Sunteți pe pagina 1din 44

1.

1.2

Examen Drept international public


TEST 1
Subiectul I: Principiile fundamentale de DIP
Definii noiunea de principiu fundamental
pr fund-norme de drept fundamentale,imperative,universale,generale care au drept scop reglementarea
relatiilor internationale contemporane si protectia valorilor fundamentale caracteristice civilizatiei umane la o
anumita etapa de dezvoltare istorica. La ele putem evidentia si caracter politic adica statele decurg la modaliati
politice de solutionare aconflictelor. Ele apara cele mai importante valori a societietatii int:pacea,egalit dintre
state,coperarea. Pr fundamentale au o valoare jur egala,nefind supuse unei ierarh.Respectarea lor reprez o
conditie sine qua nonadica necesar pu evitarea conflictelor dintre state.
Analizai istoricul formrii i codificrii principiilor fundamentale
Principiile fundamentale DIP au inceput sa se evidentieze inca din perioada antica.Chiar daca unele principia
considerate astayi fundamentale pentru DIP au aparut de foarte mult timp,o veritabila opera de sistematizare
alor incepe abia dupa 2 razboi mondial.Astfel principiul respectarii cubuna credinta a obligatiilor
asumate,numit si pacta sund servanda,constituie unadintre pietrele de temelie ale aparitiei si dezvoltarii
dreptului international contemporan.Prin urmare principiile fundamentale,reprezinta rezultatul unei evolutii
istorice,ce sa impus in conditiile intensificarii luptei pentru independenta impotriva auoritarismului.Printre
primele principii care stau la baza relatiilor dintre state,sunt:egalitatea suverana a statelor,neinterventia in
afacerile interne ale statului.Aceste principii au stat la baza formarii regulilor de comportarein domeniul
relatiilor internationale dintre state.Un moment important in vederea dezvoltarii mai ample a DI,l-au avut Carta
ONU si declaratia adunarii generale a ONU privind principiile de drept international ale relatiilor prietenesti si
de cooperare intre state,inconformitate cu Carta ONU 1970.Pentru prima data Carta ONU enunta 7 principii
DIP.Principiul nerecurgerii la forta sau la amenintarea cu forta in relatiile internationale sau principiul
neagresiunii Pr reglementarii pe cale pasnica a diferendelor interantionale. Pr neamestecului in treburile interne
ale altui stat. Obligatia statelor dea coopera unele cu altele.Principiul egalitatii popoarelor si dreptul lor dea
dispune de ele insele.Pr egalitatii suverane a statelor.Pr indeplinirii cu buna credinta de catre state a obligatiilor
asumate in conformitate cu CartaONU. Actul Finan a Conferintei pentru securitate si coperare in Europ
1975mai consacra inca 3 pr:inviolabilitatea frontierei de stat,intagritatea teritoriala,respectarea drepturilor
omului si libertatile fundamentale.Astfel putem concluziona in raport cu evolutia si afirmarea principiilor
fundamentale ale DIP,ca pe masura cresterii complexitatii societatii internationale si a dezvoltarii DIP,se
contureaza noi principii,care la rindul lor pot deveni fundamentale.
1.3. Evaluai natura juridic a principiilor
Principiile fundamentale ale DIP sunt principii cu un grad maxim de abstractizare si generalizare cu
aplicareuniversala si avnd valoare imperativa ele apara valorile fundamentale a relatiilor dintre subiectele
DIP.Caracterele jur:Universalitate-se aplica tuturor domeniilor de cooperare dintre state.Maxima generalitate-se
adreseaza tuturor raporturilor de DIP.Gradul mare de abstractizare si generalizare Nu sunt ierarhizate- Au
valoare juridica egalaApara valorile fundamentale avind o importanta deosebita pentru omenire.Au caracter
dinamic- datorita evolutiei permanente a relatiilor internationale,este necesara evidentierea siaplicarea unor noi
norme internationale care pot deveni principia DIP.Reprezinta o conditie sine qua non- necesar pu evitar
conflictelor dintre state.Fac parte din categoria normelor jus cogens-de la care nu se poate face abatere.
Subiectul II: Teritoriul n Dreptul Internaional.
2.1. Definii noiunea teritoriului n DIP
Teritoriul de stat reprezinta spatiul geografic in ale carui limite statul isi exercita suveranitatea deplina
siexlusiva si este alcatuit din suprafete terestre,acvatice si marine,din solul,subsolul si spatiul aerian . Prin

teritoriu in DI subintelegem suprafata terestra,acvatica,subsolul,coloana de aer de deasupra lor-bazamateriala a


pamantului.
2.2.Clasificai teritoriul i comparai regimul juridic al fiecrei categorii.
In dependenta de regimul juridic teritoriul se clasifica in :
1)Teritoriu de stat-acele suprafete aflate sub jurisdictia deplina si exclusive a unui anumit stat,se afla in
limitelefrontierelor fiecarui stat in parte,asupra lui este exercitata suveranitatea deplina si exclusiva a statelor
respective.
2)Teritoriu cu regim international-in aceste spatii nu se exercita suveranitatea nationala a nici unui stat.De
ex:zona internationala a spatiilor submarine,marea libera si coloana de aer de deasupra
ei,Antarctica,spatiulextraatmosferic.
3)Teritoriu cu regim mixt-in aceste zone actioneaza prevederile legislatiei nationale si a celei
internationale.Larindul lor aceste spatii se clasifica in: spatii ce fac parte din teritoriul unui anumit stat(fluviile
internationale-Dunarea,Rinul,Canalele int-Panama,Strimptorile int-Bosfor si Dardanele)*Spatii ce nu sunt parte
componentaa teritoriului unui anumit stat(zona economica exclusiva,contigua,platoul continental).
4)terit cu regim international special-zone demilitarizate,neutralizate,denuclearizate,zone de pace.
2.3 Formulai modaliti de modificare a teritoriului n DIP
Modificarea teritoriului statelor este admisa de DI contemporan in baza respectarii principiului dreptului
popoarelor dea dispune de ele insele si numai prin mijloace panice.Conform Actului Final CSCE de
laHelsinki1975,statele semnatare considera ca frontierele lor pot fi modificate in conformitate cu
dreptulinternational,prin mijloace panice si prin acord.Modalitati de modificare:Ocupatia originara-care se
refera la teritoriile fara stapin(terrae nullius),fiind o modalitate prin care teritori dinAmerica,Africa etc,erau
alipite la imperiile coloniale.Aceste teritorii erau ocupate nefiind respectate drepturile populatiei
autohtone.Ocupatia teritoriilor abandonate(res derilictus),teritorii care fusesera sub suveranitatea unui stat
sicare,kipurile,odata parasite,puteau fi ocupate de alte state.Cesiunea de teritoriu-desemneaza actiunea de
trecere a unuo teritoriu aflat sub suveranitatea statului care ilcedeaza sub suveranitatea statului care il
primeste.Astfel modificarile teritoriale pot avea loc prin desprinderea unei parti de teritoriu de la un stat s
formarea unuinou stat,reuniunea mai multor state in unul singur,prin fuziune prin absorbtie,dezmembrarea unui
stat in 2 saum m state si transferal de teritoriu de la un stat la altul.Consimtamintul populatie de pe teritoriu ce
urmeaza sa fie modificat se poate exprima:prin hotarire a organuluilegislativ;prin consultarea
populatiei(referendum).
Test 2
Subiectul I: Principiul nerecurgeii cu fora i neameninrii cu ea
1.1 Definii noiunea principiului nerecurgerii la for i ameninare cu
fora.
principiului nerecurgerii la for i ameninare cu foraregelementeaza relatiile interstatale,legate
denerespecatrea pacii,nerespecatarea dreptului la viata al tituror membrilor societatii internationale si
alindividului aparte in lumea neviolenta,interzice solutionarea cu aplicarea fortei a diferendelor
internationale.Principiu fundamental DIP care condamna razboiul ca mijloc de reglementare a diferendelor
internationale sirenuntare la razboi ca instrument de politica nationala in relatiile reciproce dintre state.Principiu
care limiteazarecurgerea la forta in relatiile internationale dintre state.
1.2 Analizai evoluia istoric i codificarea principiului
Astfel primele incercari de limitare a recurgerii la forta in relatiile internationale si de reglementare pasnica
adiferendelor internationale au aparut in sec 19,pe la mijloc,insa fara prea multa incidenta asupra
statelor.Uneleactiuni de scoatere a razboiului in afara legii au avut loc abia in per interbelica sub egida
Societatii Natiunilor.Pactul societatii natiunilor instituia obligatia de neagresiune,insa in acelai timp,lasa la

1.3

dispozitiastatelor dreptul dea incepe razboi dupa epuizarea mijloacelor pasnice de reglementare a
diferendelor.Dupa pactul Briand Kellog,si tratatul de neagresiune si conciliere,de la rio de janeiro,la fel
condamnaagresiunea.Carta Onu prevede ca toti membrii ONU se vor abtine in relatiile internationale de a
recurge la amenintarea cuforta sau folosirea ei atit impotriva integritatii teritoriale cit si alt mod incompatibil cu
scopurile ONU.La fel si Actul Final de la Helsinki,1975,precizeaza continutul acestui principiu si prevede o
serie de garantii juridice pentru realizarea in practica a acestui principiu.
Evaluai coninutul juridic
Astfel dupa cum am mentionat conform acestui principiu in present razboiul este considerat cea mai
gravacrima interantionala Carta ONU care spune: Toi membrii organizaiei se vor abine n relaiile lor
internaionale de a recurge laameninarea cu fora sau la folosirea ei fie mpotriva integritiiteritoriale ori
independenei politice a vreunui stat fie n orice alt mod incompatibil cu scopurile Naiunilor Unite.Conform
actelor sus menionate se interzice:1. Orice aciuni ce reprezint o ameninare cu fora sau aplicareadirect sau
indirect a forei mpotriva altui stat.2. Aplicarea forei sau ameninarea cu fora n scopul nclcrii
frontierelor internaionale ale altui stat sauin scopul soluionrii diferendelor internaionale.3. Represaliile cu
aplicarea forei armate.4. Organizarea sau sprijinirea organizrii pe teritoriul unui stat a forelor neregulate sau a
altor bande armate.5. Organizarea, instigarea acordarea de asisten sau participarea la aciunile de rzboi civil
sau teroriste peteritoriul altui stat.6. Ocuparea militar a teritoriului altui stat prin aplicarea forei cu nclcarea
prevederilor Cartei ONU.7. Achiziiile teritoriale strine obinute ca rezultat al ameninrii cu fora sau aplicrii
ei.8. Aciunile forate ce au drept scop privarea popoarelor dedreptulla autodeterminare. Noiunea de ameninare
cu fora presupune intimidarea cu folosirea forei armate, ntreruperealegturilor de comunicaii,comerciale sau
concentrarea de trupe la frontierele unui stat, demonstraii defor sau manevre militare n vecintatea
frontierelor unui stat. Acest principiu presupune interzicerea propagandei de rzboi. In cazul acestui principiu
dreptul internaional admite 3 excepii cnd se poaterecurge la for inn relaiile international.
Subiectul II: Canalele Internaionale
2.1 Definii noiunea de canal International
Canalele-cai de comunicatie maritima si internationala care leaga 2 mari libere.Mai sunt denumite si
canaleinternationale.Canalul-cale artificiala sapata pe teritoriul unui stat,supus suveranitatii exclusive a
aceluistat.Cai maritime de navigatie artificiale constituite pentru a lega 2 mari sau oceane in scopul surtarii
rutelor denavigatie
2.2 Analizai regimul de navigaie prin canale inernaionale.
Asupra canalului nu se aplica automat norma cutumiara de libertate a comunicarilor
internationale.Internationalizarea canalului depinde numai de consimtamintul statului pe teritoriul caruia se
gasete,caretrebuie exprimat printro conventie speciala inkeiate cu statele interesate.De aceea regimul juridic de
navigatie prin canalele internationale nu este reglementat de Conventia asupra dreptului marii1982.Astfel se
bucura in prezent de regim juridic de canal international:Canalul de Suez,canalul Panama,canalulKiel.Fiecare
dintre canalele respective au un regim diferit reglementat de diferite conventii.Daca e sa privim prin prisma
teritoriului in DI,canalele internationale fac parte din teritoriu cu regim mixt undeactioneaza prevederile
legislatiei nationale si a celei international.
2.3 Evaluai regimul juridic al canalului Suez i de Panama.
Canalul Suez- Canalul suez a fost internationalizat prin conventia de la constantinopol 1888,semnata de
9state.Conf conv constantinopol 1888,canalul suez trebuie sa fie intotdeauna liber si de comert sau
derazboi,fara deosebire de pavilion.Convenia proclama 3 principii cu privire la regimul de navigatie
princanal:egalitatea in tratament al tuturor navelor,libertatea de acces in canal si neutralizarea
canalului.Conform rezolutiei 1956a consiliului de securitate ONU,este interzisa orce interventie politica in
gestiuneacanalului.In timp de razboi,puterilor beligerante nu li se permite debarcarea in cadrul canalului,fie
atrupelor,fie a munitiilor sau materialelor de razboi.Canalul permite trecere navelo cu deplasament de pina

1.1

1.2

1.3

la150.000 tone.Pot trece navele cu pina la 16m pescaj.Trecerea se efectueaz cu 8 noduri si dureaza circa 15
or.Regulamentul de trafic naval prin canal si in porturilesale este fixat de Autoritatea Navala a canalului
Suez.Aceste regulamente sunt aplicabile atit pu navele derazboi cit si cele comerciale si civile.Zona canalului
este port liber.
Canalul Panama-regimul juridic al canalului este reglementat de tratatul Hay-Bunau-Varilla1903.Acest
tratatatribuie pe linga toate,drepturi specifice in favoarea SUA ex:dreptul de ocupatie si control a unui teritoriu
de10 mile dea lungul istmului Panamez,cu excluderea jurisictiei panamei,dreptul de monopol asupra
constructieisi gestiunii canalului si a oricaror altor cai de comunicare dea lungul istmului,dreptul de aparare
militara acanalului.In 1977 se inkee un nou tratat cu privire la canalul Panama si Tratatul cu prvire la
neutralitatea permanenta acanalului Panama.Primul tratat a desfiintat zona canalului,teritoriu aflat sub
jurisdictia SUAmsi a asigurattransferul gradual intro perioada de 20 ani a gestiunii canalului autoritatilor
panameze.Dupa ce tratatul a ajunsla scandenta,Panama a reluat integral administrarea canalului. Al 2 tratat e
inca in vigoarea,prin tratatul dat,statul panamez se obliga sa respecte libertatea de trecere in oricetimp.Potrivit
tratatului SUA beneficiaza in mod prioritar de aceasta libertate si isi rezerva dreptul dea recurgela forta inclusiv
contra Panamei pentru a asigura liberul pasaj sau securitatea canalului.
Test nr.3
Subiectul I: Principiul neintervenei n afacerile interne
Definii principiul nenterveniei n afacerile interne
Principiul presupune realizarea de catre stat a fc lor ce deriva din suveranitatea interna in conformitate
cudreptul international,fara impicarea statelor terte sau altor subiecti de drept international.
Principiufundamental care constitue o garantie a suveranitatii si independentei fiecarui stat in parte.Mijloc de
limitare siconsacrare in DI si in relatiile interantionale,a suveranitatii si independentei participantilor la
relatiileinternationale. Acest principiu semnifica obligatia statelor de a nu se amesteca in afacerile interne si
externeale statelor.
Analizai evoluia istoric i codificarea principiului
In doctrina de DIP principiul dat a fost afirmat in lucrarea lui Grotius De iure belli ac
pacis.Revolutiafranceza ,aflinduse in fata unei amenintari cu interventia armata contra recolutionare din partea
statelor europene,a declarat principiul neinterventiei in afacerile interne ale statelor-natiuni.Astfel constitutia
1791 prevede ca natiunea franceza nu recunoaste interventia prin intermediul razboaielor cuceritoare si nici
intrun caz nu va indrepta fortele sale armate impotriva libertatii oricarui popor.Acest principiu a fost sprijinit si
de Doctrina Monroe,Presedinte SUA care a declarat ca SUA nu va interveni intreburile interne ale unui stat.O
alta doctrina care a consacrat acest principiu este Doctrina Drago,ministrulafacerilor externe Argentina.La fel si
conventia de la Monte Video 1933,consacra acest principiu si spune ca noco in stat nu are dreptul deainterveni
in afacerile interne si externe ale altor state.Pactul Ligii Natiunilor,la fel contine principiul dat.Dupaal 2-lea
Razboi mondial acest principiu este consacrat in Carta ONU.,precum si in statutele altor org internationale cum
ar fi Pactul Ligii Arabe;Carta OSA,Carta OUA,conventia de la Viena cu privire la relatiilediplomatice
1967.Declaratia Adunarii generale a ONU din70 si Actul Final de la Helsinki 75,la fel prevad ca statele trebuie
sa seabtina de la spprijinirea directa sau indirecta a activitatilor teroriste,indreptate impotriva regimului altui
stat.
Evaluai coninutul juridic al principiului
Dupa cum am mentiona mai sus,o multitudine de acte consacra principiul dat.Astfel conform prevederilor
Actului Final de la Helsinki*75,statele participante se vor abtine de la orice interventie directa
sauindirecta,individuala sau colectiva,in treburile interne sau externe care intra in copetenta nationala a altui stat
participant,oricare ar fi relatiile lor recirpoce.Ele se vor abtine in consecinta de la orice forma de interventie,de
la orice act de constringere militara sau politica,economica ori de alta natura ,tinzind sa subordoneze intereselor

