Imaginea

si Impactul ei social

Student: Mirsu Bogdan Ionut

FORMAREA IMAGINII DE SINE SI ROLUL EI IN VIATA COTIDIANA

Una din cele mai mari aventuri ale vietii noastre este cunoasterea de sine. Este o adevarata
tragedie faptul ca unii oameni isi petrec intreaga viata fara a avea o tinta precisa,
impotmolinduse in frustrari, pentru ca nu stiu nimic despre ei insisi sau despre felul in care ar
trebui sa abordeze problemele, multe dintre acestea fiind create chiar de mediul in care traiesc.
Fara indoiala, imaginea personala are o putere atit de mare incit impactul ei este coplesitor
asupra destinului ca fiinta umana, ea putand influenta atit reusita, cit si esecul.
Exista unii oameni care isi accentueaza aspectele negative si nu reusesc niciodata sa se
implineasca, sa-si puna in valoare calitatile de care dispun si sa-si foloseasca intregul potential
uman. Imaginea personala este reala, chiar daca nu o putem atinge, simti sau vedea. Esecul si
succesul sunt la fel de reale.
Imaginea personala este propria noastra parere despre ce fel de persoana suntem. Este
rezultatul experientelor trecute, reusitelor sau esecurilor, umilintelor sau triumfurilor si poarta
amprenta modului in care am fost tratati de ceilalti, mai ales in primii ani ai copilariei. Aceasta
imagine odata formata noi o socotim corecta. Dar ea poate fi falsa si in multe cazuri ea chiar
este falsa dar important este faptul ca noi ne comportam ca si cum ar fi adevarat. Teoretic ea
este adevarata. Asta inseamna ca imaginea de sine, cea a unei fiinte pline de slabiciune, a unei
victime, careia i se intampla tot felul de lucruri este cea adevarata.
Viata noastra se desfasoara ca si cum imaginea ar fi adevarata. Dar, oare, este ? Imaginea
personala se poate schimba, este nevoia de o alta perspectiva.
Imaginea personala, putem spune, sta la temelia intregii noastre personalitati. in raport cu ea,
experientele noastre tind sa se adevereasca si sa intareasca propria imagine, ducand astfel la un
cerc vicios. Toate actiunile si sentimentele noastre sunt in concordanta cu imaginea noastra
personala. Ne vom comporta asa cum credem ca suntem. Pur si simplu nu putem actiona astfel,
indiferent de cata vointa am da dovada. Cel care se socoteste un "ratat" va face in asa fel incit
sa rateze, oricat de mult s-ar stradui sa cunoasca succesul si oricate sanse ar iesi in cale. Cel
care se socoteste "ghinionist" va face in asa fel incat sa demonstreze ca este intradevar
victima "ghinionului". Un agent de vinzari care se socoteste un incapabil isi va incepe
prezentarea cu atitudine descurajata.
Aproape ca isi va cere scuze, invitand pur si simplu sa fie refuzat. El va trezi neincrederea
potentialului cumparator si astfel va avea "dovada" ca imaginea sa personala este cea corecta,
este un tip antipatic, net inferior si un ratat.
Liceana care se socoteste urata si neatragatoare va gasi o cale sa demonstreze ca imaginea sa
personala este corecta. Daca un baiat ii spune ca este draguta, ea se va gandi la alunita de pe
fata. Daca i se va spune ca are ochi frumosi, automat isi va zice in gind ca are nasul prea lung.
Atitudinea sa defensiva ii va alunga, in cele din urma, pe toti potentialii admiratori, si astfel ea
va avea confirmarea faptului ca felul in care se percepe, ca fiind urata, reprezinta adevarul.

