În goana unei singure vieţi nu se poate citi tot ce s-a scris despre Napoleon .

Istoriograful elveţian Kircheisen a identificat peste 200.000 de lucrări ;Jacques Bainville

în prefaţa studiului său ,care a cunoscut trei sute de ediţii, este de părere ca o bibliotecă
napoleoniană pentru a fi aproape completă ar trebui să cuprindă cam zece mii de volume,
iar pentru a avea numai esenţialul ar trebui pe puţin cinci sute .
Napoleon a fost fară îndoială omul contrastelor ,dar cel mai puternic contrast ni se
pare a fi fost acela dintre omul public si cel privat .A renunţa la exploatarea simultană a
celor două aspecte ar însemna să renunţăm deliberat la elementele unei judecăţi de
ansamblu .
Napoleon se naşte în anul 1769 pe 15 august în Ajaccio, Corsica, în casa părinţilor
Carol Bonaparte şi Letiţia .Napoleon avea treisprezece fraţi dintre care cinci au murit de
mici .În istorie au intrat în afară de el patru baieţi :Josef ,Lucien ,Louis ,Jerôme, şi trei
fete :Elisa ,Paulina si Carolina .
In 1779 Napoleon intră la şcoala pregătitoare de ofiţeri de la Brienne cu ajutorul
unei burse obţinute datorită guvernatorului .Napoleon se instalează la Colegiul de la
Autun ,sub protecţia episcopului Marbeuf ,unde după ce învaţă limba franceză ,la doar
zece ani ,este dus la Brienne unde va începe ucenicia în cariera cel va face celebru .
În septembrie 1783 , Bonaparte trece examenul pentru a intra la şcoala superioară
de la Paris şi este admis în 1784 pe 22 septembrie .
La 1 septembrie 1787 ,Bonaparte este avansat locotenent secund în regimentul de
artilerie La Fère cu garnizoana în Valence .Este primul ofiţer francez provenit din Corsica
şi nu are decât 16 ani si 15 zile .
În 1791 pe 15 octombrie este avansat locotenent şi ales locotenent colonel în
Garda Naţională din Corsica .După cinci zile izbucneşte Revoluţia .Imprudent ,el face o
încercare de a ocupa cu batalionul său Ajaccio. Dând loc la lupte cu garnizoana care
apără ferm oraşul .Această acţiune îl pune în conflict direct cu Paoli şi cu comandantul
său ,colonelul Maillart ,care-l destituie raportând cazul la Paris .Ministrul găseşte
justificarea pe care Bonaparte o dă acţiunii sale justificată ,îi aprobă conduita şi-l autoriză
să se înapoieze în Corsica pentru a-şi relua comanda .Din momentul acesta cearta cu
Paoli capătă un caracter violent .Paoli dorea alipirea Corsicii la Anglia ,în timp ce
Bonaparte cerea să rămână franceză .În Corsica se formează două tabere una pro engleză
şi una pro franceză .Disputa s-a terminat cu victoria lui Paoli ,care numit şef al
guvernului provizoriu ,aplică Bonaparţilor teribila lege `` clameur de haro`` ,instituită de
Revoluţia franceză şi care practic ducea la ghilotină .Familia Bonaparte se salvează cu
greu ,reuşind să ajungă la Marsilia .
Din cauza stări de sănătate a locotenentului-colonel Domartin , Salicetti îl cheamă
pe Bonaparte .Generalul care se află la comanda artileriei armatei Carteaux era Du Theil .
Din cauza enormei responsabilităţi ,Du Theil ,cunoscând capacitatea lui Bonaparte ,i-a
lăsat completa libertate de acţiune .Din lipsa unui ofiţer de geniu ,Bonaparte ia şi direcţia
unităţilor de geniu ,ceea ce însemnă conducerea operaţiilor de asediu.