lor exercitarea de catre un alt stat participant a drepturilor inerente suveranitatii sale si prin aceasta sa obtina un
avantaj oarecare.In consecinta ele se vor abtine intre altele,de la sprijinirea,directa sau indirecta,a activitatilor
teroriste sau aactivitatilor subversive,sau altele indreptate spre rasturnarea vilenta a regimului altui stat
participant.Principiul neinterventiei semnifica obligatia statelor de a nu se amesteca in afacerile interne si
externe ale unustat,de a nu le impune regimul sau de stat si ideologia sa.Interventia la rindul sau poate
fi:armata;economica,diplomatica,ideologica.Ca si toate celelalte principia fundamentale DIP,principiul dat
reprezinta o norma jus cogens,de la care nu se poate face nici o abatere.
Subiectul II: Populaia n Dreptul Internaional
2.1. Definii noiunea populaiei
populatie reprezinta totalitatea persoanelor fizice ,aflate in cadrul unui stat si supuse jurisdictiei acestuia.a)in
sens larg populatia unui stat cuprinde toti locuitorii care traiesc si muncesc pe teritoriul lor. b)in calitate de
element constituitiv al statului,populatia este mai degraba privita ca o masa de indivizi legati inmod stail de stat
printr-o legatura juridika de cetatenie,ea reprezinta ansamblul nationalitatilor.c)prin populatie se desemneaza
adesea colectivitatea resortisantilor sai.Populatia la rindul ei este constituita din:Cetateni-persoanele care au o
legatura juridica cu statul in care se afla,si care dispun de plenitudinea dedrepturi oferite de acel
stat.Strainiipersoanele care se afla pe teritoriu unui stat,dar care au cetatenia altui stat.Bipatrizii sau
pluripatrizii-persoane cu cetatenie a doua sau mai multe state.Apatrizii-persoane care nu au cetatenia nici unui
stat.Refugiatipersoane care apartin unor minoritati etnice,religioase etc,si care sunt cetatenii cetatenii
statuluirespectiv,dar care se bucura de o protective international.
2.2 Analizai aspectele legate de apatridie
Dupa cum prevede DUDO 1948,recunoasterea demnitatii proprii si a drepturilor egale si inalienabile a tuturor
membrilor familiei umane constituie fundamentul libertatii,justitiei si pacii in lume.Conf art 15 DUDO,toti au
dreptul la cetatenie.Nimeni nu poate fi lipsit in mod arbitrar de cetatenia lui sau i seva refuza dreptul de asi
schimba cetatenia.Conventiile din 1961 si 1954 sunt tratatele specializate care reglementeaza problemele in
domeniul apatridiei.Pactul international privind Drepturile civile si politice 1966 prevede ca,fiecare copil va
avea faradiscriminare,dreptul la acele masuri de protectie pe care le cere statutul sau de minor din
parteafamiliei,societatii, si statului.Fiecare copil are dreptul sa obtina o cetatenie.Conventia din 1979 privind
eliminarea tuturor formelor de discriminare impotrvia femeilor sustine ca statele parti vor acorda femeilor
drepturi egale cu cele ale barbatilor sa obtina skimbe,sau sa pastreze cetatenia lor.La fel si conventia europeana
asupra cetateniei 1997, reglementeaza aspecte prind prevenirea apatridiei.Cele mai recente progrese cu privire
la aspecte legate de cetatenie si evitarea apatridiei au fost reflectate inConventia Europeana 2006 cu privire la
prevenirea apatridiei in legatura cu succesiunea statelor.Ea elaboreazaniste norme mai detaliate ce ar putea fi
aplicate de catre state in contextual succesiunii statale cu privire la prevenirea sau reducerea cazurilor de
apatridie.Cadrul juridic al RM se elaboreaza pe baza constitutionala ce sustine printre altele ca drepturile si
libertatilefiintei umane reprezinta valorile supreme ce sunt garantate.La fel si legea cetateniei RM,se bazeaza pe
principiile:dreptui la o cetatenie a fiecarui om si evitarea apatridiei.
2.3 Formulai soluii privind evitarea apatridiei
1) Necesitatea ratidicrii Conveniei privind statul apatridului 1954 i Conveniei privind reducerea cazurilor
de Apatridie 1961 2) Informarea n mas a persoanelor ce nu dein nici o cetenie privind dobndirea ei 3)
Colaborarea autoritailor cu UNHCR pentru prevenirea apatridiei.
TEST nr.4
Subiectul I: Principiul soluionrii panice a difirendelor international
1.1 Definii principiul soluionrii panice a difirendelor
internaionalePrincipiul solutionarii panice a diferendelor internationalepresupune un sistem de metode si
mecanisme careasigura cooperarea pasnica a subiectilor de drept international in toate domeniile relatiilor

internationale ,care permit alegerea mecanismelor concrete de acest fel pt ca partile in diferend sa nu inceteze sa
caute mijloacele pertinente de solutionare a diferendului.
1.2 Analizai evoluia istoric i codificarea Principiului
In evul mediu statele utilizau frecvent medierea,arbitrajul si concilierea.Reguli de drept international stabilite
prin tratatele multilaterale apar abia la sfirsitul sec 19, cu prilejur conferintelor de pace de la Haga din 1899
si1907.Insa atita timp cit dreptul international nu interzicea razboiul si cit timp recurgerea la forta era
permisa,solutionarea pasnica nu putea sa aiba decit un character subsidiar si sporandic.Dupa infiintarea ligii
natiunilor sau reglementat o serie de instrumente juridice internationale,care au consacrat principiul nerecurgerii
la forta si la amenintarea cu forta,acesta avind caracter de norma imperativa.Principiul dat sia cunoscut o
consacrare cruciala in Carta
ONU 1945.De altfel acest principiu reprezinta si unuldintre scopurile ONU,adica infaptuirea prin mijloace
pasnice si in conformiutate cu principiile justitiei sidreptului international.Cu prilejul codificarii DI,principiul
solutionarii pasnice a diferendelor internationale, cunoaste importantedezvoltari.De ex urmeaza Declaratia
Adunarii Generale ONU asupra principiilor de drept international,ActulFinal de la Helsinki 1975,Declaratia de
la Manilla cu privire la reglementarea pasnica a diferendelor internationale 1982.Astazi principiul dat,are o
importanta deosebit de mare din considerentul solutionarii problemelor international fara a recurge la
forta,astfel neavind de suferit nici pacea si securitatea internationala si nicinatiunea.
1.3Evaluai coninutul juridic al principiului
Conform Actului Final Helsinki75 ,Statele vor reglementa diferendele internationale dintre ele prin mijloace
pasnice,astfel incit sa nu fie puse in peicol pacea si securitatea internationala si justitia.Ele se vor stradui cu
buna-credinta si intr-un spirit de cooperare sa ajunga la o solutie rapida si echitabila pe baza dreptului
international.In acest scop ele vor recurge la mijloace ca negocierea ,ancheta,medierea ,concilierea
,arbitrajul,reglementarea judiciara sau la alte mijloace pasnice la alegerea lor,inclusiv orice procedura de
reglementare convenita prealabil diferendelor la care sunt parti.In cazul in care nu se ajunge la o solutie prin
folosirea unuia din mijloacele pasnice de mai sus,partile indifered vor continua sa caute un mijloc reciproc
,acceptabil pentru a reglementa pasnic diferednul.Statele participante,parti la un diferend intre ele,precum si
celelalte participante,se vor abtine de la orce actiunecare au putea agrava situatia astfel incit sa puzna in pericol
mentinerea pacii si securitatii internationale si prinaceasta sa faca mai dificila reglementarea pasnica a
diferendulu Astfel Declaratia din 1982 cu privire la reglementarea pasnica a diferendelor internationale,prevede
obligatiastatelor dea actiona cu buna credinta in relatiile dintre ele pentru a evita ivirea de diferente,urmind sa
traiascain pace.
Subiectul II: Regimul juridic al strinilor
2.1 Definii regimul juridic al strinilor
Strainul conform legilatiei internationale si conform doctrinei de specialitate reprezinta persoanele care
aucetatenia altor state si se afla pe teritoriul altui stat a carui cetatenie nu o are.Conform legii cu privire la
regimul juridic al cetatenilor straini si al apatrizilor RM-se considera cetatean strain persoana care nu are
cetatenia RM dar care are dovada apartenentei sale la un alt stat.
2.2 Analizai principiile regimului juridic al strinilor.
In practica si teoria dreptului international se intilnesc 4 forme principale ale conditiei juridice a
strainului:A)regimul national-potrivit acestui principiu,strainii,in conditiile legii dispun de drepturi civile
sifundamentale,extrem de rar si de drepturi politice.Regimul national este stabilit si strainilor din tara
noastra,art19Constituie,care spune ca strainii si apatrizii au aceleasi drepturi si indatoriri ca si cetatenii RM,cu
exceptii prevazute de lege..B)Regimul special-prin care strainilor li se acorda numai acele drepturiu prevazute
in mod expres de legiinterne si tratate internationale,de ex dreptul dea intra liber intro tara fara vize si fara
pasaport.C)Regimul clauzei natiunii celei mai favorizate-este consacrat de regula in tratatele bilaterale.In acest
regimstatul acorda strainilor aflati pe teritoriul sau drepturi conferite cetatenilor unui stat tert,considerat

favorizat.D)Regimul reciprocitatii- reciprocitatea implica situatii cind strainii dispun de anumite drepturi sub
conditia caaceste drepturi sa fie acordate si cetatenilor proprii in tarile carora apartin strainii in
cauza.Reciprocitatea poatefi legislativa,diplomatica sau de facto.E)In istorie sa cunoscut si regimul
capitulatiilor,in virtutea caruia ,strainii,cetateni ai mai multor puteri erauscosi de sub jurisdictia statului in care
se aflau.Astfel de regim sa intilnit in Turcia sec 18,China Japonia sec19.F)Un regim special il reprezinta
regimul personalului diplomatic si consular.Acest regim reglementeazaintrarea sederea si iesirea
strainului,membru al personalului diplomatic si consular,a familiilor etc.
2.3 Estimai clauza naiunii celei mai Favorizate
Dupa cum am mentionat deja,regimul clauzei natiunii celei mai favorizate este consacrat de regula in tratate
bilaterale. In acest regim statul acorda strainilor aflati pe teritoriul sau drepturi conferite cetatenilor unui
stattert,considerat favorizat.Domeniile care pot face obiectul clauzei sunt:tarife vamale,tranzit,importuri si
exporturi,regimul persoanelor fizice si juridice,drepturi de autor,regimul misiunilor diplomatice si consulare
etc.Potrivit altei definitii,principiul clauzei natiunii celei mai favorizate prevede ca orce facilitare acordata de
unstat membru al Organizatiei mondiale a comertului,in favoarea altui stat membru,se extinde obligatoriu
asupratuturor statelor membre-acesta fiind principiul nediscriminarii in comertul international.De ex UE a
incheiat cu tarile terte acorduri comerciale prin care se acorda reciproc clauza natiunii celei maifavorizate.Astfel
de acorduri au fost semnate cu tarile arabe exportatoare de petrol si cu cele din Pactul Andin1984,Cu statele
ASEAN 1980 s.a.Cu RM,UE a inkeat un acord nepreferential- numit acord de parteneriat si cooperare cu UE la
28 noiemrie1994,care pina la incheierea unui nou acord cu UE,astazi reprezinta baza legala a relatiilor RM/UE.
Test nr.5
Subiectul I: Principiul integritii teritoriale i inviolabilitii frontierilor
1.1Definii principiul integritii teritoriale i inviolabilitii frontierilor
Principiul integritii teritoriale implica protectia drepturilor statelor la integritate si
inviolabilitateateritoriului,pt ca acest scop putand fi folosite mijloacele juridice prezente in dreptul international
si altemijloace,inclusive remediile nationale.Principiul presupune dreptul statului de a exercita supremaia sa
deplin pe teritoriul su, delimitat prin frontiere de stat, supremaie ce-i gsete expresie n organizarea
politico-administrativ a teritoriului, n stabilirea regimului juridic al persoanelor ce se afl pe teritoriul su, n
folosirealiber a resurselor sale naturale.Principiul inviolabilitii frontierilor de stat reglementeaza metodele si
formele de cooperare a statelor inscopul asigurarii protectiei frontierelor,inclusive inchierea tratatelor despre
delimitarea si demarcarea,apararelegitima colectiva,solutionarea diferendelor de frontiera si elaborarea
mecanismelor respective.
1.2Analizai evoluia istorici codificarea principiilor.
Dreptul la integritate teritorialai inviolabilitatea frontierilor de stat este o consecin juridic a
suveranitiinaionale. Iniial aceste drepturi nu au fost statutate ca principii desinestttoare ale Dreptului
Internaional, cidoar ca drepturi i ndatoriri ale statelor stipulate n tratatele de pace de dup primul rzboi
mondial. Prinadoptarea Cartei ONU, de si principiul integritii teritoriale nu a fost stipulat ntr-un mod distinct,
fiind inclusn art.2, a fost statuat cu o sfer de aplicare universali obligaia respectrii lui de state n ansamblul
relaiilor internaionale. Pentru prima dat aceste principii au fost enunate i dezvoltate separat de ctre
ActulFinal de la Helsinki din 1975. Ulterior, mpreun cu cel al respectrii drepturilor i libertilor
fundamentale ale omului aceste 2 princincipii au devenit alturi de cele apte enumerate n Carta ONU,
principiifundamentale ale dreptului Internaional. 1.3 Evaluai coninutul juridic al principiilor.
Principiul integritii teritoriale mai presupune interzicerea oricror tentative de a urmri ruperea parial
sautotal a unitii naionale, manifestrile de for ndreptate mpotriva teritoriului unui anumit stat.
Astfel,statelor le revine obligaia de a nu viola teritoriul altui stat, de a nu anexa cu for a teritoriul altu stat,
precumide anu exercita puterea sa pe teritoriul acelui stat.Oconsecin a acestui principiu este

inadmisibilitatearecunoaterii ca legale a oricrei achiziii teritoriale efectuate prin for . n acest sens, Dreptul
Internaional interzice micrile secesioniste care au ca scop nclcarea acestui principiu. Recunoaterea
integrit iiteritoriale presupune ns i acceptarea dreptului de pasaj inofensiv, dreptul de tranzit
aerian,feroviar,maritim dar numai n virtutea i limitele stabilite de convenii i tratatele
internaionale.Principiul inviolabilitii frontierilor de stat presupune c modificarea frontierelor de stat se face
doar prinmijloace panice, pe baza unui acord intervenit ntre statele interesate i pe baz de plebiscit.Potrivit
acestui principiu, frontierele fiecrui stat vor trebui s fie respectate de toate celelalte state, de unde decurge
caracterulilicit al oricror manifestri sau sau demonstrate ii de for n aproprierea acestor frontiere.
Modificrile teritoriale i implicit a frontierelor se face n baza eprimrii voinei libere a poporului prin
intermediul plebiscitului.
Subiectul II: Zona Economic Exclusiv
2.1Definii noiunea de zon economic Exclusive
zon economic exclusiv este o zona situata dincolo de marea teritoriala si adiacenta
acestia,supusaregimului juridic special in virtutea caruia drepturile si jurisdictia statului riveran si drepturile si
libertatilecelorkate state sunt guvernate de dispozitiile pertinente ale conv ONU asu[pra drept marii ,1982.
2.2Determinai drepturile i obligaiile tuturor statelor n z.e.e.
n z.e.e. statele se bucur de libertile de navigaie i de survoli de a pune cabluri i conducte submarine ct
i de libertatea de a folosi marea n alte scopuri licite pe plan internaionalStatele deasemenea vor avea obligaia
de a ine seama n mod corespunztor de drepturile i obligaiile statuluiriveran i vor respecta legile i
reglementrile adoptate de acesta n conformitate cu dispoziiile Conveniei cu privire la dreptul mrii din 1982
i, n msura n care ele nu sunt incompatibile cu prezenta parte, celelaltereguli de drept internaional. Printre
asemenea obligaiuni se numr:1) Interdicia transportului de sclavi2) Obligaia de a coopera la reprimarea
pirateriei3) Obligaia de cooperarpentru reprimarea traficului ilicit de stupefiante i de substane psihotrope
practicat de nave4) Obligaia de cooperare pentru reprimarea emisiunilor neautorizate (radio)
2.3Evaluai dr exlcusive i obligaiile statelor riverane n zonele lor e.e
n z.e.e. statul riveran are drepturi suverane n scopul explorrii i exploatrii, conservrii i gestiunii
resurselor naturale, biologice sau nebiologice, ale fundului mrii, ale subsolului acestuia i ale apelor de
deasupra, ca icu privire la celelalte activiti de explorare i exploatare a zonei n scopuri economice, cum ar fi
producereade energie cu ajutorul apei, al curenilor i al vntului. Statul riveran mai are dreptul la:Amplasarea
i folosirea de insule artificiale, instalaii i lucrri.Cercetarea tiinific marina protectia i conservarea
spaiului marin.Statul riveran are obligaiunea de a ine seama n mod corespunztor de drepturile i de
obligaiile celorlaltestate i va aciona ntr-un mod compatibil cu Convenia cu privire la dreptul mrii din 1982.
TEST nr.6
Subiectul I: Principiul dreptului popoarelor la autodeterminare
1.1.Definii principiul autodeterminrii popoarelor i dreptul lor de a dispune
de ele nsele.
-reglementeaza asigurarea drepturilor acestei categorii a subiectilor de drept international in vederea alegerii
formelor simetodelor de realizare a statutului politic,dezvoltarii economice libere,identitatii
culturale,participarii inrelatii;e internationale.
1.2Analizai evoluia istoric i codificarea principiului.
Principiul autodeterminrii a fost fundamentat pentru prima dat n declaraia preedintelui W.Wilson, din
22ianuarie 1917, n care se meniona c o pace trainic nu se poate edifica dect prin consimmntul
popoarelor.Ceva mai trziu, tot el avea s menioneze c autodeterminarea nu este un simplu fapt, ci un
principiuimperativ.Pentru prima dat principiul autodeterminrii este consacrat n Carta ONU, ulterior acesta
fiind reglementat in Rezoluia Adunrii Generale a Onu 1960 referitoare la acordarea independenei rilor i