Din cauza asa zisului " adevar obiectiv", o persoana isi da seama rareori ca problema consta in
evaluarea de sine. Ne dam seama ca imaginea de sine poate fi dusmanul sau prietenul nostru,
depinde depinde daca se hraneste din esecurile din trecut pentru a ne submina in prezent, sau
daca se hraneste din succesele trecute pentru a ne da curaj sa traim in prezent si sa progresam.
Trebuie sa descoperim secretul convietuirii cu propria persoana si sa nu ne temem de nimic. o
imagine personala sanatoasa este cheia convietuirii cu sine. Daca ne percepem realist si ne
acordam respectul meritat, acumuland succesele si sentimentele, pastrandune
increderea in sine in ciuda esecurilor si propriilor greseli, ajungem intradevar
sa traim in armonie cu propria persoana. Trebuie sa practicam deprinderea de a ne accepta asa
cum suntem, in loc sa ne fortam sa devenim ceea ce nu suntem. Acceptarea de sine ne da
incredere, in timp ce incercarea de a tine pasul cu ceilalti duce la o stare de tensiune
permanenta. Pentru ca omul sa fie adaptabil si eficient, el trebuie sa fie format ca atare de
timpuriu si ajutat sa-si mentina disponibilitatile pe care le are la cote inalte de functionare. Intro lume a cautarilor si eforturilor spre mai bine, referirea la o personalitate cu adevarat
eficienta, inceteaza sa mai fie o problema de conjunctura efemera si perisabila, devenind,
dimpotriva, una de interes maximal.
IMAGINEA DE SINE iNTRE OPINIE SI ADEVAR
In viata de toate zilele, in relatiile interpersonale, fiecare dintre noi aspira la cunoasterea de
sine si de altul. Esalonat, fiecare individ ajunge sa-si formeze o imagine de sine conturandu-si
in acelasi timp si impresii si aprecieri despre ceilalti. Se elaboreaza, incet si sigur o adevarata
busola a vietii care ne permite sa ne orientam mai mult sau mai putin eficient in paienjenisul
vietii cu urcusuri si coborisuri ca intr-un adevarat spatiu mioritic.
Acest proces cuprinde sinteza a doua laturi: orice persoana abordeaza pe un altul pornind de la
sine, dupa cum reprezentarea despre altul face parte din procesul perceptiei de sine. Se pare ca
informatiile noastre privind formarea imaginii de sine si a modului de perceptie a celorlalti, a
semenilor ceea ce sa numit perceptie sociala sunt destul de lacunare, incat simtul comun prin
adevaratele sale clisee a dominat adevarul obiectiv. in psihologia sociala prin cliseu se intelege
o judecata simplificata care corespunde unei opinii modale (cu frecventa mare) intrun
grup, care deformeaza modul de gindire personal. In felul acesta, acest cliseu-prejudecata
provine dintr-oconstiinta colectiva si este preluata de individ de la grupul caruia ii apartine si se
exprima sub forma de reprezentari si aprecieri personale(Ioan Radu).
Aceste opinii pot contine o parte de adevar, dar pot fi si in intregime o eroare sau o iluzie.
Concluzia ar fi ca in cadrul simtului comun adevarul si eroarea sunt indistincte.
Se poate da ca exemplu faptul ca in realitate intilnim destui oameni care admit ideea ca
inteligenta sau noninteligenta se poate inscrie in fizionomia unei persoane. Este adevarat ca din
observarea expresiei mimice se pot obtine o serie de informatii privind dispozitia emotionala a
persoanei respective: vigoare sau oboseala, asprime sau blindete sufleteasca, dar nu putem
obtine date despre inteligenta insasi.