1
 În dimineaţa de 30 noiembrie 1793 ,el atacă în fruntea infanteriei Toulonul şi face
prizonier cu mâna lui pe generalul O’Hara ,guvernatorul Toulonului ,ispravă care i-a adus
gradul de ``şef de batalion de artilerie`` .
În ziua de 15 decembrie ,Bonaparte concentrează focurile artileriei asupra fortului
L’Eguillette ,după care ia personal conducerea coloanei de asalt .Reduta este cucerită .
După patru zile ,la 19 decembrie ,trupele republicane intrau în oraş şi flota engleză fugea
în largul oceanului ,Toulonul a căzut.
Această nouă ispravă a facut din Bonaparte un general la 24 de ani ,însă contrar
unor afirmaţi nu l-a scos din anonimat . Potrivit regulamentelor ,tânărul general are
dreptul la un şef de stat major şi la doi aghiotanţi .Muiron va fi şeful de stat major şi va
muri eroic la Arcole ,Marmont şi Junot vor fi aghiotanţii . Primul va ajunge mareşal al
Imperiului ,duce de Ragusa şi va sfârşi ca un trădător ,al doilea va fi general ,duce
d’Abrantès şi va muri nebun .
După terminarea operaţiilor , Bonaparte este numit inspector al coastelor ,având
cartierul la Nisa ,aproape de familie .Bonaparte se eschivează cu multă abilitate de la
oferta de a comanda garnizoana de la Paris , propusă de Augustin Robespierre fratelui
său.
În 1794 pe 9 iulie ,abia întors din misiunea în care a fost trimis de Robespierre ,
Bonaparte află de căderea acestuia .Prin caracterul ei politic misiunea lui Bonaparte pare
suspectă noilor comisari .Bonaparte este suspendat provizoriu din toate funcţiile şi
arestat . Bonaparte este eliberat după 13 zile ,ia parte la o acţiune care graţie lui a dus la
cucerirea trecătorii Tende ,după care este numit comandant al artileriei unui corp
expediţionar însarcinat să recucerească Corsica pe care Paoli o predase englezilor .Flota
comandată de amiralul Martin nu poate duce trupele la destinaţie .Amiralul este capturat
de către flota engleză .
Corpul expediţionar este licenţiat şi Bonaparte ,rămas disponibil ,este numit
comandantul artileriei la armata de vest ,care lupta contra regaliştilor din Vandeea .
Ziua de 13 Vendémiaire 1795 a fost hotărâtoare pentru cariera lui Bonaparte .
Bonaparte este pus comandant secund al armatei de interior ,de catre Barras,în dimineaţa
zilei de 13 Vendémiaire ,garnizoana Parisului se găseşte în dispozitivul ordonat de
Bonaparte.Către ora 3 se aud primele focuri de armă ,la ora 7 seara totul era terminat .La
4 Brumar ,Bonaparte este avansat general de divizie .Numele lui e pe toate buzele
``tunurile de la St. Roch l-au anunţat Fanţei `` scoţându-l din anonimat.
În anul 1796 pe 9 martie are loc căsătoria lui Bonaparte cu Josefina de
Beauharnais, cu două zile înainte de căsătorie ,generalul Bonaparte fusese numit
comandant al armatei de Italia .
În ziua de 27 martie 1796 Napoleon ajunge la comandamentul din Nisa ,însoţit de
Junot şi de ordonatorul Chauvet .Tactica lui constă în a bate pe inamic în detaliu.Când se
află în faţa mai multor armate inamice ,el se instaleaza într-o poziţie centrală . Din
această poziţie numită ``aşteptare strategică`` el se aruncă asupra forţelor inamice
începând cu acelea care prezentau pericolul principal .În cursul campaniei din Italia îl
vedem de trei ori în poziţie de aşteptare strategică .Prima a dus la victoria de pe 5 august
1796 ,de la Castiglione ,a doua la cea de la Arcole ,pe 17 septembrie şi a treia la cea de la
Rivoli ,de pe 14 ianuarie 1797.Tot în anul 1797 Bonaparte reuşeşte pe 17 octombrie să
aducă pacea în Campo-Formio .

