otive, casatoria se desface prin divort.
Atunci cand o casatorie isi pierde
ratiunea de a continua, oricare dintre soti, ori amandoi, sunt indreptatiti sa c
eara desfacerea ei.
Desfacerea casatoriei este reglementata de art. 37, alin. 2 din Codul familie
i, asa cum a fost el modificat prin Legea nr. 59/1993736 (legea privind modifica
rea Codului de procedura civila, Codului familiei, Legii contenciosului administ
rativ nr. 29/1990 si Legii nr. 94/1992 privind organizarea si fLmctionarea Curti
i de Conturi), precum si de art. 39, alin. 1 din Codul familiei care prevede: "c
asatoria este desfacuta din ziua cand hotararea prin care s-a pronuntat divortul
a ramas irevocabila."
Pana la aceasta data, calitatea de sot se pastreaza, chiar daca moartea a int
ervenit in timpul procesului, eventual dupa pronuntarea divortului, dar inainte
ca hotararea sa fi devenit revocabila737. Accasta cstc o consecinta a faptului c
a Jncetarea casatorici se produce prin deces7 , iar nu prin divort.
Desi hotararea de divort este supusa apelului si reciirsului nu si cerem de
revizuire, totusi va putea fi desfiintata prin folos'irea eailor dc atac extraor
dinary respectiv contestatia in anulare sau recursul in anulare.
In cazul In care, prin folosirea acestor cai extraordinarc de atac, este des
fiintata hotararea de divort si survine decesul unuia din soti, sotul ramas In v
iata Isi va pastra, si In aceasta situatie, calitatea de succesor.
In privinta corelatiei dintre desfacerea casatorici prin divort si drcptul de
mostenire al sotului supravietuitor, se mai impune o precizare. Potrivit art. 3
9, alin. 2 Codul familiei, "Fata de eel de al treilca, efectele patrimoniale al
e casatoriei inceteaza la data cand s-a facut incntiune despre divort pe margine
a actului dc casatorie sau de la data cand ei au cunoscut divortul pe alta cale"
. Deci potrivit actualei reglementari, efectuarea mentiunii este o masura de pub
licitate, care are ca scop de a face opozabila739 fata de terti desfacerea casat
oriei. Potrivit unei opinii740, la care ne raliem si noi, tertul de buna-crcdint
a care nu a avut cunostinta de divort si care are contract cu fostul sot Inainte
de efectuarea mentiunii despre divort pe marginea actului de casatorie, p
oate invoca inopozabilitatea efectelora fi devenit patrimoniale ale divor
tului, in locul mijloacelor dc aparare la indemana oricarui posesor de buna-cred
inta (pecum tut. 1909 C civ. sau uzucapiunea de 10-20 ani sau teoria mostenitoni
lui aparent). Este dat, in acest sens, si un exemplu; un tert de buna-credinta,

cumpara de la fostul sot, ramas in viata, pe care il considers mostenitor in cal

itate de sot supravietuitor, un autoturism sau chiar un imobil, inainte de efect
iiarea mentiunii pe marginea actului de casatorie, dar dupa ramanerea irevocabil
a a hotararii de divort.
Spimeam anterior ca neindeplinirea oricareia din cerintele legale* pentru inchei
erea casatoriei constituind, in sens larg, un impediment la casatorie, duce la d
esfiintarea ei cu effect retroactiv.
In cazul ncheierii casatoriei cu nerespectarea dispozitiilor legale, pot inter
veni, dupa imprejurari, sanctiuni care sunt de natura diferita, civila sau penal
a. Sanctiunile civile sunt nulitati care reprezinta sanctiuni indreptate impotri
va acelor efecte ale actului juridic care contravin scopului prevederilor legale
incalcate cu ocazia incheierii sale741. Codul familiei contine, insa, in ce pri
ves.te nulitatea casatoriei, dispozitii derogatorii de la dreptul comun, dat fii
ind importanta casatoriei si a familiei intemeiate pe baza ei, precum i gravitate
a deosebita a consecintelor pe care le implica desfiintarea casatoriei**.
In cazul desfiintarii casatoriei, din punct de vedere juridic, sotii se cons
idera ca nu au fost casatoriti intre ei. In ceea ce priveste dreptul de mostenir
e al sotului supravietuitor, acesta nu poate exista daca decesul celuilalt a int
ervenit inainte de declararea nulitatii, deoarece calitatea de sot a fost Inlatu
rata cu efect retroactiv.
S-a decis ca nulitatea casastoriei este admisibila chiar daca acea casatorie
fusese desfacuta prin hotarare definitiva
. Se ntelege ca daca unul din soti
ar deceda duDa desfacerea casatonei, problema dreptului de mo?tenire nu sc mai p
une
Spre deosebire de situatia actiunii de divort aflata pe rolul mstante. la data
Tncetarii din viata a unuia dmtre soti ?i care nu va mai pulea continua dupa pr
oducerea decesului - sotul supravietuitor pastrandu-s. dreptul succesoral - acti
unea in anulare sau nulitatea casatoriei va putea continua si dupa acest evenime
nt.
Interesul public in respectarea prevederilor legale care sancjioneaza cu nulitat
e Tncheierea unei casatorii prin Tncalcarea dispozitiilor legii, impune continua
rea litigiului, in vederea restabilirii legalitatii.
In literature de specialitate s-a exprimat opinia potrivit c?.reia ar trebui s
a fie recunoscuta si posibilitatea introducerii unei actiuni in anularea casator
iei chiar dupa decesul unuia din soti13', singurii interesati in promovarea aces
teia fund rudele defunctului care, in caz de anulare, vor dobandi dreptul la mos
tenire.
Avand in vedere faptul ca actiunea in declararea nulitatii casatoriei, in mod
deosebit a nulitatii absolute, poate fi introdusa de orice persoana interesata
(soti, mdele sotilor, creditorii sotilor) si ca este imprescriptibila, considera
m ca aceasta se poate depune si dupa decesul unuia din soti, dar conditia esenti
ala sa fie ca eel care introduce actiunea sa aiba un anumit interes de aparat.
In practica judecatoreasca s-a decis ca o ruda poate invoca nulitatea casator
iei, pentru a inlatura concurenta sotului supravietuitor743 sau ca sotia din pri
ma casatorie poate introduce actiune in nulitate absoluta impotriva sotiei de bu
na-credinta dm cea de a doua casatorie, sotul decedand la putin timp dupa inchei
erea celei de a doua casatorii .
Asa dupa cum am vazut, in ipoteza constatarii nulitatii sau a anularii unci
casatorii conform regulilor de drept comun, casatoria sc dcsfiinteaza cu elect r
etroactiv. Aceasta Tnseamna ca, in principal, daca in intcrvalul de timp cuprins
intre data incheierii casatorici si data constatarii nulitatii casatoriei, inte
winc decesul unuia din so{i, sotul supravietuitor nu-1 va putca mosteni pe defun
ct, intrucat pierde, cu efect retroactiv, calitatea de sot. Prin exceptie de la
accst principiu, sotul de buna-credinta isi pastreaza situatia unui sot dintr-o
casatorie valabil incheiata, pana la data cand hotararea de declarare a nulitati
i sau anularii ramane irevocabila (art. 23 din Codul familiei)
.
Deci, dreptul de mostenire depinde de buna sau reaua-credinta a sofului, ins
tantei revenindu-i obligatia, in temeiul rolului sau activ ca, in cuprinsul hota
rarii, sa faca mentiuni referitoare la buna sau reaua-credinta746.
Buna-credinta constituic insasi substanta putativitatii, semnificand crcdinta gr

esita a unuia dinh-e soti ca a incheiat o casatorie valabila, fund in imposibili

tatea luarii la cunostinta a indeplinirii unei conditii dc fond sau a exestentei
unui impediment la casatorie.
In concluzie, sustinem ca de dreptul de mostenire profits numai sotul de bun
a-credinta, astfel incat, in cazul nulitatii casatoriei pentru bigamie, la moste
nirea sotului bigam, decedat anterior desfiintarii casatoriei, va exista un conc
urs de mostenitori, care au aceasi calitate, atat solul din prima casatorie, val
abil incheiata, cat si sotul de buna-credinta, din casatoria subsecventa, nula,
soti care au, in egala masura, vocatie succesorala la mostenirea sotului defunct
.
In sfarsit, daca decesul unuia dintre soti intervine dupa ramanerea dcfinitiv
a a hotararii judecatoresti prin care se declara nula sau anulata casatoria, nic
i unui dintre soti nu va mai putea mosteni, intrucat isi pierde calitatea de sot
, ori, prin pierderea acestei calitati, care este conditie esentiala ceruta sotu
lui pentru a putea mosteni, se pierde si dreptul de mostemre.
3.5.3. Drepturile sotului supravietuitor. Enumerare
Legea nr. 319/1944 recunoaste sotului supravietuitor unnatoarele drepturi:
a)drept de succesiunc, in plina proprietate, in concurs cu toate clasele de m
ostenitori (an. 1);
b)drept asupra mobilelor si obiectelor apartinand gospodariei casnicc si asup
ra darurilor de nunta (art. 5);
c)drept temporal- de abitatie (art. 4).
3.5.4. Corelatia dintre drepturile succesorale ale sotului supravietuitor si
comunitatea de bunuri a sotilor
Prin articolele 30-36 Codul familiei, este consacrat ca unic, regim patrimoni
al, regimul comunitatii de bunuri. Comunitatea de bunuri implica existenta unor
bunuri comune ale ambilor soti, stapanite in devalmasie, s.i a unor bunuri propr
ii, apartinand fiecaruia dintre soti.
Deschiderea succesiunii, prin moartea unuia dintre soti, pune, ca o prima pro
blema, problema detenninarii masei succesorale lasate de deflinct.
Vor intra in masa succesorala toate bunurile proprii ale sotului defunct.
In privinta bunurilor comune, este necesar sa se detennine parte din comunita
te cuvenita sotului decedat, pentru ca numai aceasta parte se va cuprinde in mas
a succesorala.
Sotul supravietuitor i ceilalti succesori ai sotului predecedat pot sa procede
ze la impartirea bunurilor comune ale sotilor prin buna invoiala, inainte sau in
cadrul dezbaterii succesorale notariale, individualizand dreptul fiecaruia asup
ra bunurilor ce s-au aflat in devalmasie (ail. 77 din Legea nr. 36/1995).
Obiect al proprietatii in codevalmasie (sau codevalmase) a sotilor poate fi or
ice bun, daca indeplineste, cumulativ, urmatoarele conditii:
a) bunul sa fie dobandit in timpul casatoriei;
b) bunul sa nu faca parte din categoria bunurilor prevazute expres in cupri
nsul art. 31 Codul familiei, si care sunt considerate bunuri proprii ale fiecaru
ia dintre soti.
Timpul casatoriei este delimitat de anumite acte sau fapte juridicc. Astfel,
daca inceputul casatorici cste, invariabil, determinat de incheierea casatoriei
in prezenta delegatului de stare civila competent, data incetarii casatoriei com
porta momente diferite cand aceasta poate interveni.
n cazul care ne intereseaza, casastoria poate inceta fie prin moartea, constat
ata fizic, a sotului defunct, fie prin moarte declarata judecatoreste, data mort
ii fiind cea stabilita in certificatul de deces sau prin sentinta judecatoreasca
declarative de moarte. Din acest moment inceteaza si comunitatea de bunuri, mom
ent in care sotul supravietuitor devine titular al celor doua drepturi distincte
, pe care le-am aratat.
Deci, sotul supravietuitor va culege, din comunitatea de bunuri, cota ce i se
cuvine, nu in calitatea sa de succesor, ci in calitatea de codevalmas.
Recunoasterea acestui drept asupra comunitatii de bunuri este guvernata de di
spozitiile Codului familiei si nu de cele ale Codului civil sau ale Legii nr. 31
9/1944.
mparteala bunurilor comue se face potrivit dispozitiilor Codului familiei, care