Deci simtul comun este gata sa stabileasca usor corelatii intre aspectele fizice si cele psihice pe
baza unor coincidente mai mult sau mai putin intamplatoare intalnite in experienta (Ioan Radu).
Dar aici mai apare si o alta problema, omul e dotat cu un adevarat mecanism prin care simte
nevoia de a introduce "ordine in mediul natural si in ambianta sociala. in felul acesta el
lipeste adevarate "etichete" peste fapte, evenimente si comportamente riscind simplificari
grosolane pentru a se orienta in ambianta. In felul acesta, fiecare om plaseaza pe ceilalti oameni
in categorii mai mult sau mai putin sumare pentru asi face cat de cat o idee despre ceilalti.
Astfel, mintea noastra "controleaza" realitatea printr-o reductie a complexitatii si a diferentelor
care o compun. Avantajul este acela ca in acest chip se obtin posibile previziuni pentru anumite
reactii si chiar un posibil control asupra lor.
Doi autori americani, (Cooley si Maed), au aratat ca imaginea de sine rezulta din interiorizarea
schemei unui semen al nostru, adica psihogenetic copilul percepe propriile atribute mai intii la
altul si dupa aceea le recunoaste la el insusi. Intelegerea propriei identitati este reflexul, (ecoul)
reactiilor celorlalte personae fata de el, constiinta de sine este imaginea eului in oglinda
sociala deci, genetic are loc o constructive simultana a imaginii de sine cu imaginea de altul. in
principiu, individul se cunoaste pe sine din incercarile vietii, prin intermediul actelor sale de
conduita, a prestatiilor personale, a relatiilor sale cu altii atat in imprejurari obisnuite, cit si in
situatii limita. Este firesc ca in cadrul acestor prestatii personale sa distingem o prima grupa de
succese si esecuri care constituie prin dinamica lor prima sursa de autocunoastere. Este firesc
ca succesele ridica nivelul de autoapreciere, in timp ce esecurile il coboara. Pe termen lung
acest joc al celor doua tendinte va duce la o stabilizare a imaginii de sine.
Apare apoi concomitent un al doilea factor: compararea cu altul si inscrierea individului in
contextual social. La acestea se adauga opinia grupului, adica imaginea sociala de sine. Toate
aceste elemente oferite de contextual social constituie matricea in care se cristalizeaza imaginea
de sine.
Aici am atins o problema extrem de importanta: socializarea, aceasta reprezinta cel mai amplu
si mai complex proces prin care indivizii devin nu doar fiinte sociale, ci si umane ca atare.
Socializarea se delimiteaza in doua etape: primara si secundara (Petru Ilut).
Socializarea primara are loc in copilarie si presupun achizitionarea unor cunostinte, deprinderi,
valori, atitudini si comportamente umane. in acest fel, se interiorizeaza lumea sociala, se
cristalizeaza versiunea subiectiva a realitatii obiective (socioumane). in viata copilului, care se
naste intr-o structura sociala, apar primele persoane semnificante: parintii.
Daca acesta se naste intro lume saraca, el absoarbe perspective respectivelor paturi asupra
lumii sociale, dar la care adauga particularitatile atasate de parintii lui. in procesul necontenitei
interactiuni dintre individul in crestere si ceilalti (in speta cei semnificativi) are loc formarea
eului, identitatii si imaginii de sine. De retinut ca un copil nu poate alege persoanele
semnificative, iar identificarea cu ele este automata, dupa cum interiorizarea unei relatii anume
este si ea inevitabila. Copilul nu realizeaza diversitatea din jurul lui, de aceea isi inchipuie ca
mediul din jurul sau este "singura lume existenta si imaginabila" (Petru Ilut)
Apare la un moment dat socializarea secundara, in cadrul careia are loc o interiorizare a
normelor, cerintelor, a informatiilor, a valorilor promovate. si aici functioneaza persoane

