V-ai nregistrat ca alexandra | Grup "Utilizatori" | Profilul meu | Deconectare

coala Sanitar
Analize de Rutina

Analizele de rutin (uzuale), alturi de un examen clinic periodic, reprezint cea mai
important metod de screening pentru boli frecvente cum sunt anemia, tulburrile
de coagulare, hepatitele, insuficiena renal, bolile cardiovasculare, infecii digestive
sau urinare.

Dincolo de identificarea precoce a unor afeciuni, analizele de rutin pot semnala

predispoziia pentru anumite boli, pot identifica factori de risc i pot indica msurile
necesare pentru stoparea evoluiei ctre stadiul de boal. Dei exist un standard
privind setul de analize de rutin, uneori pot fi recomandate investigaii
suplimentare n funcie de vrsta, starea de sntate i istoricul familial de boli al
pacientului. La copii, analizele de rutin sunt rareori recomandate.

Cu trimitere de la medicul de familie sau de la medicul specialist, analizele de rutin

pot fi efectuate gratuit (compensat) n laboratoarele i clinicile care au contract cu
Casa Naional de Asigurri de Sntate (CNAS).
Iat un set analize de rutin care ar trebui fcute periodic:

1. Hemograma

Hemograma cuprinde mai multe determinri:

numrul de eritrocite (RBC, red blood cells): valori normale ntre 4.5 - 6
milioane/mm3 la brbai, ntre 4 - 5.5 milioane/mm3 la femei i ntre 5-7
milioane/mm3 la nou-nscui.
hemoglobina (Hb): valori normale 14-18 g/dl la brbai i 12-16 g/dl la femei
hematocritul (HT): valori normale 42-52% la brbai i 37-47% la femei

parametri (indici) eritrocitari: volum eritrocitar mediu (VEM, valori normale 80-94
fL), hemoglobina eritrocitar medie (HEM, valori normale 27-33 pg), concentraia
medie a hemoglobinei eritrocitare (CHEM, valori normale 32-36%), lrgimea
distribuiei eritrocitare (RDW, 11.5-14.5%)
numrul de leucocite (WBC, white blood cells): valori normale 5.000-10.000/mm3
formula leucocitar: neutrofile (PMN) 55-70%, eozinofile 1-6%, bazofile 1%,
limfocite 20-45%, monocite 2-8%
numr de trombocite: ntre 150.000-300.000/mm3

- Numrul de hematii, concentraia hemoglobinei, valoarea hematocritului (care

este de obicei de 3 ori concentraia hemoglobinei) i indicii eritrocitari sunt utili n
identificarea unei anemii i tipul acesteia (anemie hipocrom microcitar feripriv,
anemie megaloblastic, anemie hemolitic). Anemia poate fi cauzat de pierderi de
snge (digestive, urinare, genitale, gingivale, nazale vizibile sau oculte), deficit de
fier sau ali catalizatori necesari sintezei de eritrocite i hemoglobin (vitamina B12,
acid folic), hemoglobinopatii, procese autoimune, boli cronice, afeciuni
hematologice sau unele medicamente.

- Aspectul morfologic al eritrocitelor identificat prin analiza frotiului de snge poate

fi util n completarea diagnosticului.

- Numrul de leucocite i formula leucocitar ajut la diagnosticul infeciilor, bolilor

mieloproliferative i limfoproliferative acute i cronice.

- Leucocitoza (creterea numrului de leucocite) apare n bolile infecioase

bacteriene, dup corticoterapie, n leucemie, n atacurile de gut,

- iar Leucopenia (scderea numrului de leucocite) n infecii virale, n afeciuni ale

mduvei hematopoetice, n septicemie sau boala de iradiere.

- Neutrofilia (creterea numrului de neutrofile) se ntlnete n infecii bacteriene,

boli neoplazice, boli mieloproliferative,

- iar Neutropenia (scderea numrului de neutrofile) la imunodeprimai i dup

anumite tratamente medicamentoase.

- Eozinofilia (creterea numrului de eozinofile) apare n boli parazitare, boli

alergice, ateroembolism i leziuni cutanate extinse.

- Bazofilia (creterea numrului de bazofile) este caracteristic bolilor alergice i

bolilor mieloproliferative.

- Limfocitoza (creterea numrului limfocitelor) este caracteristic infeciilor virale,

tuberculozei, sifilisului i bolilor limfoproliferative,

- iar Limfopenia (scderea numrului limfocitelor) in sindromului Cushing,

corticoterapiei, uremiei i bolii Hodgkin.