se intregesc cu normele cuprinse in Codul civil (art. 728-799), precum si cele

ale Legii nr. 603/1940 referitoare la simplificarea impartelii judiciare.
B.Dreptul la mostenire al sotului supravietuitor, in concurs cu
fiecare clasa de succesori.
3.5.5. Principiu.
Sotul supravietuitor este chemat la mostenire in concurs cu fiecare dintre cla
sele de mostenitori legali ai defunctului. El primeste in plina proprietate o co
ta parte din mostenire, care variaza in functie de clasa de mostenitori cu care
vine in concurs.
3.5.6 Cota succesorala la care,potrivit legii, este ndreptatit sotul supravie
tuitor
Legea nr 319/1944 stabileste urmatoarele cote din mostenire cuvenitc sotului sup
ravietuitor:
a)in concurs cu clasa descendetilor ,sotul supravietuitor are, dreptul la o p
atrime din mostenire indifferent de cti descendenti participa
b) in concurs cu clasa mixta a ascendentilor privilegiati si a colateralilo
r privilegiati, se disting doua situatii:
' '
? in concurs cu ascendentii privilegiati (parintii defunctului ) si cu colate
ralii privilegiati (frati, surori, descendenti din frati si surori) sotul suprav
ietuitor are dreptul la 1/3 din mostenire, indiferent de numanil ascendentilor s
au colateralilor privilegiati;'
? n concurs numai cu ascendentii privilegiati (indiferent de numarul lor), sau
numai cu colateralii privilegiati (de asemenea, indiferent de numai-ul lor), so
tul supravietuitor are dreptul la 1/2 din motenire.
c)
in
concurs cu clasa ascendentilor ordinari, sotul supravi
etuitor are dreptul la 3/4 din mostenire;
d)
in
concurs
cu
clasa colateralilor ordinari, sotul supra
vietuitor are dreptul tot la 3/4 din mostenire.
In cazul in care sotul este chemat singur la mostenire, intrucat nu exista mos
tenitor din cele patru clase, sau daca e.xista, acestia au renuntat la mostenire
sau au fost declarati nedemni, sotul supravietuitor va culege intreaga mostenir
e.
3.5.7. Stabilirea cotei succesorale a sotului supravietuitor. Concursul
s
otului supravietuitor cu diferiti mostenitori pune problema de a sti care va fi
modul de stabilire a cotei succesorale a
sotului supravietuitor.
ntru-un atare caz, de concurs al sotului suprav.efu.to cu mostenitoni dm d.fente c
lase, mai inlai, se stabilejte partea cuvenita sotului supravietuitor i, apo., re
stul se impa.le .ntrc ceilalti mostenitori, dupa regulile aratate.
Prin urmare, partea ce se cuvine sotului supravietuitor duce la inicsorarea p
artilor ce se cuvin celorlaiti mostenitori legali. Cu alte cuvinte, partea sotul
ui supravietuitor se imputa partilor mostenitorilor cu care acesta vine in concu
rs
.
3.5.8. Caracterele juridice ale drepturilor succesorale ale sotului supravietuit
or.
Din dispozitiile Legii nr. 319/1944 si ale Codului civil, rezulta urmatoarele
caractere juridice:
a) sotul supravietuitor vine la mostenire in nume propriu, nu prin reprezent
are
;
b) sotul supravietuitor este mostenitor rezervatar;
c) sotul supravietuitor este obligat, atunci cand vine in concurs
cu descendentii, sa raporteze, la masa succesorala, donatiile primite de
la sotul decedat;
d) sotul supravietuitor nu este sezinar; in consecinta, el trebuie sa c
eara punerea sa in posesie;
e) sotul supravietuitor este mostenitor regulat749.
Prin efectul Legii nr. 319/1944, sotul supravietuitor i s-au conferit o serie de
calitati similare celor ale descendentilor, clasa cea dintai preferata de Codul
civil. Intr-adevar, sotul supravietuitor ine in concurs cu descendentii, este

mostenitor rezervatar 51 datoreaza raportul donatiilor ca si descendentii defunc

tului.
Prin urmare, Legea nr. 319/1944 a transformat pe sotul supravietuitor Intr-un
mostenitor regulat750.
Ca mostenitor regulat, sotul supravietuitor raspunde pentru datoriile si sarc
inile mostemrii si cu bunurile sale proprii (ultra vires hereditatis), daca nu a
acceptat mostenirea sub beneficiu de inventar.
Intrucat a devenit mostenitor regulat, sotul supravietuitor nu va mai fi tinu
t, atunci cand vine la mostenire, sa indeplineasca fonnalitatile prevazute de Co
dul civil (punerea pecetilor, facerea inventarului, transformarea in numerar a b
unurilor miscatoare etc.)751.
C. Dreptul special al sotului supravietuitor asupra mobilelor si obiectelor a
partinand gospodariei casnice si asupra darurilor de nun la.
3.5.9. Consideratii generate
Pe langa partea succesorala pe care o culege in concurs cu diferiti mostenitori,
sotul supravietuitor mai are dreptul sa primeasca din mostenire si mobilele si
obiectele apartinand gospodariei casnice, precum si daiTirile de nunta.
Potrivit art. 5 din Legea nr. 319/1944, sotul supravietuitor beneficiaza de a
cest drept n 11 mai in cazul in care vine in concurs cu alti mostenitori decat d
escendentii defunctului (ascendentii si colateralii)3".
In cazul in care exista mostenitori din randul descendentilor defunctului, ac
este bunuri vor intra in masa succesorala, lar sotul supravietuitor ar putea pri
mi aceste bunuri sau o parte din ele in cadrul partii sale succesorale la care a
re dreptul, in conditnle aratate mai sus.
3.5.10. Ohiectul drepiului succesoral a I sotului supravietuitor
Potrivii art. 5 din I.egea nr. 319/1944. dreptul succesoral special al sofulu
i supravietuitor priveste mobilele si obiectelc apariinand gospodariei casnice s
i darurilc de nunta.
Vom face cateva rcferiri in Icgatura cu aceste bunuri.
a) Mobilele $i obicctele apartinand gospodariei casnice
In indeplinirea operei sale de echilate, Icgiuitorului de la 1944 nu-i putcau
scapa scntimentcle ce leaga pe soti de bunurile obiectele apartinand gospodariei
casnice si darurile de nunta,care cuprind si amintirea unei ciisatorii care a f
ncetat prin rnoarte.
Urmnd cxemplul Codului civil gcrman (art. 1932) ' se acordasojului supravietui
tor, in toate ipotczele de concurs posibile. cu
excep|ia csoncursului cu dcscendenfii - mobilele si obieclcle
apartinand gospodflriei casnice, prccum si daninle de nunta.
Astfcl, potrivii art. 5 din Legca nr. 319/1944, mobilele si obicctcle apartin
and gospodariei casnice si darurile de nunta se cuvin so|ului supravietuitor, or
i de cate ori acesta vine in concurs cu descendcn(ii sotului deccdat.
Pentm cxistenfa accslui drept special dc mostenire, pe langa cerintelc gener
ate (sa aiba capacitate succesorala, sa nu fie nedemn, sa aibi vocajie succesora
la, sa aiba calitatea de sot), se cer indeplinite si doua conditii speciale:
? sojul supravietuitor sa vina in concurs cu oricare din cclelalte clasc
dc mostenitori, in afara clasei I:
? sotul decedat sa nu fi dispus dc partea sa din bunuri prin acte juridicc fn
tre vii sau pentm cauza de moarte.
In continuarc vom analiza celc doua conditii necesarc pentru existenja accstui d
rept.
1. Sotui supravietuitor sa vina in concurs cu oricarc din celelalte clasc de mos
tenitori, in afara clasei I:
Sotui supravietuitor, daca vine in concurs cu clasa I, a descendentilor, indif
erent de numarul lor, atunci bunurile apartinand gospodariei casnice vor fi incl
use in masa succesorala si mostenirea se va imparti conform art. 1, lit. a din L
egii nr. 319/1944 si art. 669 Cod civil755. Potrivit Legii nr. 319/1944, art. 1,
lit. a, sotui supravietuitor mosteneste o patrime din averea celuilalt sot,' ca
nd vine la succesiune in concurs cu copiii defunctului sau cu descendentii lor,