semnificative, dar deosebirea e ca in acest caz individul are un anumit control asupra lor, in
sensul ca poate renunta la unele in favoarea altora, ca poate selecta din potentialul relatiilor
interpersonale pe acelea care ii confirma stima de sine. in aceasta etapa are loc trecerea de la
gindirea concreta la gindirea abstracta, de la copilarie la adolescenta. in concluzie, relatiile fata
in fata, comunicarea verbala si nonverbala in grupurile, comunitatile restrinse raman in
continuare de importanta vitala.
In perioada copilariei mici are loc un fenomen numit centrarea pe sine. Daca punem
intrebarea:"cine fuge mai tare dintre baietii de aici ?" vom primi raspuns din partea tuturor
Eu". Interpretarea este urmatoarea: in absenta unor repere sau norme de comparatie copilul se
proiecteaza pe sine drept etalon implicit, ceea ce are ca efect o supraestimare, o dilatare" a
imaginii de sine. Ulterior, pe masura ce inainteaza in virsta colectivul din scoala ofera un
termen de comparatie in activitatile comune. Ca urmare, autoaprecierea copilului devine din ce
in ce mai modesta, avind loc o crestere a obiectivitatii. (Ioan Radu)
Un rol important in formarea imaginii de sine il joaca constiinta eficientei proprii. Aceasta va
determina la subiect o valoare motivationala deosebita, care la randul ei va determina o crestere
apreciabila a nivelului de aspiratie, care la randul lui va spori considerabil perseverenta si
investitia de efort pe termen mai lung.
Problema care se pune in acest moment este sa intelegem cum la acelasi nivel aptitudinal
performantele obtinute de subiect sunt total diferite in functie de autoaprecierea eficientei
proprii. Acest lucru poate sa presupuna o evolutie in dublu sens: atit ascendenta (din succes in
succes) cit si descendenta (din esec in esec). Un exemplu concret il constituie modul in care o
persoana sau alta rezista la actiunea factorilor de stres. Rezultatele sunt diferite astfel, la o
persoana cu o constiinta a eficientei scazute (cum ar fi la anxiosi si depresivi) apare o
decompensare rapida la confruntarea cu un factor stresant, mergind chiar
pina la diminuarea sistemului imunitar. La polul opus, o persoana care abordeaza cu incredere
incercarile vietii nu se expune la modificari fiziologice defavorabile. Astfel, imaginea de sine nu
este un simplu epifenomen, ci ea este insotita de modificari pe toata scala sistemului
biopsihosocial.
Omul participa cu intreaga lui fiinta la evenimentele vietii cotidiene (A. Bandura).
Apare limpede ca vietile noastre nu reprezinta doar desfasurarea unui program natural genetic
dat de la nastere, ci conjunctia acestuia cu deciziile altora in legatura cu noi (in copilarie) si
mai apoi cu propriile alegeri intre diverse alternative de moduri de viata. Aceasta impletire intre
factorii naturalereditari si socializanti educativi este insa atit de fina si complexa, inextricabila,
incat greu ne putem pronunta asupra ponderii unora sau altora in edificarea aspectelor legate
de autostima si autoeficienta.

Sigur insa ca optiunile de viata, increderea in posibilitatile proprii si in eficienta de sine sunt
drastic limitate social, atit la nivel micro (mediul familial, profesie etc.) cit si la nivel
macrosocial. Se pare ca corelatia pozitiva intre eficacitatea de sine si performanta se datoreaza
chiar si producerii unor anumite substante biochimice endogene care anihileaza oboseala si