popoarelor dincolonii, n Actul Final de la Halsinki 1975 precum i n Pactul internaional privind drepturile
civile i politic
1.3Evoluai coninutul juridic al principiului.
Dreptul popoarelor de a dispune de ele nsele implic urmtoarele drepturi fundamentale:a)dreptul popoarelor
asuprite de a se constitui ntr-un stat propriu i independent. b)dreptul popoarelor asuprite de a lupta mpotriva
dominaiei strine i caracterul legal al acestei luptec)dreptul de a beneficia de protecia dreptului
internaional.d)dreptul de a stabili relaii oficiale cu state i de a participa la organizaii internaionale e)dreptul
la libera exploatare a resurselor minerale, biologice etc.La rndul lor statele pentru respectarea acestui principiu
sunt obligate s acorde ajutor ONU n vedereaachitrii acesteia de rspunderile pe care I le confer carta ONU
n privina acestui principiu i s se abin dela oricemsur de constrngere care ar priva popoarele de acest
drept.Pentru ca un popor s ctige dreptul de a se numi Micare de Eliberare Naional i de a se bucura de
aceststatut este nevoie ca s ntruneasc 3 elemente :1) Poporul s aib la baz un substrat cultural
(valori,limb, religie etc.)2) Trebuie s existe un organ de conducere3) Acest organ de conducere trebuie s se
bucure de autoritate n faa poporului.Trebuie de menionat c minoritile naionale nu au dreptul de a lupta
pentru autodeterminare. Minoritile trebuie i sunt protejate prin tratate internaionale prin care li se garanteaz
drepturile i libertile fundamentale (inclusiv cele la pstrarea identitii).
Subiectul II: Marea liber
2.1 Definii noiunea de mare liber
Marea libera este acea parte a Oceanului Mondial,situata in afara limitelor zonei economice exclusive si
estedeschisa pt toatele statele fie ele riverane,fie fara litoral.Convenia cu privire la dreptul mrii din 1982
definete marea liber drept acea parte a mrii care nu estecuprins nici n zona economic exclusiv, nici n
marea teritorial, apele interne sau arhipelagice unui stat.
2.2 Analizai principiile aplicabile regimului mrii Libere
Regimul juridic al mrii libere este guvernat de 3 principii importante ale dreptului internaional
maritim,codificate n Convenia din 1982: principiul libertii mrii, principiul folosirii mrii n scopuri panice,
principiul neapropriaiunii mrii libere.Prin principiul libertii mrii se subnelege c Marea liber este
deschis tuturor statelor, fie ele riveranesau fr litoral. Aceast libertate presupune:1)libertatea de
survol2)libertatea de navigaie 3)libertatea de a pune cablurii conducte submarine4)libertatea de a construi
insule ialte instalaii autorizare de dreptul internaional5)libertateapescuitului6)libertatea cercetrilor
tiinificePrin principiul folosirii mrii n scopuri panice statele riverane sunt obligate s se abin de la
recurgerea lafor sau ameninare cu for a.Prin principiul neapropria iunii mrii libere statelor li se interzice s
pretind vriun drept de proprietateasupra mrii libere sau s supun o parte din ea suveranitii sale. Principiul
dat nu afecteaz jurisdicia de statla bordul unei nave aflate sub pavilionul su.
2.3 Estimai modaliti de reprimare a infraciunilor comise n marea liber
n scopul reprimrii a infraciunilor comise n marea liber este necesar s menionm c aici ne vine najutor
2 excepii de la principiul imunitii de jurisdicie la bordul unei nave,i anume: dreptul de vizit idreptul de
urmrire.Dreptul de vizit este dreptul de control efectuat de o nav de rzboi sau afectat de serviciul public
asupraunei nave comerciale, atunci cnd exist motive serioase de a bnui c aceast nav practic:
pirateria,transportul de sclavi, nu are naionalitate.Dreptul de urmrire este dreptul de a urmri nava strina de
ctre o nav de rzboi sau afectat de serviciul public doar dac existmotive serioase care presupun c nava a
nclcat legile unui stat. Dreptul de urmrirenceteaz atunci cnd nava ptrunde n marea teritorial a
propriului stat.Sunt considerate infraciuni comise n marea liber: Transportul de sclavi, pirateria, traficul de
substab estupefiantei psihitrope, emisiunile neautorizate emise n marea liber.Ceine de reprimarea pirateriei,
Convenia din 1982 prevede c orice stat poate s rein o o nav sau oaeronav pirat, s aresteze persoanele i
s sechestreze bunurile care se gsesc la bord. Tribunalele statului care a efectuat reinerea pot s se pronune
asupra pedepselor de aplicat, precum i asupra msurilor de luat n ceeace privete nava, aeronava sau

bunurile.Deasemenea statelor au dreptul s aresteze orice persoan sau s imobilizeze orice nav care
practictransportul de sclavi, servete unei emisiuni neautorizate sau practic trafic de substane stupefiante i
psihotrope.
Test nr. 7
Subiectul I: Principiile fundamentale ale dreptului internaional public
1.1.Definii noiunea de principiu fundamental al DIP.
Principiul fundamental al Dreptului Inernaional repezinta o norma juridica de maxima generalitate,
universalvalabile, juridic obligatorii pentru subiectele de drept internaional care au fost create n baza acordului
devoin al statelor. Principiile constituie normele cele mai importante care stau la baza ntregului sistem
deDrept Inernaional. pr fund-norme de drept fundamentale,imperative,universale,generale care au drept
scopreglementarea relatiilor internationale contemporane si protectia valorilor fundamentale
caracteristicecivilizatiei umae la o anumita etapa de dezvoltare istorica.-prescriptie normativ ce se
caracterizeaza printr-un inalt nivel de abstractizare,ce guverneaza conduitasubiectilo DIP. La ele putem evident
si caracter politic adic statele decurg la modaliati politice de solutionare aconflictelor.Ele apara cele mai
importante valori a societietatii int:pacea,egalit dintre state,coperarea.Pr fundamentale au o valoare jur
egala,nefind supuse unei ierarh.Respectarea lor reprez o conditie sine qua nonadica necesar pu evitar
conflictelor dintre state.
1.2Analizai natura juridic a principiilor fundamentale ale DIP.
Principiile fundamentale au un caracter de maxim generalitate,acoperind toate domeniile pe care
raporturilede DIP le reglementeaz.Caracterul universal reiese din faptul c se aplic tuturor relaiilor dintre
state.Principiile fundamentale au i un caracter juridic, iar faptul c au fost consfinite n cele mai
importantedocumente internaionale confirm acest fapt. n literatura de specialitate se insist asupra fatpului
statele suntdeseori tentate s recurg exlcusiv la mijloace poltice de soluionare a conflictelor, astfel
principiilefundamentale capt i un caracter politic. Ele apr cele mai importante valori ale societii
internaionale, pentru subiecii DIP i n general pentru toat omenirea. Principiile DIP au o valoare juridic
egal, nefiindsupuse unei ierarhizri. Aceste principii reprezint ni te norme ius cogens, adic sunt
normeimperative,obligatorii. O alt caracteristic a principiilor de DIP este interdependena principiilor,
aceastarezultnd din faptul c fiecare principiu se afirmprin celelalte principii.
1.3Evaluai principiile n procesul de formare a Dreptului Internaional Public
Reieind din natura i coninutul juridic al principiilor fundamentale aledreptului internaional trebuie
demenionat c aceste principiii se detaeaz din totalitatea normelor dreptului internatiional, ele
reprezentndnucleul de baz al Dreptului internalional public, ntruct celelalte norme adoptate ulterior fie pe
calecutumiar, fie pe cale convenional s-au conformat acestor principii.Trebuie de menionat deasemeneai
faptul c unele din principiile internaionale au nceput s influenezeDreptul Internaional i relaiile dintre
state, ncdin antichitate. Astfel principiul ndeplinirii cu bun-credin a obligaiilorasumate (pacta sunt
servanda) aprut n Roma Antic este i acum piatrade temelie arelaiilor dintre statele contemporane.Prin
urmare principiileinternaionale, au contribuit la marile victorii revoluionare i democraticeasupra
autoritarismului i dominaiei statelor mai puternice asuprarelaiilor internaionale. Momentul crucial nevoluia
Dreptului Internaional a fost adoptarea Cartei ONU n 1945 i codificarea principiilor fundamentalechiar n
art.2 al acestui document. Ulterior pentrua spori eficiena principiilor fundamentale, societateainternaional lemai codificat ntr-o serie de tratate cum snt:1)Declaraia Adunrii Generale a ONU privind principiile de drept
internaionale2)Actul final de la Helsinki 19753) Carta de la Paris pentru o nou Europ 1990
Subiectul II: Valabilitatea tratatelor international
2.1 Definiinoiunea de validitate a tratatului internaional.

1.1

Validitatea tratatului internaional reprezint corespunderea sa cu normele legale ce ine de regulile sale
dencheiere, coninutul, obiectul i scopul sau.un tratat international se considera valabil atat timp cat nu
estedovedit contrariul.
2.2 Constatai viciile de consimmnt prezente la ncheierea tratatului internaional.
Viciile de consimmnt care duc la nulitatea relativ a tratatului sunt:a) violarea vdit a unei norme de
importan fundamental a dreptului intern privind compentena de ancheia tratate.(de ex: norma constitutional
privind ratificarea, procedura de urmat, deplinele puteri) b) eroarea dac constituie o baz esenial a consim
mntului unui stat de a fi legat prin tratat sau dac statulcare invoc eroarea nu a contribuit prin conduita sa la
producerea ei c) dolul care const n conduita frauduloas a unei pr i contractante, prin care se urmrete
determinarea altei pri contractante s-i dea consimmntul pentru ncheierea tratatului.Dolul poate mbrca
forma unor declaraii false, a reprezentrii false sau alte procedee de neltorie d) coruperea reprezentantului
unui stat participant la negocierea ncheierii tratatului.Actele de corupere trebie s fie evidente i n msur s
exercite o influen considerabil asupra voinei lui.Viciile de consimmnt care duc la nulitatea absolut a
tratatului sunt:a)constrngerea exercitat asupra reprezentanilor unui stat, prin acte sau ameninri ndreptate
mpotrivalibertii sau integritii fizice a acestuia, reputaiei lui, persoanelor dragiei. b)constrngerea exercitat
asupra unui stat participant, prin ameninarea cu for a sau prin violarea altor principii fundamentale ale DIP
2.3 Evaluai efectele nulitii tratatelor internaionale.
n dependen de viicile consimmnt prezente la ncheirea tratatului, el poate fi lovit fie n nulitate relativfie
n nulitate absolut.a) Nulitatea relativ de obicei duce la suspendarea tratatului. Ea poate fi invocat doar de
partea care a fost prejudiciat de ncheierea tratatului. b) Nulitatea absolut poate fi invocat att de partea
prejudiciat ct de orice alt membru al societiiinternaionale, precum i din oficiu de ctre o instan
internaional jurisdicional. Nulitatea absolut are ca efect declararea tratatului ca fiind nevalabili repunerea
pr ilor n stituaia care aexistat pn la ncheierea tratatului(erga omnes) . Deasemenea pr ile trebuie s se
strduie s elimineconsecinele oricrui act ndeplinit pe baza acelui tratat.
Test nr.8
Subiectul I: Principiul cooperrii
Definii principiul cooperrii internaionale.
Principiul cooperrii internationale confirma modul cardial de realizare de catre state a intereselor lor
indomeniul international,la fel si in sfera dreptului intern.Principiul cooperrii internaionale prevede
dreptulsubiecilor DIP de a stabili raporturi de colaborare cu ceilali subieci, de a participa la proiecte, iniiative
decooperare pe plan regionali mondial. Principiul cooperrii mai prevedei obligaia subiecilor DIP de
acontribui la dezvoltarea armonioas a comer ului internaional fr bariere sau discriminri , de a contribui la
paceai securitatea omenirii, de a preveni crizelei de a participa la combaterea infracionalitii internaionale,
terorismului etc.
1.2.Analizai evoluia istoric i codificarea Principiului
Acest principiu a fost nscris printre principiile de baz ale Cartei ONU, n care se precizeaz c
trebuiecooperarea internaional n rezolvarea problemelor internaionale cu caracte economic, social, cultural
precum i n ncurajarea i respectarea drepturilor omului. Formularea cooperrii ca scop al O.N.U a fcut
caunii autori s nu considere cooperarea internaional un principiu findamental. ns Declaraia
AdunriiGenerale a O.N.U. din 1970 prevede c Statele, oricare ar fi deosebirile existente ntre sistemele lor
politice,economicei sociale au obligaia de a coopera ntre ele n diverse domenii ale relaiilor internaionale.
Actulfinal de la Helsinki 1975 precum i Carta pentru o nou Europa de la Parsi 1990 la fel consacr acest
principiu,iar carta enumer express domeniilei aciunile care rezult din obligaia cooperrii internaionale.
1.3Evaluai coninutul juridic al principiului

1.2

Autorii contemporani ajung la concluzia c cooperarea este de natur dispozitiv cu unele excepii. Ideia
estec astzi cooperarea internaional este unicul instrument prin care statele i pot realiza interesele ori
ncondiiile conteporane nici un stat nu va putea purta o politic autarhic (de izolare). Prin urmare obligaia
decooperare pentru state se ntlnete n urmtoarele situaii:Carta ONU stipuleaz obligaia tuturor statelor
membre de a participa la sanciunile decise de consiliul desecuritate contra statelor care atenteaz la paceai
securitatea internaional.n dreptul cosmis se ntlnete situaia cnd un obiect cosmic este nevoit s aterizeze
for at pe teritoriul unui altstat, atunci statul pe teritoriul cruia obiectul este depistat va ntreprinde toate
msurile pentru restituireaobiectului statului de lansare, repatrierea echipajului i se va abine de la orice
investigaii asupra obiectuluicosmic. Cooperarea internaional n calitate de principiul fundamental impliec
subiecte activei cu drepturi egale.Aciunile lor deasemenea trebuie s se afle sub imperiul bunei-credine.
Subiectul II: Zona internaional a teritoriilor submarine
1.1Definii noiunea de zon internaional a teritoriilor submarine.
Zona internaional a teritoriilor subarine reprezint fundurile mrilor i ale oceanelor dincolo de limitele
jurisdictiei nationale.zona si resursele sale sunt patrimoniu comun al umanitatii si nici un stat nu poate
sarevendie sau sa exercite suveranitatea sau drepturile suverane asupra unei parti oarecare a zonei sau
aresureselor sale.
1.2Identificai principiile aplicabile regimului zonei submarine.
Regimul juridic aplicabil zonelor international a teritoriilor submarine este guvernat de urmtoarele
principii:1)Principiul inadmisibilitii revendicrilor de suveranitatei apropriaiunii zonei. Potrivit acestui
principiunici un stat nu poate s revendice sau s exercite suveranitate sau drepturi suverane asupra unei pr i
oarecarea zonei sau asupra resurselor sale. Nici un stati nici o persoan fizic sau juridic nu poate s-i
nsueascvreo parte oarecare a zonei sau a resurselor sale.2)Principiul exploatriii explorrii zonei n interesul
ntregii umaniti. Zona i resursele sale suntconsiderate patrimoniul comun al ntregii omeniri. n consecin,
activitile din zon vor fi desfurate ninteresul ntregii omeniri, idependent de situaia geografic a statelor,
fie c e vorba de statele riverane saustate fr litoral.3)Principiul utilizrii zonei n scopuri exclusiv
panice.4)Principiul rspunderii internaionale pentru daunele rezultate n urma nerespectrii statutului juridic al
zonei.Un stat sau organizaie internaional poart rspundere pentru daunele provocate zonei internaionale
ateritoriilor submarine, rezultate n urma nerespectrii obligaiilor care le revin n conformitate cu
clauzeleconven ionale. 5)Principiul proteciei mediului marin. Pentru desfurarea tuturor activitilor din
zon, trebuie luate msurinecesare n scopul asigurprii proteciei eficace a mediului marin mpotriva efectelor
duntoare care potrezulta din aceste activiti.
Estimai rolul Autoritii Internaionale a spaiilor submarine.
Autoritatea Internaional a spaiilor submarine a fost create prin Convenia din 1982 i reprezint
oorganizaie internaional care are ca scop primordial asigurarea regimului juridic al zonelor international
alespaiilor submarine. Toate statele pr i sunt n mod automati pr i ale acestei Autoriti. Numai Autoritatea
poate elibera autorizaii statelor membre pentru desfurearea activitilor n aceste zone(fie cercetri tiinifice,
fie explorare sau exploatare). Tot Autoritatea urmeaz s duc evidenai ssupraveghezeaceste lucrri.Din 1966
Autoritatea a obinut statut de observator pe lng ONU. Dac iniial cheltuielile erau suportate deONU, ulteior
Autoritatea a trecut la intretinere prorie, aceasta sporind gradul de impartialitate si independentain luarea
deciziilor.Rolul principal pe care il are autoritatea const n faptul c ea mparte beneficiile financiare sau alte
avantajeeconomice provenite din activitile din zon. Tot Autoritii i revine rolul principal n vederea
garantrii, protecieii conservrii mediului marin. La fel Autoritatea are menirea de a promovai ncuraja
cercetrile tiinifice marine

