ALCANI

CHIMIE ORGANICĂ – Curs

Anul I - IPA

Titular curs: Conf. dr.

Zoiţa BERINDE
Definiţie:

Alcanii sunt hidrocarburi saturate care

conţin atomi de carbon legaţi prin
legături σ, formând catene lineare
sau ramificate.
Structură:

În molecula alcanilor toţi atomii de

carbon au starea de hibridizare sp3.
În această stare unghiurile dintre
valenţele atomului de carbon sunt
de 109o28’; ele sunt orientate în
spaţiu după direcţiile celor 4 vârfuri
ale unui tetraedru regulat.
 H

109o28’
C

H H

H
 H H

H C C H

H H

Modelele spaţiale ale

moleculelor de CH4 şi C2H6
Metanul conţine un singur atom de carbon
legat covalent de patru atomi de hidrogen.
Toţi ceilalţi alcani conţin pe lângă legătura
σC-H şi legături de tip σ între atomi de carbon σC-C.
Această legătură realizată printr-un dublet comun
de electroni între atomi identici, este o legătură
covalentă nepolară.
Lungimea legaturii σC-C este de 1,54 Å, mai mare
decât lungimea legăturii σC-H de 1,1 Å.

Legătura simplă C-C permite rotaţia liberă a grupelor

de atomi pe care le uneşte. În cristalele şi
topiturile alcanilor liniari a fost pusă în evidenţă
aşezarea în zig-zag a atomilor de carbon, cu
păstrarea geometriei tetraedrice a acestora.
Izomerie:

Izomerii sunt substanţe cu aceeaşi formulă

moleculară, dar cu proprietăţi şi structuri
diferite.
La alcani izomeria este determinată de
posibilitatea atomilor de carbon de a se uni
diferit în catenă – izomerie de catenă.
Pe lângă atomii de carbon primar şi secundar
dintr-un alcan normal, în izoalcani apar
atomi de carbon terţiar şi cuaternar.
 carboni secundari carbon terţiar

CH3 – CH2 – CH2 – CH3 CH3 – CH – CH3

CH3
carboni primari

carbon
CH3
cuaternar
H3C – C – CH3
CH3
Izomeria de catenă întâlnită la alcani
afectează numai constantele fizice.
Izomerii de catenă apar de la CH4 şi
cresc cu numărul de atomi de carbon
din moleculă.
Nomenclatura:

După tipul catenei, alcanii sunt:

 Normal alcani (parafine) – cu catenă

liniară (n-alcani);

 Izoalcani (izoparafine) cu catenă

ramificată (i-alcani).
 1. Normal alcani
Nr. de atomi Formulă Formulă plană Denumirea
de carbon moleculară alcanului
1. CH4 CH4 metan
2. C2H6 H3 – CH3 etan
3. C3H8 H3C – CH2 – CH3 propan
4. C4H10 H3C – CH2 – CH2 – CH3 butan
5. C5H12 H3C – (CH2)3 – CH3 pentan
6. C6H14 H3C – (CH2)4 – CH3 hexan
7. C7H16 H3C – (CH2)5 – CH3 heptan
8. C8H18 H3C – (CH2)6 – CH3 octan
9. C9H20 H3C – (CH2)7 – CH3 nonan
10. C10 H22 H3C – (CH2)8 – CH3 decan
11. C11 H24 H3C – (CH2)9 – CH3 undecan
Nr. de atomi Formulă Formulă plană Denumirea
de carbon moleculară alcanului
12. C12 H26 H3C – (CH2)10 – CH3 dodecan
13. C13 H28 H3C – (CH2)11 – CH3 tridecan
14. C14 H30 H3C – (CH2)12 – CH3 tetradecan
15. C15 H32 H3C – (CH2)13 – CH3 pentadecan
16. C16 H34 H3C – (CH2)14 – CH3 hexadecan
17. C17 H36 H3C – (CH2)15 – CH3 heptadecan
18. C18 H38 H3C – (CH2)16 – CH3 octadecan
19. C19 H40 H3C – (CH2)17 – CH3 nonadecan
20. C20 H42 H3C – (CH2)18 – CH3 icosan
21. C21 H44 H3C – (CH2)19 – CH3 henicosan
22. C22 H46 H3C – (CH2)20 – CH3 docosan
23. C23 H48 H3C – (CH2)21 – CH3 tricosan
Nr. de atomi Formulă Formulă plană Denumirea
de carbon moleculară alcanului
24. C24 H50 H3C – (CH2)22 – CH3 tetracosan
30. C30 H62 H3C – (CH2)28 – CH3 triacontan
40. C40 H82 H3C – (CH2)38 – CH3 tetracontan
50. C50 H102 H3C – (CH2)48 – CH3 pentacontan
60. C60 H122 H3C – (CH2)58 – CH3 hexacontan
70. C70 H142 H3C – (CH2)68 – CH3 heptacontan
80. C80 H162 H3C – (CH2)78 – CH3 octacontan
90. C90 H182 H3C – (CH2)88 – CH3 nonacontan
100. C100 H202 H3C – (CH2)98 – CH3 hectan
2. Izoalcani
 Nomenclatura lor se face ţinând cont de catena
principală şi de ramificaţii;
 Ramificaţiile se denumesc prin numele radicalului
pe care îl prezintă.