- Monocitoza (creterea numrului de monocite) apare adesea n infecii virale.

- Trombocitopenia (scderea numrului de trombocite) apare n afeciuni ale splinei

cu hipersplenism (datorit distrugerii crescute a plachetelor), n diferitele tipuri de
purpur, infecii virale, coagularea intravascular diseminat, boli autoimune sau
ale mduvei hematogene.
- Trombocitoza (numr trombocite peste 400.000/mm3) poate aprea n boli
infecioase, dup hemoragii (trombocitoza reactiv), dup splenectomie sau ca
fenomen paraneoplazic n anumite cancere.

- Trombocitemia definete o cretere sever a numrului de trombocite (peste 1

milion/mm3) i apare n sindroame mieloproliferative.

- Pancitopenia (scderea tuturor elementelor celulare hematii, trombocite i

leucocite) poate aprea n cadrul unei boli autoimune (ex. lupus eritematos
sistemic), unei boli hematologice (aplazie medular) sau ca reacie advers la un
medicament.

Detalii despre interpretarea hemoleucogramei gsii aici.

2. Analize pentru ficat i rinichi

Testele de funcionalitate hepatic includ dozarea:

transaminazelor: AST/GOT i ALT/GPT (valori normale: 0-40 UI)

bilirubinei totale (valori normale: 0.3-1.2 mg/dl) i fraciuni (bilirubin direct i
indirect)
enzime de colestaz: gamma-glutamiltranspeptidaza (10-50 U/l), fosfataza
alcalin (25-115 UI), 5-nucleotidaza, glutamat dehidrogenaza, leucinaminopeptidaza.

- Creterea Transaminazelor definete sindromul de hepatocitoliz (distrucie a

celulelor hepatice),
- iar Creterea Bilirubinei si a Enzimelor de colestaz definete sindromul de retenie
biliar.

Testele de funcionalitate renal includ determinarea Ureei (valori normale: 20-40

mg/dl) i Creatininei (valori normale: 0.5-1.1 mg/dl), care ofer informaii despre
funcia de epurare a produilor de catabolism. Creterea ureei i creatininei
realizeaz aa numitul sindrom de retenie azotat i poate fi ntlnit n afeciuni
prerenale (n insuficiena cardiac, dup hemoragii, dup tratament cu
antiinflamatoare nesteroidiene sau inhibitori ai enzimei de conversie), renale
(insuficien renal acut sau cronic) sau postrenale (litiaz urinar).
3. Probe de coagulare i de inflamaie

Coagulograma cuprinde o serie de timpi de coagulare care evalueaz echilibrul

hemostatic al organismului:

timpul de sngerare (TS), valori normale 2-3 minute pentru metoda Duke (lobul
urechii), 2-10 minute pentru metoda Ivy (la antebra)
timpul Quick (timpul de protrombin), valori normale 13-15 secunde
INR (international normalized ratio), valori normale 1-1.5
aPTT (timpul de tromboplastin parial activat), valori normale 25-36 secunde
timpul de trombin, valori normale 10-15 secunde

Probele de coagulare sunt utile n special la pacienii aflai sub tratament

anticoagulant, la cei cu afeciuni hepatice i biliodigestive, la care funcia de sintez
a factorilor coagulrii este sczut (datorit scderii sintezei proteice i respectiv
deficitului de vitamin K) i naintea oricrei intervenii chirurgicale, pentru a evalua
riscul de sngerare.

Probele de inflamaie sunt reprezentate de:

viteza de sedimentare a hematiilor (VSH): valori normale 3-10m/1 or i 5-15

mm/2 ore la brbai, 5-13 mm/1 or i 5-20 mm/2 ore la femei, 7-11 mm/1 or la
copii
proteina C reactiv (CRP); valori normale <1 mg/dl
fibrinogen: valori normale 200-400 mg/dl