1.3

Test nr.9
Subiectul 1: Principiul proteciei dr si lib fundamentale ale omului
1.1 Definii principiul proteciei universale a drepturilor omului
Principiul protectiei drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului reglementeaza asigurarea de catre
stata inviolabilitatii drepturilor omului pe teritoriul lor si in afara frontierelor de stat.
Analizai evoluia istoric i codificarea principiului.
Principiul respectrii drepturilor omului este relativ nou, cptand valene deosebite dupadoptarea Declaraiei
universale a drepturilor omului. Prima consacrare oficial a drepturilor omului apare in SUA, la 12 iunie 1776,
in Declaraia drepturilor, care consfinea dreptul omuluila via i la libertate. Carta ONU conine i ea unele
dispoziii care denot preocuparea societiiinternaionale in respectarea i garantarea drepturilor omului. Carta
ONU consfinete in mod expres obligaiile statelor privind respectareauniversal i efectiv a drepturilor
omului i libertilor fundamentale pentru toi, fr deosebire de ras, sex,religie, limb etc.In anii care urmeaz
de la data intrrii in vigoare a Cartei ONU, in cadrul Naiunilor Unite au fost elaboratenumeroase instrumente
politico-juridice internaionale, care au dat expresie preocuprilor pentru atingerea unuistandard minim de
protective a drepturilor omului, atributelor fundamentale ale personalitii individului,drepturile i obligaiile
care-i revin in raport cu semenii si i societatea din care fac parte.Dintre documentele cele mai representative
care au fundamentat existena principiului respectrii drepturilor omului ca principiu de drept internaional este
necesar de menionat: DeclaraiaUniversal a Drepturilor Omului din 10 decembrie 1948 Cele dou Pacte
internaionale cu privire la drepturile economice, socialei culturale i cu privire la drepturilecivile i politice,
adoptate de Adunarea General a ONU la 16 decembrie 1966;Declaraia american a drepturilor i indatoririlor
omului adoptat la Bogota in 1948;Convenia pentru protecia drepturilor omului i libertilor fundamentale
semnat la Roma la 4 noiembrie1950 in cadrul Consiliului Europei;Actul final alConferinei pentru Securitate i
Cooperare in Europa, semnat la Helsinki la 1 august 1975 .
1.3 Evoluai coninutul juridic al principiului
Drepturile omului sunt cele mai codificate la moment. Persoanele fizice in deferitele
saleacceptiuni(copil,refugiat,apatrid,bipatrid,persoana stramutata) este astazi destinatarul principal a surselor
dreptului international.Au fost create o serie de mecanisme care examineaza cauzele de nerespectare drepturilor
si libertatilor fundamentale. In DIP se cunosc doua tipuri de asemenea mecanisme: jurisdictionale(CtEDO)
siadministrative(Comitetul de la Geneva pentru drepturile omului).Pe linga categoriile de presoane protejate in
DIP exista acte care protejeaza anumite categorii de drepturi fundamentale.(ex Pactul cu privire la drepturile
civile si politice din 1966).Astazi se cunosc trei generatii ale drepturilor omului:drepturi civile si
politice,drepturi economice,sociale si culturale,drepturi colective(dr. la pace,la dezvoltare, la un mediu
inconjurator sanatos,dr. la folosirea proprie a resurselor naturale,etc)De fapt, in virtutea acestui principiu
statelor le revin i o serie de obligaii de drept internaionalcum ar fi de pild:- obligaia statelor de a respecta
standardele internaionale privind drepturile omului;- obligaia de a nu permite nici un fel de inclcare a
drepturilor omului, creand mijloace judiciarela indemana celor ale cror drepturi au fost inclcate;- s se
preocupe de asigurarea pentru toi oamenii a unui nivel de via corespunztor asigurrii sntii i bunstrii
lor, preocupandu-se de adoptarea msurilor sociale necesare;- s asigure minoritilor naionale dreptul de a se
asocia, de a duce impreun o via spirituali de ai prezerva identitatea etnic, lingvistic i religioas;In
concluzie, este necesar de reinut c intre principiul drepturilor omului i principiileegalitii suverane i
neinterveniei nu trebuie s existe raporturi de incompatibilitate. Msurile prin care sunt traduse in via
reglementrile internaionale privind drepturile omului sunt inesen msuri interne adoptate de state in virtutea
suveranitii lor. Afar de aceasta, este necesar de menionat c documentele internaionale creeaz doar un
anumit cadru juridic general legatde protecia drepturilor omului, pe cand concretizarea acestor prevederi se
efectueaz in ultiminstan prin actul suveran al statului, prin reglementri interne, i in general prin

contribuiaorganelor interne ale statului care vegheaz respectarea necondiionat a drepturilor omului infiecare
stat.
Subiectul II: Platoul continental
2.1 Definii noiunea de platou continental
Platou continental-.cuprinde fundul marii si subsolul regiunilor submarine situate dincolo de
mareateritoriala,pe toata intinderea prelungirii naturale a teritoriului terestru al acestui stat ,pana la limita
externa amarginii continentale sau pana la o distanta de 200 de mile marine de la liniile de baza de la care se
masoaralatimea marii teritoriale
2.2 Analizai tehnicile de delimitare a platoului continental
Conventia cu privire la dreptul marii prevede citeva tehnici de delimitare a platoului continental:1. pan la o
distan de 200 mile marine de la liniile de baz de la care se msoar limeamrii teritoriale, atunci cand
limita exterioar a marginii continentale este inferioar celor 200 mile marine,2. pan la o distan de 350 mile
marine de la liniile de baz de la care se msoar limeamrii teritoriale, atunci cand limita exterioar a
marginii continentale se intinde dincolo de 200 mile marine dela liniile de baz a mrii teritoriale, 3. in aceleai
condiii, pan la o distan de 100 mile marine de la izobata de 2500 m, care estelinia care leag punctele de
2500 m adancime.(1 strelca-platoul continental,2-izobata de 2500 m,3-prelungireade 100 mile maritime)
2.3 Estimai drepturile exclusive i obligaia statelor n explorarea platoului continental
Drepturile si obligatiile statului riveran asupra platoului continental1. Statul riveran exercit drepturi suverane
asupra platoului continental n scopul explorrii lui i exploatriiresurselor sale naturale.2. Drepturile vizate la
paragraful 1 sunt exclusive, n sensul c dac statul riveran nu exploreaz platoulcontinental sau nu-i
exploateaz resursele naturale, nimeni nu poate s ntreprind astfel de activiti frconsimmntul su
expres.3. Drepturile statului riveran asupra platoului continental nu depind de ocupaia acestuia, efectiv sau
fictiv, inici de vreo declaraie expres.4. Resursele naturale vizate de prezenta parte cuprind resursele
minerale i alte resurse nebiologice alefundului mrii i subsolului acesteia. n zona economic exclusiv,
statul riveran are dreptul exclusiv de a proceda la construirea i de a autorizai reglementa construirea,
exploatarea i utilizarea de:insule artificiale; instalaii i lucrri care pot mpiedica exercitarea drepturilor
statului riveran n zon.2. Statul riveran are jurisdicie exclusiv asupra acestor insule artificiale, instalaii i
lucrri, inclusiv n materiede legi i reglementri vamale, fiscale, sanitare, de securitate i de imigrare.Foraje pe
platoul continentalStatul riveran are dreptul exclusiv de a autoriza i de a reglementa forajele pe platoul
continental, oricare ar fiscopurile acestora.Sparea de galeriiPrezenta parte nu afecteaz dreptul statului riveran
de a exploata subsolul recurgnd la sparea unor galerii,oricare ar fi adncimea apei n locul respectiv.
Test nr.10
Subiect I: Cutuma Internaional
1.1 Definii noiunea de izvor de Drept Inernaional
Izvorul de drept internaional public poate fi definit ca fiind un instrument juridic (tratatul sau
cutumainternaional), care dau form exterioar normelor juridice internaionale, prin acordul de voin al
subiectelor dreptului internaional public, in primul rand statele.
1.2 Comparai cutuma cu tratatu international
Asemanari:Ambele sunt izvoare de DIPAu forta juridica obbligatorieSunt create prin acordul de vointa a
statelor Pentru a constitui izvoare de drept trebuie sa intruneasca anumite conditiiSfera lor de aplicare variaza
prin aria lor de intindere in spatiuDeosebiri:Tratatul CutumaRecunoasterea se face pe cale expresa
Recunoasterea se face tacitReprez inta un acord scris Se incheie in forma verbalaOfera o regelementare clara si
este usor Se face apel la alte surse auxiliarede dovedit acordul de vointa Trebuie sa fie generala si constantSe
adopta prin anumite proceduri specifice repetataReglementeaza aproape toate domeniile Reglementeaza doar

anumite sfererelatiilor internationale ale relatiiilor internationaleIntruneste ambele elemente:spiritual si material


Lipsa elementului material
1.3 Evaluai tehnici de probare a existenei cutumei
Ne putem considera in prezena unei norme cutumiare din momentul din care fiecare dintre subiectele
dedrept internaional poate conta pe faptul c celelalte se vor conforma acelei conduite ce formeaza
obiectulrespectivei reguli.Un fenomen nou in legtur cu formarea cutumei rezid in participarea organizaiilor
internaionale la procesul cutumiar. Aceast participare se manifest prin acte care dei emande la organele
organizaiilor internaionale, reprezint in ultim instan poziia adoptat destatele membre. Este vorba deci de
o nou cale de manifestare a consimmantului statelor careimbogete considerabil procesul cutumiar.Ca
exemplu de rezoluii ale Adunrii Generale ale ONU care au influenat mult procesulcutumiar pot fi enumerate
urmtoarele:a. Declaraia universal a drepturilor omului din 10 decembrie 1948; b. Declaraia cu privire la
declararea independenei rilor i popoarelor coloniale din 1960;c. Declaraia relativ la eliminarea tuturor
formelor de discriminare rasial din 1963 etc.Cutuma are un neajuns, ce const in dificultatea dovedirii
existenei acesteia,adic a dovedirii coninutului ei. Pentru a facilita stabilirea elementelor unei norme
cutumiare ar putea fi luatein considerare:actele normative interne ale statelor (legi, hotrari ale guvernului,acte
ale administraiei publice locale etc.); orice acte ale organelor statului cu puteri in planul relaiilor internaionale
(acte ale unor ministere, note diplomatice, declaraii de politic extern, corespondenadiplomatic etc.)hotrari
ale instanelor de judecat, cu inciden in materia dreptului internaional;opiniile exprimate de delegaiile
statelor in cadrul unor conferine internaionale sau in cadrul unor organe aleorganizaiilor
internaionale;dispoziiile unor tratate internaionale, care pot fi invocate ca norme cutumiare nu intre statele
pri, ci inraporturile dintre state tere sau intre acestea i statele pri.In concluzie, putem constata c cutuma
internaional ii menine i in prezent o insemntatenormativ determinat.
Subiectul II: Statutul prizonierilor de rzboi
2.1 Definii noiunea de prizonier de rzboi
conceptul de prizonier de rzboi deriv din acela de combatant, unde persoanele care fac parte din
componenaforelor militare aflate in conflict se consider combatani (adic au dreptul s participe nemijlocit
la aciunimilitare) i orice combatant, fiind prins in prizonierat de partea advers, este prizonier de rzboi.
2.2 Stabilii beneficiarii statutului de prizonier de rzboi
Se bucur de protecie umanitar in calitate de prizonier de rzboi urmtoarelecategorii de combatant a)
membrii forelor armate ale unei pri in conflict ai miliiilor i corpurilor de voluntarifcand parte din aceste
armate; b) membrii altor miliii i membrii altor corpuri de voluntari, inclusiv cei din micrile derezisten
organizate aparinand unei pri in conflict, acionand in afara sau in interiorul propriului lor teritoriu, chiar
dac acest teritoriu este ocupat;c) membrii forelor regulate care se pretind ale unui guvern ori ale unei autoriti
nerecunoscute de putereadeintoare;d) Persoanele care urmeaz forele armate fr a face parte din ele,
membrii civili ai echipajelor unitilor demunc sau ai serviciilor insrcinate cu bunstarea forelor armate;e)
persoanele din randurile populaiei locale care iau benevol arma in maini pentru a opunerezisten.Beneficiaz
de statut de
prizonier de rzboi i rezervitii, membrii micrilor de rezisten, precum i membrii forelor armate in
uniform care acioneaz pe teritoriul inamic in scopulobinerii de informaii sau distrugerea unor obiective
militare. Nu se bucur de statutul prizonierilor de rzboi spionii, sabotorii, mercenarii i militarii care au comis
crime derzboi, dup ce un tribunal competent a pronunat o sentin impotriva lor.
2.3 Estimai drepturile i garaniile de care beneficiaz prizonierii de rzboi
Prizonierii de rzboi ii pstreaz statutul lor juridic din momentul capturrii lor pan
larepatriere.Drepturi:Orice act de agresiune sau omisiune ilicit care ar pune in pericol viaa sau sntatea unui
prizonier de rzboi de sub puterea sa va fi considerat ca o grav inclcare a Conveniei, ei nu vor putea fisupui
unei mutilri fizice sau experiene medicale de orice natur care nu ar fi justificat de starea

1.1

sntiilor1.Protecia prizonierilor de rzboi trebuie s aib un caracter permanent, mai ales impotrivaoricrui
act de intimidare, contra insultelor sau curiozitii publice982.Orice inclcare a acestor reguli va antrena
rspunderea statului respectiv i a celor care auefectuat-o, orice act ilicit din partea puterii deintoare,
antrenand moartea sau punand in pericol grav sntatea prizonierilor vor fi considerate infraciuni grave i
echivaleaz cu crime de rzboi.Toate bunurile i obiectele prizonierului de rzboi vor rmane in posesia lui,984
iar bunurileridicate vor fi inapoiate in momentul punerii lui in libertate sau repatrierii lui.Prizonierii de rzboi
vor putea fi pui in libertate total sau parial, pe cuvant sau pe angajament in msura incare legile naionale ale
statelor beligerante accept aceast posibilitate.Prizonierii de rzboi vor fi grupai in lagre dup naionalitate,
sex, limba pe car o cunosc,obiceiurile lor. Numai tribunalele militare vor putea judeca un prizonier de rzboi, cu
excepia cazurilor incare legislaia Puterii deintoare autorizeaz un tribunal civil in mod expres s judece un
membru al forelor armate.In toate cazurile in care este posibil, pedeapsa cu moartea nu se pronun asupra
femeilor gravide sau cu copii minori, precum i asupra prizonierilor de rzboi care n-au implinit optsprezece
ani.In cazul in care prizonierii de rzboi au evadat i cad din nou in prizonierat, nu vor fipasibili de nici o
pedeaps.Prizonierilor de rzboi li se recunoate dreptul de a dispune de unele resurse bneti. Cadrul
Conveniei prevede c testamentul prizonierilor de rzboi trebuie s fie intocmit conform legislaiei rii lor de
origine, care va lua msurilenecesare pentru a adduce aceste condiii la cunotina Puterii deintoare.Obligatii
Cu excepia ofierilor lor, toi prizonierii de rzboi sunt obligai la salut i la semnele exterioare de respect,
prevzute de regulamentele propriei lor armate fa de toi ofierii Puterii dei n toare, in acest sens,
fiindautorizat portul semnelor gradului i naionalitii, precum i al decoraiilor.
Test nr.11
Codificarea Dreptului Internaional
Prin codificarea dreptului internaional se inelege operaiunea prin care se realizeazsistematizarea normelor
sale pe anumite ramuri cum ar fi dreptul diplomatic, dreptul mrii,dreptul tratatelor etc.
1.2 Analizai formele i tipurile codificrii
Activitatea de codificare a dreptului internaional se desfoar in dou forme principale:codificarea neoficial
i oficial.Codificarea neoficial se realizeaz sub forma numeroaselor proiecte individuale elaborate deunii
doctrinari, specialiti in domeniul dreptului internaional public, sau de ctre unele instituii i
organizaiitiinifice interne sau internaionale cum ar fi Institutul de drept internaional,Asociaia de drept
internaional, Institutul american de drept internaional .a.Codificarea neoficial a dreptului internaional nu
are o for obligatorie pentru subiectelesale, ins cu toate acestea ea poate fi luat in consideraie atat in cadrul
codificrilor oficiale, cat i in practicastatelor precum i in jurisprudena internaional.Codificarea oficial este
realizat de ctre state, avand o for obligatorie pentru subiecteledreptului internaional, in msura in care
acestea recunosc i accept caracterul obligatoriu alactelor de codificare, devenind pri contractante la tratatele
de codificare. Codificarea oficial a dreptuluiinternaional a fost realizat pan in prezent mai mult pe ramuri,
decat codificarea lui general. In acelai timp,exist o codificare a normelor sale cu caracter de universalitate i
o codificare a normelor regionale.Codificarea exista de 2 tipuri:de lege lata-in urma careia sunt sistematizate
normele deja existente si de legeferenda-in urma careia sunt create norme noi,necunoscute pina la acel moment.
1.3Estimai principale codificri eseniale ale DIP
Activitatea de codificare a dreptului internaional se intensific dup cel de-al doilea rzboi mondialsub egida
ONU. Adunarea General a ONU creaz in anul 1947 Comisia de drept internaionalin calitate de organ
subsidiar al su, cu misiunea de a pregti actele internaionale de codificare a dreptuluiinternaional, de a
formula cu precizie i sistematic regulile dreptului internaional, in domeniile in care existo practic juridic
considerabil, precedente sau opinii doctrinare.Ca urmare a acestei activiti, Comisia de drept internaional a
elaborat proiecte a mai multor convenii de codificare a dreptului internaional, care ulterior au fost semnate i
ratificate de ctre state.Acestea sunt patru convenii de la Geneva asupra dreptului mrii din anul 1958,

Conveia de la Viena cu privire la relaiile diplomatice din anul 1961, Convenia de la Viena cu privire la
relaiile consulare din 1963,Conveia de la Viena cu privire la dreptul tratatelor din anul 1969,Conveia de la
Viena cu privire la misiunile speciale din anul 1969. In prezent, Comisia de drept internaional se preocup de
codificarea unor aa domenii cumar fi: rspunderea internaional a statelor, imunitatea de jurisdicie a statelor
i a bunurilor acestora, statutulcurierului diplomatic i a valizei diplomatice, reglementarea relaiilor dintre state
i organizaiileinternaionale, codificarea crimelor impotriva pcii i securitii omenirii.
Subiectul II: Soluionarea Diferendelor maritime
2.1 Definii noiunea de difirend maritime
Prin diferend maritim internaional se inelege acea confrontare obiectiv de interese intre subiecii
dreptuluiinternaional in legtur cu folosirea Oceanului Planetar, care opune contestaii de ordin juridic intre
prileimplicate.
2.2 Analizai modalitile diplomatice de reglemtare a difirendelor maritime
Dintre mijloacele politicodiplomatice convenia recomand negocierea
i concilierea. Negocierea. Potrivit articolelor 283-284 atunci cand apare un diferend intre statele pri in
legtur cuinterpretarea sau aplicarea conveniei, prile in litigiu vor proceda imediat la un schimb de preri
privind rezolvarea diferendului prin negocieri sau orice stat parte poate invita cealalt sau celelalte pri s
supundiferendul unei concilieri dup o procedur special. Aceast procedur este prevzut la anexa V la
convenie.Concilierea. Dac invitaia unei pri de a supune diferendul maritim unei proceduri de concilierea
fost acceptat de cealalt parte, procedura de conciliere se declaneaz printr-o notificare scris. Comisia
deconciliere se compune din cinci conciliatori desemnai de pe o list intocmit de Secretarul General
alONU,pentru intocmirea creia fiecare stat-parte la convenie este abilitat s desemneze patru conciliatori,
carese bucur de cea mai inalt reputaie de imparialitate, de competen i de integritate. Numele unui
conciliator va rmane pe list pan cand acesta esteretras de ctre statul-parte care l-a desemnat.Partea care
declaneaz procedura concilierii numete doi conciliatori, care se aleg de pe lista enunat din careunul poate
s fie dintre cetenii si. Aceste numiri trebuie s fie menionate in notificare. Cealalt parte ladiferend va numi
in acelai mod doi conciliatori in termen de 21 de zile de la primirea notificrii. Dacnumirile nu sunt fcute in
termenul prevzut, partea care a declanat procedura poate, in sptmana careurmeaz dup expirarea acestui
termen, fie s pun capt procedurii printr-o notificare adresat celeilalte pri,fie s cear Secretarului General
al ONU s efectueze aceste numiri. Secretarul General al ONU va efectuanumirile necesare, alegand, cu
consultarea prilor la diferend, persoane care figureaz pe lista conciliatorilor,in termen de 30 de zile de la
primirea unei astfel de cerere.Intr-un termen de 30 de zile de la data ultimei numiri, cei patru conciliatori
desemnai vor numi un al cincileade pe lista de conciliatori, care va fi preedinte. Dac numirea nu este fcut
in termenul prevzut, fiecare parte poate, in sptmana care urmeaz dup expirarea acestui termen, s cear
Secretarului General al ONU sefectueze aceast numire conform aceleiai procedurii. Dac prile nu convin
altfel, comisia de conciliere iistabilete singur procedura.In termen de 12 luni de la constituirea sa comisia
trebuie s prezinte raportul su.Pentru intocmirea lui, ea poate, cu consimmantul prilor la diferend, s invite
orice stat parte s-i prezinte punctul de vedere, verbalsau scris. Hotrarile de procedur, recomandrile i
raportul comisiei vor fi adoptate cu majoritatea membrilor si. Comisia poate supune ateniei prilor orice
msur susceptibil de a facilita rezolvarea pe cale amiabil adiferendului. Comisia ascult prile, examineaz
preteniile i obieciile lor i le face propuneri in scopul de ale ajuta s ajung la o rezolvare a diferendului pe
cale amiabil. Raportul va conine eventualul accord intervenitsau, in lipsa acestuia, concluziile sale asupra
tuturor problemelor de fapt sau de drept referitoare la obiectuldiferendului, precum i recomandrile pe care le
consider potrivite in scopul unei rezolvri amiabile. Raportulse depune la Secretarul General al ONU i se
transmite prilor in diferend. Acest raport, inclusiv toateconcluziile sau recomandrile coninute, nu este
obligatoriu pentru prile in diferend.Procedura de conciliere este incheiat in urmtoarele cazuri:1.atunci cand
diferendul a fost rezolvat,2. cand prile au acceptat sau o parte a respins recomandrile din raport printr-o