durerea provocata de eforturi fizice prelungite in cazul activitatii unor sportive de performanta
(A. Bandura).
Psihosociologii se pare ca nu au studiat inca in profunzime conditiile concrete in care noi
cautam sa ne imbunatatim pe noi insine, ce atributii sunt prioritare in acest efort si ce surse de
informatie folosim.
Chiar iluziile pozitive despre noi insine care insa nu merg prea departe de datele reale, pot crea
functii adaptative si pot contribui la cresterea de sine. Se ajunge la ideea mai veche a lui Adler a
compensarii, potrivit careia persoanele care nu au aptitudini sau nu reusesc intrun
domeniu isi focalizeaza potentialitatile in altul, unde cred ca vor avea succes, unde se vor
afirma. De exemplu o fata mai putin atragatoare se va concentra asupra performantelor sale
academice.
DETERMINANTELE SOCIALE ALE AUTOAPRECIERII
In mod concret, tinarul ca si adultul ia act de opiniile si aprecierile colectivului, in situatii de
grup, in activitati colective (munca scoala etc.), sau in relatiile zilnice cu ceilalti. Sesizarea
imaginii de sine in viziunea celorlalti este numita metaperceptie. inainte de a fi insusite,
interiorizate, aprecierile colectivului devin vizibile in contactele interpersonale. Dar fiecare
adolescent sau tinar face parte simultan din mai multe grupuri care se intersecteaza: familia,
clasa de elevi, grupa de munca, formatia culturala, echipa sportiva, anturajul prietenilor etc. in
acest fel, unitatii imaginii de sine i se opune multiplicitatea imaginilor sociale(parinti, profesori,
colegi de scoala si de munca, sefi ierarhici, etc.).
Se poate face distinctie intre imaginea sociala de sine, adica opinia, aprecierea grupului
cunoscuta de subiect si imaginea de sine, adica cum se vede subiectul pe el insusi. Cele doua
reprezentari sunt genetic strins legate (I. Radu).
Imaginea pe care o promoveaza grupul si ponderea ei, depinde de stadiul de dezvoltare a
tinarului. Astfel, la adolescenti, reprezentarea de sine este mai labila si mai fragmentara, fiind in
permanenta confruntare cu opinia grupului. scolarul mai mare intelege faptul ca ceilalti il
privesc in chipuri diferite. In consecinta, are loc un proces continuu de decantare si formare,
incit preluarea versiunii sociale este rezultatul unor aproximari succesive, fiind intotdeauna
filtrata prin prisma autoperceptiei (I. Radu).
Deci imaginea de sine nu este un simplu ecou al aprecierii celorlalti. Sau facut numeroase
cercetari pe aceasta tema. Mentionam pe aceea prin care sa cerut subiectilor adolescenti sa
raspunda prin "da" sau "nu", descriindu-se pe sine mai intai, asa cum stie el ca il
apreciaza tatal sau, mama sa, apoi o alta persoana matura semnificativa si, in sfirsit, colegii:
baieti si fete.
Dupa aceea, urma sa completeze chestionarul descriinduse cat mai sincer potrivit versiunii
intime a imaginii de sine. Sau pus apoi in paralel datele si sau determinat coeficientii de
corelatie. Apar sensibil apropiate parerile parintilor, precum si opiniile colegilor, baieti si fete,
asa cum sunt sesizate de subiect ("r" este de ordinul 0, 80 si 0, 90). Intre ele, cele doua categorii
de imaginiale parintilor si ale colegilor asa cum sunt percepute de subiecte deosebesc destul de

mult, valorile lui "r. " variind intre 0, 53 si 0, 60. imaginea proprie de sine se situeaza intre cele
doua aprecieri, apropriinduse, dupa aceste date, mai mult de opinia parintilor de cit a colegilor,
cei dintii aratinduse inclinati sa faca mai mult aprecieri pozitive.
Dincolo de cifre trebuie sa retinem urmatoarele aspecte: in primul rind, distinctia dintre faptul
autentic si simplul conformism. in al doilea rind trebuie acordata atentie actiunii mecanismelor
de proiectie si de aparare a eului. Astfel, un elev slab la invatatura declara reusita scolara o
nonvaloare, un copil plapind pune in primplan vigoarea fizica, un altul mai putin cinstit atribuie
onestitatii un loc minor o fata frumoasa subapreciaza aceasta calitate pentru ca o poseda, un
copil inteligent aseaza aceasta insusire pe la mijlocul scarii intrucit o are, etc. (I. Radu).
Apare deci acest joc de compensari si de proiectii care actioneaza pe fondul modelului propus
de societate. Ancheta psihosociala surprinde anumite tendinte cu caracter statistic, in spatele
carora regasim un ghem complicat de interactiuni.
Imaginea de sine mai are calitatea de a se proiecta in viitor. Numai ca tinerii proveniti din
paturile sarace care traiesc experienta frustrarii vor fi impiedicati sa-si proiecteze cu
indrazneala sperantele. Preocupati de obtinerea mijloacelor de existenta traiesc intr-o
perspectiva limitata a zilei de maine. increderea in sine se prezinta la cote foarte modeste.
Reducerea la scara vietii a imaginii de sine si a nivelului deaspiratie este o cucerire a
maturitatii. in plus de toate acestea trebuie sa tinem cont ca fiecare persoana face in mod
spontan anticipatii, predictii, se angajeaza in abstractii si generalizari pe cont propriu,
elaboreaza "constructe" mentale bipolare: alb negru, usor greu, amicalostil.
Aceste constructe mentale permit nu numai sa "etichetam" lucrurile, persoanele, elementele
universului nostru dar sa incercam si predictii. Astfel subiectul evalueaza, clasifica persoanele
cu care este confruntat. Evantaiul de "etichete" se poate largi sau restringe in functie
si de experienta de viata.
Oamenii tind sa faca o buna impresie celorlalti. Sunt cunoscute citeva gesturi caracteristice
(dupa R. Baron si D. Byrne). conformismul, tendinta de a impartasii opiniile si valorile celuilalt
etalarea aptitudinilor si succeselor proprii, daca o asemenea cerere a fost adresata
mimarea modestiei, mai ales cind aceasta se asociaza cu performante, succese asocierea in fapt
sau in relatari cu persoane de prestigiu Aceste gesturi reprezinta tehnici sociale verificate de a
face impresie buna altora, iar cunoasterea lor poate dezvalui mai usor disimularea acolo unde
ea exista.