Valorile crescute ale probelor de inflamaie definesc aa numitul sindrom biologic

inflamator, care apare n condiiile unor procese inflamatorii (boli autoimune, artrite
cronice, supuraii bronho-pulmonare), infecii acute sau cronice, mielom multiplu,
boli hematologice.
4. Ionogram
- Ca analize de rutin este de obicei recomandat dozarea calcemiei (Ca),
magnezemiei (Mg) i sideremiei (Fe).
- Pentru echilibrul fosfocalcic se va determina calciul total, calciul ionic i fosfaii.
- Calciul ionic este fraciunea din calciul total care circul liber n plasm, nelegat
de proteine i este forma activ biologic; el este de obicei calculat printr-o formul

n funcie de valoarea calciului total, fiind relevant doar dac se coreleaz cu pH-ul
sangvin.
- Sideremia (concentraia seric a fierului) este util n special pentru stabilirea
cauzei unei anemii i pentru diagnosticul de hemocromatoz.
- Natremia (Na), kalemia (K) i cloremia (Cl) sunt de obicei utile la pacienii cu
afeciuni cardiovasculare, renale, endocrine sau digestive, stri hipercatabolice,
tulburri ale echilibrului acidobazic, i la cei care iau medicamente care pot
influena concentraia seric a ionilor de sodiu i potasiu (glucocorticoizi, diuretice).

Valorile normale ale ionogramei sunt: Na 132-144 mmol/l, K 3.6-4.8 mmoli/l, Cl 96105 mmoli/l, calciu 4.5-5.5 mEq/l (8.2-10.4 mg/dl), Fe 90-160 g/dl, Mg 1.3-2 mEq/l.
5. Profil metabolic
Profilul metabolic este foarte util pentru screeningul diabetului zaharat, al
dislipidemiilor i disproteinemiilor.

Glicemia a jeun (bazal) este unul dintre cele mai des solicitate teste de
laborator, dat fiind prevalena n continu cretere a diabetului zaharat. Valorile
normale ale glucozei n snge sunt ntre 60 - 100 mg/dl; o concentraie sub 60 mg/dl
este considerat hipoglicemie, ntre 100 i 125 mg/dl prediabet sau glicemie a jeun
modificat (IFG, impaired fasting glucose) iar peste 125 mg/dl diabet zaharat.
n cazul unei valori ntre 100-125 mg/dl se va efectua un test de provocare cu 75g
glucoz anhidr administrat oral (test de toleran la glucoz oral, TTGO), care
verific dac este vorba despre o toleran alterat la glucoz (IGT, impaired
glucose tolerance) sau despre diabet zaharat.

Profilul lipidic cuprinde determinarea:

lipidelor totale (lipemie): 600-800 mg/dl

colesterol total: valori normale sub 180 mg/dl
trigliceride: valori normale 30-135 mg/dl
HDL-colesterol ("colesterolul bun): valori normale peste 40 mg/dl
LDL-colesterol ("colesterolul ru): valori normale sub 130 mg/dl

Dislipidemia reprezint modificarea cantitativ sau calitativ a metabolismului

lipidic i este unul dintre cei mai importani factori de risc cardiovascular. Ea este
adesea asociat cu alte caracteristici clinice (obezitate abdominal) i paraclinice
(hipertensiune arterial, toleran sczut la glucoz) n ceea ce se numete
sindrom metabolic.
6. Ecografie abdominal

Ecografia abdominal vizualizeaz organele interne din cavitatea abdominal: ficat,

colecist, calea biliar principal (canalul coledoc), vena port, pancreasul, splina,
rinichii, ansele intestinale, putnd identifica modificri de structur, dimensiuni sau
omogenitate (abcese i noduli hepatici, chisturi hidatice, alte formaiuni hepatice,
litiaza biliar, litiaza reno-urinar). La femei, ecografia abdominal poate fi
completat de o ecografie pelvin, pentru vizualizarea uterului i anexelor (trompe,
ovare).
7. EKG i ecocardiografie
Electrocardiograma este un examen simplu, neinvaziv al activitii electrice a
cordului. Ea poate evidenia ischemia cardiac, tulburri de ritm, tulburri de
conducere sau poate indica prezena unor modificri morfologice cardiace
(ngroarea pereilor ventriculari, dilatarea atriilor, prezena unor zone necrozate,
sechelare dup un infarct).
La pacienii cu istoric personal sau familial de boli cardiovasculare i la cei cu factori
de risc poate fi recomandat i efectuarea unei ecografii cardiace. Ecocardiografia
permite vizualizarea cavitilor i valvelor cardiace, precum i cinetica pereilor
cordului n timp real.
8. Sumar de urin