1.1

1.2

notificarescris adresat Secretarului General al ONU,3. la expirarea unei perioade de 3 luni de la data
comunicrii raportului prilor.Onorariile i cheltuielile comisiei vor fi suportate de ctre prile la diferend.
Printr-un acord aplicabil numaidiferendului respectiv, prile la diferend pot conveni s deroge de la acesta
procedur.
2.3 Evaluai Eficiena Tribunalului Internaional pentru Dreptul mrii n soluionarea difirendelor
maritime.
competena Tribunalului se intinde asupra tuturor diferendelor i cererilor care ii sunt supuse potrivit
conveniei, precum i asupra tuturor chestiunilor prevzute in mod special in orice alt acord, careconfer
competen Tribunalului. Ratione personae au calitatea de a se prezenta in faa Tribunalului statele- pri la
convenie, precum i entitile, altele decat statelepri, in toate cazurile prevzute in partea a XI(Zona) a
conveniei sau pentru orice deferendo supus in conformitate cu orice alt acord care confercompeten
Tribunalului i este acceptat de toate prile la diferend.La examinarea unui diferend supus lui, Tribunalul va
aplica dispoziiile conveniei i celelalte reguli de dreptinternaional care nu sunt incompatibile cu aceasta.
Aceasta nu aduce atingere facultii pe careo areTribunalul de a statua ex aequo et bono dac prile in diferend
sunt de acord.Atunci cand una dintre pri la diferend nu se prezint in faa Tribunalului sau nu face uz de
mijloacele pe carele are la dispoziie, cealalt parte poate cere Tribunalului continuarea procedurii i luarea unei
hotrari.Absena uneia din pri sau faptul c una dintre pri nu face uz de mijloacele pe care le are la
dispoziie, nu pot constitui un obstacol pentru desfurarea procedurii.Atunci cand intr-un diferend un stat-parte
consider c are un interes de ordin juridic, acesta se poate adresaTribunalului cu o cerere pentru intervenie in
proces. Dac Tribunalul admite cererea de intervenie, hotrareasa privind diferendul va fi obligatorie pentru
statul care a intervenit,dar numai in msura in care se refer laaspectele care au fcut obiectul interveniei.
Tribunalul, inainte de a lua hotrarea, trebuie s se asigure nunumai c are competena de a soluiona
diferendul, ci i c cererea este intemeiat in fapt i in drept.Hotrarea Tribunalului este definitiv i toate
prile trebuie s i se conformeze. Ea nu este obligatorie decat pentru prile in litigiu i numai pentru cauza
rezolvat. La cererea oricrei dintre pri, in caz de contestaie privind sensul i cuprinsul hotrarii, Tribunalul
este competent s o interpreteze.
Test nr.12
Subiectul I: Sistemul Dreptului Internaional
Definii noiunea de sistem a dreptului international
Sistemul dreptului internaional reprezint o totalitate de elemente interdependente, obiectiv existente
ianume: principii de drept fundamentale i speciale, norme convenionale i cutumiare,instituii i ramuri
dedrept internaional.
Analizai elementele sistemului dreptului internaional
In calitate de element al sistemului dreptului internaional, norma de drept internaional poate fi definit ca
oregul de conduit, creat i recunoscut de subiecii dreptului International ca fiind obligatorie.Principiul
fundamental de drept internaional este acea regul de conduit general, abstract, impersonal, posedind cel
mai inalt grad de imperativitate, care apr valorile vitale caracteristice unei anumite etapeistorice de dezvoltare
a civilizaiei umane.Instituia dreptului internaional poate fi definite drept un ansamblu de norme juridice
internaionale, cereglementeaz un domeniu restrans al relaiilor internaionale, i anume, determin regimul
juridicinternaional al unui anumit spaiu (de exemplu instituia dreptului de trecere inofensiv prin marea
teritorial)sau se refer la un obiect determinat de reglementare juridic (de exemplu instituia privilegiilor i
imunitilor consulare, instituia drepturilor minoritilor, instituia recunoaterii statelor etc.).Instituiile, la
rindul lor se impart in instituii ramurale i instituii interramurale. Sunt considerate instituiiinterramurale acele
instituii compuse din norme juridice care intr in componena a dou sau mai multe ramuri(de exemplu
instituia rspunderii juridice internaionale, instituia succesiunii). Normele instituiei juridiceramurale se

creeaz in cadrul unei ramuri concrete i cuprind anumite compartimente ale lor (de exemplu indreptul
internaional maritim pot fi evideniate grupe de norme care reglementeaz regimul juridic al mriteritoriale, a
zonei economice exclusive, platoului continental, regimul juridic al mrii libere etc.)Ramura dreptului
internaional reprezint o totalitate de norme juridice convenionale i cutumiare, cereglementeaz raporturile
de un anumit tip aprute intre subiecii dreptului international in cadrul unuidomeniu mai larg de cooperare
internaional, ce constituie obiect de reglementare a dreptului internaional public i are un grad inalt de
codificare universal, caracterizat prin existena principiilor aplicabile acestuidomeniu concret al relaiilor
internaionale. Sunt considerate ramuri de drept internaional public dreptulsecuritii internaionale, dreptul
cosmic,dreptul organizaiilor internaionale, dreptul tratatelor, dreptul mrii,dreptul aerian, dreptul diplomatic i
consular etc.
1.3 Evaluai sistemul dreptului internaional
Sistemul dreptului internaional public la etapa de azi s-a modificat considerabil i continu s-i
schimbeconinutul datorit apariiei i dezvoltrii noilor domenii ale relaiilor internazionale (sfera
investiional,informaional etc.), precum i datorit diversitii opiniilor despre sistemul dreptului
internaional, intilnite inliteratura de specialitat, precum i datorit aspiraiilor multor savani de a recunoate
noi domenii ale relaiilor internaionale drept obiect de reglementare a dreptului internaional.Lista instituiilor
i ramurilor de drept internaional nu este exhaustiv, ele aflinduse in permanent dezvoltarei completare.
Totodat coninutul i denumire anumitor ramuri i instituii pot varia de la un stat la altul.Unele ramuri i
instituii de drept internaional au aprut multe secole in urm (de exemplu dreptul tratatelor,dreptul conflictelor
armate, un numr considerabil de instituii ale dreptului diplomatic, dreptului mrii etc.).41Alte instituii i
ramuri au aprut in secolul XX (de exemplu dreptul aerian, dreptul cosmic, dreptul securitiiinternaionale,
dreptul internaional ecologic, instituia platoului continental, instituia zonei economiceexclusive,instituia
asigurrii securitii navigaiei aeriene, instituia repatrierii astronauilor). Al treilea grup deinstituii i ramuri
sunt astzi in proces de devenire (de exemplu dreptul International nuclear, dreptulinternaional ecologic etc.)
Or, in opinia profesorului Kohen o nou ramur de drept internaional apare atuncicind sunt intrunite
urmtoarele criterii:criteriul normativ: o totalitate de principii fundamentale, cum sunt interzicerea
utilizriiforei, dreptul popoarelor de a dispune de ele insele, egalitatea suveran a statelor, neintervenia in
afacerileinterne ale unui stat;criteriul instituional: modalitatea in care sunt exercitate pe plan internaional
funciilelegislativ,executive i reglementarea diferendelor;criteriul subiectiv: determinarea creatorilor i
destinatarilor regulilor e conduit.
Subiectul II: Funciile consulare
2.1 Definii noiunea funciilor consulare
Funciile consulare-reprezint totalitatea activitilor oficiilor consulare i ale personaluluiacestora.
2.2 Clasificai funciile consulare.
Dup obiectul lor sau dup domeniul pe care l abordeaz, funciile consulare pot fi: funcii cu caracter
politic, altele dect funciile diplomatice; - funcii economice importante: promovarea schimburilor economice
dintre statul trimitor i statul primitor pe teritoriul cruia i desfoar consulatul activitatea; funcii
culturale; foarte multe consulate romneti nglobeaz minicentre culturale, avnd o activitatecultural intense
(Consulatele de la Veneia, Canal Grande, etc.) i unde funcia consular de promovare aculturii este de fapt una
dintre cele mai importante;- funcii care se refer la protecia cetenilor; spre deosebire de ambasade, care se
concentreaz n principal pe promovarea intereselor statelor, a autoritilor de stat, consulatele se preocup de
problemele cetenilor. Eleinclud de asemenea, funcii administrative, funcii de stare civil, notariale,
jurisdicionale i funcii care serefer la marina comercial, nave i aeronave i la obligaii militare.Din punct de
vedere al coninutului acestor funcii, ele pot fi mprite n dou categorii:a) funcii care sunt conferite de ctre
statul trimitor oficiului consular respectiv;b) funcii care sunt recunoscute de ctre statul primitor ,cel pe
teritoriulcruia i desfoar activitatea.Ca regul general, coninutul acestor funcii consulare este negociat i

inclus n conveniile bilaterale pe problem consulare pe care statul le ncheie, o parteimportant a acestor
convenii consulare se concentreaztocmai pe funciileasupra crora cele dou state i dau acordul s fie
ndeplinite de ctre oficiile consulare.
2.3 Formulai specificul fiecrei funcii consulare n parte
Funciile consulare sunt exercitate de ctre posturile consulare i, de asemenea, de ctre misiunile
diplomaticei constau in:a) a proteja in statul de reedin interesele statului trimitor i ale cetenilor si,
persoane fizice sau juridice,in limitele admise de dreptul internaional; b) a favoriza dezvoltarea relaiilor
comerciale, economice, culturale i tiinifice intre statul trimitor i statulde reedin i a promova in orice alt
mod relaii amicale intre ele in cadrul dispoziiilor prezentei Convenii;c) a se informa, prin toate mijloacele
licite, despre condiiile i evoluia vieii comerciale,economice, culturale i tiinifice a statului de reedin, a
face rapoarte in aceast privin ctre guvernulstatului trimitor i a da informaii persoanelor interesate;d) a
elibera paapoarte i documente de cltorie cetenilor statului trimitor, precum i vize i altedocumente
corespunztoare persoanelor care doresc s mearg in statul trimitor;e) a acorda ajutor i asisten cetenilor,
persoane fizice i juridice, ai statului trimitor;f) a aciona in calitate de notar i de ofier de stare civil i a
exercita funcii similare, ca i unele funcii deordin administrativ, in msura in care legile i regulamentele
statului nu se opun la aceasta;g) a apra interesele cetenilor statului trimitor, persoane fizice sau juridice, in
succesiunile de pe teritoriulstatului de reedin, in conformitate cu legile i regulamentele statului de
reedin;h) a apra, in limitele fixate de legile i regulamentele statului de reedin, interesele minorilor
iincapabililor, ceteni ai statului trimitor, mai ales atunci cand este cerut instituirea unei tutele sau
curatelecu privire la ei a exercita orice alte funcii incredinate unui post consular de ctre statul trimitor,
carenu sint interzise de legile i regulamentele statului de reedin sau la care statul de reedin nu se opune,
saucare sunt menionate in acordurile internaionale in vigoare intre statul trimitor i statul de reedin.
TESTUL13
Subiectul I: Subiecii Dreptului Internaional Public
1.1)DEFINITI NOTIUNEA DE SUBIECT DE DREPT INTERNATIONAL
Subiect international public--sunt entitile care particip direct la raporturile internaionale reglementate
dedreptul internaional public, care, prin aciunile lor volitive, obin drepturi i ii asum obligaii
internaionale,iar in cazul inclcrii acestora poart rspundere internaional.reprezinta particularitati
esentiale incomparatie cu dreptul intern
1.2)CLASIFICATI SUBIECTII DE DIP CONTEMPORANI
In DIP contemporan avem urm sub. :*Statul :o colectivitate umana cu toate trasaturile aferente unei
suveranitati si cu independenta proprie,alcatuita din teritoriu si populatie.* Entitatile statale contestate : Vaticanul-Orasele libere*Alti actori ai rel. internat. :-org.intern. reprezint forme de coordonare a colaborrii
internaionale n diferite domenii, pentru care stateleau creat un anumit cadru juridico-organizatoric prin
adoptarea unui statut, elaborat de comun acord, n care se prevd obiectul i scopurile organizaiei, organele i
atribuiile lor, necesare realizrii obiectivelor pentru careau fost constituite.-miscarile de eliberare nationala;pers. Fizica- Insa pentru comiterea crimelor de razboi sau a crimelor impotriva pacii si umanitatii,
careconstituie infractiuni cu caracter international, raspunderea individului se angajeaza pe plan international,
infata instantelor jurisdictionale-corporatiile transnationale o entitate economic format dintr-o companiemam i filialele ei din strintate.-companiile publice internationale-umanitatea
1.3)Evaluai statutul RM ca subiect de Drept Internaional Public
luind in consideratie legea cu privire la tratalele internationale si la reglementarea sa plus faptul ca RM face
parte la conventia cu privire la dr marii ne putem da seama ca din punc de vedere formel ea reprezinta unsubiec
activ pe cind practic mai avem multe pina la perfectiune.
Subiectul II : Organele jurisdicionale International

2.1)Definiti notiunea si tipologia organelor jurizdictionale


Organele jurisdictiei internationale totalitatea organelor internationale competente sa solutioneze
litigiileaparute intre sub. pe plan international.Din punct de vedere tipologic i conceptual jurisdiciile
internaionale se impart in dou mari categorii:1. Jurisdicia internaional ad-hoc i2. Jurisdicia internaional
permanent .In dreptul internaional public prin jurisdicia ad-hoc se subinelege arbitrajulinternaional,ca fiind
judecata pe plan internaional a unui diferend de ctre oinstan de judecat ad-hoc, constituit de prile in
diferend La randul su, din punct de vedere organizaional,arbitrajul internaional se poate constitui in
urmtoarele forme1184:- arbitrul unic,- comisia mixt,- tribunalul arbitral,- tribunalul arbitral mixt,- arbitrajul
specialarbitrajul instituionalizatArbitrul unic trebuie, de obicei sa nu aib cetenia prilor in conflict pentru a
se asigura i pe aceast cale,imparialitatea sa. Comisia mixta Comisiase constituia pe o baz paritar i era
format numai din ceteni ai parilor in conflict.Tribunalul arbitral. El se constituie de obicei dintr-un numr
impar de arbitri: 3, 5 etc., din care 1 sau 2 pot ficeteni ai statelor in conflict, iar ceilali sau cellalt ceteni
ai altor state. Tribunalul arbitral mixt. Dup primul Rzboi Mondial tribunalele arbitrale mixte au avut ca
sarcin soluionarea diferendele nscute dinrzboi. Aceste tribunale aveau o permanen relativ, fiind destinate
s soluioneze anumite categorii dediferende. Tribunalul arbitral mixt era compus din trei membri cate un
cetean al unui stat neutru in timpulrzboiului.Arbitrajul special. Un astfel de organ se constituie pentru
soluionarea unor categorii aparte dediferende ce vor aprea eventual.Jurisdicia internaional permanent.
Instanele jurisdicionale internaionale cu caracter permanent suntcreaia secolului XX1192, deboutand cu
renumita Curte Permanent de Justiie Internaional (CPJI), infiinatdup primul Rzboi Mondial prin Pactul
Ligii Naiunilor. Prima edin de inaugurare a avut loc in 1922,Curtea activand pan in 1946, cand cedeaz
misiunea jurisdicional in favoarea succesoarei sale CurteaInternaional de Justiie (CIJ) La randul su,
instanele internaionale de judecat pot fi clasificate dup difersecriterii:1. Dup ntinderea competenei
distingem:- de competen general CPJI, CIJ, Curtea de Justiie a Uniunii Europene (CJUE);- de competen
special Curtea European a Drepturilor Omului (CEDO), TribunalulInternaional pentru Dreptul Mrii
(TIM), Tribunalul Administrativ al Naiunilor Unite (TANU ,Curtea Internaional Penal (CIP).2. Dup
obiectul diferendelor:- teritoriale CIJ;- in material dreptulor omului CIJ, CEDO, CJUE;- de reprimare a
infraciunilor internaionale CIP, Tribunalul internaional pentru ex- Iugoslavia,Tribunalul internaional pentru
Rwanda;- maritime TIM, CIJ.3. Dup calitatea justiiabililor:- intre state CPJI, CIJ, TIM, CJUE, CEDO;intre state i persoane fizice sau persoane juridice CEDO, CJUE, TIM;- intre state i organizaii internaionale
CJUE, TIM;- intre organizaii i persoane fizice TIM, TANU.
2.2)COMPARATI COMPETENTA JURIZDICTIEI INTERNATIONALE
Dreptul internaional actual recunoate existena unei puteri inerente jurisdiciilo internaionale, atat
judiciarecat i arbitrale, de a soluiona litigiile cu privire la propria com peten. Competena jurisdiciei de a
decideasupra propriei competene se stabilete in momentul examinrii admisibilitii cererii introductive i
constituie baza unei puteri bine delimitate. Identificarea competenei unei juriddicii internaionale depinde
demodalitatea de atribuire a ei. Dreptul contentiosului international cunoate 3 modaliti de atribuire
acompetenei:1. modaliti convenionale,2. modaliti unilaterale i3. Modaliti autoritare.Modalitile
convenionale. Printre aceste modaliti figureaz compromisul i clauza compromisorie.Compromisul este un
acord care are ca obiect delegarea unui organ imputrnicirea de a judeca un diferend sau oserie de diferende
actuale. Este de precizat c acest acord fixat in compromis vizeaz in egal msur acordulin favoarea unui
organ judiciar sau arbitral. Din punct de vedere al dreptului international compromisul este untratat
internaional, incheiat intre prile diferendului care trebuie s fie subiecte de drept internaional
public,respectiv se supune regulelor dreptului comun al tratatelor internaionale, reglementat prin Convenia de
laViena asupra tratatelor internaionale din 1969. Modalitile unilaterale. Aceste modaliti imbrac
formadeclaraiilor unilaterale de recunoatere a jurisdiciei obligatorii a unor instane internaionale. Cu alte
cuvinte,unele tratatele internaionale prin care se creaz o jurisdicie pot subordona autoritatea puterii