indiferent de grad.
Daca sotui supravietuitor vine in concurs cu un singiir descendent al defunctu
lui, aceste bunuri vor intra in masa succesorala si se impart potrivit dispoziti
ilor art. 1 din Legea nr. 319/1944 care prevede dreptul general de mostenire al
sotului. in concurs cu oricarc clasa de mostenitor (1/4 sotui supravietuitor, %
ceilalti mostenitori, care intra in prima clasa, respectiv unicul descendent).
Potrivit opiniei acestui autor, opinie la care ne raliem si noi, aceste bu
nuri se include in masa succesorala, in vederea calcularii rezervei succesorale
a descendentului exheredat, avand in vedere faptul ca acesta facand parte din cl
asa I, inseamna ca sotului supravietuitor nu-i mai revin in totalitate aceste bu
nuri, potrivit conditiei instituite de art. 5 din Legea nr. 319/1944.
Dupa calcularea rezervei succesorale a descendentului exheredat, bunurile ap
artinand gospodariei casnice, care au mai ramas, nu vor mai fi impartite cu ceil
alti mostenitori, care vin la mostenire ca efect al cxhercdarii mostenitorilor d
in clasa 1, respectiv cu ascendentii sau cu colateralii, indiferent din ce clasa
fac parte, ci vor reveni in total itatte sotului supravietuitor.
In concluzie, sotul supravietuitor nu este indreptatit sa la culeaga in cazul
in care exista descendenti, iar pentru ascendenti si colaterali, bunurile respe
ctive pot fi considerate ca nefacand parte din masa succesorala, excluderea aces
tora de la mostenire ar putea fi considerata ca o exheredare in temeiul legii, p
otrivit art. 5 din Legeanr. 319/1944.
Dupa cum observam, sotul in viata nu beneficiaza de avantajul cuprins in art.
5 al legii, decat cand vine in concurs cu ascendentii si colateralii defuncrului
.
Prezenta descendentilor il impiedica deci de a pretinde obiectele apartinand g
ospodariei casnice, ratiunea introducerii de catre legiuitor a acestci restricti
i, fiind desigur, protejarea acestor mostenitori. Oricat de justificat ni s-ar p
area dreptul sotului supravietuitor asupra bunurilor ce intra in masa succesoral
a a predecedatului, mai ales cand aceste bunuri au apartinut gospodariei casnice
sau sunt primite ca daruri de nunta, consideram ca niciodata nu trebuie ca in c
onflict cu dreptul descendentilor, interesele acestora sa fie sacrificate.
Avand in vedere evolutia familiei si legaturile de afectiune care exista intr
e soti si copii, putem admite egalitatea in drepturi intre sotul supravietuitor
si descendentii defunctului, nu insa si avantajul primului in detrimentul celorl
alti.
In schimb, in concurs cu oricare din celelalte rude Tn grad succesibil (ascen
denti privilegiati, colaterali privilegiati, ascendenti ordinari si colaterali o
rdinari), mobilele si obiectele apartinand gospodariei casnice, nu sunt incluse
in masa succesorala. Ele vor reveni in totalitate, in mod exclusiv, peste cota s
a succesorala din celelalte bunuri, sotului supravietuitor .
Sanctiunea prevazuta de art. 703 Codul civil, conform cfimia succesibiiul vin
ovat de ascunderea sau sustragerea unor bunuri succesorale nu poate lua nimic di
n bunurile ascunse, el pierzand partca ce i-ar reveni din ele, nu este aplicabil
a sotului supravietuitor. Aceasta solutie este aplicata consecvent si de practic
a judecatoreasca, cu motivatia ca, in afara de descendentii defunctului, comoste
nitorii nu au nici un drept asupra acestor bunuri, asa ca sustragerea lor nu est
e de natura sa-i prejudicieze prin crearea unor inegalitati intre ei75S.
Sanctiunea prevazuta de art. 703 Cod civil a fost instituita numai pentru a s
e mentine raportul de egalitate intre comostenitori, dar avandu-se in vedere voc
atia succesorala a fiecarui succesor.
2. Sotul decedat sa nu fi dispus de partea sa din aceste bunuri prin donatii
sau legate facute prin testament759
Mobilele si obiectele apartinand gospodariei casnice vor fi mostenite de sotu
l supravietuitor conform art. 5 din Legea nr. 319/1944, numai in situatia in car
e defunctul nu a dispus de aceste bunuri prin acte juridice intre vii760 sau pen
tru cauza de moarte761.
Dispozitiile art. 5 din Legea nr. 319/1944 privitoare la atribuirea mobilelor
si obiectelor apartinand gospodariei casnice se aplica numai in cazul devolutiu
lii legale a mostenirii, nu si in cazul devolutiunii testamentare care priveste

universalitatea bunurilor, daca sotul supravietuitor nu a atacat testamentul si

nu a obtinut anularea lui.
Bunurile proprii ale sotului supravietuitor76"', precum si partea sa din bun
urile comune764 care are ca obiect bunuri ce apartin gospodariei casnice nu intr
a in masa succesorala765. Daca defunctul a dispus de partea sa din aceste bunuri
prin donatii facute unui tert sau prin legate, bunurile respective nu mai pot f
i dobandite de sotul supravietuitor in virtutea dreptului special consacrat de L
egea nr. 319/1944.
Sotul supravietuitor nu este deci rezervatar in ceea ce priveste obiectul aces
tui drept special de mostenire, rezerva sotului siipravietuitor fund recunoscuta
prin art. 2 din Legea nr. 319/1944, numai cu privire la celelalte bunuri care f
ormeaza masa succesorala, iar dispozitiile referitoare la rezerva sunt de strict
a interpretare, dat fiind caracterul lor derogator de la principiul libertatii p
ersoanei de a dispune de bunurile sale. Astfel, el nu este aparat prin lege impo
triva unor liberalitafi ale defunctului avand ca obiect bunuri ale gospodariei c
asnice, fie ele Intre vii (donatii), fie pentru cauza de moarte. Totusi, aceste
bunuri vor fi luate in calculul rezervei cuvenite parintilor si siipravietuitor
, iar ca urmare vor putea servi la intregirea ei, n cazul in care sotul deceda
t le va fi dezafectat de la destinatia prevazuta de art. 5 din Legea nr. 319/1
944.
Daca defunctui a dispus numai de o parte din aceste bunuri dreptul sotului s
upravietuitor va opera cu privire la partea ramasS ncatinsa din acestea.
In cazul casatoriei putative766 datorita bigamiei, stabilirea drepturilor suc
cesorale ale sotilor supravietuitori, asupra bunuri lor apartinand gospodariei c
asnice, urmeaza sa se faca in functie de afectatiunea lor concreta folosintei co
mune in cadrul menaiului casnic767.
Astfel, sotul supravietuitor din casatoria valabila va culege bunuri le din a
ceasta categoric, pe care le-a folosit in cadrul gospodariei casnice Tmpreuna cu
defunctui, iar sotul supravietuitor de buna-credinta, din casatoria nula, dar p
utativa, va culege si el pe cele din gospodaria comuna cu defunctui, fara a se l
ua in considerare valoarea bunurilor768.
Dar ce trebuie fntcles prin mobile i obiecte apartinand gospodariei casnice?
Dispozitiile art. 5 din lege nu fac nici un fel de precizare cu privire la not
iunea de mobile si bunuri apartinand gospodariei casnice, dand astfel posibilita
tea doctrinei769, dar n mod special jurisprudentei770, sa stabileasca continutu
l concret a] acestor notiuni.
Intrucat prin art. 5 al Legii nr. 319/1944 i s-a recunoscut sotului supravie
tuitor dreptnl sa mosteneasca, in afara partii sale succesorale, mobilele si obi
ectele apartinand gospodariei casnice in totalitate, cand nu vine in concurs cu
descendentii, indiferent de Tntinderea acestor bunuri, imprejurarea ca ele au ap
rtinut sotului defunct nu este de natura sa modifice regimul lor succesoral inst
ituit prin aceasta dispozitie legala care nu tine seama de provenienta ci de des
tinatia bunurilor.
Prin intrebuintarea expresiei "gospodariei casnice" legiuitorul a vmt sa pre
cizeze ca numai lucrurile din casa fac obiectul acestui drept special, recunoscu
t sotului in viata. Deci, criteriul obiectiv de determinare a acestor bunuri se
refera la bunuri care prin natura lor sunt destinate a sei"vi in cadrul gospodar
iei casnice77'.
Sunt considerate a fi astfel de bunuri: mobilierul, aspiratorul, masjna de ga
tit, mas.ina de spalat rufe, precum s.i orice alte bunuri care prin natura lor s
unt destinate a servi in cadrul gospodariei casnice i care au fost folosite de so
ti in acest scop, corespunzator nivelului de trai al sotilor772, nivelul lor pro
fesional si cultural, in aa fel incat, In ipoteza in care sotul supravietuitor ar
veni in concurs cu alte clase de mostenitori din afara descendentilor, el sa nu
fie privat de folosinta unor bunuri care intrau efectiv in gospodaria casnica,
modificandu-se, fara o temeinica justificare, conditiile de viata773.
. Acesta fund singurul criteriu ce urmeaza a fi avut in vedere la caracterizarea
bunurilor, este lipsita de relevanta multitudinea lor, chiar daca sunt de acela
si fel, intrucat nu intereseaza posibilitatea folosirii lor simultane ca bunuri
de uz casnic777.