IMAGINEA PERSONALA CHEIA

PENTRU O VIAtA MAI BUNA
Studiile efectuate de diversi psihologi arata ca intelegerea psihologiei sinelui poate insemna
diferenta dintre reusita si esec, dintre dragoste si ura, dintre amaraciune si fericire.
Descoperirea adevaratului eu poate salva casniciile destramate, poate remodela o cariera

gresita si transforma victimele" esecului de personalitate". Indiferent ca ne dam seama sau nu,
absolut toti avem o imagine mentala a noastra. Poate fi una vaga sau prost definita, dar
constientul nostru o sesizeaza. Sar putea uneori, chiar sa nu fie recunoscuta de catre constient,
dar ea exista pina in cele mai mici amanunte. Imaginea personala este parerea noastra despre
ce fel de persoana suntem. Ea a fost creata din propriile noastre convingeri despre noi insine.
Dar majoritatea acestor convingeri despre noi insine sau format in subconstient din experientele
trecutului, din succese si esecuri, din umilinte, din triumfuri si din felul cum au reactionat altii
fata de noi, mai ales in prima copilarie. Din toate acestea noi am construit mental un " sine
"(sau o imagine de sine). De indata ce o idee sau o convingere despre noi intra in imagine, ea
devine automat " adevarata" in ceea ce ne priveste. Noi nui putem pune la indoiala validitatea,
ci actionam conform ei ca si cum ar fi fost reala. Odata construita, toate actiunile noastre
sentimentele si comportamentul chiar si capacitatile noastre sunt intotdeauna in concordanta cu
imaginea personala. Vom actiona "conform " persoanei pe care o concepem. Pur si simplu nu
putem actiona altfel, in ciuda tuturor eforturilor constiente si a vointei.
Imaginea personala este o " premisa", o baza pe care se construieste intreaga personalitate,
comportamentul si chiar o parte din intimplari. Din aceasta cauza, experientele noastre par sa
verifice si deci sa intareasca imaginea noastra personala, ajunginduse la un cerc vicios din care
cu greu se mai poate iesi. Astfel o tinara care are o imagine de sine conform careia nimeni no
place, se va trezi evitata la reuniuni. Ea pur si simplu invita aceasta reactie de respingere.
Expresia ei jalnica, maniera sa vesnic abatuta, nerabdarea de a placea sau ostilitatea
subconstienta fata de cei pe care anticipeaza ca o vor jigni toate acestea fac sa fie indepartati
cei pe care iar fi putut atrage. (Bobbe Sommer)
In concluzie, pentru "a trai" cu adevarat, adica pentru a gasi viata satisfacator de rezonabila,
este nevoie de o imagine personala adecvata si realista pe care so
acceptam. Trebuie sa ne acceptam singuri. Trebuie sa ne stimam. Nivelul stimei de sine
afecteaza puternic performantele in toate activitatile, o joasa stima de sine sporeste riscul
insucceselor, determinind astfel o viziune si mai sumbra asupra propriei persoane.
Stima de sine este profund legata de raportul dintre sinele autoperceput si sinele ideal (dorit),
adica modul in care am vrea sa arate, sub multiple aspecte, persoana noastra. Dupa unii autori
distanta dintre sinele actual si cel dorit ne da masura pretuirii (stimei) de sine. Sa
constatat ca o diferenta mare intre sinele actual (perceput) si sinele dorit conduce la stari
deprimante. Trebuie sa ne stimam, trebuie sa avem un eu in care sa avem incredere. Trebuie sa
avem un eu de care sa nu ne fie rusine si pe care sa-l putem exprima liber, creator, neincercand
sa-l ascundem.
Trebuie sa avem un eu care sa corespunda realitatii, pentru a functiona eficient in lumea reala.
Trebuie sa ne cunoastem atit punctele tari cit si punctele slabe si sa fim onesti in ambele directii.
Imaginea noastra personala trebuie sa fie o aproximare rezonabila a noastra, nefiind nici mai
mult decit ceea ce suntem, nici mai putin.
Atunci cind aceasta imagine este intacta si sigura, ne simtim bine. Cind este amenintata, ne
simtim nelinistiti si nesiguri. Cind este potrivita si ne simtim intru totul mindri de ea, capatam

