Satul Bacel apartine comunei Chichis si este situat la confluenta raurilor Tarlung si Negru, la intrarea dinspre Brasov

in judetul Covasna.
Prima atestare documentara: 1829, Bacitalau.
Denumiri istorice romanesti: 1835, Luncasi sau Baci Teleac; 1892, Bacitelecul-Doberleului (inclusiv prima atestare).
Dupa traditie se spune ca, imediat dupa anul 1700, un oarecare oier cu numele de Lungu, venind de pe plaiurile
sacelene (azi orasul Sacele) din judetul Brasov, pazind oile si constatand stufarisul si iarba buna pentru pascut, se
stabileste cu turma de oi aici. Isi face o coliba si isi aduce langa sine si familia. Feciorii si fiicele lui se casatoresc,
intemeind fiecare cate o gospodarie, ocupandu-se cu cresterea oilor si a vitelor. Asezarea de oieri a purtat astfel
numele de Bacitelec (Catunul Baciului). Dupa 1918, asezarea a primit numele de Bacel. Din documentele bisericesti
rezulta ca in 1829, filia Bacitalaului apartinea de parohia Chichis si avea urmatorii capi de familie: Ioan Colt, Ilie Sos,
Nicolae Sos, David Minolan, Teodor Cimpoies, Ioan Virag, Dimitrie Cimpoies, Simion Cimpoies. In 1835, localitatea
apare sub denumirea de Luncasi sau Baci Teleac, avand 9 familii, cu 48 de suflete.
Un adevarat reviriment pentru invatamant il constituie numirea, in 1876, a localnicului Ioan Cretu, invatator cu
diploma si cantaret bisericesc, care a functionat pana in anul 1880 si preda in limba romana. Fiind declarata scoala
confesionala, invatatorul nu era platit de stat. El primea, din partea satenilor, de la fiecare elev, cate o coroana
ungureasca si o ferdela de cereale. Din anul 1880 a functionat, pentru a doua oara, ca invatator cu limba de predare
romana si maghiara, cantaretul bisericesc Damian Iuga (localnic). A urmat apoi nepotul sau, Gheorghe Iuga, fost
ofiter in armata maghiara. Si acesta a indeplinit functia de invatator si cantaret bisericesc pana in 1912, cand a fost
pensionat. I-a urmat ca invatator Ioan Dragos pana in anul 1916, cand a a cazut la datorie pe front in primul razboi
mondial. Din inventarul parohiei pe anul 1894 rezulta ca in anul scolar 1893/1894, scoala functiona intr-un local
"necorespunzator", avea 8 banci, o biblioteca cu 18 "tomuri" si o gradina de "pomarit". Din totalul de 96 copii de
varsta scolara, au frecventat cursurile 83. Dintre acestia, 50 aveau toate manualele scolare, 8 doar "in parte" iar 25
nu aveau carti. La finele anului, dupa calificativele obtinute la invatatura, elevii s-au grupat astfel: 11 "distinsi", 48
"buni", 24 "debili". In 1898 era invatator Ilarie Aleman, iar in 1920, Ilie David. Dupa Marea Unire din 1918,
invatamantul s-a predat numai in limba romana, localul de scoala si invatamantul au trecut pe seama statului roman.
Pe parcurs s-au mai succedat invatatori suplinitori, pana cand este numit invatator titular Stefan Potcoava, originar
din comuna Vladeni, judetul Brasov. Acesta se casatoreste cu invatatoarea Maria din Bacel. In anul 1927, cu ajutorul
statului si al localnicilor, sub conducerea vrednicului invatator Stefan Potcoava, s-a ridicat un nou edificiu pentru
scoala. Din anul 1930 a predat invatatorul
Gheorghe Negrea, iar in anul 1948 este numit director Traian Petrescu. A functionat pana in anul 1974, cand s-a
pensionat. Pe langa aptitudini gospodaresti, directorul Traian Petrescu a dovedit si o reala vocatie in predarea limbii
romane. Datorita instructiei si pregatirii pe care a realizat-o, s-au ridicat din satul Bacel multi oameni cinstiti, corecti,
cu dragoste de munca. Unii dintre ei sunt cadre didactice, ingineri ori indeplinesc diferite alte responsabilitati in viata
sociala. Odata cu Traian Petrescu si Gheorghe Negrea au functionat ca profesori si Ioan Sosu, impreuna cu sotia sa,
Maria Elena, precum si profesorul Traian Mirica (localnic).