jurisdicionaleunei declaraiei unilaterale, de regul facultativ, din partea statului contractant, prin care acesta
recunoate,obligatoriu in privina sa jurisdicia internaional.Modaliti autoritare. Aceste modaliti de
atribuire a jurisdiciei unor jurisdicii internaionales-au realizat in practica internaional prin rezoluiile
Adunrii Generale sau Consiliului de Securitate,organe ale ONU. In acest sens, nu este exclus ca un acord intre
state s abiliteze o organizaie internaional dea crea un tribunal internaional2.3)principalele reguli de
procedura la examinarea contenciosului internationalIn mod normal o jurisdicie international dispune de o
procedur ordinar a instanei (asupra fondului) i poate recurge la proceduri incidente. Procedur ordinar
presupune cateva etape in mare parte inspirate din procedura intern:1. Introducerea n instan. In cazul unei
jurisdicii permanente sesizarea instanei are loc printrun actunilateral din partea reclamantului, care imbrac
forma unei cerere contra reclamatului sau prin notificareacompromisului dintre pri. Potrivit art.40 din Statutul
CIJ, cererea sau notificarea sunt adresate grefierului,care trebuie s le comunice imediat tuturor
interesailor.Cererea sau notificarea trebuie s indice expresobiectul diferendului i prile.2. Duelul
jurisdicional. Din momentul sesizrii, jurisdicia aplic principiul contradictorialitii i prilor li seasigur o
egalitate procesual. Orice document adus in fa tribunalului de ctre o parte este transmis celeilalte pri
pentru replic. Prile sunt reprezentate in faa jurisdiciilor internaionale de ctre agenii lor, care pot fiasistai
de consilieri sau avocai1214. De regul, procedura contencioas cuprinde 2 faze: scris i oral.3. Adoptarea
hotrrii. Deliberrile sunt secrete i supuse unor reguli specifice fiecrui tribunal, destinate sdegajeze un
enun legal. Scopul lor este de a oferi fiecrui judector posibilitatea s contribuie direct la procesul adoptrii
opiniei colegiale a tribunalului Afar de procedura ordinar, jurisdicia internaionalrealizeaz aciuni
procesuale in cadrul procedurilor incidente. Acestea sunt complementare procedurii de bazi de fapt, in mare
msur, contribuie fie la buna ei derulare, fie la meninerea unei ordini juridice provizorii pan la decizia final.
Tribunalul internaional recurge la procedura incident in 3 situaii, in cazul:1. Interveniei terilor. Dreptul
contenciosului international recunoate terilor, care justific un interes de ordin juridic, dreptul de intervenie in
cadrul unui proces jurisdicional care opune dou alte pri1217. In acest sens,terul adreseaz o cerere
tribunalului in care aduce argumentele ce justific interesul su in cadrul procedurii declanate. In fine,
tribunalul este acela care autorizeaz aceast intervenie. In caz de acceptare a terului, elnu devine parte la
proces, dar ii prezint observaiile sale i hotrarea tribunalului in partea ce vizeazinterpretarea unui tratat la
care este parte terul, ii va fi opozabil1218.2. Excepiilor preliminare. O excepie preliminar este o obiecie in
adresa jurisdiciei tribunalului scopulcreia este de a impiedica examinarea in fond a cauzei1219. Utilizarea ei
este frecvent in cazul candtribunalul este sesizat unilateral printr-o cerere3. Msurilor conservatorii. In
principiu, introducerea unei cereri in instant internaional nu are efectsuspensiv. Deoarece procedurile
jurisdicionale sunt destul de lungi, mai ales atunci cand sunt intarziate deexaminarea excepiilor preliminare,
tribunalul poate decide, la cererea unei pri, ordonarea msurilor conservatorii1220. Cu toate acestea, luarea
unei astfel de decizie nu constituie o practic frecvent, pentru c ar insemna suspendarea aciunii care a condus
la apariia diferendului, ceea ce ar insemna o avantajare provizoriea unei pri in diferend1221.
Test nr. 14
Subiectul I. Normele dreptului international
1.1Definii noiunea de norm de Drept InternaIonal
Norma de drept internaional poate fi definit drept o regul de conduit general, creat de subiecii
dreptuluiinternaional, ce reglementeaz relaiile dintre acetia i este recunoscut ca fiind obligatorie.
Coninutulnormelor dreptului internaional il formeaz drepturile i obligaiile cu care sunt investite statele i
ali subiecide drept internaional.
1.2 Clasificai normele dreptului International
Clasificarea normelor de drept internaional public comport un interes deosebit teoretic, in doctrin fiind
propuse urmtoarele criteria de clasificare:1. in dependen de aciunea fa de cercul de participani la

raporturile de drept internaional public pot fideosebite:- norme universale, care reglementeaz raporturile
dintre toi subiecii de drept internaional.Aceste norme, fiind reguli de conduit obligatorii adresate unui cerc
nedeterminat de subieci de dreptinternaional, formeaz dreptul internaional comun.- norme regionale ce
acioneaz doar fa de un numr limitat de participani. Prin norme regionale suntreglementate raporturile
juridice dintre subiecii aparinind unei anumite regiuni geografice ins cu referire laun obiect comun de
reglementare.- norme locale sunt acele norme care reglementeaz raporturile juridice dintre doi sau ciiva
subieci de dreptinternaional. Normele locale pot fi atit personificate cit i nepersonificate.2. in dependen de
locul i rolul normelor in sistemul de drept:- norme materiale conin drepturile i obligaiile subiecilor
dreptului internaional;- norme procesuale pot fi definite in dou accepiuni. Lato
sensu, norme procesuale sunt considerate normelecare reglementeaz procesul de creare i realizare a
dreptului. Stricto sensu,normele procesuale sunt acelenorme care reglementeaz procesul de realizare a
dreptului. Normele procesuale posed sanciuni specifice.3. in dependent de metoda de reglementare juridic,
normele de drept internaional se impart in:- norme dispozitive sunt acele norme, de la care statele pot face
abatere de comun acord, dac aceasta nu prejudiciaz interesele legitime ale altor state.- norme imperative, care
prescriu un model concret de conduit juridic, de la care nu este permis nicioabatere.Printre normele
imperative au inceput s se evidenieze principiile fudamentale de drept internaional, numitenorme jus cogens.
Normele jus cogens se deosebesc de alte norme imperative ale dreptului internaional prinefectele pe care le
produc in caz de nerespectare a lor. Orice abatere de la norma jus cogens provoac nulitateaaciunilor
subiecilor de drept internaional.
1.3.Evaluai specificul normelor ius cogens
Normele jus cogens apar in sec. XX si pt prima data sunt defiinite in Conventia de la Viena, cu privire
ladreptul tratatelor, unde se spune ca norma jus cogens este o norma acceptata si recunoscuta de
societateainternationala a statelor in ansamblu ei drept norma de la care nu se permite nici o abatere si care
poate fimodificata doar printr-o norma cu acelasi caracter.Trasaturile normelor jus cogens sunt
urmatoarele:generala;impersonala;universala;de maxima imperativitate.Astazi prin norme jus cogens se
subintelege acele 10 principii fundamentale de DIP(neaplicarea fortei sineamenintarea cu aplicarea ei in
relatiile internationale(neagresiunii),imixtiunea in afacerile interne ale unu stat, solutionarea pe cale pasnica a
diferendelor internationale, integritatea teritoriala, indeplinirea cu buna-credinta a obligatiilor internationale,
dreptul popoarelor la auto-determinare, respectarea universala adrepturilor omului, egalitatea suverana a
statelor), care sunt obligatorii pt toate statele existente pe Glob.
Subiectul II: Organizaia Naiunilor Unite organizaie cu vocaie universal
1.1.Definii noiunea de organizaie international
Organizaia internaional este o asociaie de state fondate n baza principiului egalitii suverane care are la
baz un act constitutiv (tratat internaional), are o structur proprie, bugeti personalitate distinct de cea
afondatorilor.1.2.Analizai istoria crerii O.N.UONU iniial a existat sub forma altei organizaiii anume Liga
Naiunilor format prin tratatul de laVersailles 1920. Scopul Ligii naiunilor era dezarmarea, prevenirea
rzboaielor prin intermediul securit iicolective, rezolvarea disputelor inter-naiuni prin negociere, diplomaiei
mbuntirea calit ii vieii. Liganu dispunea de armat propriei dup o serie e eecuri nu a putut face fa
agresiunilor Axei Berlin-Roma-Tokyo, declanndu-se al doilea rzboi mondial.La ncetarea rzboiului n 1945,
reprezentani ai 50 deri s-au ntlnit la San Francisco pentru a Semna CartaONUi astfel Liga a fost nlocuit
cu Organizaia Naiunilor Unite motenind numeroase agenii i organizaii fondate de Lig. Numele de United
Nations a aprut pentru prima dat n Declaraia preedintelui american Roosvelt n 1942cnd 26 derii-au
unit for ele pentru a nfrunta Axa.
1.3Evaluai sistemul i funciile organelor principale ale ONU
Potrivit Cartei, ONU are 4 obiective majore:1) sa mentina pacea si securitatea internationala;2) sa dezvolte
relatii de prietenie intre natiuni;3) sa coopereze in rezolvarea problemelor internationale si in promovarea

respectului pentru drepturile omului;4) si sa fie un centru pentru armonizarea actiunilor tuturor statelor.ONU
are 6 organe distincte, fiecare avnd funciile ei caracteristice:a)Adunarea General este organul principal i
deliberativ care poate examina principiile generale decooperare pentru mentinerea pacii si securitatii
internationale, inclusiv principiile care guverneaza dezarmareasi reglementarea narmarilor, si poate face
recomandari cu privire la asemenea principii fie Membrilor Organizatiei Natiunilor Unite, fie Consiliului de
Securitate, fie Membrilor Organizatiei si Consiliului deSecuritate. b)Consiliul economic si social poate
efectua sau initia studii si rapoarte privind probleme internationale ndomeniile economic, social, cultural, al
nvatamntului, al sanatatii si n alte domenii conexe si poate facerecomandari n privinta tuturor acestor
problem Adunarii Generale, Membrilor Natiunilor Unite si institutiilor specializate interesate. El poate face
recomandari n scopul de a promova respectarea efectiva a drepturilor omului si libertatilor fundamentale
pentru toti.c)Consiliu de securitate duce rspunderea pentru pacea i securitatea omenirii. Consiliul de
Securitate poateancheta orice diferend sau orice situatie care ar putea duce la frictiuni internationale sau ar
putea da nastereunui diferend, n scopul de a stabili daca prelungirea diferendului sau situatiei ar putea pune n
primejdiementinerea pacii si securitatii internationale.d)Consiliu de tutel examineaz problemele referitoare
la teritoriile ce nu sunt capabile s seautoadministreze.e)Secretariatul ndeplinete lucrrile de secretariat
(arhiv, petit ii, depozitarea tratatelor)f)Curtea Internationala de justitie organul judiciar principal al
Natiunilor Unite.
Test nr. 15
Subiectul I: Raportul dintre dreptul international i dreptul Intern
1.1Definii ordinea juridic international
Prin ordine juridical internaional subnelegem modul de organizare i funcionare a societii
internaionale, precumi principiile i modul de interaciune ntre subiec ii Dreptului Internaional.
1.2.Analizai doctrinele i teoriile ale raportului dintre Dreptul Interna
ional i national
n literatura de specialitate s-au conturat 2 teorii de baz:1)Teoria dualist presupune c Dreptul
Internaional i cel Intern sunt 2 sisteme absolut diferite care con innorme ce reglemeateaz diferite raporturi
juridice. Aceste sisteme evolu ioneaz dup metoda liniilor paralele,niciodat intersectndu-se.2)Teoria
monismului afirm existena a 2 sisteme de Drept care reglementeaz raporturi juridice diferite nsse
ntlnesc situaie de coeziune a lor. Cele mai ntlnite domenii de coeziune sunt: drepturile omului, regim
defrontier, relaii diplomatice. Aceast teorie cunoate 2 accepiun a) Monismul cu privatul Dreptului
Internaional (autor Hans Kelsen). Asemenea poziie e adoptat deconstituia Franei, Federaiei Ruse. Aceast
teorie prevede c atunci cnd exist conflict ntrenormeleDreptului Internaionali cel Naional se aplic
prevederile Internaionale. b) Monismul cu privatul Dreptului Intern. Aceast teorie e antagonic celeilalte.
Autor (kauffman). Aceast poziie e prevzut de constituia Nicaragua.
1.3 Formulai particularitile raportului dintre dreptul constituional al RM i dreptul Interna ional
Acest raport poate fi sesizat din art. 4 si 8 a Constituiei RM care prevede c:1.Dispoziiile constituionale
privind drepturilei libertile omului se interpreteazi se aplic nconcordan cu Declara ia Universal a
drepturilor omului, cu pactele i cu celelalte tratate la care RM este parte.2. Dac exist neconcordane ntre
pactele i tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la careRM este parte i legile ei interne,
prioritate au reglementrile internaionale (art.4)Citind articol se creaz impresia c prioritate asupra legilor
interne au doar reglementrile interna ionale ce inde drepturile omului iar aceast prioritate se rsfrnge asupra
tuturor legilor (inclusiv cele consituionale).Pentru a elucida aceast neclaritate Curtea Constituional n 1999
s-a pronunat asupra interpretrii art. 4 i 8din Constituie. Hotrrea Cur ii Constituionale stipuleaz ns
c:Reglementrile internaionale au prioritate asupra tuturor legilor nafar de cele

constituionale.Reglementrile internaionale au prioritate nu doar dac in de domeniul drepturilor omului, dar


oricarereglementri prevzute n tratatele internaionale la care RM este parte.
Subiectul II: Regimul juridic al zonelor Polare
2.1Definii noiunea de zon polar.
Zona polar reprezint zona geografic situat fie la polul nord (Arctica) fie la polul sud (Antarctica).
2.2.Analizai instrumentele internaionale ce reglementeaz
statutul Arcticii i Antarcticii.
Statutul Arcticii este determinat de reglementrile international i legislaia statelor riverane la
Oceanulngheat de Nord. O organizaie internaional care are atribu ii n acest sens este Consiliul arctic
format din 8state care scopul de a coordonai coopera cu activit ile statelor n regiunea dat.Referitor la
Antarctica, n sec. XX mai multe state au ncercat si atribuie unele pr i din Antarctica. Pentrua stabili
regimul juridic aplicat acestei zone n 1959 s-a semnat Tratatul de la Washington cu privire laAntarctica. n
vederea respectrii lui s-a creat un sistem de control i inspecie reciproc care se realizeaz prinobservatorii
desemnai de reprezentanii celor 12 pr i la tratat. Pentru a soluiona problemele referitoare laresursele
minerale din zon n 1988 a fost adoptat Convenia privind reglementarea activitilor asupraresurselor
minerale din Antarctica.
2.3Formulai particularitile regimului juridic al Arcticiii Antarcticii
Regimul juridic al Arcticii s-a format ntr-o perioad lungi continu n prezent. O ncercare de a determinaca
acest regim a avut loc la iniiatva savantului rus lakhtin care a naintat teoria sectoarelor. Aceast teoriefavoriza
Federaia Rus i defavoriza SUA. Astfel ea nu a fost acceptat unanim. Unica reglementare estecuprins n
Convenia cu privire la Dreptul Mrii din 1982 care recunoa i te dreptul statelor riverine zonelor cungheuri s
ia msuri de protective i control asupra polurii pe o distan de 200 m.m. n prezent Arcticanecesit o tot mai
clar reglementare internaional.Principiul de baz al regimului internaional al Antarcticii este folosirea ei
numai n scopuri panice. Aceastzon are un statut de demilitarizare, neutralizare i denuclearizare.
Antarctica este ns liber pentru cercetri tiinifice. Att timp ct tratatul de la Washington din 1959 este n
vigoare nici un stat nu poate nainta pretenii teritoriale asupra zonei.
Test nr.16
Subiectul I: Principiul egalitatii suverane a statelor
1,1.Definiti notiunea de principiu a egalitatii suverane a statelor
Acest principiu permite consacrarea principalei particularitati a dreptului internationa-prezenta la subiecti sai
acalitatii de suveranitate si in virtutea acestui fapt-egalitatea lor juridica indiferent de momentul
aparitiei,factorul teritorial ,demografic,economic.
1.2Analizati evolutia istorica si codificarea Principiului
Inc din secolul al 16lea, ca o reacie la inegalitatea practicat i la arbitrariul marilor puteri s-a
artatnecesitatea recunoaterii egalitii in drepturi a statelor. Hugo Grotius releva c principiul egalitii
intreindivizi ii gsete expresie i relaiile dintre state, iar Pufendorf avea s sublinieze c egalitatea statelor
este oexpresie a suveranitii lor.In ultimele decenii sa dezvoltat o literatur bogat despre egalitatea suveran a
statelor,98 accentuindu- sesemnificaia pe care o are acesta in promovarea unor relaii de inelegere intre
state.Dreptul la suveranitate i independen a fost mult teoretizat de juriti de prestigiu. In opinia
profesoruluiGeorge Plastara dreptul de suveranitate consist in aceea c statul este stpin de a hotri aa cum
crede de cuviin asupra intereselor sale i de a gsi el insui mijloace pentru ainfptui ceea ce consider c
esteconform acelor interese.Principiulegalitatii suverane a statelor a fost codificat in urmatoarele
acte:1.Conventia cu privire la drepturile si obligatiile economice ale statelor(Montevideo,1933)2.Carta ONU
19453.Declaratia principiilor care guverneaza relatiile reciproce dintre state 19704.Actul final de la Helsinki
1975