incredere in sine. Ne simtim liberi sa fim noi insine si sa ne exprimam ca atare. Atunci
functionam optim. Atunci cind imaginea personala devine obiect de rusine, avem tendinta so
ascundem si sa no etalam. Exprimarea creatoare este blocata, devenim ostili si greu de abordat.
Imaginea de sine si obiceiurile noastre au tendinta de a functiona impreuna. Obiceiurile trebuie
socotite un fel de haine ale personalitatii noastre. Ele nu sunt accidentale sau intimplatoare. Le
avem pentru ca ni se potrivesc. Ele sunt in concordanta cu imaginea de sine si cu tiparul intregii
noastre personalitati. Atunci cind dezvoltam in mod constient si deliberat obiceiuri noi, mai
bune, imaginea personala are tendinta sa depaseasca vechile obiceiuri construind noi tipare.
(Bobbe Sommer)
Imaginea de sine stabileste limitele a cea ce poti si a ceea ce nu poti reusi. Cit de usor este sa ne
identificam cu dezamagirile si esecurile noastre. in loc sa ne spunem " Nam reusit sa obtinem
slujba pe care o voiam", noi tragem concluzia "Sunt un ratat". in loc sa gindim "Relatia asta na
mers", ne spunem "Nimeni nu ma vrea". Ca urmare a acestei autoetichetari negative, suntem
prinsi in spatele unui zid de frica, anxietate, sentiment de vinovatie, al autocondamnarii si al urii
de sine. Se pare ca realizarea personala este un concept subiectiv. Pentru unii el inseamna bani
si bunuri personale. Pentru altii, el inseamna o viata de familie si relatii personale. Pentru altii,
el poate fi masurat in realizari sentimentale, intelectuale, trupesti sau spirituale. Oricare ar fi e
bine ca realizarile sa le masuram dupa propriile noastre standarde, si nu ale altora, ale mamei,
tatalui sau oricine altcineva. Suntem datori sa ne simtim bine asa cum suntem. Chiar suntem
datori sa ne concentram asupra calitatilor noastre asa cum sunt ele.
Trebuie sa avem grija ce le spunem copiilor. Sar putea sa fie de acord cu vorbele noastre. inainte
de a spune unui copil ca e "prost", "neindeminatic", "rau", sau "o mare dezamagire", este
important ca un parinte sa-si puna intrebarea "oare in acest fel doresc eu sa se perceapa pe sine
fetita sau baiatul meu ?".
Sistemul nostru de convingeri incepe in copilarie, cu "reprosurile" pe care le primim din partea
parintilor. Aceste reprosuri sunt primii indicatori ai valorii noastre personale. Pe masura ce
crestem si ne dezvoltam, ne sunt aduse in fata alte oglinzi de catre membrii familie, de catre
colegi si profesori. Aceste reflectari ale imaginii noastre formeaza baza imaginii de sine pe
masura ce ne maturizam. Daca insa constientizam toate acestea si le privim cu un ochi critic,
rareori rezistam unei analize atente.
Creind convingeri pozitive parintii isi pot educa sanatos copii. Trebuie sa fim atenti cu lucrurile
pe care le spunem despre si in prezenta copiilor. Exemplu: "ai facut o greseala" este o declaratie
corectiva care ajuta copilul sa ramina pe drumul cel bun.
Dar o afirmatie de genul " esti o eroare a naturii", este un mesaj negativ pe care, din pacate,
prea multi parinti il transmit copiilor in mod deliberat sau nu. (Bobbe Sommer)
Suntem permanent bombardati din ziua in care ne am nascut cu tot felul de sugestii limitative.
Daca profesorul se simte deprimat, daca-i considera prosti pe elevii sai, sau daca metoda lui nu
functioneaza, este posibil ca elevii sa-si dea seama de asta si sa le fie afectat randamentul.
O imagine de sine pozitiva ne da posibilitatea de a stabili o stacheta mai inalta pentru reusita in
viata, ne poate transforma intr-o persoana care rezolva problemele si nu care le acumuleaza, ne
poate controla stresul pentru ca acesta sa nu se transforme in disperare, ne poate ajuta sa