Trebuie precizat faptul ca nu prezinta importanta locul unde se aflau bunuril

e in momentul decesului celuilalt sot. Instanta suprema a statuat ca, chiar daca
sotii au avut gospodarii separate, in localitati diferite, sotul supravietuitor
are dreptul la totalitatea bunurilor care intra in categoria mobilelor si obiec
telor apartinand gospodariei casnice, potrivit destinatiei lor, indiferent de lo
cul unde ele se aflau in momentul decesului celuilalt sot.
De asemenea, consideram ca nu prezinta relevanta in stabilirca continiitului
notiunii de obiecte apartinand gospodariei casnice, faptul ca aceste bunuri au f
ost dobandite de sotul defunct in perioada de timp cat ei se aflau despartiti in
fapt, intrucat, potrivit legislatiei noastre, separatia in fapt a sotilor nu at
rage dupa sine desfacerea casatoriei, iar bunurile dobandite de sotul defunct in
acesta perioada, servesc folosintei comune a sotilor, neprezentand important da
ta si conditia dobandirii lor.
Asadar, faptul ca intr-o perioada premergatoare decesului, sotii au trait sep
arati in fapt, nu exclude pe sotul supravietuitor de la beneficiul prevazut de a
rt. 5 din Legea nr. 319/1944 cu privire la bunurile ce au apartinut gospodariei
la data cand a incetat traiul in comun. Tot astfel, este lipsit de interes faptu
l ca o parte din bunurile existente in caminul conjugal au apartinut sotului def
unct, inainte de casatorie, intrucat pentm caracterizarea lor ca bunuri ce fac p
arte din gospodaria casnica, nu prezinta importanta daca aceste bunuri au fost p
roprii sau dobandite in timpul casatoriei.
lnstanta trebuie sa tina seama i, totodata, sa stabileasca afectatiunea pe ca
re sotii au dat-o anumitor mobile i bunuri aparfinand gospodariei comune, i care a
u fost folosite efectiv de catre soti, potrivit conditiilor de viata pe care acet
ia sj le-au impus.
Avand in vedere evolutia societatii, creterea nivelului de trai ca urmare a e
xistentei unei adevarate revolutii intelectuale, prin descoperirea de noi metode
i tehnici care au dus la fabricarea unor produse care au in vedere uurarea condit
iilor de viata, ne intrebam daca o serie de bunuri precum aparatele video, cupto
arele cu microunde, compact-discurile intra sau nu in categoria bunurilor pe car
e legiuitorul le-a avut in vedere ca fiind obiecte apartinand gospodariei casnic
e.
De asemenea, in categoria acestor bunuri intra si creanta de despagubire pent
ru stricaciuni cauzate mobilierului din casa sau celorlalte obiecte din gospodar
ie779.
Avand in vedere ca pnn notiunea de mobile si obiecte apartinand godspodariei
casnice, la care se refera art. 5 din Legea nr. 319/1944, sc intclcg bunurile c
are prin natura lor sunt destinate a servi in cadrul gospodariei casnice si care
sunt folosite in mod efectiv dc catre soji si chiar daca nu satisfac o necesita
te ci numai o comoditate sau o placere a sotilor780, considcram ca si accste bun
uri trebuie sa intre in aceasta categoric, dar cu rezerva ca instanta sa aiba in
vedere ca ele au fost dobandite in scop de investitie sau daca au fost efectiv
folosite, bineinteles, tinand scama si dc nivelul cultural si de pregatirea prof
esionala a sotilor, prccum si de un anumit nivel si standard de viata al acestor
a.
Doctrina a statuat ca, pentru determinarea concreta a bunurilor care intra in
categoria celor avute in vedere de legiuitor prin art. 5 din Legea nr. 319/1944
, trebuie luate in considerare atat criteriile care privesc natura intrinseca a
bunurilor, cat si afcctatiunea data de soti acestor bunuri, criterii care trebui
e indeplinite cumulativ, neindeplinirea unuia dintre ele de catre un bun ducand
la excluderea acestuia din categoria respective.
Tinand cont de criteriile dupa care au fost stabilite categoriile dc bunuri
apartinand gospodariei casnice, nu intra in aceasta categorie:
a) Bunurile care prin natura lor nu pot fi folosite in cadrul gospodariei cas
nice propriu-zise, ca spre exemplu: imobilele, autoturismul sau alte vehicule, p
ianul etc.;
b)
Bunurile destinate exercitarii profesiei sau mesenei defunctul
ui, nici atunci cand sotii au avut aceeasi profesie sau
meserie;
r

c) Bunurile care, desi prin natura si destmatia lor ar putea li folosite in g

ospodarie, totusi, nu li s-a dat aceasta afectatiune, intruct au fost dobandite i
n alt scop (spre exemplu, in scop de
invcstitii) ";
d) Bunurile de uz personal al sotilor, bunuri care, in relatnle patrimoniale
dintre soti, constituie bunuri proprii, potrivit art. 31, lit. c din Codul famil
iei. Aceste bunuri, de regula, sunt afectate uzului personal si exclusiv al unui
a dintre soti si nu folosirii lor in gospodaria comuna;
e) Bunurile de lux, cum sunt bijuteriile, operele de arta, obicctele rare,
de valori foarte mari, nu intra in categoria bunurilor apartinand gospoda
riei casnice;
f) Bunurile apartinand gospodariei taranesti (animale de munca, producti
e, unelte necesare desfasurarii unor astfel de Tndeletniciri).
Literature juridica si jurisprudenta nu au fost unitare in ceea ce privestc c
alificarea aces tor bunuri ca apartinand sail nu gospodariei casnice, astfel mea
t au existat controverse pe aceasta tema783.
In ce ne priveste, consideram ca textul legii rezolva clar problema legata de
bunurile apartinand gospodariei taranesti, acesta dand posibilitatea unor inter
pretari numai cu privire la stabilirea criteriilor care trebuie avute in vedere
pentru a determina cu exactitate care bunuri fac parte din gospodaria casnica.
Dupa ce am enumerat care sunt bunurile care nu intra fn categoria celor pe ca
re doctrina si jurisprudenta le-a considerat ca nu fac obiectul ait. 5 din Legea
nr. 319/1944, putem preciza ca toate celelalte bunuri se tnscriu in categoria c
elor avute Tn vedere de legiuitor, daca Tndeplinesc urmatoarele conditii:784
Sa fie mobile, imobilele, fie chiar si prin destinatie, nu pot apartine
gospodariei casnice;
- Sa Fie destinate folosintei comune a sotilor, tmandu-se seama de nivelul
de trai obisnuit al acestora'
- Sa fi apartinut sotului defunct, ca bunuri proprii sau sa reprezinte parte
a din bunurile comune ce s-ar cuveni acestu.a tn urma .mpartim bununlor comune,
tinandu-se seama de contribute liecaruia la dobandirea acestora, cu conditia ca
ele sa fi fost aduse in gospodaria casnica si sa fi fost folosite potrivit scopu
lui lor.
b) Darurile de nunta
Pe langa mobilele si obiectele apartinand gospodariei casnice, art. 5 din Legea
nr. 319/1944 adauga si darurile de nunta la dreptul special de mostenire al sotu
lui supravietuitor, supiinandu-le aceluiasi regim juridic.
Prin darurile de nunta intelegem acele daruri manuale, facute sotilor cu ocazia
nuntii, fara a se distinge daca donatoail este un tert sau chiar sotul defunct.
Este inexact sa se spuna, asa cum precizeaza art. 5, care consacra acest drept,
ca sotul mosteneste cadourile primite cu ocazia nuntii, deoarece cineva nu poate
mosteni un lucru care se gaseste in proprietatea sa, caci, in cazul de fata, da
rurile de nunta se gasesc in patrimoniul sotului inca in momentul donatiei. Solu
tia corecta ar fi fost ca legea sa prevada ca darurile de nunta vor intra in pat
rimoniul sotului donator cu scutire de report, in temeiul unei prezumtii legale
a vointei sotului defunct.
In legatura cu darurile de nunta este necesar sa se faca deosebirea intre c
adourile facute de un tert sotului defunct si cele care sunt facute sotului supr
avietuitor. Astfel, daninle de nunta facute exclusiv sotului supravietuitor intr
a in patnmoniul acestuia, nepunfindu-se problema includem lor in mx* succesorala
, intrucat ele intra in categona bununta^jn , potrivit art. 31, lit. a Codul fami
liei. In cazul in care darurile de nunta sunt (acute ambilor soti, atunci cotapartc din aceste daruri care revine sotului supravietuitor este proprietatea ace
stuia.
In literatura de specialitate785 s-a sustinut ca legiuitorul a avut in vedere do
ar darurile de nunta facute ambilor soti si anume "partea indiviza ce apartine s
otului predecedat in aceste daruri".
Nu putem impartasi aceasta solutie, intrucat din tcxtul art. 5 reiese ca nu se
face nici o deosebire intre darurile de nunta facute unuia dintre soti sau am

bilor soti, ci textul face vorbire doar de daruri de nunta in general, si atunci
inseamna ca unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie sa distingem, motiv pen
tru care trebuie sa dam o interpretare extensiva textului si nu restrictive.
In legatura cu aceasta precizare s-a admis, in doctrina'86, punctul de vedere
potrivit caruia numai reintoarcerea acestui dar - chiar daca prin daruri de nun
ta s-ar intelege numai cele facute de terti ambilor soti - s-ar putea obtine si
prin revocarea donatiei facute intre soti, potrivit art. 937 Cod civil, posibila
chiar dupa moartea sotului donator. Aceasta solutie a fost statuata si de juris
prudent noastra787.
Cu privire la regimul juridic al bunurilor care formeaza obiectul darurilor d
e nunta s-a decis ca acestea urmeaza a se considera bunuri comune ale sotilor in
trucat ele sunt dobandite in timpul casatoriei788. Fiind bunuri comune ale sotil
or, darurile de nunta alcatuiesc obiectul dreptului de proprietate comuna in dev
almasie al acestora. De regula, aceste bunuri de uz casnic si gospodaresc, precu
m si unele bunuri de confort, primite cu ocazia sarbatorii nuntii, constituie in
ceputul patrimoniului comun al sotilor789.
Avand in vedere aceste considerente, fn cazul decesului unuia dintre soti, b
unurile oferite cu titlu de dar manual de catre terte persoane sau de catre sotu
l defunct sotului supravietuitor, precum si partca sa din darurile comune, nu fa
c obiectul dreptului special de mostenire, Tntmcat cle apartin sotului supraviet
uitor.
Darurile dc nunta avute in vedere de dispozitiile ait. 5 din Legea nr. 319/1
944 nu pot fi decat bunuri mobile destinate folosintei ambilor soti.
In consecinfa, darurile de nunta facute numai unuia dintre soti nu cad sub incid
enta Legii nr. 319/1944.
c) Natura juridica a dreptului special de mostenire al sotului supravietuito
r790
Pana in anul 1968, practica judecatoreasca nu era unitara in ccea ce priveste dr
eptul de mostenire al sotului supravietuitor asupra mobilelor si obiectelor apar
tinand gospodariei casnice si asupra darurilor de nunta. Unele instante au decis
ca aceste bunuri revin sofului supravietuitor, in virtutea unui legat prezumat
din partea celuilalt sot, supus reductiunii, pentru intregirea rezervei ascenden
tilor privilegiati, cand vine in concurs cu acestia sau numai cu unul dintre ei.
Alte instante, dimpotriva, au considerat ca aceste bunuri se cuvin in totalit
ate sotului supravietuitor, chiar si atunci cand, venind la succesiune impreuna
cu parintii sotului decedat sau numai cu unul din ei, s-a diminuat rezerva acest
ora.
Literature juridica de specialitate inclina spre a considera ca natura juridi
ca a dreptului consacrat de art. 5 din Legea nr. 319/1944 este aceea a unui lega
t prezumat de lege. LegatuI prezumat de lege constituie un preciput legal, adica
un folos patrimonial pe care legea presupune ca dcfunctul a voit sa il laca sot
ului sau, peste partea legiuita .
Constituind un legal prezumat de lege, dreptului special al sotului supravi
ctuitor i se aplicau regulile specifice devolutiunii testamcntarc a mostenirii.
^
Potrivit acestor reguli, apar urmatoarele consecinte ":
- sotul care lasa mostenirea poate sa inlature dreptul special al sotului supr
avietuitor, fie dispunand de acestc bunuri prin acte intre vii sau legate, fie d
czmostenindu-1 pe sotul supravietuitor793;
- In concurs cu mostenitorii rezervatari (parintii deiiinctului), so^ul supra
vietuitor are dreptul la aceste bunuri numai in limita cotitatii disponibile. Da
ca rezerva parintilor este atinsa, se poate cere reductiunea, In masura reclamat
a de reintregirea rezervei;
- daca vine In concurs cu mostenitorii nerezervatari, sotul supravietuitor cu
lege aceste bunuri cu excluderea acestora, chiar daca ele ar alcatui Intreaga mo
stenire794;
- sotul supravietuitor poate opta In mod diferit In privinta mostenirii legal
c si a Iegatului prezumat:
- sotul supravietuitor este obligat
sa contribuie la plata datoriilor si
sarcinilor succesiunii, proportional cu valoarea poitiunii succesorale

