Tema 6.

Protecia juridic a denumirii de firm

n doctrin, obiectele dreptului de proprietate industrial se mpart n:
creaii noi - inveniile, desenele i modelele industriale; modelele de
utilitate;
semne noi - mrcile defabric, de comer i de serviciu, denumirile de
origine, indicaiile de provenien.
Dac drepturile asupra inveniei sunt recunoscute i aprate prin
brevetul de invenie care confertitularului su un drept exclusiv de exploatare
pe durata de valabilitate a acestuia, atunci mrcile de fabric, de comer i de
serviciu sunt semne distinctive folosite de agenii economici pentru a
deosebi produsele, lucrrile i serviciile lor de cele identice sau similare ale
altor ageni economici i sunt pri componente ale fondului de comer (patrimoniu
comercial).
Utilitatea fondului de comert a fost reclamata de nevoia comerciantilor de asi proteja clientela de agresiunea concurentei, pe de o parte, iar, pe de alta parte, de
nevoia creditorilor comerciantilor de a-si constitui acest fond ca o garantie a
executarii obligatiilor asumate.
n literatura juridica, fondul de comert a fost definit ca ansamblul de bunuri
mobile si imobile, corporale si incorporale, pe care un comerciant le afecteaza
desfasurarii unei activitati comerciale, n scopul atragerii clientelei si, implicit,
obtinerii de profit.
I. L. Georgescu numea fondul de comert, metaforic, patrimoniu comercial.
Notiunea de fond de comert se distinge de patrimoniul comerciantului, care
reprezinta toate drepturile si obligatiile acestuia cu valoare comerciala, prin aceea
ca fondul de comert nu cuprinde nici creantele nici datoriile comerciantului.
Notiunea juridica a "fondului de comert" a fost determinata pe baza
elementelor care l alcatuiesc :
- ansamblul bunurilor mobile sau imobile. ntre bunurile mobile unele sunt
corporale, altele sunt incorporale. Imobile fac parte din fondul de comert numai
daca sunt proprietatea comerciantului si n acestea se exercita comertului.
Bunurile corporale care intra n alcatuirea fondului de comert sunt :
- masinile, uneltele, instalatiile;
- marfurile si ambalajele, mpreuna cu dotarile inclusiv mobilierul;
- materiile prime, materialele, stocuri de combustibil.
elementele incorporale cuprinse n fondul de comert sunt :
- dreptul asupra numelui comercial (firma), asupra emblemei sau altor
semne distinctive;
- drepturile asupra marcilor de fabrica de comert si de servicii, a brevetelor
de inventie, a denumirilor de origine, a indicatilor de provenienta;
- drepturile asupra clientelei, vadului comercial;
- drepturile de autor;
- dreptul asupra contractelor de locatiune pentru spatiile destinate activitatii
de comert.

Din enumerarea de mai sus se poate concluziona ca fondul de comert este

o universalitate de fapt, creata ca atare prin vointa titularului sau si totodata un bun
mobil incorporal.
Delimitare notiunii de fond de comert de alte notiuni
- n primul rnd, fondul de comert trebuie delimitat de ceea ce se
numeste magazinul n care si desfasoara activitatea comerciantul. "Fondul de
comert" nu se poate reduce la notiunea de magazin care, n mod traditional este
specific comertului "en-detail". Din acest punct de vedere "fond de comert" pot fi
urmatoarele: o uzina, un birou, un magazin amplasat pe spatii ntinse (supermarket).
- Fondul de comert nu se poate confunda nici cu imobilul n care si
desfasoara activitatea.
- Imobilul se disociaza de fondul de comert pentru ca acestea sunt doua
categorii de bunuri care nu apartin totdeauna uneia si aceleiasi persoane. Titularul
fondului de comert este, de multe ori, locatar.
- Fondul de comert trebuie delimitat si de notiunea de ntreprindere.
ntreprinderea este mult mai vasta dect aceea de fond de comert, astfel :
a) ntreprinderea nu se limiteaza numai la activitati comerciale, existnd
ntreprinderi civile, profesiuni liberale, de artizanat n domeniul agriculturii;
b) ntreprinderea contine att elemente materiale ct si elemente grupate si
organizate de comerciant, pe cta vreme, fondul de comert este lipsit de factorul
uman.
- ntreprinderea este subiect de drept, are personalitate juridica, pe cnd
fondul de comert este lipsit de autonomie patrimoniala chiar daca, unele bunuri au
regim juridic diferit de cel recunoscut celorlalte bunuri din patrimoniul
comerciantului.
n categoria elementelor incorporale ale fondului de comert sunt
cuprinse drepturile care privesc: firma, emblema, clientela si vadul comercial,
brevetele de inventii, marcile de fabrica, de comert si de serviciu, dreptul de autor.
Aceste drepturi, denumite si drepturi private, confera comerciantului dreptul
exclusiv de a le exploata n folosul sau n conditiile stabilite de lege. Aceste
drepturi au o valoare economica si sunt ocrotite de lege.
Firma comercial (denumirea de firm)
n exercitarea comertului, firma devine un element de atragere a clientelei.
Sub acest aspect, firma dobndeste o valoare economica, ea confera un drept
patrimonial. Asupra firmei, comerciantul dobndeste un drept de proprietate
incorporala, care poate fi transmis (n conditiile legii) odata cu fondul de comert.
Firma comercial (denumirea de firm), ca element de individualizare a
comerciantului n cmpul activitii comerciale const n numele sau denumirea
sub care un comerciant este nregistrat n registrul comerului, i exercit comerul
i sub care semneaz.