obtinem relaxarea necesara sanatatii fizice, ne sprijina in afirmarea spiritului si a entuziasmului

pentru viata, ne stimuleaza perseverenta chiar si in imprejurari dificile, ne ajuta sa transformam
un moment de criza int-ro sansa si nu intr-o infringere, ne indica drumul de urmat spre o directie
pozitiva.
Dupa cum spunea Maxwell Maltz scopul fiecaruia dintre noi este sa traiasca mai mult si mai
bine. Indifferent care ar fi definitia fericirii ea nu poate fi traita decit in masura in care iti
traiesti cu adevarat viata. Sa-ti traiesti cu adevarat viata inseamna, intre multe alte lucruri, mai
multe reusite, atingerea unor scopuri valoroase, mai multa dragoste primita si daruita, mai
multa sanatate si bucurie, mai multa fericire pentru noi si ceilalti. Nu trebuie sa ne limitam
viata, gindindu-ne ca nu merita sau ca n-o meritam.
Inchei prin a spune ca " cele mai fascinante schimbari ale secolului XXI nu vor avea loc datorita
tehnologiei, ci datorita extinderii conceptului a ceea ce inseamna sa fi OM" (John Naisbitt).

BIBLIOGRAFIE
1 Andrei Cosmovici, Luminita Iacob Psihologia sociala Editura Polirom Iasi 1998
2 Ana Tucicov Bogdan Psihologie generala si psihologie sociala Editura didactica si
pedagogica Bucuresti 1973
3 Adrian Neculau (coordonator) Manual de psihologie sociala Editura Polirom 2003
4 Petru Ilut Sinele si cunoasterea lui (Teme actuale de psihosociologie) Editura Polirom 2001
5 Mielu Zlate Eul si personalitatea Editura Trei 2004
6 Ioan Radu, Petru Ilut, Liviu Matei Curs de Psihologie Sociala Editura Exe S. R. L. 1994
7 Bobbe SommerPsihocibernetica 2000 Editura Curtea Veche Bucuresti 2002
8 Nicky Hayes Sue Orrell Introducere in Psihologie Ed. BIC ALL Timisoara Ed.