la care este chemat In virtutea legii; cu privire la aceste bunuri, nu opereaza

art. 703 Cod civil, sotul supravietuitor avand calitatea de legatar.
Invocand art. 650 Cod civil, potrivit caruia "succesiunea se defera prin lege
, sau dupa vointa onnilui, prin testament", plenul Tribunalului Suprem, prin dec
izia de indrumare nr. 12 din 30 decembrie 1968, a transat controversele existent
e, In sensul ca mobilele si obiectele apartinand gospodariei casnice, precum si
darurile de nunta, nu revin sotului supravietuitor In virtutea unui legat prezum
at de lege.
In dreptul nostru, succesiunea poate fi doar legala sau testamentara, neflind
cunoscuta institiitia Iegatului prezumat.
Prin urmare, dreptul special si sotului supravietuitor, pievazut de art. 5 din
Legea nr. 319/1944, este un drept de mostenire legala, cu o destinatie specials
795.
Consecintele sunt urmatoarele:
- bunurile respective se cuvin sotului supravietuitor numai in masura in car
e sotul defunct nu a dispus de acestea prin acte intre vii sau pentru cauza de m
oarte;
- bunurile prevazute de art. 5 din Legea nr. 319/1944 se cuvin in
totalit
ate
sotului
supravietuitor.
Rezerva parintilor se calculeaza numai
in raport de celelalte bunuri (daca exista), ei neavand vocatie succesorala leg
ala si nici rezerva legala cu privire la aceste bunuri796:
- sotul supravietuitor nu poate opta diferit cu privire la dreptul princip
al de mostenire si la eel special; trebuie sa fie respectat principiul indivizib
ilitatii optiunii succesorale797;
- sotul supravietuitor va raspunde pentru pasivul succesiunii, proportional
cotei-parti din masa succesorala care i-a revenit, conform art. 1 din Legea nr.
319/1944, si in limita activului, daca a acceptat mostenirea sub beneficiu de in
ventar, si cu patrimoniul sau, inclusiv bunurile mostenite, daca a acceptat-o pu
r si simplu (ultra vires hereditatis).
In ceea ce priveste natura juridica a dreptului de preciput, astfel cum este
prevazut de art. 5 al legii, inclinam sa credem ca ea este diferita de cea pe ca
re o are dreptul corespunzator Codului civil german. Dreptul la mobilele si obie
ctele apartinand gospodariei casnice, precum si damrile de nunta, este un verita
bil drept la mostenire. Cand facem aceasta asertiune, avem in vedere urmatoarele
doua considerente: unul izvorand din originea dispozitiei art. 5, celalalt din
terminologia folosita de textul acestui articol.
a)
In ceea ce priveste sursa de inspiratie a art. 5 din Legea nr. 319/1944,
credem ca ne gasim in fata unei prevederi legale
imprumutatc din dreptul german798 si trebuie observat ca ultimul alineat al art.
1932 din Codul civil german precizeaza natura juridica a dreptului de preciput,
pe care-1 reglemcnteaza, cand spune: "La acest preciput se aplica dispozitiunil
e relative la legate". Inlaturarea, crcdem, cu intense, a acestui alineat din cu
prinsul art. 5 al Legii nr. 319/1944 este semnificativa, ea dorind sa scoata in
evidenta abaterea legiuitorului roman de la conceptia legislatiei germane.
b) Celalalt considerent pe care-1 avem in vedere rezulta din mod ui cum este
redactat art. 5: "sotul supravictuitor va mo$teni...", care este o conflrmare e
xpresa a intentiei legiuitorului de a recunoaste sotului supravietuitor un astfe
l de drept, care echivaleaza cu desfiintarea dreptului de mostenire al celorlal^
i succesori, in afara celor din clasa I.
Aceasta interventie a legiuitorului, in sensul ameliorarii situatiei material
e a sotului supravietuitor, face ca soarta acestuia sa nu mai depinda de legatel
e facute de sotul defunct in favoarea sa sau de bunavointa rudelor care mostenes
c averea defunctului alaturi de el, in lipsa de testament. Astazi, sotul supravi
etuitor are un drept efectiv asupra unei cote-parti din bunurile ramase de pe un
na defunctului, oricare ar fi rudele chemate la mostenire.
Incontestabil, acest drept, prevazut de art. 5 din Legea nr. 319/1944, imbun
atateste situatia sotului in momentul in care ramane vaduv si, din acest punct d
e vedere, intentia de care a fost condus legiuitorul este laudabila, astfel inca
t absenta unei dispozitii testamentare in favoarea acestuia nu numai ca nu trebu
ie sa dauneze, dar trebuie sa constituie un motiv in plus de protectie din parte

a legii.
D. Dreptul de abitatie al sotului supravietuitor
3.5.11. Scurt istoric al dreptului de abitatie
Dreptul de abitatie este prevazut de art. 4 din Legea nr. 319/1944, potrivit car
uia "Sotul supravietuitor, care nu are o locuinta proprie, va avea, pana la exe
cutarea iesirii din indiviziun si, in oricc caz, eel putin timp de un an de la i
ncetarea din viata a sotului sau, in afara de dreptul la mostenire potrivit disp
ozitiilor de mai sus, un drept de abitatie asupra casei in care a locuit, daca a
ceasta face parte din succesiune".
Acest drept de abitatie, prevazut de art. 4 din Legea nr. 319/1944, nu reprez
inta o inovatie a legiuitorului, intrucat el era consacrat si in art. 1279 din C
odul civil799 (astazi abrogat), rcglcmentarea sa fiind cu totul diferita fata de
Codul civil Legiuitorul din acea vreme a voit ca eel putin un an dupa moartea b
arbatului sa i se asigure sofiei posibilitatea ducerii aceluiasi trai ca fn timp
ul casatoriei. Mijlocul de realizare a acestei intentii Tl reprezinta dispozitia
art. 1279 Cod civil, prin care vaduva dobande$te trei drcpturi distincte $i anu
me:
a) dreptul de optiune Tntre dobanzile sau fructele dotei sale s.i alimentele d
in succesiune;
b) dreptul de abitatie timp de un an;
c) dreptul la vesmintele de doliu.
Datorita acestei reglementari speciale a dreptului de abitatie si vesmintelor pe
ntru anul de doliu, orice supravietuitoare avea dreptul la locuinfa si mbracamint
e, fie ca a optat pentru alimente, fie chiar ca a ales veniturile zestrei, ceea
ce n-ar fi fost posibil in ultimul caz, daca s-ar fi dat alimentelor sensul comu
n si s-ar fi omis sa se reglemenleze aparte dreptul de abitatie si dreptul la
vesmintele de doliu.
In vechea reglementare, dreptul de abitatie a fost prevazut la modul general,
dand astfel posibilitatea practicii judecatoresti de a-si manifesta tendinfa ei
de protejare si favorizare a vaduvei, in cadrul textelor de lege. Astfel, s-a d
ecis ca, in baza dreptul ui de abitatie, urmarind atenuarea suferintelor Tncerca
te de vaduva, prin moarte sotului sau, si asigurarea aceluiasi mod de viata pe c
are 1-a avut, trebuia ca ea sa fie lasata in locuinta pe care o ocupa impreuna c
u sotul si numai atunci cand imprejurari speciale se opuneau ca sotia sa continu
e sa locuiasca in aceeasi casa, mostenitorii o puteau obliga sa o paraseasca, da
ndu-i, in schimb, o indemnizatie in bani, cu care sa-si procure o locuinta conve
nabila801.
Femeia care era lasata in propria casa, in care a locuit cu barbatul, nu mai
avea dreptul la indemnizatie in bani, care sa reprezinte dreptul de abitatie, in
trucat prin acordarea acestei indemnizatii ar fi insemnat sa se creeze vaduvei o
situatie materiala mai buna decat cea avuta in timpul casatoriei
Daca insa casa in care locuia era lnchiriata, dreptul de a locui mai departe
al sotiei supravietuitoare se mentinea atata timp cat contractul de inchiriere
nu ajunsese la termen
Astazi, dreptul la locuinta, purtand asupra casei in care sotii au locuit impreu
na in timpul casatoriei, apartine oricaruia dintre soti, fie femeie, fie barbat,
pe cand, in Codul civil, dupa cum am observat, acest drept constituia un privil
egiu al vaduvei, alaturi de dreptul la alimente si vesminte de doliu, de acestea
barbatul neputand beneficia.
Legea speciala care consdacra dreptuil de abitatie a sotului supravietuitor are
in vedere crearea unui regim de egalitate intre soti , neurmnd , ca in veachea l
egislatie , crearea unor situatii favorabile unuia dintre soti,in speta sotiei s
upravetuitoare,si avind in vedere faptul ca amindoi trec prin aceleasi momente a
tuznci se produce moartea unuia dintre ei, nefiind nici unul mai greu incercat d
ecit celalat,aceasta in situatia in care familia sa bazat pe relatii de afectiu
ne reciproca.
3.5.12. Notiunea si conditiile necesare pentm existt dreptul de abitatie al sot
ului supraviefuitor
a) Notiunc
Dreptul de proprietate reprezinta dreptul real eel mai comr. $i complet, pentm c