Sumarul de urin ofer informaii cu privire la:

aspectul urinii (clar, tulbure, lptos): aspectul tulbure poate fi cauzat de prezena
de sruri (urai, oxalai, fosfai, carbonai), de lipide (lipurie) sau de o infecie (prin
eliminare de puroi, epitelii sau bacterii).
densitatea urinar (valori normale ntre 1015-1025 g/cm3): o densitate urinar
sczut indic o afeciune tubular renal i trebuie urmat de efectuarea unei
probe de concentraie maximal.

pH urinar (valori normale 4-8): un pH urinar sczut (urin acid) este ntlnit n
procese maligne (datorit turnoverului proteic crescut), cetoacidoz diabetic
(datorit excreiei de corpi cetonici) sau alte forme de acidoz metabolic, iar un pH
urinar crescut (urini alcaline) apare n infecii urinare (uretrite, cistite, pielonefrite).
prezena n urin a unor compui n cantiti anormale (proteine, glucoz, corpi
cetonici, pigmeni urinari urobilinogen, urobilin, urocromi):
Proteinuria poate fi fiziologic (dup efort, ortostatism prelungit, emoii,
expunere la frig i la gravide) sau patologic (litiaz renal, infecii renourinare,
glomerulonefrite, tubulopatii, cancer de tract urinar, insuficien cardiac, diabet
zaharat).
Prezena glucozei n urin (glicozuria) poate aprea dup ingestia unor
cantiti mari de glucide (cu depirea pragului renal de 180 mg/dl de reabsorbie a
glucozei) dar apare caracteristic n diabetul zaharat, n boli endocrine sau nefropatii
tubulo-interstiiale.
Cetonuria crete n diabet zaharat, n sarcin (ca urmare a vrsturilor din
cadrul disgravidiei), n inaniie sau regimuri hipoglucidice drastice, n sindroamele
dispeptice i dup eforturi musculare susinute.
Bilirubinuria este asociat icterului obstructiv (prin colestaz intra- sau
extrahepatic: calculi biliari, tumori de cale biliar, colangit, formaiuni compresive
de vecintate, parazii canaliculari) i icterului hepatocelular (hepatite acute,
septicemii, ciroz hepatic); urobilinogenuria este ntlnit n icterele prehepatice
(hemolitice).

9. Serologii virale
ntr-o ar cu o prevalen foarte mare a hepatitelor virale, determinarea periodic a
markerilor de infecie cu virusurile hepatitice B i C este o real necesitate, mai ales
pentru categoriile cu risc (personal medico-sanitar, persoane care i fac frecvent
tratamente stomatologice, manichiur/pedichiur, tatuaje sau piercinguri). Statistici
recente arat c aproximativ 5% din populaie prezint infecie cronic cu virusul
hepatitic B (VHB) i pn la 8% hepatit cronic cu virusul hepatitic C (VHC).
Episodul contagios poate fi adesea asimptomatic, iar infecia evolueaz ctre
cronicizare, hepatit cronic, ciroz hepatic i carcinom hepatocelular.
Pe lng AgHBs i anticorpii anti-VHC, serologia viral trebuie s includ i
screeningul infeciei HIV. Dac ai fost expus recent riscului de infectare cu virusurile
hepatitice sau virusul HIV trebuie tiut c n primele 6 luni testele pot fi negative
(acest interval fiind denumit fereastr serologic). Citete mai multe despre
interpretarea testelor serologice pentru hepatita B i hepatita C.

10. Mamografie, examen citologic Babe-Papanicolau (pentru femei) i PSA (pentru

brbai)

Mamografiai examenul citologic Babe-Papanicolau sunt dou metode de

screening foarte eficiente pentru cancerul de sn i cancerul cervical, dou dintre
primele 3 cauze de deces prin cancer la femei. Mamografia este recomandat anual
sau o dat la 2 ani tuturor femeilor cu vrsta peste 40 ani i este dovedit c reduce
mortalitatea prin cancer de sn cu 30-35%, datorit depistrii precoce a leziunilor
maligne, care pot beneficia de tratament curativ (cancerul mamar depistat n
stadiul I este curabil n 97% din cazuri). La pacientele sub 40 ani, n cazul suspiciunii
unor leziuni la nivelul snului, se recomand efectuarea unei ecografii mamare.
Alturi de mamografie, depistarea precoce a cancerului de sn include
autoexaminarea lunar (la 7-14 zile de la prima zi de menstruaie, cnd snii sunt
mai puin tensionai) i
examenul clinic anual al snilor. n ceea ce privete examenul citologic BabePapanicolau, acesta se efectueaz la interval de 1-2 ani la femeile peste 21 ani sau
la 3 ani de la nceperea vieii sexuale. Testarea Babe-Papanicolau nu se ntrerupe
naintea vrstei de 65 ani. n cazul mai multor rezultate negative consecutive,
testarea se va efectua la interval de 2-3 ani. Odat cu testul Babe-Papanicolau
ginecologii recomand i
analize pentru detectarea virusului HPV (genotiparea HPV).