1.3

Evaluati continutul juridic al principiului


Suveranitatea de stat reprezint un principiu att al dreptului intern ct si al dreptului
internaional.Suveranitatea reprezint dreptul unui stat de a rezolva liber si dup propria sa apreciere
problemele sale att n plan intern ct si extern, fr a transgresa n nici un fel drepturile altor state si nici
principiile fundamentale aledreptului internaional. Suveranitatea statului este unitar si presupune respectarea
suveranitii altor state. nceea ce priveste caracteristicile suveranittii de stat, aceasta implic independena
deplin politic sieconomic a statului, dreptul acestuia de a fundamenta si a realiza dup cum am menionat
propria sa politicextern si intern. Suveranitatea se caracterizeaz prin exclusivitate, n sensul c pe teritoriul
unui stat nu potcoexista, n principiu dou suveranitti, ci doar una singur.Una din consecinele principale ale
egalitii suverane o reprezint inalienabilitatea si indivizibilitateateritoriului de stat.Legtura puternic a
suveranitii cu toate celelalte principii este reliefat de faptul c din suveranitate decurgdirect o serie de
consecine juridice precum: suveranitatea permanent asupra bogiilor i resurselor naturale,dreptul de liber
alegere a regimului social-politic, integritatea frontierelor statului, dreptul de a stabili relaiioficiale, de a
participa la viaa internaional, de a adopta orice msuri necesare pentru conducerea vieiiinterne i externe a
poporului respectiv.Coninutul principiului egalitii suverane a statelor este format din anumite drepturi i
obligaii care le revin.Din acest principiu decurg urmtoarele drepturi ale statelor: dreptul lor la personalitate
internaional, dreptulstatului de a i se respecta integritatea teritorial, dreptul inerent la legitim aprare,
dreptul de a-i stabili singur sistemul su economic, cultural i normativ, dreptul de a defini i conduce in mod
liber relaiile sale cu altestate conform dreptului internaional, dreptul de a aparine sau nu organizaiilor
internaionale, de a fi sau nu parte la tratate bi sau multilaterale, dreptul de participa la conferine internaionale,
dreptul de legaie activ i pasiv etc. Acest principiu mai prevede ins i unele obligaii pentru state cum ar fi
respectarea suveranitiialtor state, s respecte personalitatea international a celorlalte state i s indeplineasc
cu bun credinobligaiile sale internaionale.Afar de aceasta, acest principiu mai presupune c toate statele
indiferent de factorii geopolitici au aceleaidrepturi i obligaii fundamentale aa cum rezult din dreptul
internaional cum ar fi egalitate de capacitate juridic a statelor de a dobandi drepturi i de a-i asuma obligaii
pe plan internaional, participarea statelor incondiii de egalitate la crearea dreptului internaional, la conferine
internaionale, la organizaii internaionale precum i aplicarea in mod egal a dreptului
internaional tuturor statelor. Astfel, este necesar s precizm cegalitatea in drepturi ca principiu care decurge
din cel al suveranitii statelor, nu presupune egalitatea de factointre state, ci doar capacitatea egal din punct de
vedere juridic de a dobandi drepturi i obligaii in relaiileinternazionale.La fel ca si in alte principii,aici se
cunosc exceptii:1.procedura de votare pe chestiuni de fond a Conciliului de Securitate a ONU2.votul ponderat
din cadrul FMI si ConsiluL UE(proportional cu marimea teritoriului,nr. populatiei si PIB seacorda voturi
suplimentare)
Subiectul II: Frontiera de stat n Dreptul Internaional Public
2.1 Definiti notiunea de frontiera de stat
Frontiera de stat-este linia ce desparte pe uscat si pe apa teritoriul de stat de teritoriile statelor vecine,iar in
planvertical delimiteaza spatiul aerian si subsolul de spatial aerian si subsolul statelor vecine.
2.2 Formulati criteriile de clasificare a frontierelor de stat
Frontierele de stat se clasific:A. Dup natura lor, in:a) naturale, care se stabilesc inandu-se seama de anumite
particulariti geografice, cum ar fialbia unor rauri sau fluvii, muni, vi, litoralul mrii; b) geometrice sau
convenionale, care sunt linii mai mult sau mai puin drepte, care despartteritoriile statelor;c) astronomice, la
stabilirea crora sunt folosite paralelele sau meridianele.B. Dup elementele componente ale teritoriului, in:a)
terestre, care despart uscatul dintre dou sau mai multe state. In funcie de particularitileterenului ea poate
urma linia crestelor munilor, mijlocul vilor sau poate fi stabilit, in linie dreapt, geometric sau astronomic; b)
fluviale, separ in dou pri apele unui fluviu situat intre teritoriile a dou state. Frontierele fluviale sestabilesc
in funcie de particularitile apelor de frontier. In cazul fluviilor nenavigabile, frontierele sestabilesc pe linia

1.1

median a fluviului. In cazul fluviilor navigabile, linia de frontier se consider linia denavigaie (farwatter) sau
linia celor mai mari adancimi (thalweg), linii care de fapt in cele mai multe situaiicoincid. In cazul in care
fluviul are mai multe brae, frontiera se stabilete pe braul principal.In situaia in care fluviul ii schimb
treptat cursul, frontiera se stabilete pe talvegul noului curs. Dac fluviulii schimb albia, frontiera rmane pe
albia veche, fluviul devenind ap interioar a statului pe teritoriul cruiase gsete noua albie. Pe podurile care
leag dou state frontiera se stabilete pe mijlocul podului, dac intrecele dou state nu exist o alt
inelegere.Aceeai regul se aplic i in cazul unor baraje de ap de frontier.In situaiile in care intre teritoriile
statelor se afl lacuri sau mri inchise, frontiera se fixeaz pe linia careunete punctele de uscat cele mai
avansate ale frontierelor comune sau pe mijlocul lacurilor sau mrilor.Un regim juridic special il au mrile
interioare adiacente mai multor state. Un exemplu unical il servete astziMarea Caspic, al crei litoral este
imprit intre Federaia Rus, Kazahstan,Iran, Azerbaidjan iTurkmenistan;339c) maritime, reprezint liniile
exterioare ale mrii teritoriale, stabilite de state, prin acte unilaterale sau pe bazaconvenional cu statele vecine;
(plus desenul din caiet privitor la fr. de stat)d) aeriene, separ spaiile aeriene ale statelor prin linii
perpendiculare care pornesc de lafrontierele terestre sau acvatice in sus pan la limita interioar a spaiului
cosmic (aproximativ la distana de100-110 km deasupra nivelului mrii).e)frontiera in sub sol-linia
perpendiculara proiectata in jos de pe linia frontierei terestre si acvatice pina undeajung mijloacele tehnice de
care dispune statul respective
2.3 Evaluati procesul de stabilire a frontierelor de stat
In plan juridic, frontierele se stabilesc prin acorduri incheiate intre statele vecine. Fixarea frontierelor ins
practic se face prin dou operaiuni distincte: delimitarea i demarcarea. Delimitarea este o operaiune politici
juridical care const in identificarea direciei principale i descrierea amnunit in cuprinsul tratatuluiincheiat
in scopul stabilirii frontierei, a traseului acesteia.Demarcarea este operaiunea propriu-zis de stabilire pe teren
a celor convenite in textul tratatului. Aceastetap se realizeaz de comisii mixte formate de reprezentanii
statelor pri la tratat i au ca atribuii stabilireatraseului frontierei i fixarea semnelor de demarcare, intocmirea
documentelor ce consemneaz infptuireaacestei operaiuni, rezolvarea unor probleme legate de intreinerea
frontierei, a drumurilor de acces etc.Ulterior,in dependenta de anumite circumstante poate interveni si
redemarcarea.De asemenea,statele potrealiza si o rectificare si anume precizarea traseului frontierei si
corectarea sa in legatura cu anumitecircumstante(denundarea,necesitatea populatiei bastinsase,etc) Regimul de
frontier se stabilete prin legiinterne i cuprinde totalitatea de norme juridice i msuri privind paza i
supravegherea frontierei, controlul pentru trecerea frontierei, activitile desfurate in zona de frontier, cile i
condiiile de acces, intrare, ieire,edere, activitatea intr-o zon determinat a teritoriului su de la frontier . a.
Regimul juridic al frontierei destat a Republicii Moldova este stabilit prin Legea privind frontiera de stat a
Republicii Moldova, adoptat la 17mai 1994, care reglementeaz:a) modul de trasare i de marcare a frontierei
de stat; b) paza frontierei de stat;c) zona de frontier (stabilit cu o lime de 2 km);d) condiiile in care se face
trecerea peste frontier a persoanelor, mijloacelor de transport,mrfurilor i a altor bunuri;e) condiiile in care se
pot practica anumite activiti (pescuitul, recoltarea produselor lemnoase i accesorii ale pdurii);f)
imputernicirile organelor puterii de stat i administraiei de stat in domeniul pazei frontierei de stat.Prin tratate
bilaterale incheiate cu statele vecine urmeaz s fie reglementate problemele comune de frontier privind
intreinerea frontierei, soluionarea litigiilor de frontier etc.
Testul 17
Subiectul I: Tratatul internaional ca izvor de Drept Internaional
Definii noiunea de izvor de DIP
Izvorul de drept international public poate fi definit ca fiind un instrument juridic (tratatul sau
cutumainternaional), care dau form exterioar normelor juridice internaionale, prin acordul de voin al

1.2

subiectelor dreptului international public, in primul rand statele.---mijloace de determinare a normelor de drept
rezultate din acordul de vointa a statelor.
1.2 Analizai tratatul internaional ca izvor de Drept Internaional
Incepand cu perioada interbelic i in special dup cel de-al doilea rzboi mondial, tratatul
internaionalreglementeaz majoritatea domeniilor vieii internaionale.Tratatul internaional reprezint un izvor
principal aldreptului internaional public i, este cel mai important in reglementarea relaiilor dintre subiectele
dreptuluiinternaional. O prim consacrare juridic a tratatului internaional o putem remarca in Convenia de la
Vienadin anul 1969 cu privire la dreptul tratatelor, care a recunoscut rolul fundamental al tratatelor in
istoriarelaiilor internaionale i importana din ce in ce mai mare a tratatelor ca izvor al dreptului
internaional ica modalitate de dezvoltare a cooperrii panice intre naiuni,oricare ar fi regimurile lor
constituionale.Convenia de la Viena (1969) nu exclude nici posibilitatea incheierii tratatelor in form
nescris, adic oral(aanumitele gentlemens agreements). Acestea ins in mai degrab de domeniul
trecutului decat de present.
Argumentai formele i elementele tratatelor
Exista 2 forme pricipale de tratate: scrise si verbale. Datorita prioritatii sale forma scrisa a devenit
dominantain practica internationala. Multe tratate contin dispozitii detaliate, uneori cu utilizarea unor indici
numerici,formule, harti etc.Tratatele scrise au o foarte mare importanta la delimitarea frontierilor cu statele
vecine. Cutoate acestea nici acordurile incheeate in forma verbal nu au disparut din practica statelor. Ele erau
utilizate pentru a schimba rangul unei misiuni diplomatice din legatie in ambasada, fie pentru stabilirea
relatiilor diplomatice.Denumirea acordurilor orale este gentlemens agreements. Doctrinarii au pareri diferite cu
privirela natura juridical a acestor tratate: unii le recunos cu aceeasi valoare juridica ca si tratatele scrise iar altii
leneaga acest caracter.Elementele tratatelor international se impart in esentiale si accesorii. Elementele essential
sunt: partilecontractante, acordul de vointa al partilor, obiectul si scopul tratatului.Partile contractante trebuie sa
fie intotdeauna statele, organizatile international interguvernamentale sau alteentitati carora le este caracteristica
calitatea de subiect de drept international.Acordul de vointa a partilor trebuie sa fie liber si neviciatObiectul il
formeaza drepturile si obligatiile partilor create prin normele stabilite de tratat. Obiectul trebuie safie licit si
realizabil.Scopul reprezinta obiectivele urmarite de partile contractante prin incheerea contractului.
Subiectul II: Misiunile diplomatice
2.1 Definii noiunea misiunii diplomatice
Misiunea-treaba incredintata cuiva ,sarcina cu acre este investita o persoana ,calitatea care i se atribuie pt a
oindeplini.-- poate fi i funcia, i rolul, precum i ansamblul de activiti specific funciei sau
rolului.Misiunilediplomatice sunt ndeplinite de ageni diplomatici,demnitari i funcionari ai statului.
2.2 Formulai structura i competena misiunilor diplomatice
Pe baza practicii internaionale se poate vorbi de urmtoarea schem a misiunii diplomatice: cancelaria, secia
politic, secia economic i comercial, biroul militar, secia sau biroul cultural, secia sau biroul de
pres,secia consular.Cancelaria ocup locul principal n misiunea diplomatic. Aici se primesc, sunt pregtite
i trimise toatedocumentele care cad n competena efului de misiune, unde se coordoneaz munca tuturor
celorlalte secii.Secia economic i comercial vizeaz dezvoltarea relaiilor economice, n general, a celor
comerciale nspecial, ntre cele dou state.Secia ataatului cultural este de dat relative mai recent i se ocup
de cunoaterea i afirmarea cultural nexterior, dar i procesul invers.Biroul ataatului militar are att funcii de
reprezentare, dar i de observare, precum i colaborare n acestdomeniu.Competenele misiunilor diplomatice
aa cum reiese din art. 3 al Conveniei de la Viena constau n special n:A reprezenta statul acreditant n statul
acreditar;A ocroti n statul acreditar interesele statului acreditant i ale cetenilor si n limitele administrate de
dreptulinternaional;A duce tratative cu guvernul statului acreditar;A se informa prin toate mijloacele licite
despre condiiile i evoluia evenimentelor din statul acreditar i araporta cu privire la aceasta statului

acreditant;A promova relaii de prietenie i a dezvolta relaii economice culturale i tiinifice ntre cele dou
state.
2.3 Evaluai funciile misiunii diplomatice permanente
Cele mai importante funcii ale misiunilor diplomatice sunt:1)Funcia de negociere ine prin excelen de
esena activitii diplomatice. Prin ea se apr interesele ambelor state ncercnd a se pune de acord, a gsi
puncte de interes comun n probleme bilaterale sau multilaterale. Demulte ori negocierea este sinonim cu
diplomaia.2)Reprezentarea se manifest prin participarea agenilor diplomatici la evenimentele vieii
publice,simboliznd statul acreditant, atitudinea de aprobare pe care acesta o adopt fa de momentele
semnificativeale vieii publice din ara de reedin 3) Funcia de observare i informare. Observarea i permite
agentului diplomatic s se informeze i s trimitguvernului su rapoarte periodice.4)Funcia de cooperare
internaional vizeaz realizarea de raporturi ct mai bune, meninerea unei atmosferect mai amicale,
contribuia la colaborarea internaional pe toate planurile.5)Funcia de protejare a intereselor statului acreditant
i a cetenilor acestuia, a persoanelor fizice i juridice.6)Funcia consular. Este o practic de dat relativ
recent, n doctrin interpretndu-se c statul acreditant poate nfiina n ambasad o secie consular, fr a
cere autorizarea statului acreditar.
Testul 18
Subiectul I: ncheierea tratatelor international
1.1 Definii noiunea de mputerniciri pentru ncheierea tratatelor internaionale.
mputernicirile pentru incheerea tratatelor internationale sunt niste functii exercitate de catre o categorie de
persoane care sunt imputernicite prin constitutie si alte acte normative in vedere incheerii unui
tratatinternational cu scopul de a reprezenta interesele statului.
1.2 Analizai stadiile i fazele ncheierii tratatelor internaionale.
Fazele de incheere a unui tratat international sunt:Manifestarea de vointa de a incheea un tratatPregatirea si
adoptarea textului tratatului. Tratatele bilateral sun pregatite si adoptate prin canale diplomatice pe cind tratatele
multilaterale sunt pregatite de organul de lucrul a organizatiei internationale sau de catrecomitetul de lucrul a
conferintei internationale. Adoptarea se face in baza votarii, de regula tratatul multilateralse adopta cu votul
majoritatii calificate(2/3;3/4)Stabilirea auteticitatii textului tratatului. Auteticitatea indica faptul ca textul este
veridic, definitiv si nu poate fimodificat. Este faza importanta realizata prin urmatoarele instrumente:1)
semnarea,2)semnarea adreferendum ( are loc numai atunci cind reprezentatul nu are deplinele puteri pentru
participare fazelor incheeriitratatului) si este o semnatura definitive.parafarea- semnarea reprezentatilor pe
fiecare pagina sau la sfirsitul textul tratatului.exprimarea consimtamintului la obligatiunile tratatului care se
face prin ratificare sau semnare, acceptarea, aprobarea, confirmarea. In practica se mai intilnesc si subfaze ca:
depozitare, inregistrarea, publicarea..
1.3 Formulai modalitile de exprimare a consimmntului de a se lega
prin tratat.
Modalitatile de exprimare a consimtamitului de a fi legat prin tratat sunt:Semnarea are de regula ca effect
autentificarea tratatului elaborate prin negocieri.Schimbul instrumentelor care constitue un tratat la fel
reprezinta o modalitate de exprimare a consimtamintuluistatelor de a se angaja printrun tratat international
atunci cind: a) instrumentele prevad ca schimbul lor va aveaacest effect, sau b)este stabilita pe alta cale caaceste
state convin ca schimbul de instrumente sa aiba acesteffect.Rtificarea- exprimarea consimtamitului unui stat
prin intermediul autoritatilor sale competente de a fi legat printr-un tratat international care este semnat de
reprezentantii sai.Aprobarea (acceptarea) reprezinta o modalitate de exprimare a consimtamitului statului de a fi
parte la aceletratate care nu necesita sa fie ratificate dar care prevad aprobarea lor.
Subiectul II: Marea teritorial i apele interioare maritime
2.1 Definii noiunea de mare teritorial i ape interioare maritime.