a in strnctura lui cuprinde toate cele atribute: posesia, folosinta jj d

ispozitia pe care titul; dreptului le poate exercita In plenitudinea lor,
liind exclusive orice alte puteri ale altei persoane asupra aceluiaji lucru804.
De o asemenea putere deplina conferifa titiilamlui ace: drept nu pot beneficia t
itularii celorlalte diepturi reale principa
Ace?tia pot exercita doar unele dintre atributele dreptului proprietate, fapt ce
conduce la o dezmembrare a acestuia, intru unele din aceste atribute sunt exerc
itate cu titlu de drept real catre o alta persoana decat titularul.
Astfel, drepturile reale rezultate din separarea a tribute dreptului de propriet
ate poarta denumirea de dezmembramii ale dreptului de proprietate ".
In aceasta categorie intra si dreptul de abitatie, reprezentand ac
el drept real care are ca obiect o casa de locuii care permite tirularului sa
posede si sa foloseasca locuinta respcctiva, proprietatea allei pcrsoa
ne, in scopul satisfacerii nevoilordc locuit806.
Drcptul de abitatie poate lua nasstere fie prin contract ("contract dc vanz
are-cumparare, contract de donatie), fie prin testament su prin prescript achizi
tiva. Exista insa posibilitatea ca dreptul de abitatie sa ia nastcre prin efectu
l legii, astfel incal drcplul de abitafie al sotului supravietuitor asupra casei
in care a locuit cu defunctul are ca izvor Legea nr. 319/1944, lege care, n art.
4, prevede ca "Sotul supravietuitor, care nu are o alta locuinta proprie, va av
ca... un drept de abitatie asupra casei in care a locuit, daca aceasta face part
e din succesiune'.
Putem spunc ca, pe langa un drept dc abitatie conventional, exista i unul lega
l, reglementat de Legea nr. 319/1944, drept care este recunoseut de lege sotului
supravietuitor numai asupra casei de locuit care intra in masa succesorala.
Lcgiuitorul de la 1944, cand a prevazut aceasta dispozitie legala, credem ca
a avut in vedere, in primul rand, greaua tncercare pe care o suporta sotul supra
vietuitor, prin pierderea celuilalt sot, dar si protejarea acestuia in raport de
ceilalti mostenitori, eel putin o perioada de timp, care puteau ridica pretenti
i cu privire la impartirea bunurilor care intrau in masa succesorala, inclusiv s
i a casei de locuit, chiar dupa decesul sotului, astfel incat sotul supravietuit
or se va putea gasi in situatia ramanerii fara adapost, dupa o astfel de suferin
ta.
b) Conditiilc necesare pentru existenta dreptului de abitatie
Pentru ca sotul supravietuitor sa poata pretinde dreptul de abita|ie, Legea nr.
319/1944 cere fndeplinirea unor conditii, conditii care nu sunt prevazute expres
, dar care rezulta din insusi conjinutul articolului 4 din lege:
1. sotul sa nu aiba o locuinta proprie807. Impunerea acestei condifii estc i
ireasca, daca finem scama de scopul pe care l-a urmSrit legiuitorul prin inscrie
rea dispozrfiei prevazuta de art. 4. care a fost de a scuti pe sot de neplaceril
e lipsei de locuinta^ tocmai in unul din cele mai grele momcnte ale vietii sale,
ori! daca sotul in viata beneficiaza de o astfel de locuinta, atunci nu-si mai
gasea justificare acest drept;
2. casa care formeaza obiectul dreptului de abitatie sa faca parte din succe
siune.
In legatura cu aceasta conditie, in doctrina au existat controverse al caror sub
iect de dezbatere (casa) a pornit de la prevederea: "... aceasta face parte din
succesiune", intalnita in dispozitiile art. 4 din Legea nr. 319/1944, astfel inc
at unii autori808 sustin ideea ca legiuitorul a avut in vedere faptul ca locuint
a, care face parte din mostenire, poate fi proprietatea exclusiva sau comuna a d
efunctului (dobanditta impreuna cu sotul supravietuitor sau cu altul). Autorii a
cestei opinii arata ca, in caz de proprietate comuna (in devalmasie sau pe coteparti), dreptul de abitatie vizeaza numai partea care a apartinut defunctului, c
aci partea proprie a sofului supravietuitor ii apartine cu titlu de proprietate,
iar asupra cotei-parti ce apartine altuia nu poate dobandi nici un drept de mos
tenire809.
Alti autori810 considers ca dreptul de abitatie nu se va naste in situatia in
care casa de locuit era proprietatea ambilor soti, pentru ca soful supravietuit
or va continua sa locuiasca in imobil ca titular al dreptului de proprietate pe
cote-parti asupra casei sau apartamentului, opinie la care ne raliem si noi.

3. La data deschiderii mostenirii, sotul supravietuitor sa fi locuitin casa

care formeaza obiectul dreptului de abitatie
Conditia8" esentiala ceruta de art. 4 din Legea nr. 319/1944 pentru a lua nast
ere dreptul de abitatie este aceea ca sotul supravietuitor sa nil fi avut unde l
ocui la data deschiderii succesiunii; sub acest aspect se poate considera ca ace
st drept are un caracter umanitar ".
Avand in vedere prevederca legii din care rezulta aceasta conditie: "un drept
de abitatie asupra casei in care a locuit...813", trebuie facute anumite preciz
ari In legatura cu expresia "a locuit". Prin aceasta ar trebui sa intelegem ca s
otul supravietuitor trebuie sa fi avut domiciliul814 in casa care fonncaza obiec
tul dreptului de abitatie sau sa fi avut resedinta in aceasta casa in momentul m
ortii deftinctului?
In conditiile constituirii si reconstituirii dreptului de proprietate asupra
pamantului, potrivit prevederilor Legii 18/1991, a abrogarii dispozitiilor Legi
i nr. 4/1973, care interzicea dobandirea prin acte inter vivos a mai mult de o l
ocuinta proprietate personala si a abrogarii altor dispozitii legale care ingrad
eau libera circulate a bunurilor, s-a creat posibilitatea restituirii terenurilo
r celor care an facut cerere si, prin aceasta, posibilitatea construirii si doba
ndirii de noi imobile-constructii, de catre persoanele fizice, astfel meat o per
soana fizica poate avea in proprietate cate locuinte doreste, neexistand nici o
ingradire a legii. Avand in vedere aceste considerente, ne punem intrebarea daca
defunctul este titular al dreptului de proprietate asupra unui apartament situa
t in mediul urban si asupra unei case situate in mediul rural, si locuieste in a
mbele imobile cate o jumatate de an, in momentul decesului, dreptul de abitatie
al sotului supravietuitor se naste asupra apartamentului sau casei? Daca admitem
ca pnn expresia "a locuit" trebuie sa intelegem domiciliul. adica acel atribut
de identificare a persoanei fizice care o individualizeaza in spatiu, prin indic
area unui loc avand aceasta semnificatie juridica815, neprezentand relevant fapt
ul ca a locuit efectiv in acea locuinta, atunci dreptul de abitatie se va naste
asupra casei unde isi avea domiciliul sotul supravietuitor, facandu-se dovada lo
cuirii cu actul de identitate, chiar daca in momentul mortii locuia in alta casa
.
Consideram ca aceasta conditie este indeplinita cand sotul supravietuitor a a
vut domiciliul in locuinta respectiva. Stabilirea domiciliului se face in mod li
ber, fund suficienta dovada locuirii statomice in casa care face obiectul dreptu
lui de abitatie (si nu neaparat inscriptionarea "mutatie" de domiciliu in buleti
nul de identitate); dovada domiciliului se poate face prin orice mijloc de proba
admis de lege, fiind vorba de o chestiune de fapt. De regula, dovada domiciliul
ui se face cu mentiunile din actul de identitate.
Avand In vedere aspectele aratate, apreciem ca dreptul de abitatie al sotului
supravietuitor se va naste asupra casei (apartamentului) in care sotii si-au av
ut domiciliul, neprezentand relevanta cate constructs aveau in proprietate in mo
mentul mortn defunctului.
In literatura de specialitate s-a considerat ca in momentul deschiderii succ
esiunii nu este necesar ca sotul supravietuitor sa f, convietuit cu defunctul in
acea locuinta816. Admijandu-se chiar situatia ca sotii aveau locuinte diferite,
"dreptul de abitatie se va nasste in beneficial supravetuitorului, cu conditia
ca el sa locuiasca la aceasta data in casa asupra careia pretinde in temeiul leg
ii nr 319/1944,un drept de abitatie,adica intr-o casa proprietate a defunctului.
4. nu devinc, prin mostenire, proprietarul exclusiv al locuintci818. De
ci, in cazul in care sotul supravietuitor este singnrul mostenitor,
dreptul de abitatie nu se va mai naste, deoarece el va deveni proprietar al
intregii mase succesorale, deci, inclusiv al casei de Jocuit. Sotul supravietui
tor nu poate fi titular al dreptului de abitatie asupra bunului care ii apartinc
cu titlu de proprietate exclusiva8lg (neminem res sua servit)
n literature s-a exprimat opinia820 potrivit careia dreptul legal de abitati
e ar putea fi extins si la alte persoane, cum ar fi succesorii descendenti sau i
nterzisii, inclusiv ascendentii lui de cujus, care au gospodarit si locuit cu ac
esta. Nu s-ar putea accepta o asemenea propunere, intrucat textul de lege se ref
era exclusiv la dreptul de abitatie al sotului supravietuitor, iar legea care co

