Diferenele si asemanarile dintre Normal si Patologic

in contextul '' Suflet-minte-trup''

Inainte de a intra in subiectul propriu-zis al asemanarilor si ddiferentelor dintre
conceptele: normal si patologic este necesar sa construiesc contextul mai larg,
acela care are la baza conceptele suflet, minte si trup; In urma interactiunii acestor
trei elemnte sa le zicem, vom putea stabili unde au puncte comune normalul si
patologicul si unde si mai ales cand se prezinta ca doua multimi disjuncte.
In cele ce urmeaza ma voi referi la suflet, minte si trup, ca la elemente
interconectate si foarte asemanatoare, singura diferenta dintre cele trei fiind nu de
calitate sau continut, ci de grad sau mai exact de potenta.
Cand spun suflet ma refer la o individualitate spirituala; Nu este acel spirit al
lumii de care vorbeste Paulo Coehleo, ci o parte cristalizata a acestuia. Substanta *
Universala din care s-a facut tot ce este ( Da, folosesc intentionat diateza reflexiva :
s-a facut ea pe sine pentru ca nu poate exista o forta exterioara modelatoare a
acestei substante deoarece ea este tot ce este. ), in dorinta ei de expansiune
necontenita aceast spirit al lumii a aceasta substanta pe care o putem mai degraba
descrie ca pe o emotie (dragostea) decat ca pe o entitate s-a concentrat in
suflete. Datorita faptului ca fac parte din acelasi amestec omogen de aici termenul
substanta, sufletele au aceleasi calitati ca si intregul, singura diferenta fiind doar de
grad. Cu alte cuvinte sufletul este infinit, vesnic, se poate crea pe sine din nou si din
nou , este inteligent si poate crea la randul lui.
Dar ce creaza sufletul? Substanta Unirsala ca sa se poata exprima in toata
splendoarea ei a avut nevoie sa creeze un spatiu in care sa se manifeste creator.
Care sa fie acel spatiu? Pornind de la analogia cu fiinta umana, care mai intai creaza
lucrurile in mintea sa voluntar sau aparent involuntar (prin inspiratie sau
compulsivitate) deducem ca primul lucru creat de aceasta substanta a fost o Minte
Universala, creatie cu care Substanta s-a contopit imediat. Asadar avem acum o
Minte Unviversala,minte a carei caracteristica principala este metacognitia,
capacitatea de a se auto-observa. Stim din fizica cuantica ca un lucru nu exista fara
sa fie observat de cineva; in absenta unui observator lucrurile sunt suspendate intr-o
stare nedefinita (vezi experimentul cu pisica lui Schrodinger ) Aceasta Minte
Universala este asemenea unei canavale pe care picteaza Creatorul.
Fiind infinita Substanta Unviversala a creat de asemenea o minte infinita in care
absolut toate gandurile exista intr-o stare de dinaintea creatiei ele exista in planul
mental, dar din nevoia infinita a substantei de a se exprima ea mai creeaza un plan,
planul pe care noi il numim, fizic. Acest plan exista cu scopul de a materializa
gandurile Substantei Universale; in absenta Mintii si a unui observator el este
increat: Cand ma gandesc la cladirea Big Bangului din Londra ea exista pentru mine
doar in planul mental. Dar daca o ating sau ma uit la ea, asta o face fizica? Nu. Tot
ce percep eu de la cladire sunt senzatii, care sunt prin definitie stari vibratorii