a) Radicali monovalenţi proveniţi de la alcani:

- se obţin îndepărtând un hidrogen din molecula
alcanului;
- nomenclatura se face înlocuind sufixul an cu
sufixul il;
- dacă radicalii sunt ramificaţi numărul de
carboni cu valenţă liberă se notează cu 1;
- pentru anumiţi radicali se păstrează denumiri
nesemnificative.
Denumirea Formula plană a Formula grupei Denumirea
alcanului alcanului alchil grupei alchil
metan CH4 - CH3 metil
etan H3C – CH3 CH3–CH2- etil
propan H3C – CH2 – CH3 H3C–CH–CH2- propil
H3C–CH–CH3 sec-propil
(izopropil)
butan H3C–CH2–CH2–CH3 H3C–CH2–CH2–CH- n-butil
H3C–CH–CH2–CH3 secbutil

izobutan H3C – CH – CH3 H3C–CH–CH2- izobutil

CH3 terţ-butil
H3C – C – CH2
CH3
b) Radicali divalenţi proveniţi de la alcani
- radicalii divalenţi de la carboni diferiţi se denumesc
înlocuind sufixul –an cu –ilen;
- radicalii divalenţi de la acelaşi carbon se denumesc
înlocuind sufixul –an cu sufixul -iliden

ex.: CH4 – metan - CH2 - metilen

C2H6 – etan - CH2 – CH2 - etilen

CH3 – CH etiliden

C3H8 – propan - CH2 – CH – CH2 - 1,3 propilen

H3C – CH – CH2 - 1,2 propilen
c) Radicali trivalenţi proveniţi de la alcani
- radicalii trivalenţi de la carboni diferiţi se
denumesc înlocuind sufixul –an cu –in;
- radicalii trivalenţi de la acelaşi carbon se
denumesc înlocuind sufixul –an cu –ilidin

ex. CH4 – metan metilidin

metin

C2H6 – etan etilidin

etin
În conformitate cu normele IUPAC nomenclatura
alcanilor se ace astfel:
1. Se caută catena principală; ea va da numele
hidrocarburii.
2. Dacă sunt posibile mai multe catene principale se
alege catena cu cele mai multe ramificaţii.
3. Catena prinicpală se notează cu cifre arabe astfel
încât ramificaţiile obţin indicii cei mai mici. Dacă
sunt mai multe ramificaţii a căror indici diferă în
funcţie de sensul în care se numerotează catena
principală, se scriu indicii în ordine crescătoare
pentru cele souă situaţii şi se compară pas cu pas
până se obţine primul indice inferior, aceasta va fi
seria corectă (suma indicilor cea mai mică).
4. Numele izoalcanului va cuprinde: indicii, numele
ramificaţiilor in oridne alfabetică, pentru radicalii
identici se folosesc prefixe de multiplicare de care nu
se ţine cont în ordine alfabetică, denumirea alcanului
al catenei principale.

Indicii se separă cu virgulă, între indici şi

denumirea radicalului se pune “-”.
Stare naturală:

Principalele surse de alcani sunt gazele

naturale şi petrolul. Gazele naturale pot fi şi
formate din metan (gazul metan) cât şi din
gaze de sondă sau gaze de petrol. Petrolul
este un amestec de hidrocarburi. O sursă
naturală pentru obţinerea hidrocarburilor
este cărbunele şi oxidul de carbon obţinut
din acesta.
Metode de sinteză:

a) Sursa naturală de alcani o formează

gazele naturale şi ţiţeiul din care se
izolează un mare număr de hidrocarburi
saturate folosind diferite metode.
b) Direct din carbon şi hidrogen (sinteza
totală)