la barbati:

PSA (antigenul specific prostatic) face parte din trepiedul de screening al

cancerului de prostat,
alturi de tueul rectal i
ecografia transrectal. Determinarea PSA i tueul rectal sunt recomandate anual
tuturor brbailor cu vrsta peste 50 ani, pentru depistarea persoanelor cu risc de
cancer prostatic. Pentru a crete acurateea diagnostic, se folosete i
raportul PSA liber/PSA total. n cazul unor rezultate anormale la dozarea PSA sau
tueu rectal,
se va efectua o ecografie transrectal i ulterior o biopsie.

11. Radiografie toracic

Dei mult lume este ngrijorat de iradierea asociat efecturii de radiografii, este
bine de tiut c o doza de iradiere la o radiografie toracic este echivalent cu doza
de iradiere din fondul natural pe cteva zile (n comparaie, un CT toracic este
echivalent cu iradierea natural pe 3-4 ani). Sigur c efectuarea examenelor
radiologice trebuie evitat pe ct posibil, ns o radiografie toracic poate fi
efectuat de rutin la civa ani, n special la fumtori, la pacienii cu antecedente
de tuberculoz sau alte afeciuni cardiopulmonare (BPOC, broniectazii, revrsate
pleurale, pneumoconioze, valvulopatii).
12. Testul sngerrilor oculte n scaun
Cancerul colorectal este una din primele 3 cauze de deces prin cancer la ambele
sexe i poate fi depistat precoce prin:

screening cu testul hemoragiilor oculte n scaun (la interval de 1-2 ani dup
vrsta de 50 ani),
tueu rectal anual (dup vrsta de 40 ani) i colonoscopie (la interval de 3-5 ani
dup vrsta de 50 ani).
La persoanele cu risc crescut de cancer colorectal (consum crescut de carne
afumat, polipoz familial, boli inflamatorii intestinale boal Crohn sau colit
ulcerativ), supravegherea colonoscopic este recomandat la interval de 6-12 luni
i se ncepe chiar mai devreme de vrsta de 50 ani.

13. Examinarea alunielor la dermatoscop

Frecvena cancerului de piele este n continu cretere, ca urmare a expunerii

excesive la soare i a folosirii din ce n ce mai mult a cabinelor de bronzat (solare).
Se recomand un consult dermatologic anual care s includ i o examinare cu
dermatoscopul a alunielor de pe corp. Melanomul malign, o tumor malign a pielii,
este una dintre cele mai agresive forme de cancer.
14. Analize recomandate persoanelor cu risc

- Persoanelor cu antecedente heredocolaterale de boli cu agregare familial sau

transmitere ereditar li se poate recomanda efectuarea de teste specifice: teste de

funcionalitate tiroidian (TSH, T3, T4) i ecografie tiroidian la persoanele cu rude

tireopate, factorul reumatoid la cei cu prini cu poliartrit reumatoid, colesterolul
n familiile de dislipidemici.

- O alt categorie de persoane cu risc sunt femeile n postmenopauz, pacienii

peste 65 ani i cei care au avut o fractur de fragilitate (definit ca o fractur
produs la traumatisme minime ex. prin cdere de la propria nlime) care trebuie
s i determine periodic densitatea mineral osoas prin testul DXA (dubl
absorbiometrie cu raxe X), pentru depistarea osteoporozei.
- Diabeticii i hipertensivii trebuie s efectueze regulat un consult oftalmologic cu
examen fund de ochi.