traduse de cele cinci simturi; senzatiile sunt ganduri; Putem spune asadar ca nu
exista Cladirea BigBangului din Londra? Dar eu si milioane de alti oameni o
observam si primim informatii de la ea, informatii care sunt defapt ganduri; De aici
rezulta ca planul fizic nu exista, cel putin nu asa cum este el perceput in mod
obisnuit prin cele cinci simturi, este defapt un pseudo-plan, o extensie a planului
mental, asa cum planul mintal este o extensie a planului spiritual( mintea este
energie cristalizata in ganduri de diferite frecvente).
Inainte de a trece la tranzitia si evolutia sufletului din lumea spirituala in lumea
mentala, consider ca este necesar sa mai zabovim un pic la procesul de intrupare a
lumii fizice sau obiective. Prin dorinta sa de expansiune si autoexplorare, Substanta
Universala creeaza universul fizic, mai exact materia. Materia este o forma de
energie foarte condensata; Cu alte cuvinte materia este o forma de gandire.
Gandurile care sunt energie si-au schimbat frecventa condensandu-se in materie.
Procesul de creatie al Universului Vizibil (incluzand si partile universului pe care le
putem azi doar deduce datorita stiintei) este fascinant: Din marea de increat a tasnit
deodata un gand : ''Vreau sa fiu!'', urmat de o explozie muta de energie; Un numar
cu greu imaginabil de particule de materie si antimaterie au aparut parca de
nicaieri, ciocnindu-se se anihilau reciproc si eliberau energie. Daca la Un miliard de
particule de antimaterie n-ar fi fost o particula de materie in plus ( teorie speculata
de fizicieni, cum s-au petrecut exact lucrurile nu putem sti), atunci totul s-ar fi oprit
unde a inceput; Intr-un final materia ''invinge'' in aceasta confruntare primordiala,
iar energia rezultata din ciocnirile celor doua tipuri de particule antagonice (mai ales
energie termica) propulseaza tanarul univers in fiinta. Au loc felurite reactii atomice
prin care se formeaza elementele din tabelul periodic etc. Cititorul va crede poate ca
am insistat inutil asupra acestei teorii a Genezei, insa acest mic fapt, fie el si
speculativ i va servi in intelegerea argumentatiilor viitoare.
Trecerea din taramul increat in cel fizic a gandurilor Inteligentei Infinite reprezinta un
punct de tranzitie. Vom mai intalni astfel de puncte de tranzitie pe tot parcursul
evolutiei Universului, si mai ales in cursul cresterii si dezvoltarii fiintei umane. Si in
aceste puncte de tranzitie apar dezechilibrele si implicit deplasarea de la starea
de ''normal'' spre cea de ''patologic''. De asemenea lupa mentionata mai sus intre
materie si antimaterie, nu a fost evocata intamplator: aceasta confruntare se va
repeta sub diverse forme de-a lungul evolutiei Cosmosului si va sfarsi (termen
generic, ma refer la timpul prezent) in inconstientul colectiv al tuturor oamenilor, ca
celebra confruntare dintre bine si rau, lumina si intuneric progres si conservare etc;
lupta specifica fiecarei persoane prin intermediul careia se realizeaza dezvoltarea.
Revenim la suflet.
Sufletul o individualitate spirituala are aceasi dorinta ca si Substanta Universala de a
explora si de a se autoexplora, deci implicit va dori sa exploreze si Unviversul
material. Avand aceleasi capacitati ca si Substanta, el isi va crea o minte. Aceasta
minte este multistratificata, ea include caractersticile Planului Spiritual (Mintii

Universale) si caracteristici ale planului fizic sau obiectiv. Astfel se naste o minte cu
doua sau trei parti: Una apartinand infinitului - mintea inconstienta, alta apartinand
individualizarii infinitului -sufletul, mintea subconstienta si o alta apartinand lumii
simturilor: mintea constienta sau obiectiva.
Dar mintea creata de suflet, avand aceleasi caracteristici ca si mintea Unviversala,
este bineinteles creatoare. Care este prima creatie a mintii in planul fizic? Evident,
trupul.
Trupul rerezinta o forma gand care cuprinde in ea toate caracteristicile celor ''trei
minti'' traduse in stare ''solida'': are o parte inconstinta si infinita care il patrunde
intr-u totul: ADN-ul sau metaforic vorbind Increatul din care totul purcede, o parte
individualizata - corpul cu forma sa si toate organele celulele sistemele etc. care are
ca punct de pornire informatia din ADN si o parte obiectiva - cele cinci simturi cu
sistmul nervos. Ca sa evite confuzia mentala, rog cititorul sa considere aceste parti
ca fiind un tot unitar, ele neputand fi separate decat in mod abstract precum fac eu
in aceasta expunere scrisa.
Asadar in mare avem trei puncte de tranzitie: Tranzitia dintre planul spiritual in
planul sufletesc , tranzitia dintre planul sufletesc si cel mental si tranzitia dintre
planul mental si cel fizic. Dezechilibrele apar in aceste puncte de tranzitie.
Vom considera dezechilibru tendinta de miscare a vietii sufletesti a unei persoane,
(incluzand aici modurile de reprezentare a lumii si comportamentele ) de la normal
spre patologic.
Definim acum termenii de normal si patologic.
Individul se afla in starea de normal cand toate corpurile sale sunt in armonie
unele cu altele (vibreaza armonic asemenea unei orchestre bine organizate). O
alstfel de existenta este marcata de o stare de fericire continua. Dar gasim in jurul
nostru fara sa cautam prea mult, un numar mare de oameni nefericiti; este conditia
lor patologica? Nu tind sa cred asta. Grafic vorbind, distanta dintre normal si
patologic este reprezentata de anormal sau cum am stipulat mai sus dezechilibru.
Patalogicul apare atunci cand se instaleaza, cu ajutorul individului bineinteles, o
stare de dezechilibru, de dizarmonie, care progreseaza spre un rezultat final
distrugator pentru individ.Cele mai mai multe dezechilibre apar in planul mental al
unei persone.
Pentru aclarifica cele 2 concepte vom lua mai multe exemple:
1: O persoana se naste cu o predispozitie spre timiditate. De-a lungul copilariei sale
cat si in adolescenta ea/el primeste de la cei din jur sugestii care-I vor alimenta
complexul format.
Acum ajunsa la maturitate persoana respectiva intimpina felurite dificultati