nsacra acest drept are In vedere numai dreptul de mostenire al sotului supraviet
uitor, nu i al altor mostenitori, astfel meat nu este posibila o interpretare ext
ensiva a textului de lege, atata timp cat el face referire stricta la sotul supr
avietuitor. O asemenea propunere ar putea fi luata Tn considerare numai de lege
ferenda.
5. defunctul sa nu fi dispus altfel821. Defunctul putea inlatura d
reptul de abitatie al sotului supravietuitor, ca drept de mostenire legala, prin
lasarea unui legat in favoarea unui tert sau a unui alt mostenitor, fiindca sot
ul nu este mostenitor rezervator, decat Tn raport cu drepturile succesorale prev
azute de art. 1 din Legea nr. 319/1944.
Daca sunt ndeplinite si respectate toate aceste conditii prevazute de lege, so
tul supravietuitor va putea beneficia de dreptul special de abitatie.
3.5.13. Caracterele juridice ale dreptului de abitatie
Dreptul de abitatie al sotului supravietuitor, prevazut de art 4 din Legea nr
. 3 19/1944, arc urmatoarelc caractere juridice'
a) Este un drept real822, In virtutea camia sotul supravietuitor poate sa-si c
xercite folosinfa asupra casei de locuit, in mod direct si nemijlocit, fara a ma
i fi necesara interventia altei persoanc.
Celorlalti comostenitori le incumba obligatia generals de a nu intreprinde nimic
de nature a stanjeni exercifiul acestui drept pe durata existentei sale.
De asemcnea, titularul dreptului va avea si dreptul de a se folosi de terenul af
erent locuintei 82\
b) Este un drept temporar, recunoscut pana la iesirea din indiviziune a mos
tenitorilor, dar eel putin de un an de la decesul celuilalt sot, sau pana la rec
asatorirea sotului supravietuitor.
Durata dreptului de abitatie nu mai este fixa, de un an, asa cum era prevazut
a de ail. 1279 Cod civil, ci se prevede o durata variabila, avand numai un minim
fix, care este de un an de la incetarea din viata a sotului predecedat. Dreptul
de abitatie tnceteaza o data cu executarea iesirii din indiviziune, care, de al
tfel, constituie maximum de durata a acestui drept. Astfel, sotul supravietuitor
are asigurata locuinta pana la intrarea efectiva in posesia casei care face obi
ectul dreptului de motenire. Pentru ocrotirea intereselor sotului in viata, s-a p
revazut, pentru situatia m care iesirea din indiviziune s-ar produce ntr-un scurt
timp de la deschiderea succesiunii, un minimum de 1 an in care sotul sa-si aiba
asigurata locuinta.
Asa cum am aratat, dreptul de abitatie este recunoscut numai pana in momentul pa
rtajului.
Avand fn vcdere aceasta dispozitie a art. 4, alin. ultim din Legea nr. 319/1944,
instanta suprema a decis ca "Sotia supravietuitoare are dreptul sa ramana in go
spodarie si sa stapancasca averca pana la iesirea din indiviziune, ea avand atat
partea proprie din bunurilc comune, cat si dreptul de mostenirc la averea sotul
ui. Prima sotie nu poate profita de lipsa momentana a celei de a doua sotii, pen
tru a pune stiipanirc pe avere, sub pretext ca apara interesele copilului minor'
"834.
Ultimul alineat al art. 4 din Legea nr. 319/1944 prevede insa o clauza care a
trage pierderea dreptului de abitatie, chiar Tnainte de executarca ieirii din ind
iviziune: recasatorirea sotului.
Prin introduccrca acestei dispozitii, consideram ca legiuitorul a avut in vede
re impiedicarea unei situatii care sa sfideze memoria defunctului, cum ar fi con
vietuirea impreuna cu noul sot in casa celui predecedat. Condusi de motivul care
a determinat pe legiuitor sa faca din recasatorire o cauza de incetare a dreptu
lui de abitatie, vom admite ca Tncetarea dreptului va avea loc cand noua casator
ie s-a incheiat inainte de executarea iesirii din indiviziune, chiar daca nu a t
recut un an de la decesul sotului, pentru ca motivul devine cu atat mai puternic
cu cat casatoria a doua a intervenit intr-un termen mai scurt.
In vederea unei modificari sau completari a Legii nr. 319/1944 cu privire la d
repturile succesorale ale sotului supravietuitor, si in mod special a art. 4, sar putea lua in considerare i faptul ca dreptul de abitatie al sotului supravietu
itor ar trebui sa inceteze si in momentul in care sotul in viata traieste in con

cubinaj cu alta persoana, in casa defunctului, starea de concubinaj fiind tocmai

motivul pentru care sotul supravietuitor sa nu beneficieze de acest drept. Desi
la noi starea de concubinaj nu produce efecte juridice, ea poate fi dovedita pr
in orice mijloc de proba, care sa duca la evacuarea sotului din locuinta defunct
ului.
In literatura de speciality825 a fost critical* solutm acelor instante ji.dec
atorest, care au considcrat valabila tranzactia dintre sotia supraviejuitoare si
descendent, prin care se recunoaste sotiei supravietuitoare un drept de abitati
e conditional de faptul de a nu introduce in locuinta nici un barbat. S-a aratat
ca nulitatea acestei tranzac(n consta in faptul ca limiteaza dreptui sotiei de
a se recasatori ceea ce contravine drepturilor si libeitatilor fundamentale ale
omului. '
Impartasim, si noi, critica adusa acestor solutii date de catre instantele ju
decatoresti. Daca am admite astfel de solutii, inseamna ca am ajunge la incalcar
ea legii fundamentale a tarii' care prevede ca viata intima, familiala si privat
a trebuie respectata; asadar, nimeni nu poate limita dreptui sotiei supravietuit
oare de a se recasatori.
c) Este un drept strict personal, adica inalienabil, astfel Tncat el nu poate
fi cedat sau grevat in favoarea altei persoane.
Desi nu poate fi cedat sau grevat in favoarea altei persoane, mostenitorii au
dreptui de a cere sotului supravietuitor restrangerea dreptului de abitatie, in
cazul in care locuinta nu-i este necesara, depaseste nevoile de locuit ale aces
tuia.
Pe langa posibilitatea restrangerii, comostenitorii mai au dreptui de a-i proc
ura o locuinta in alta parte, bineinteles, corespunzatoare celei la care avea dr
eptui.
Legiuitorul prevede826 ca, ?n ipoteza in care restrangerea sau procurarea alte
i locuinte ar provoca neintelegeri intre sotul supravietuitor, titular al dreptu
lui, si comostenitorii interesati la restrangerea sau schimbarea locuintei, inst
anta competenta a judeca imparteala bunurilor care intra in masa succesorala va
rezolva si aceste neintelegeri.
De asemenea, dreptul de abitatie nu poate fi cedat sau inchiriat, nici macar in
situatia reglementata de art. 572, alin. 2, Cod civil, adica de a i se da posibi
litatea sa inchirieze o parte din locuinta, care este mai mare decat nevoile sal
e, unei alte persoane
Asadar, sotul supravietuitor, titular al dreptului de abitatie, nu poate ceda dr
eptul sau, nu-1 poate ipoteca sau greva de alte sarcini, intrucat acest drept es
te legal
de persoana titularului, iar exercitiul lui nu poate depasi cadral nevoilor sale
828
d) Este un drept insesizabil, adica el nu poate fi urmarit de creditorii sotu
lui supravietuitor829.
e) Este un drept dobandit si exercitat cu titlu gratuit830, Tn
sensul ca, pe perioada cat beneficiaza de acest drept, nu este obligat sa platea
sca chine mostenitorului care a dobandit proprietatea casei. Acest caracter juri
dic al dreptului de abitatie rezulta din art. 4, alin. 2 din Legea nr. 319/1944,
care ne precizeaza ca sotul supravietuitor nu este obligat nici la cautiunea pr
evazuta de art. 566 Codul civil, pentru abitatie de drept comun, fapt ce ne face
sa credem ca existenta dreptului de abitatie il scuteste pe sotul supravietuito
r, pe tot timpul cat se bucura de acest drept, de obligatia de a plati chirie ce
lui ce a dobandit, prin moartea defunctului, dreptul de proprietate asupra casei
.
In ipoteza n care casa de locuit nu va fi comod partajabila in nature, ea va pu
tea fi atribuita integral sotului supravietuitor, astfel meat el o va locui Tn c
ontinuare, ca titular al dreptului de proprietate, dreptul de abitatie desfiinta
ndu-se cu efect retroactiv.
Ceilaiti mostenitori urmand sa pnmeasca echivalentul cotei in ban.. La aprec.er
ea solute, atribuirii casei sotuku supmvSr instanja va trebm sa tin* seama de o
sene de ciemente ca d.sproport.a intre cotele-parti cuvenite comostenitorilor fa
ptul ca solul supravietu.tor a folosit bunul timp indelungat ca a adus imbunatat

m bunului si ca este In imposibilitatea procurarii unei alte locumfe etc.