Prima pagina
interferon hepatita

interferon hepatita
Hepatita virala
Categoria: Dictionar Termeni

inflamatie a ficatului legata de o infectie virala. Leziunile ficatului din cursul

hepatitelor virale sunt cauzate de doua tipuri de atingene care se conjuga: o
atingere directa prin virus si o atingere indirecta prin reactie imunitara, anticorpii
pacientului, produsi pentru a apara organismul impotriva virusului, atacand si
propriul ficat. Virusuri responsabile - Doua feluri de virusuri sunt in cauza: virusurile
hepatotrope, care ating aproape exclusiv ficatul, si cele pentru care atingerea
hepatica nu constituie un element al bolii. Printre primele, cele hepatotrope, se
deosebesc virusurile A, B, C, D si E.? - virusul A, cauzatorul hepatitei a, cel mai
anodin, nu duce la evolutia bolii spre cronicizare. Contaminarea se face pe cale
digestiva prin apa, materii fecale si contaminarea fructelor de mare. - virusul B este
cauzatorul hepatitei b, care evolueaza, de asemenea, de cele mai multe ori, in mod
favorabil, trecerea la cronicitate nefiind observabila decat in 3-5% din... [continuare]

Interpreteaza-ti analizele

afla parerea medicului despre analizele tale

Intreaba Comunitatea

vezi cum au rezolvat altii problemele lor

Evalueaza-ti Sanatatea

afla semnificatia simptomelor tale

Arn viral hepatita c (cantitativ) arn vhc

Virusul hepatitei C (VHC), membru al familiei Flaviviridae, se transmite in principal

pe cale parenterala, frecventa infectiei VHC fiind mare la pacientii cu transplant de
organe sau transfuzii de sange, la persoanele cu abuz intravenos de droguri si la cei
cu dializa renala. Infectiile acute sunt in general usoare sau asimptomatice, dar
progresia catre hepatita cronica se inregistreaza in 60-90 % din cazuri.
Caracterizarea genomului VHC si a proteinelor codificate de acesta a permis
dezvoltarea atat a metodelor serologice pentru determinarea anticorpilor specifici
cat si a testelor moleculare pentru confirmarea diagnosticului si monitorizarea
terapiei. Prezenta anticorpilor anti-VHC este doar un indicator de expunere la VHC si
nu poate fi considerata un marker pentru infectia curenta. Dintre markerii biochimici
ai afectarii hepatice, nivelul alaninaminotransferazei (ALT) a fost considerat un
element important in decizia de a efectua biopsie hepatica si/sau de a initia
terapia... [continuare]
Adn viral hepatita b (cantitativ) adn-vhb

Desi sunt disponibile vaccinuri eficiente, infectia cu virusul hepatitei B continua sa

ramana o problema grava de sanatate publica. Peste 2 miliarde de persoane din
intreaga lume prezinta dovada serologica a infectiei VHB (in antecedente sau
curenta), dintre care 350-400 milioane sunt in stadiul de infectie cronica. Hepatita
cronica cu virus B reprezinta a 10-a cauza de mortalitate, iar aproximativ 320.000
persoane mor anual datorita carcinomului hepatic asociat cu infectia VHB. Au fost
raportate 8 genotipuri VHB (notate cu majuscule de la A la H), avand distributii
geografice diferite. Markerii serologici sunt folositi adesea ca indicatori de diagnostic
si/sau prognostic ai infectiei VHB acute sau cronice. Dintre acestia, AgHBe
reprezinta un marker de infectiozitate si un indicator al replicarii virale active,
asociat cu boala hepatica progresiva. Totusi, existenta unor tulpini virale care fie
produc AgHBe dar acesta nu este detectabil in ser, fie si-au pierdut capacitatea...
[continuare]
Includerea in tratamentul antiviral pentru hepatitele cronice

Se aproba Criteriile de eligibilitate pentru includerea in tratamentul antiviral si

alegerea schemei terapeutice la pacientii cu hepatita cronica virala B, C si D,
precum si la pacientii cu ciroza hepatica HBV, C si D, prevazute in anexa care face
parte integranta din prezentul ordin. [continuare]
Hepatita c se poate vindeca

Persoanele infectate cu virusul hepatitei C pot fi vindecate cu tratamentele actuale,

au descoperit cercatatorii. Tratamentul standard cu interferon si ribavirin distruge
toti virusii detectabili la 99% dintre pacienti in maxim 7 ani. Initial, tratamentul a
dat rezultate vizibile, dar nu se stia daca virusul a fost distrus in totalitate si nu va
mai reveni. Cercetatorii spun ca a fost o veste buna pentru pacienti, dar unii dintre
acestia inca sufera din cauza bolii. [continuare]
Relatia dintre hepatita c si hepatita autoimuna