2
 La 19 mai 1798,în timp ce Nelson păzeşte cu străşnicie Gibraltarul patru sute de
vase întind pânzele şi pun capul spre Malta .În drum spre Egipt ,Bonaparte ocupă Malta,
pe 12 iunie,posesiunea cavalerilor de Malta ,operaţie care îl reţine pe insulă nouă zile .
Pe 1 iulie armata franceză debarcă la Alexandria ,Napoleon îşi afirmă respectul
pentru Coran şi promite convertirea lui la religia mahomedană.De la Alexandria el pleacă
spre Cairo .Pe 21 iulie Bonaparte învinge o armată de mameluci .De pe urma cuceriri
forturilor El Arich ,Gaza si Ramleh Bonaparte prinde 4000 de prizonieri ,după ce ezită
două zile ,neavând cu ce să-i hrănească şi neputând să le dea drumul ,el ordonă
executarea prizonierilor.
Atacul din 1799 de pe 20 mai ,contra cetăţii Accra eşuează după un asediu de 62 de
zile ,visul imperiului din Orient prăbuşindu-se.Întors în Egipt găseşte o armată turcească ,
debarcată de englezi la Abukir, pe care o nimiceşte.
Fiind preocupat de veştile grave ce-i vin din Europa şi ,într-o mai mică măsură de
infidelităţile Josefinei ,cărora este hotărât să le pună capăt prin divorţ ,el se hotărăşte să
revină în Franţa ,lăsând comanda armatei lui Kleber.Pe 22 august pleacă din Orient iar pe
9 octombrie 1799 ancorează în portul Frejus.Simţind pericolul Directoratul şi Adunările
vor să-l aresteze trimiţându-l în judecată ,dar imensa popularitete a eroului face masura
extrem de periculoasă.Directaratul îi oferă comanda armatei din Italia pentru a recupera
teritoriile pierdute ,Napoleon declină onoarea invocând motive de sănătate.
La 18 brumar,Adunarea Bărtânilor ,unde Sieyès avea majoritatea ,sub pretextul unui
imaginar complot iacobin ,dă un prim decret prin care cele două Adunări se transferă la
St. Cloud . Un al doilea decret numeşte pe Bonaparte comandant al Parisului .Bonaparte
vroia prin acest atentat să dobândească autoritetea din mâinile Consiliului Bătrânilor ,dar
este dat afară împreuna cu fratele său Lucien care era Preşedintele Adunării .Sieyès
reuşeşte să obţină voturile de desfinţare a Directoratului ,Bătrâni votează decretul prin
care puterea trece în mâinile a trei consuli provizorii,însărcinaţi să prezinte o nouă
constituţie .Cei trei consuli sunt Sieyès ,Bonaparte şi Roger Ducos.
Lovitura de la 18 Brumar a fost începutul epocii Consulatului ,care n-a avut acea
desfaşurare spectaculoasă din anii Imperiului ,dar rămâne mai mult decât epoca imperială
cel mai trainic şi necontestat titlu de glorie al lui Napoleon . Napoleon ca Prim Consul
alege ca reprezentant al curentului de stânga pe Cambacérès , şi pentru cel de dreapta pe
Lebrun.
În 1800 Bonaparte împarte Franţa în prefecturi şi subprefecturi .În 14 iunie se dă
bătălia de la Marengo ,care pentru Napoleon a fost o surpriză .Planul fiindu-i dat peste
cap ,Bonaparte se decide să părăsească puternica poziţie de la Stradella şi să încerce cu
grosul forţelor un atac de flanc.La ora 3 bătălia era pierdută şi singurul care totuşi mai
credea în victorie era Bonaparte.La ora 5 ,Primul Consul executa o întoarcere ofensivă .
Austrieci sunt surprinşi de acest atac pe cât de neaşteptat ,pe atât de impetuos,bătălia a
fost câştigată..La 15 iunie cei doi comandanţi semnează convenţia de la Alexandria .
Armata lui Melas se poate retrage ,predând toate cetăţile din Liguria ,Piemont şi
Lombardia.
În anul 1801 după pacea de la Luneville din 9 februarie ,Bonaparte semnează
Concordatul pe 16 iulie . Pe 30 august Menou capitulează în Egipt .
În anul 1802, pe 26 ianuarie, Bonaparte este proclamat Preşedinte al Republici
Italiene .În luna martie a aceluiaşi an se semnează pacea de la Amiens , pe 19 mai Primul
Consul înfinţează Legiunea de Onoare iar pe 2 august este numit consul pe viaţa.