Utilizând catalizatori, se poate lucra la

temperaturi mai joase. Reacţia este
valorificată în “procedeul Bergius” (1927)
pentru fabricarea benzinei sintetice
c) Din oxid de carbon şi hidrogen

gaz de apă
d) Reacţii de hidroliză
 compuşi organometalici

iodură de metilmagneziu

iodură bazică de magneziu

dietilzinc
  carburi metalice

e) Din hidrocarburi nesaturate prin

hidrogenare catalitică
f) Metoda Wurtz: combinaţiile halogene se transformă în
alcani în urma reacţiei cu sodiu – catalitic.

g) Sinteza anodică (Kolbe)

.
. .
. .
h) Din alcooli şi dervaţii lor funcţionali prin
reducere cu HI
i) Din compuşi carbonilici prin reducere
(Metoda Clemmensen)
j) Din sărurile acizilor carboxilici prin încălzire
k) Sinteze de benzine sintetice
- procedeul Fischer-Tropsch din gaz de sinteză

- procedeul Bergius prin hidrogenarea cărbunilor

de pământ amestecaţi cu ulei mineral la 450o C,
300 atm, folosind catalizatori FeSO4, (NH4)2
MoO4
l) Metoda cu ester malonic

∆ ∆
Proprietăţi fizice:

Alcanii sunt compuşi cu molecule nepolare.

Forţele de atracţie dintre molecule sunt foarte
slabe, de tip van der Waals. Din acest motiv,
temperaturile de topire şi fierbere au valori
mici. În condiţii normale de temperatură şi
presiune, alcanii cu până la 4 atomi de carbon
sunt gaze. Începând cu C5 sunt lichizi, iar peste
16 atomi de carbon sunt solizi. Această
modificare a stării de agregare se datorează
creşterii continue a punctelor de fierbere şi de
topire cu numărul atomilor de carbon.
În seriile omoloage punctele de fierbere şi de
topire cresc cu creşterea masei moleculare.
Această regulă se păstrează şi în cazul
izoalcanilor, dar ramificarea micşorează punctul
de fierbere al compuşilor respectivi. Alcanii
solizi şi lichizi au densitatea mai mică decât
unitatea. Sunt substanţe insolubile în apă, dar
solubile în solvenţi organici: benzen, alcool eter,
cloroform etc. Alcanii lichizi sunt solvenţi pentru
multe substanţe organice.
Alcanii gazoşi nu au miros şi de aceea pentru
depistarea scăpărilor de gaze din conducte
sau din butelii (aragaz), li se adaugă
substanţe urât mirositoare (mercaptani),a
căror prezenţă este foarte uşor de sesizat.
Denumire Formulă Stare de Punct de Punct de g/cm3 Entalpia de
agregare topire fierbere Densitate combustie
(kJ/mol)

Metan CH4 gaz -183 -162 0,424 -890

Etan C2H6 gaz -172 -89 0,546 -1560

Propan C3H8 gaz -188 -42 0,582 -2220

Butan C4H8 gaz -138 - 0,5 0,579 -2870

Pentan C5H12 lichid -130 36 0,626 -3509

Hexan C6H14 lichid -95 69 0,659 -4195

Heptan C7H16 lichid -91 98 0,684 -4853

Octan C8H18 lichid -57 126 0,703 -5512

Nonan C9H20 lichid -54 151 0,718 -6124

Decan C10 H22 lichid -30 174 0,730 -6778

Proprietăţi chimice:

Alcanii prezintă reactivitate relativ scăzută.

Reacţiile alcanilor pot fi grupate în reacţii cu
mecanism homolitic având ca intermediari
atomi şi radicali liberi şi reacţii cu
mecanism heterolitic sau ionic având ca
intermediari carbocationi.
I. Reacţii cu mecanism homolitic

A. Descompunerea termică a alcanilor

Reacţii chimice:

- reacţia de dehidrogenare

- reacţia de cracare
ex.

negru de fum
B. Reacţii de substituţie (halogenare)

ex.
ex.

ex.
C. Arderea sau combustia, oxidarea

Oxidare:
ex.
Ardere incompletă:

Ardere completă:
D. Reacţia cu SO2+Cl2: în prezenţa
luminii sau a unui promotor
hν .

. .

. . .
.
. .
II. Reacţii cu mecanism heterolitic

Izomerizarea hidrocarburilor saturate

ex.

n–butan 18,3 % izobutan 81,7 %

Utilizări

 alcanii pot fi folosiţi drept

combustibili;

 alcanii sunt folosiţi pentru obţinerea

de compuşi chimici cu diferite utilizări;

 clorura de metil este un agent

frigorific;