Generalitati Hepatita reprezinta termenul ce descrie inflamatia ficatului, indiferent

de etiologie. Inflamatia poate fi determinata de o serie de factori, printre care
alcool, medicamente si droguri, boli metabolice, boli autoimune si infectii virale.
Dintre toate aceste cauze, infectiile virale sunt raspunzatoare de peste 50% din
hepatitele acute. Hepatitele virale sunt cauzate de infectia organismului cu virusuri
ce au tropism hepatic (adica au o afinitate deosebita pentru hepatocit), in special
virusurile hepatice A, B, C, D si E. Trebuie precizat insa ca desi au o predilectie
pentru afectarea ficatului, unele virusuri, in special B si C, determina si o
simptomatologie generala adesea foarte importanta si zgomotoasa. Dintre acestea,

infectia cu virus hepatic C starneste un interes deosebit. Specialistii estimeaza ca

actual, in lume, exista peste 170 de milioane de pacienti infectati cu acest virus si
ca din toate cazurile de hepatita virala, virusul C este implicat ca... [continuare]
Abcesul dentar
Hepatita autoimuna
Generalitati Hepatita autoimuna reprezinta o inflamatie a ficatului determinata de
un raspuns imun anormal al organismului, care inceteaza sa mai considere
hepatocitele celule proprii (sau 'self') si impotriva carora sintetizeaza si secreta
anticorpi pentru a le distruge. Hepatita autoimuna este o boala cronica a carei
cauza exacta de aparitie nu se cunoaste deocamdata, desi in acest domeniu se
realizeaza numeroase studii si cercetari, si care se caracterizeaza prin inflamatia
hepatocelulara permanenta, necroza si progresie (in absenta tratamentului) spre
ciroza. Boala a fost integrata in grupa afectiunilor autoimune deoarece exista
markeri serici pentru aceasta. Hepatita autoimuna nu poate fi asociata consumului
cronic de alcool, expunerii la anumite medicamente sau chimicale cu actiune
hepatotoxica si nici infectiei cu virusuri cu tropism hepatic. Boala poate sa apara la
femei si barbati la orice varsta si poate sa coexiste cu alte boli hepatice, mai
frecvent cu hepatita... [continuare]
Indicatiile interferonului in tratamentul hepatitei cronice b

Generalitati Hepatita este de fapt termenul generic care defineste inflamatia

parenchimului hepatic. Ea poate fi de diverse cauze (autoimune, alcoolice, toxice,
virale). Hepatita B este inflamatia determinata de infectia cu virusul hepatic B.
Hepatita are 2 faze: acuta si cronica. Faza acuta apare la scurt timp dupa expunerea
la virus si la un numar redus din pacienti poate fi insotita de manifestari grave (este
hepatita fulminanta). Faza cronica este infectia persistenta cu virus ce are durata
mai lunga de 6 luni. Aproximativ 90-95% din pacientii infectati au un sistem imun
competent care poate indeparta virusul din organism. La 5-10% din pacienti insa,
infectia se cronicizeaza si pacientii trebuie sa fie inclusi intr-un program adecvat de
tratament. Hepatita B este cea mai importanta infectie a ficatului (din punct de
vedere al gravitatii si prevalentei). Se pare ca in lume sunt peste 350 milioane de
persoane infectate cronic cu virus hepatic B, dintre care mai mult de 500...
[continuare]
Hepatita virala cronica cu virus c - tratament, efecte adverse

Optiuni terapeutice Exista doua metode posibile de tratament: - monoterapia cu

Interferon pegylat alfa - terapia combinata cu Interferon pegylat alfa si Ribavirina.
Terapia combinata creste consistent ratele de raspuns sustinut fata de monoterapie.

Terapia combinata este mai costisitoare si are mai multe efecte adverse fata de
monoterapie, dar, in cele mai multe situatii, este de preferat. In prezent,
monoterapia este rezervata pacientilor care au contraindicatii pentru administrarea
ribavirinei. Raspunsul la tratament este considerat "sustinut" daca ARN HCV ramane
nedetectabil la 6 luni sau mai mult dupa intreruperea tratamentului. Sunt
disponibile mai multe tipuri de Interferon pegylat (alfa 2a, alfa 2b, alfa general etc).
Acestia sunt administrati subcutanat o data pe saptamana in doze de 180
micrograme pe saptamana, care pot varia in functie de evolutia pacientului in
timpul terapiei. Ribavirina este un agent cu administrare orala de 2 ori pe zi cu
capsule de 200... [continuare]
Hepatita virala c (etiologie, simptome, factori de risc, mod de transmitere si
algoritm de tratament)