3
 În 1803 are loc complotul Pichegru-Cadoudal ,prin care englezi vroiau să-l prindă
pe Bonaparte şi să-l ducă în Londra în faţa lui William Pitt ,însă complotul este
descoperit şi vinovaţi arestaţi .Din acest complot reieşea că în Paris era aşteptat un prinţ ,
Talleyrand i-a sugerat Primului Consul că acest prinţ era ducele d’Enghien .Într-o clipă
de slăbiciune Bonaparte se lasă păcălit şi hotărăşte arestarea ducelui.Acesta este arestat şi
executat fiind îngropat noaptea la lumina unei lanterne ,Europa întreagă este îngrozită şi
revoltată .
Aşa cum atentatul din str. Saint-Nicaise a avut ca rezultat proclamarea lui
Bonaparte ca Prim Consul pe viaţă .Complotul lui Cadoudal a dat naştere Imperiului .
Încoronarea lui Bonaparte a avut loc pe 2 decembrie .
Cu această formalitate ia sfârşit epoca constructivă a Consulatului ,care,după
părerea istoricului Marxist Albert Soboul ,rămâne epoca cea mai importantă din istoria
Franţei prin efortul de organizare ,prin reforma administrativă şi prin acel monument
juridic pe care-l reprezintă Codul civil `` de inspiraţie revoluţionară ,care a consacrat
dispariţia aristocraţiei feudale proclamând principiile de la 1789 :libertatea
persoanelor,egalitatea tuturor în faţa legilor ,libertatea de conştiinţă ,laicizarea statului şi
libertatea de a munci.``
Din cauza faptului că în timpul Consulatului şi înaintea acestuia Napoleon a avut
numai succese ,după încoronarea lui el credea în realizarea unui imperiu universal .Din
cauza viziuni sale vaste el a facut o serie de greşeli mai mici sau mai mari în decursul
domniei sale ,care până la urmă au dus la abdicarea lui .
În anul 1821 ,pe 5 mai Napoleon Bonaparte moare.
Napoleon apare ca cea mai complexă personalitate istorică ,cea mai greu de definit
şi poate cea mai originală .Dotat cu o inteligenţă vastă ,cu o imaginaţie rece ,el a exercitat
dictatura fără excese ,fără fanatism şi fără cruzime.
Cauzele prăbuşirii lui Napoleon au dat naştere la mii de explicaţii şi păreri .Unii o
atribuie greşelilor politice ,alţii celor militare , dar eu cred că a existat o singură cauză ,
încercarea de a realiza imposibilul .

4
 Anexa 1

▲Napoleon isi conduce armata peste podul de la Arcole ▲Batalia de la somosierra 30 noiembrie 1808 –Spania

▲Imperiul Francez in 1811 ▲Intrarea armatei ruse in Paris in 1814

◄Napoleon Bonaparte

5
Anexa 2

6
Bibliografie
1. napoleon Bonaparte Vol I ,autor Gheorghe Eminescu ,editura Academiei
Republicii Socialiste Romania ,anul 1973,capitole :De la copilarie la prima
izbanda ,Lovitura de la 13 Vendémiaire ,Cmpania din Italia , Mirajul
orientului ,Lovitura de la 18 Brumar .
2. Napoleon Bonaparte Vol II , autor Gheorghe Eminescu ,editura Academiei
Republicii Socialiste Romania ,anul 1973,capitole : Sf Elena ,Concluzii ,
Cronologie .