Coninutul firmei difer n funcie de categoria de comerciani. n cazul

comerciantului persoan fizic, firma se compune din numele comerciantului, scris
n ntregime, adic numele i prenumele, sau din numele i iniialele prenumelui.
Sunt admise i meniunile care sunt menite s arate mai precis persoana
comerciantului sau felul comerului su.
Emblema comerciala
Ca si firma, emblema este un atribut de identificare n activitatea comerciala,
ea fiind semnul sau denumirea care deosebeste un comerciant de altul de acelasi
gen. Consacrarea emblemei ca element distinct al fondului de comert a fost impusa
de necesitatile practicii comerciale ntruct numele comercial s-a dovedit
insuficient pentru a realiza, pe de parte, atragerea clientelei si pentru a da
satisfactie, pe de alta parte cerintei de originalitate, de individualizare.
Spre deosebire de firma, care este un element obligatoriu pentru
individualizarea comerciantului, emblema are un caracter facultativ.
Continutul emblemei, este un semn sau o denumire.
Prin semn, n acceptiunea codului comercial, se ntelege o reprezentare
grafica, figurativa sau nonfigurativa (Ex. de emblema grafica figurativa: Pelican,
nonfigurativa: Renault, Opel, Mercedes).
Denumire poate fi fantezista sau un nume propriu. Ea nu poate fi o denumire
generica, fara nici un fel de specificitate.
Emblema trebuie sa fie un semn distinctiv mai sugestiv dect firma, deoarece
numai astfel va fi apt sa atraga clientela.
Clientela si vadul comercial
Nu este reglementata n legislatia actual. n legislatia franceza (Legea din
1909), clientela este considerata un element esential al fondului de comert.
Clientela are un rol important pentru activitatea unui comerciant; ea
determina, prin numar, calitate si frecventa, situatia economica a comerciantului,
succesul ori insuccesul acestuia.
Clientela este definita n literatura de specialitate ca totalitatea persoanelor
fizice si juridice care apeleaza, n mod obisnuit, la acelasi comerciant, la fondul de
comert al acestuia, pentru procurarea unor marfuri si servicii.
Un fond de comert nu poate exista dect daca are o clientela. Pentru a fi
inclusa ntr-un fond de comert, clientela trebuie sa ndeplineasca urmatoarele
conditii:
- sa fie comerciala spre a o deosebi de clientela civila a medicului,
avocatului, notarului sau mestesugarului;
- personala pentru a o putea distinge de clientela altui comerciant;
- actuala (sa existe n realitate, sa fie sigura si reala) pentru ca o clientela
cedata sau pierduta nu mai poate fi considerata ca element a unui fond individual
de comert.
Clientela se afla n strnsa legatura cu vadul comercial, care este definit ca o
aptitudine a fondului de comert de atrage publicul (vadul comercial este locul
foarte frecventat). Vadul comercial depinde att de factori obiectivi: locul de

