Sunteți pe pagina 1din 2

Diagnosticul sarcinii

Diagnosticul de sarcina reprezinta o responsabilitate mare din partea medicului


datorita implicatiilor legale, sociale si emotionale pe care o sarcina le poate avea
intr-un cuplu.
Este un diagnostic complex care porneste de la date subiective (motivele pentru care
femeia se prezinta la medic) si care este completat de un examen clinic (examen cu valve si
tuseu vaginal) si paraclinic (test de sarcina, examen ecografic). Diagnosticul de sarcina
difera in functie de trimestrul in care gravida se adreseaza medicului
Diagnosticul de sarcina in trimestrul I (primele 12 saptamani)
Diagnosticul pozitiv se bazeaza pe un diagnostic clinic si unul paraclinic:
Diagnosticul clinic
Semne de presupunere-amenoree (lipsa menstruatiei)

tulburari digestive (greturi, varsaturi, constipatie, meteorism)

modificari psiho-afective (oboseala, somnolenta, irascibilitate)

tulburari urinare- urinare frecventa

modificari ale sanilor-senzatie de tensiune mamara

Semne de probabilitate- reprezinta modificari obiective la nivelul sferei genitale pe care


medicul le identifica. Cele mai importante modificari sunt la nivelul uterului si sunt
reprezentate de cresterea in volum a uterului, modificari deconsistenta (uterul devine mai
moale, pastos) si de forma(uterul devine globulos). De asemena colul devine mai catifelat si
are consistenta redusa. Modificari de sarcina pot fi observate si la nivelul mucoasei vaginale,
aceasta fiind mai violacee in timpul sarcinii.
Diagnosticul paraclinic este singurul care certifica sarcina in primul trimestru si se
bazeaza pe doua teste:

examen ecografic

1. transabdominal identifica sacul gestational intrauterin la 6-7 saptamani de amenoree,


embrionul si activitatea cardiaca la 8 saptamani iar la 9 saptamani se pot decela
structurile osoase ale craniului.
2. transvaginal permite detectarea sarcinii mai devreme in jur de 5 saptamani de
amenoree iar activitatea cardiaca in jur de 7-8 saptamani.

testarea beta-hCG (testul de sarcina)

1. identificat din urina sau din sangele femeii permite un diagnostic precoce de sarcina
chiar la 10-12 zile dupa conceptie (beta-hCG> 50mIU/mL).
2. pot sa dea rezultate fals-pozitive (test pozitiv dar sarcina absenta) in caz de utilizare a
unor medicamente sau in prezenta unor boli locale sau sistemice (infectii urinare,
hematurie-sange in urina, lupus eritematos sistemic ).
Diagnosticul de sarcina in trimestru II (14-27 saptamani)

Diagnosticul clinic se bazeaza pe elemente certe de sarcina care pun in evidenta prezenta
fatului.

Palparea fatului- este posibila din saptamana a 16-a; din saptamana a 24-a se pot
palpa partile fetale mari(capul, membrele).

Ascultarea batailor cardiace fetale- cu ajutorul stetoscopului obstetrical face


diagnosticul de sarcina incepand cu saptamana a 20-a.

Perceperea miscarilor fetale- medicul poate percepe miscarile dupa 24 saptamani


de amenoree.

Medicul trebuie sa observe daca exista unele discordante intre marimea uterului si varsta
anamnestica a sarcinii: un uter prea mare poate releva o sarcina gemelara, un fibrom uterin
asociat sau polihidramnios(lichid amniotic excesiv), in timp ce un uter prea mic poate releva
o sarcina oprita in evolutie, oligoamnios (lichid amniotic prea putin).
Diagnosticul sarcinii in trimestul III (28-40 saptamani)
Este un examen de mare responsabilitate deoarece de cele mai multe ori este facut cand
gravida vine sa nasca. Are ca obiective stabilirea situatiei obstetricale ( obtinerea unor date
exacte despre fat si mama) precum si stabilirea unui prognostic de nastere.
Cuprinde:
Anamneza: este foarte importanta si ofera date uneori esentiale pentru o conduita ulterioara;
se obtin date despre pacienta precum date personale, conditiile socio-economoce in care
traieste pacienta, obiceiuri nesanatoase, antecedente heredo-colaterale( boli in familie),
antecedente obstetricale (sarcini anterioare, avorturi, tratamente pentru sterilitate).
Istoricul sarcinii acuale: ne intereseaza data ultimei menstruatii, data perceperii primelor
miscari fetale, evolutia sarcinii, eventuale controale medicale.
Examenul clinic general: se acorda atentie inaltimii (pacientele sub 160 cm pot avea bazin
obstetrical la limita), castigului ponderal in timpul sarcinii (normal gravida castiga intre 12-15
kg); se face un examen amanuntit pe aparate si sisteme pentru decelarea unor patologiii
concomitente. De mare importanta este stabilirea tensiunii arteriale a gravidei.
Examenul obstetrical: este absolut esential si pune in evidenta modificarile de sarcina ale
gravidei (modificari la nivelul fetei, sanilor, abdomenului, membrelor inferioare), stabileste
situatia fatului in uter ( asezare, prezentatie, pozitie);
Examenul cu valve: pune in evidenta prezenta unor scurgeri fiziologice sau ca expresie a
unor infectii, sange sau lichid amniotic, prezenta unei exocervicite sau a unui cancer cervical
nemanifest clinic.
Tuseul vaginal: ne da informatii cu privire la starea colului (dilatare, grad de ramolire),
natura prezentatiei (fatul este cu capul sau cu pelvisul la stramtoarea superioara a bazinului),
de asemenea este util in aprecierea compatibilitatii prezentatie-bazin osos.
Prognosticul de nastere va lua in calcul fiecare dintre elementele diagnosticului. Astfel un
prognostic favorabil este de asteptat la o primipara tanara( prima nastere) la termen, cu un
fat viu, in prezentatie craniana, fara semne de disproportie feto-pelvina si fara alte patologii
asociate.