Generalitati Virusul hepatitic C (HCV) este una dintre cele mai importante cauze de
boli hepatice cronice pe intreg mapamondul. HVC este raspunzator de aproximativ
20% din hepatitele acute, 60-70% din hepatitele cronice si aproape 30% din ciroze
sau fazele finale ale bolilor hepatice si din cancerele hepatice. O caracteristica
majora a hepatitei acute C este tendinta de a se transforma in boala hepatica
cronica. Cel putin 75% dintre bolnavii de hepatita acuta C dezvolta intr-un final
infectia cronica. Evolutie Hepatita cronica C variaza mult din punct de vedere al
evolutiei. Pe de o parte sunt pacienti care nu au nici un semn sau simptom al bolii
hepatice si au valori normale ale enzimelor hepatice serice (in sange). In aceste
cazuri, biopsia releva, de obicei, un anumit grad de hepatita cronica, dar gradul
afectarii este redus, iar prognosticul pe termen lung este favorabil. Pe de alta parte,
sunt pacienti cu hepatita C severa, care sunt simptomatici, la care ARN-ul
virusului... [continuare]
Interferonul - intrebari si raspunsuri

Ce este interferonul? Interferonul este o proteina sintetizata in mod normal in unele

celule din organism, avand rolul in special in apararea impotriva infectiilor
bacteriene, virale si parazitare, si cea anticanceroasa. Exista mai multe tipuri de
interferon: - alfa 1,2 si 4 fiind cele mai utilizate in tratament; - IFN-beta 2 larg utilizat
in tratament; - IFN-delta; - IFN-epsilon; - IFN-gamma -utilizat in tratament in unele
situatii; - IFN-kappa; - IFN-lambda-1,2,3; - IFN-omega; - IFN-tau; - IFN-zeta.
Interferonul alfa beta si omega sunt incadrate in tipul I de interferoni, iar
interferonul gamma in tipul II, fiind si cele mai utilizate in tratamentul curent al unor
boli. Preparatele de interferon care se utilizeaza curent in terapie sunt urmatoarele:
Interferon ...... Denumite comerciala - Interferon alfa 2a
..Roferon A; - Interferon alfa 2b . Intron A; -

Interferon alfa leucocitar .Multiferon; - Interferon beta 1a lichid...

[continuare]
Hepatita virala b

Generalitati Hepatita virala B este o boala severa, cauzata de infectia cu virusul

hepatitic B. Aceasta infectie poate determina formarea de tesut cicatriceal in ficat,
disfunctie hepatica, ciroza hepatica, cancer hepatic (hepatocarcinom) si chiar
decesul. Virusul hepatitei B se gaseste in sangele infectat sau alte lichide infectate
ale organismului uman, ca de exemplu sperma sau secretiile vaginale; astfel
transmiterea se poate face pe cale percutana (prin transfuzii sangvine cu sange
infectat, prin utilizarea seringilor si acelor contaminate, manevre sangerande la
stomatologie, manichiura, pedichiura, piercing etc.), pe cale sexuala (contact sexual
neprotejat cu o persoana purtatoare a AgHBs) si perinatala (de la mama infectata la
nou-nascut). Simptome Simptomele hepatitei acute B (primoinfectia) includ: - icter
(ingalbenirea pielii sau a scleroticelor - partea alba a ochilor si/sau colorarea in maro
sau portocaliu a urinii) - decolorarea scaunului (fecalelor) - oboseala... [continuare]
Hepatitele
Generalitati Hepatita este o afectiune care include orice tip de inflamatie a ficatului,
ca rezultat a unor procese complexe care apar cand ficatul sufera o leziune.
Inflamatia care dureaza mai putin de sase luni este considerata hepatita acuta, iar
inflamatia care dureaza mai mult de sase luni este considerata hepatita cronica.
Exista multe cauze ale inflamatiei hepatice, pe care medicii le impart in doua
categorii majore: hepatitele virale si hepatitele neinfectioase. Cand oamenii se
gandesc la hepatita, de obicei se gandesc la hepatita virala. Exista cinci virusuri
care infecteaza ficatul, denumiti folosind litere ale alfabetului de la A pana la E.
Lucrul care determina confuzie cand este vorba de hepatita virala este ca fiecare
virus determina tipuri usor difrite de boala si are un mod diferit de raspandire. Unele
dintre aceste infectii virale pot determina forme de hepatita acuta, cronica sau
ambele tipuri. Intrucat virusurile se raspandesc de la o persoana