amplasare a magazinului unde comerciantul si desfasoara activitatea, fie locul

unde se afla uzina, fabrica sau depozitul producatorului ori intermediarului, ct si
factori subiectivi: calitatea marfurilor si serviciilor oferite clientilor, preturile
practicate de comercianti, comportarea personalului comerciantului n raporturile
cu clientii, influenta modei, abilitatea n realizarea reclamei comerciale.
Menionm i faptul c exist trei reguli fundamentale care guverneaz att
legislaia mrcilor, ct i legislaia n materia numelui comercial, respectiv:
- principiul teritorialitii: n general, mrcile sunt protejate n mod distinct n
diferitele state (cu excepia mrcii comunitare); de asemenea, numele comercial
este protejat n general pe teritoriul unui singur stat sau pe o parte a acestui
teritoriu;
- principiul specializrii: mrcile identific bunuri i servicii particulare, iar
numele comercial identific respectivul comerciant;
- criteriul esenial pentru a determina dac exist nclcarea dreptului exclusiv
la marc sau la numele comercial este utilizarea unui semn identic sau similar, de
natur a crea confuzie.
Distincia dintre numele comercial i marc
ntruct de multe ori, numele comercial poate fi utilizat i ca marc menit s
identifice produsele respectivului comerciant, distincia se poate dovedi deosebit
de dificil i se raporteaz la dou criterii: formal (nregistrare) i funcional
(folosire efectiv).
n principiu, criteriul este reprezentat de funcia concret pe care semnul
distinctiv o ndeplinete: n timp ce marca servete la diferenierea produselor
aparinnd comercianilor concureni, firma servete la identificarea acestor
comerciani, evitnd riscul de confuzie n cadrul clientelei. Criteriul nu prezint
ns o utilitate deosebit n cazul mrcilor de servicii, dat fiind imaterialitatea
obiectului asupra cruia se aplic semnul i, n plus, ambele elemente se
materializeaz prin intermediul acelorai mijloace (afie publicitare, fotografii,
etc.).
Acest criteriu funcional este ns insuficient n situaia mrcilor de serviciu,
care ridic probleme speciale, ntruct n ambele cazuri marc sau nume
comercial este vorba despre un obiect imaterial, iar mijloacele de materializare a
semnului distinctiv ori a numelui comercial sunt identice (afie publicitare, logouri, etichete, pliante informative, etc.).
Sub aspect formal, existena unor registre distincte i condiiile diferite n care
se realizeaz nscrierea mrcilor i a firmelor poate genera situaii de conflict ntre
aceste figuri juridice, deoarece att nregistrarea numelui comercial, ct i
nregistrarea mrcii genereaz drepturi exclusive, dar de natur distinct.
Aceast situaie este generat, dup cum am artat, de condiiile distincte n
care se realizeaz nregistrarea celor dou categorii de semne distinctive.
Folosirea unei firme identice sau similare cu a altui comerciant, de natur s
produc o confuzie, reprezint infraciunea de concuren neloial. n cazul

mrcilor, drepturile exclusive ale titularului pot fi aprate printr-o aciune n

contrafacere sau n concuren neloial.
Problema unui conflict ntre firm i marc sau alt semn distinctiv nu este ns
analizat n legislaia noastr.
Se consider c un asemenea conflict se poate ivi numai dac unul dintre
comercianii implicai acioneaz cu rea-credin, cutnd s beneficieze de
reputaia semnului anterior, fie c este vorba despre nregistrarea ca marc a unei
firme renumite, aparinnd altui comerciant, fie c este vorba despre nregistrarea
unei mrci anterioare ca nume comercial (rataare parazitar).
Fiind vorba despre drepturi exclusive, este evident c o aciune n instana de
judecat, prin intermediul creia titularul dreptului face apel la fora public pentru
a obine respectarea dreptului su este admisibil.
n toate cazurile ns, instanele trebuie s realizeze o analiz a celor dou
semne distinctive, simpla existen a certificatului de nmatriculare a societii sau
a certificatului de nregistrare a mrcii nefiind suficient pentru a constata
incompatibilitatea dintre acestea, dup cum nu pot demonstra, per se, caracterul
legitim al nregistrrii celor dou semne. Independent de utilizarea unui cuvnt
identic sau asemntor, existena riscului de confuzie sau de asociere poate rezulta
numai din cercetarea comparativ a semnelor n ansamblul lor. Dac atragerea
consumatorului este consecina asemnrii sau identitii, nu prezint importan
faptul c ulterior, analiznd eticheta, de exemplu, consumatorul are posibilitatea de
a-i da seama c este vorba despre doi comerciani distinci.
De la aceste reguli fac excepie mrcile notorii, care nu pot fi utilizate ca firm
de ali comerciani din acelai domeniul de activitate, indiferent de existena sau
inexistena riscului de confuzie. Ct privete folosirea ca firm a mrcii notorii de
ctre un ter care acioneaz ntr-un alt domeniu de activitate, nici aceasta nu poate
fi acceptat, existnd riscul dilurii mrcii.