datorate modului sau timid de a gandi si actiona. Nu este satisfacut nici in viata
personala, in relatiile cu sine si cu cei din jur, sau in viata amoroasa si nici in viata
profesionala. Contrastul frapant dintre ceea ce ar putea sa fie si ceea ce este
creeaza in sufletul lui suferinta. El gandeste poate: De ce sunt asa timid. De ce nu
pot fi ca altii care au tupeu etc. Astfel de ganduri sunt pentru esenta sa interioara,
sufletul asemenea unor ace indreptate spre un animl plapand dar incredibil de mare
si puternic. Ca o caracatita gigantica. Raspunsul sufletului va fi suferinta. Individul se
afla deja in starea de dezechilibru fiind complexat de faptul ca este timid ( individual
sufera defapt pentru ca traieste in iluzie, departe de adevarul Sinelui sau adevarat)
Suferinta devine fizica, sufletul incercand sa redreseze fiinta omului :,, Astfel de
ganduri te indeparteaza de mine, esenta ta interioara, prin aceasta durere iti
semnalez ca sunt daunatoare, abandoneaza-le
De aici pot aparea mai multe iluzii, cat si calea spre normalitate sau fericire.
*Reevaluand tema eseului, conceptia de normal nu implica in mintea mea fericire ci
o stare diferita de suferinta, un fel de viata zugravita in culori sterse. In continuare
ma refer la normal ca la un punct de echilibru de unde sunt posibile atat fericirea
cat si nefericirea.*
Incercat de o depresie mai mult sau mai putin usoara, individul doreste acum foarte
mult, (datorita contrastului tot mai pronuntat intre ceea ce ar dori sa simta si sa fie
si ceea ce simte si este in prezent) sa nu mai sufere. Din punctul meu de vedere
persoanal poate alege doua directii:
Una distructiva care il conduce spre si mai multa suferinta, regres spiritual si
mental si poate chiar moarte fizica spre exemplu sinuciderea; sinuciderea
este solutia disperata a individului care traieste in iluzie; daca proiectul
mental este bine facut, atunci este probabil ca persoana respectiva sa
incerce sa isi curme suferinta actionand asupra corplui fizic, cel care il doare.
Caci emotiile, traduse in plan fizic nu sunt altceva decat senzatii. El traieste
cu iluzia ca poate iesi din starea de nefericire doar ucigandu-si receptorii
desi este improbabil ca o persoana aflata intr-o asemenea situatie dificila sa
fie constienta de adevarata natura si de scopul emotiilor- drept urmare isi va
curma viata in planul fizic. Directia de gandire si actiune expusa in randurile
de mai sus este la granita cu patologicul, dar nu este de natura patologica din
2 motive:

Individul nu a luat viata intentionat unei alte persoane fara motiv bine
conturat mental consider ca acest lucru intra in sfera patoligiei: uciderea la
intamplare, nu din razbunare, datorie instinct de supravietuire etc.

Persoana este constienta de actul sau. Il face urmarind un obiectiv.

Directia constructiva reprezinta ca individul sa sea curs vointei de a se ajuta si

de a iesi din starea de nefericire prin mijloace constructive care tind spre
Principiul Universal al vietii si armoniei. La inceput el va cauta ajutor in
exterior pana sa realizeze in el resursele necesare schimbarii pe care si-o
doreste.
Drept urmare gasim ca Normalui este o stare de echilbru total care nu se
aseamana cu patologicul.
Starea de normal este starea de constiinta ea include si anormalul dar se opreste la
patologic unde constiinta de sine este mult prea inhibata pentru a mai putea sa
conduca actiunile individului. Nu ma refer aici la o stare de somnambulism, transa
sau betie ci la una de disfunctie grava a facultatilor psihice fundamentale: memoria,
vointa, discernamantul, logica, intuitia etc. Stare capatata in timp sau mostenita
ereditar.