Rhunele - Semnaturi ale Puterii Celeste

Si la ora actuala, varsta Rhunelor continua sa ramana un subiect controversat, d

ar - mai cu seama - insasi originea lor.
Cea mai veche mentiune despre folosirea Rhunelor, ca scriere, dateaza din jurul
anului 200 d.Ch., insa vechile cronici ale nordicilor si anglo-saxonilor actuali
consemneaza ca Sistemul Rhunic a fost folosit de sacerdotii celtilor - druizii
- in practicile religioase, magie si divinatie, apoi simbolistica s-a transmis c
a alfabet secret religios, inca din secolul VII i.Ch.
Cuvantul rhuna provine din termenul runa din limba gotica, ce inseamna taina, ia
r verbul runen semnifica a murmura tainic, a descanta, a invoca in soapta.
Migratia celtilor a determinat raspandirea rhunelor si la alte popoare in Europa
, sub diverse alfabete, insa cea mai raspandita este "Vechiul Futhark" (numit as
tfel dupa primele sase litere) - popularizat intre anul 200 i.Ch. si secolul VII
I d.Ch.
Traditiile spirituale ale popoarelor germanice, conceptia cosmogonica reflectata
in mitologia nordica cuprind referiri clare ca simbolurile rhunice erau conside
rate drept o realmente palpabila punte de legatura cu puterile si Vointa Divina,
prezenta in toate elementele si manifestarile Creatiei Sale, prin "zeii" (inalt
e entitati celeste) ce patronau aceste simboluri - insemne grafice simple reprez
entative ale fortelor si obiectelor din Natura, un "limbaj" pe intelesul oamenil
or.
Simbolurile Rhunice erau misterii in deplinul sens al cuvantului. Erau "forte",
aliati secreti pe care le putea folosi doar cunoscatorul (Initiatul). Scopurile
erau diverse: influentarea vremii, cresterea recoltelor, vindecare, protectie, i
nsa utilizarea lor magica nu s-a transmis niciodata prin scris, ci numai pe cale
orala, cronicile vremii pastrand notiuni revelatoare numai despre practicile di
vinatorii cu rhune, scopul fiind "dialogul", o consultatie cu Puterile celeste,
de a cere parerea acestor "sfetnici invizibili", entitati spirituale reprezentat
ive ale Vointei Divine, in legatura cu o actiune vitala ce urma a fi intreprinsa
.
Rhunele sunt in stransa legatura si cu misteriile crestine. In virtutea Legilor
spirituale, nu este o pura intamplare faptul ca numarul rhunelor - de 24 - este
acelasi cu numarul membrilor Tribunalului Divin al Judecatii de Apoi. Din ezoter
ismul crestin se stie ca Fiul lui Dumnezeu este asistat la Judecata de Apoi de 2
4 de Batrani, care sunt de fapt niste Entitati spirituale de rang foarte inalt i
n ierarhia cereasca - identitatea lor si inaltimea lor spirituala raman invaluit
e in mister - si care formeaza pentru sufletele oamenilor de pe Pamant asa-numit
ul "Consiliu Divin", avand misiunea de a judeca evolutia atinsa de spiritele oam
enilor, prin trup si suflet, pana in momentul-limita al Judecatii de Apoi.
Asadar, 24 de Entitati Inalt-Spirituale - ce inconjoara Tronul Divin al Dreptulu
i Judecator - privesc de Sus pe omul actual. Acestia, Cei douazeci si patru, sun
t mentionati in textele religioase sub diferite denumiri generice - Batrani, Pri
nti ai Cerului, Adunarea Dumnezeiasca, Judecatorii Sufletelor, Sfatul Divin, Vla
starii Domnului, Colaboratori ai lui Dumnezeu, Domnii Destinelor, Domnii Karmei
- si Ei sunt cei pe care, din motive bine intemeiate, ii putem considera ca regl
atori ai evolutiei, reglatori ai timpului, deoarece Timpul si Evolutia sunt stra
ns legate si nimic nu le scapa din gandurile, sentimentele si faptele oamenilor.
Ei sunt aceia care hotarasc - in functie de rezultatele obtinute la "scoala vie
tii" pe Pamant (numarul si taria incercarilor, suma si calitatea experientelor d
obandite) atat la nivel individual, cat si colectiv - pedepsele, recompensele si
conditiile in care oamenii vor veni sa se reincarneze, deoarece in frumusetea s
i perfectiunea Principiului Divin nu exista coincidente, ci doar o ordonare sacr
a, exista numai armonia, acuratetea si puritatea Planului Divin.

Proiectia astrala a existentei "Celor 24" este prezenta in Constelatia Racului (

Cancero), unde in partea mediana se afla o grupare de 24 de stele care poarta nu
mele generic de Praesepe (in latina), adica Prezidiul.