Daca casa de locuit este comod partajabila, avand in vedere ca prin acest mod
de partajare se urmareste satisfacerea Tntr-o masura mai mare a tuturor comosten
itorilor, atunci gratuitatea Ti profits, in sensul ca nu este obligat sa plateas
ca chirie831 nici inainte i nici dupa ce are loc imparteala (retroactiv), pentru
cota-parte corespunzatoare drepturilor comostenitorilor.
O alta situatie ar fi aceea cand casa va fi atribuita altui comostenitor si,
atunci, sotul supravietuitor va putea fi evacuat din locuinta, iar daca va cont
inua sa locuiasca, cu acordul proprietarului, atunci i se va pretinde china, car
e va fi datorata de la data incetarii dreptului de abitatie i pana la data inceta
rii contractului de Tnchiriere.
In literatura de specialitate s-a subliniat832 ca sotul supravietuitor va tre
bui sa plateasca proprietarului chine, de la data deschiderii succesiunii, avand
in vedere faptul ca dreptul de abitatie a fost retroactiv desfiintat, prin efec
tul declarativ al impaitelii.
Aceasta idee a fost combatuta de alti autori833, care au aratat ca este adeva
rat ca "imparteala produce efecte declarative retroactive, in sensul ca dreptul
de coproprietate al sotului supravietuitor se desfiinteaza ca si cum el n-ar fi
tost niciodata proprietar, iar comostenitorul in lotul caruia intra locuinta va
fi socotit proprietar exclusiv de la data deschiderii mostenirii. Dar dreptul de
abitatie al sotului supravietuitor nu se desfiinteaza cu efect retroactiv, ci v
a pastra efectele pe care le-a produs in trecut, asa cum aceste efecte se produc
- in virtutea legii - si daca comostenitorul sotului supravietuitor dobandeste
locuinta in proprietate exclusiva de la data deschiderii mostenirii".
Autorul mai arata ca sotului supravietuitor nu i se poate crea o situatie mai
nefavorabila daca a fost coproprietar, decat daca nu ar fi avut deloc aceasta c
alitate.
3.5.14. Dreptul de abitatie al sotului supravietuitor privit prin prisma Legi
i nr. 114/1996 - ----scurte consideratii
naintc de revolutia din decembrie 1989, reglementarea spcciala In materie locativ
a era Legea nr. 5/1973. Aceasta a cazut in desuetudine, astfel meat se simtea ne
voia aparitiei unei noi legi, care sa corespunda conditiilor actuate - economice
si social-politice - si, bineinteles, intr-o masura cat mai mare, necesitatilor
de locuit ale oamenilor.
In acest scop a fost adoptata Legera nr. 114/1996, intitulata "Legea locuintei
", modificata prin Ordonanta de urgenta a Guvemului nr. 40/1997 pentru modificar
ea si completarea Legii locuintei nr. 114/1996 si Hotararea Guvemului nr. 446/19
97 privind aprobarea Normelor metodologice pentru punerea In aplicare a preveder
ilor Legii locuintei, nr. 114/1996. Cu toate ca aceste acte nomiative noi nu au
avut in vedere dreptul de abitatie al sotului supravietuitor, prevazut prin art.
4 din Legea nr. 319/1944, se impun, insa, unele precizari cu privire la dreptur
ile locative ale sotului supravietuitor asupra locuintei in care a locuit pana l
a deschiderea succesiunii, diferentiat, dupa cum casa face parte din mostenire i
n sensul celor aratate mai sus sau a fost ocupata in baza unui contract de inchi
riere.
a) Daca casa face parte din mostenire, sotul supravietuitor va continua sa f
oloseasca locuinta in baza dreptului de abitatie prevazut de Legea nr. 31
9/1944. Nici vechea legislatie locativa834 si, cu atat mai putin, cea noua, n-au
desfiintat dreptul de abitatie nici eel prevazut de dreptul comun si nici eel s
pecial al sotului supravietuitor. Astfel, daca comostenitorii vor cere, in temei
ul art. 4, alin. 3 din Legea nr. 319/1944, restrangerea dreptului de abitatie al
sotului supravietuitor, intrucat locuinta nu-i este necesara in intregime, la a
precierea "necesitatii" de locuit a sotului supravietuitor vor trebui avute in v
edere dispozitiile din Legea nr. 114/1996 cu privire la "locuinta convenabila".
Legea nr. 114/1996 defmeste "locuinta convenabila" ca fund "locuinta care, prin
gradul de satisfacere a raportului dintre cerinta utilizatorului si caracteristi
cile locuintei la un moment dat, acopera necesitatile esentiale de odihna, prepa
rare a hranei, educatie si igiena, asigurand exigentele minimale prezentate in a
nexa nr.2 la lege".
1.Restrangerea nu poate fi adoptata sub aceste exigente minimale.

Tot astfel, daca comostenitorii - in baza art. 4 din Lcgea nr. 319/1944 - vor pr
ocura sotului supravietuitor o alta locuinta, in alta parte, ea va trebui sa sat
isfaca exigentele minimalc prevazute de legislatia locativa.
Asadar, daca am considcra ca dreptul de abitatie a fost suprimat prin dispozi
tiile Legii locuintei, atunci ar trebui sa sustinem ca in capacitatea de folosin
ta nu mai intra aptitudinea de a fi titular al unui astfel de drept, astfel tnca
t s-ar ajunge la o ingradire a capacitatii de folosinta, pe cale de interpretare
, ceea cc este inadmisibil, cad, potrivit art. 6 din Decretul nr. 31/1954, ingra
direa acestci capacitati poate avea loc "numai in cazurile i conditiile prevazute
de lege".
Tot in sprijinul afinnatiei de mai sus ar trebui sa vina i un argument de logi
ca juridica, bazat pe faptul ca daca se poate instraina si dobandi dreptul de pr
oprietate particulars asupra locuintei, inseamna ca, cu atat mai mult, se poate
instraina numai un atribut al acestui drept, caci qui potest plus, potest minus.
b)
Daca sotul supravietuitor nu se bucura de dreptul de abitatie, ntrucat lo
cuinta nu face parte din masa succesorala, fiind ocupata in baza contractuliii d
e inchiriere, el va putea continua folosinta ca titular al contractuliii, iar da
ca titular de contract a fost sotul decedat, sotul supravietuitor va putea conti
nua folosinta locuintei, in conditiile Legii nr. 114/1996836.
Astfel in cazul decesului unuia dintre soti care avea calitatea de titular al co
ntractului , legea 114/1996 a adoptat o solutie diferita de ce era prevazut in
legislatia locativa antenoara, potnvit careia contractul inceteaza In termen de
30 zile dc la data inregistrarii decesului, daca soful supraviefuitor nu sohcita
inchcierea unui nou contract de inchiriere837.
Potrivit Legii nr. 114/1996, sotul supravietuitor beneficiaza de continuar
ea inchirierii nu in calitatea sa de mostenitor al titularului contractului de i
nchiriere, ci in calitate de chirias care a locuit impreuna cu acesta.
As.adar, dreptul de abitatie ramane fara aplicare in cazul in care sotii ave
au folosinta apartamentului in virtutea unui contract de inchiriere.
5.5.75. Caracterele juridice ale dreptului de mostenire al sotului supravietuito
r
Situatia juridica inferioara a sotului supravietuitor, fata de ceilalti mossten
itori legali, asa cum a fost ea reglementata de art. 679, 681-684 C. civ., a fos
t modificata radical prin Legea nr. 319/1944. O data cu aceasta, si caracterele
juridice ale dreptului sau de mostenire au cunoscut o evolutie, care il aduce pe
acelasi plan cu eel al descendentilor.
Astfel, din dispozitiile Legii nr. 319/1944, se deduc urmatoarelc caractere
juridice ale dreptunlor succesorale ale sotului supravietuitor: ' a) vine la mos
tenire numai in nume propriu;
b) nu cstc mostenitor sezinar;
c) estc mos. tenitor rezervatar;
d) este obligat la raportul donatiilor primite de la soful defunct cand
vine in concurs cu desccndentii;
e) este un motenitor legitim (rcgulat).
3.6. Dreptul statului asupra mostcnim vacante
3.6.1. Reglementare legala
Potrivit art. 680 C. civ., "in lipsa dc mostenitori legali sau testamcntari, bun
urile lasate dc defunct tree In proprietatea statului". Din modul in care este f
ormulat acest text de lege, s-ar deduce ca mostenirile revin statului doar in ip
oteza in care nu cxista deloc mostenitori legali sau testamentari. Acest lucru n
u este insa exact, caci, dupa cum pe drept cuvant s-a remarcat in literature de
specialitate, mostcnirea poatc reveni statului si in ipoteza in care, neexistand
mostenitori legali sau acestia fiind nedemni sau renuntatori, des,i defunctul a
instituit prin legate cu titlu particular sau cu titlu universal mostenitori te
stamentari, acestea nu ajung sa epuizeze intreaga mostenire
.
Tot astfel, daca defunctul a exheredat pe mostenitorii sai legali rezervatar
i, acetia au dreptul de a moteni rezerva legala, in timp ce, in lipsa de mostenito
ri testamentari cu vocatie universala, restul succesiunii (cotitatea disponibila
) poate reveni statului cu titlu de mostenire vacanta840.
In conformitate cu dispozitiile art. 85 din Legea nr 36/1995 pnvind notarn

public! si activitatea notarial 'tn lipsa mo$tenitorilor lcgali sau testamentar

i, la cererca reprezentantului statului, notarul public constata ca succcsiunca
este vacanta, eliberand ccrtificat de vacanta succesorala, dupa expirarea termei
uikii legal de acceptare a succesiunii". In cazul Tn care certificatul dc vacant
a succesorala nu s-a eliberat, constatarea existentei succesiunii vacante si a c
omponentei acesteia se poate face si de catre instanta de judecata Tn cadrul pro
cesului intentat de un tert succesiunii pentru stabilirea unui element pasiv al
acesteia \ Indiferent de calea pe care se constata vacanta succesorala si indife
rent de data la care aceasta survine, statul, ca orice mostenitor, succede la mo
stenire de la data decesului defunctului.Intrucat statul dobandeste mostenirea v
acanta ca pe o universalitate, cuprinzand nu numai elemente active, ci si pasive
844, fnseamna ca acesta este tinut sa raspunda pentni pasiv, Tn limita activului
mostenirii (intra vires hereditas)845.
Asa, de exemplu, s-a admis ca statul care a cules o mostenire este obligat s
a despagubeasca pe concubina lui de cujus care a contribuit la edificarea unei c
onstructii facand parte din masa succesorala.Tot astfel daca cel care lasa moste
nirea vacanta,si-a asumat ,in timpul vietii, printrun antecontract de vnzare cump
arare,obligatia de a nstraina un imobil,statul este tinut sa aduca la indeplinire
obligatia de a face a detunctului, in caz contrar, la cererea partii intereste,
trebuie sa suporte rezolutiunea conventiei i plata de daune-interese, simetriic
invers,' daca intr-un antecontract de vanzare-cumparare chetat In timpul vietii
defunctul a fost promitent-cumparator, statul are el dreptul de a cere
perfectarea vanzani sau, m^ caz de neexecutare, rezolutiunea conventiei
cu daune-interese
.
Potrivit art. 653 C. civ., statul se bucura de sezina, motiv pentru care, spr
e a intra in posesia mostenirii vacante trebuie sa ceara punerea in posesie850,
lucru care, practic, se realizeaza prin eliberarea certificatului de vacanta suc
cesorala
.
Aceasta nu nseamna ca in lipsa certificatului de vacanta succesorala, statul
nu ar putea sa actioneze sau sa fie actionat direct in justitie, in legatura cu
drepturile si obligatiile succesorale ' .