Marea teritoriala este fisia adiacenta apelor maritime interne,apelor arhipelagice cu latimea de pana la 12
milemarine asupra careia statul riveran isi exercita suveranitatea deplina si exclusiva.la limita exterioara a
mariiteritoriale se instituie frontiera statului riveran.Apele interioare marine sunt suprafete acvatice maritime
sau oceanice situate intre tarmul ununi stat si liniade baza de la acre se masoara latimea marii teritoriale.
2.2 Analizai regimul juridic al apelor teritoriale.
Marea teritorial este partea de mare adiacent rmului, pn la o anumit distan n larg, considerat
cafcnd parte din teritoriul de stat i supus deci suveranitii statului riveran, suveranitate care se extinde
iasupra spaiului aerian de deasupra mrii teritoriale, precum i asupra solului i subsolului acesteia Regimul
juridic al mrii teritoriale este stabilit prin legislaia intern a statului riveran,inndu-se cont de
prevederiledreptului internaional Reglementarea navigaiei n marea teritorial de ctre statul riveran are ca
scopasigurarea securitatii traficului, separarea cailor de navigatie, pilotajul, prevenirea abordajelor
etc.Celebraformul a lui Bynkershoek potrivit creia puterea unui stat se termin acolo unde se termin fora
armelor sale,a condus la fixarea limii mrii teritoriale pan la o distan echivalent unei impucturi de tun
Compromisulacceptat a fost formulat de Convenia din 1982 la art. 3 care prevede o delimitare unilateral a
mrii teritoriale In acest sens, Convenia autorizeaz limita maxim de 12 mile marine, statelor revenindu-le
dou metodealternative de delimitare, utilizand linia de baz normal sau linia de baz dreapt.
2.3 Evaluai condiiile de executare a dreptului de pasaj inofensiv al navelor strine n apele teritoriale.
Recunoscut la nceputurile sale ca o regul de drept cutumiar, consacrat apoi prin prima conferin
asupradreptului mrii, trecerea inofensiv, aa cum a fost reglementat n art.14-23 dinConvenia de MontegoBay,reprezint un progres, prin prevederea unor reglementri mai detaliatei mai clare n comparaie cu
Conveniadin 1958 n sensul Conveniei din 1982 trecerea este inofensiv att timp ct nu adduce atingere
pcii,ordinii dedrept, linitii publice sau securitii statului riveran. Trecerea trebuie s se efectueze
nconformitate cu prevederile Conveniei i alte reguli ale dreptului internaional. Art. 18 dispune cprin
trecere se nelegefaptul de a naviga n marea teritorial n scopul:a)de a traversa fr a intra n apele interioare
ori a face escalntr-o rad sau instalaie portuar situat n afara apelor interioare;b)de a intra n apele
teritoriale sau a le prsi, sau de a face escal ntr-o asemenea rad sau instalaie portuar, sau de a o prsi O
precizare ce seimpune n legtur cu dreptul de trecere inofensiv, se refer la locul ncare trebuie s se afle
nava nmomentul cnd s-ar angaja n una dintre activitile nepermise ianume n marea teritorial, deoarece
numain aceast zon beneficiaz de dreptul de trecereinofensiv, n apele interioare neexistnd un astfel de
drept pentru navele strine.
Testul 19
Subiectul I: Efectele tratatului international
1.1 Definii noiunea de tratat internaional.
Definiia juridic a tratatului este dat in onvenia de la Viena (1969), care prin aceast noiune
inelegeun acord international incheiat in scris intre state i guvernat de dreptul internaional, fie c este
consemnatintr-un singur instrument unic, fie in dou sau mai multe instrumente conexe i oricare ar fi
denumirea sa particular (art. 2 pct. 1 lit. a).
1.2 Analizai efectele tratatelor n timp, spaiu i asupra cercurilor de subieci.
Efectele tratatului in spatiu de regula tratatul incheeat de state sun obligatorii pentru acestea si se aplica
peintreg teritoriu fata de toata populatia. Dar exista si o serie de tratate care au obiect de reglementare raporturi
juridice ce se instituie in cadrul unei portiuni de teritoriu a unui stat aparte ex: conv. Dela Constantinopol cu
privire la libertatea de navigatie pe Canalul Suez. Efectele asupra subiectilor desi sunt obligatorii pentru
totisbiectii de DIP in procesul de incheere a tratatelor poate participa un numar restrins de subiecti iar ca
regulatratatele creaza efecte juridice doar pentru statele care au participat la procesul de incheere sau de
aderareulterior.Efectele tratatelor in timp incepe sa produce efecte juridice:a) la data expresa indicate in text,

b)lasurvenirea evenimentelor cum ar fi declansarea unui conflict armat, c)respectarea anumitor conditii legate
deintrarea in vigoare. Tratatele inceteaza efectele juridice: a) expirarea termenului pentru care a incheeat daca
partile nu au solicitat din timp, b) odata cu atingerea scopului, c)odata cu incetarea anumitor evenimente
pentrucare era preconizat, d) daca apare un nou trata cu acelasi obiect dar ci dipozitii contrare.
1.3 Temeiurile de incetare a tratatului:
Abrogarea este un caz de stingerea a tratatelor international care solicita vointa unanima a partilor. Abrogarea
poate fi expresa si tacita.Anularea este modalitate de renuntare unilaterala a unui stat la un tratat incheiat de
acesta.Denunarea n cazul tratatului bilateral denunarea pune capt unui tratat. n cazul unui tratat
multilateraldenunarea poart caracterul unei retrageri.La fel reprezint temeiuri de ncetare i:Disparitia unei
parti contractante ale tratatului-ca subiect de drept internationalExpirarea termenului de valabilitatea a
tratatuluiExecutarea complete a tratatuluiSurvenirea unei conditii rezolutorii expres prevazuta n tratatDrept
urmare a constatarii nulitatii tratatului internationalReducerea numarului de participanti la tratatul multilateral
sub numar necesar pentru intrarea in vigoare aacestuiaDrept urmare a doptarii unor decizii obligatoriii din
partea anumitor organizatii international.
Subiectul II: Metode i mijloace de purtare a rzboiului
2.1 Definii metodele i mijloacele de purtare a rzboiului.
Metodele de razboi - acele modalitati folosite de parti cu sau fara folosirea mijloacelor de lupta
pentruatingerea scopuluifinal al razboiului.Mijloc de razboi acele instrumente folosite de parti pentru
realizarea scopului final al razboiului.
2.2 Formulai metodele i mijloacele de purtare a rzboiului.
Declaratia de la Sankt-petersburg din 11 decembrie 1868 prevedea ca violent armata nu trebuie folosita
decitimpotriva celui care o foloseste, fiind unu din principiile de baza. Populatia civila este alcatuita din
persoanecare nu participa direct la ostilitati militare si implicit impotriva sa nu este ingradit nici un atac
derazboi.Astfel statele implicate in razboi trebuie sa aiba un singur scop legitim de slabire a fortelor militare
ainamicului.Astfel subiectii implicati intr-un razboi trebuie sa identifice cu egzactitate obiectivele militare pe
care doreste sa le atinga si sa foloseasca numai mijloace si metode de atac strict necesare pentru
distrugereaobiectivelor militare alese.
2.3 Evaluai metodele i mijloacele interzise de purtare a rzboiului
Mijloacele de razboi interzise sunt: 1. Arma chimica, 2. arma biologica, 3.arma incendiara, 4. bombele
caseta,5.minele antipersonal, 6.minele capcana, 7.gloantele dium.Metodele de razboi interzise sunt:-otravirea
apei surselor alimentare, -folosirea semnelor distinctive alinamicului, comitetului international, a comitetului si
semilunii rosii, -folosirea metodelor perfide. In toateconflictele armate, dreptul beligerantilor de a alege metode
de purtare a razboiului nu este nelimitat. Esteinterzisa indreptarea atacurilor intentionate, fara discriminare, de
terorizare sau represalii impotriva populatiilor civile. De asemenea sunt interzise in ce priveste persoanele si
bunurile civile: capturarea deostatici, folosirea de scuturi umane, inrolarea fortata in cadrul armatei inamice,
represaliile, deportarea sitransferul fortat de populatie.
Testul 20
Subiectul I: Mecanisme Universale Internaionale de protecie a drepturilor
Omului
1.1 Definii Dreptul Internaional al Drepturilor omului ca ramura
de Drept Internainal Public
Dreptul internaional al drepturilor omului (DIDO) constituie un ansamblu de norme i principia de
naturconvenional i/sau cutumiar care reglementeaz conduit statelor pentru asigurarea respectrii i
protecieidrepturilor i libertilor fundamentale fr discriminare att pe timp de pace, ct i pe timp de rzboi,
precumi care stabilesc rspunderea pentru nclcarea acestora.

1.3

1.2 Analizai apariia, evoluia i codificarea drepturilor i libertilor


fundamentale ale omului.
Dreptul international al drepturilor omului este o ramura relative tinara care a aparut in sec. XIX-lea. Azi
esteuna di cele mai codificate ramuri de DIP. Ca si orice alta ramura de drept international dreptul international
aldretorilor omului are propiiile izvoare si principia care sunt codificate in legislatia a mai multor
state.Principalele izvoare ar fi:Declaratia universal a drepturilor omuluidin 1948,Pactul international cu
privirela drepturile civile si politice1966, declaratia islamica universala1981, Carta ONU din 1945 etc.In DIP
sun 2ramuri care la prima vedere se asemana foarte mul: DI al drepturilo omului si DI umanitar. DI al
drepturilor omului reglementeaza drepturile si libertatile fundamentale cu character absolute pe care statele sunt
obligatesa le respecte pe intreg teritoriu in in toate timpurile. Iar DI umanitar are drept scop protectia persoanei
fizicedoar in perioada conflictelor armate.
Evaluai instrumentele universale pentru protecia drepturilor omului
n perioada imediat postbelica eforturile comunitatii internationale au fost orientate spre crearea unui
cadrunormativ si institutional universale de protectie a drepturilor si libertatilor fundamentale susceptibile sa
previnaorice prejudiciu adus exercitarii de catre fiinta umana a drepturilor inerente conditiei si dezvoltarii sale.
Ele aufost create n mare parte n cadrul sau sub egida Organizatiei Natiunilor Unite si institutiilor sale
specializate.Carta Organizatiei Natiunilor Unite. Acest document, semnat n 1945 este inedit dupa natura sa
juridica: pe deo parte este actul constitutiv al ONU si se supune normelor dreptului organizatiilor internationale,
iar, pe dealta parte, este un tratat international care se supune dreptului comun al tratatelor internationale, astfel
cum afost codificat prin Conventia de la Viena asupra dreptului tratatelor.Carta Internationala a Drepturilor
Omului. Din punct de vedere formal nu exista un astfel de document. Ceeace numim noi astazi Carta
Internationala a Drepturilor Omului este un ansamblu format din trei instrumentedistincte: Declaratia
Universala a Drepturilor Omului din 1948, Pactul cu privire la drepturile civile si politicesi Pactul cu privire la
drepturile economice, sociale si culturale, ambele din 1966.
Subiectul II: Strmtorile Internaionale
2.1 Definii noiunea de strmtoare international
Din punct de vedere geografic, stramtoarea international estedefinit ca o poriune de mare strans intre dou
spaii terestre care pune in comunicare doualte mri. Din punct de vedere juridic, stramtorile nu sunt luate in
consideraie de dreptulinternaional decat dac ele servesc navigaiei internaionale.
2.2 Analizai dreptul de trecere n tranzit i dreptul de pasaj inofensiv prin strmtorile internaionale.
Conform Conventiei de la Montego-Bay sunt stabilite doua moduri distinct de trecere prin
strimtorileinternational: dreptul de trecere in transit si pasajul inofensiv.Prin trecere n tranzit se nelege
exercitarea libertii de navigaie i de survol numai n scopul unui tranzitcontinuu i rapid prin strmtoare, ntre
o parte a mrii libere sau o zona economic exclusiv i o alt parte amrii libere sau zon economic
exclusiv. Dreptul de trecere n tranzit este recunoscut navelor i aeronavelor tuturor statelor fr piedici, cu
restricia c acest drept nu se extinde asupra strmtorilor formate ntre teritoriulcontinental al unui stat i o
insul aparinnd acestui stat, dac exist de-a lungul insulei o rut prin marealiber sau o zon economic
exclusiv de comoditate comparabil. n acest caz, cerina continuitii i arapiditii tranzitului, totui, nu
interzice trecerea prin strmtoare pentru a ajunge la teritoriul unui stat riveran,a-l prsi sau a iei de acolo, sub
rezerva condiiilor de intrare pe teritoriul acestui stat. Pasajul inofensiv s aplic strmtorilor folosite pentru
navigaia internaional, dar care leag marea teritorial a unui stat i o partea mrii libere sau o zon
economic exclusiv a altui stat sau care sunt formate ntre teritoriul continental alunui stat i o insul
aparinnd acestui stat, dac exist de-a lungul insulei o rut prin marea liber sau o zoneconomic exclusiv
de comoditate comparabil. Exercitarea dreptului de trecere inofensiv prin acestestrmtori nu poate fi
suspendat. n cazul strmtorilor internaionale dreptul de trecere n tranzit se deosebetede pasajul inofensiv n

principal prin recunoaterea libertii de survol i facultatea pentru submarine de a trecesub ap, ceea ce-l
aseamn mult cu dreptul de trecere prin apele arhipelagice.
2.3 Evaluai regimul juridic al strmtorilor Mrii Negre.
Strmtoarea Bosfor leag Marea Neagr de Marea Marmara, care la rndul ei comunic cu Marea Egee
prinstrmtoarea Dardanele, astfel cele dou strmtori punnd n comunicare Marea Neagr i Marea
Mediteran.Ambele strmtori se afl sub jurisdicia Turciei.. n timp de pace, navele comerciale se bucur de o
libertatedeplin de trecere prin strmtori, ziua i noaptea, oricare ar fi pavilionul i ncrctura lor, fr nici
oformalitate, cu excepia controlului sanitar, stabilit prin regulamentele turceti la intrare n strmtori. Regimul
juridic de trecere a navelor de rzboi depinde de categoria i tonajul lor. Navele uoare de suprafa, navelemici
i cele auxiliare, oricare ar fi pavilionul lor se bucur de dreptul de trecere prin strmtori, dar numai ziuai cu un
preaviz dat guvernului turc pe cale diplomatic cu 8 zile nainte, dac e vorba de navele statelor riverane, i cu
15 zile nainte pentru navele statelor ne-riverane. n preaviz trebuie s fie specificate denumirea,tipul, numrul
navelor, destinaia, data trecerii i ntoarcerii, dac e cazul. Tonajul global maxim al tuturor forelor navale
strine, aflate n trecere prin strmtori, nu trebuie s depeasc, cu unele excepii, 15.000 tone,cuprinse n cel
mult dou nave. Aceast restricie nu se rsfrnge asupra navelor militare aflate n avariere ntimpul trecerii,
care se supun, n asemenea circumstane, msurilor speciale de siguran dictate de guvernulturc. Navele
militare de linie cu un tonaj superior al statelor riverane au accesul prin strmtori cu condiiatrecerii unul cte
unul, nsoite de cel mult dou torpiloare. n nici un caz, navele de rzboi nu vor putea folosi, pe durata
tranzitului strmtorilor, aeronavele pe care le au la bord. Submarinele militare pot trece prin strmtoridoar ziua,
n mod izolat i s navigheze la suprafa. n timp de rzboi, n situaia cnd Turcia nu este parte beligerant,
navele comerciale beneficiaz de dreptul de trecere n aceleai condiii ca i n timp de pace, iar navelor militare
ale statelor beligerante, cu unele excepii, le este nchis accesul n strmtori. Celelalte navemilitare se bucur de
libertatea de trecere n condiiile similare strii de pace. n cazul n care Turcia devine beligerant, trecerea
navelor militare este lsat total la discreia guvernului acestei ri, iar navele comercialeale statelor care nu
sunt n rzboi contra Turciei se vor bucura de libertatea de trecere i navigaie prinstrmtori, cu condiia c nu
vor ajuta n nici un mod inamicul i vor naviga doar ziua pe enalul indicat deautoritile turceti. Acelai regim
de trecere se menine atunci cnd Turcia se consider ameninat de un pericol iminent de rzboi.
Test 21
Subiectul I: Institutia recunoasterii in DIP
1.1. Definiti institutia de recunoastere in DIP
1.act unilateral, prin care un Stat cnstata existent anumitor fapte sau acte, care pot avea consecinte
asupradrepturilor si obligatiilorsale sau asupra intereselor sale politice, si declara espres sau admite implicit
caacestea constituie elemente pe care se vor baza relatiile sale juridice viitoare in raport cu noua entitate
sausituatie2. procedeu prin care un subiect de drept internaional, in mod special un stat, care nu a participat
la natereaunei situaii sau la adoptarea unui act, accept ca acea situaie sau act s-i fie opozabile; adic admite
caefectele juridice ale acestora s i se aplice3. reprezinta actul declarativ dar nu constitutiv, constata existenta
unui Stat care exista ca effect al crearii nu carezultat al actului de recunoastere
1.2 Analizati subiectii, tipurile si formele recunoasterii
Subiecti ai recunoasterii pot si numai statele, iar situatiile cind e necesara recunoasterea sunt: crearea unui
noustat, instalarea unui nou govern, statutul de neutralitate.Recunoaterea poate imbrca dou forme, i
anume:- recunoaterea expres -se face printr-un act special al organului de stat competent, act unilateral
declaraiesau notificare formal adresat noului stat, prin care se exprim in mod cert intenia de a-l
recunoate ;- recunoaterea tacit- este cea care se poate deduce din faptele concludente ale unui stat, cum ar fi
stabilireade relaii diplomatice, incheierea unui tratat bilateral, care reglementeaz problema general, fr a
enunarezerve in privina recunoaterii, i este practicat de statele latino-americane, mai simplu spus e

1.4

manifestata prin atitudinea statului fata de entitatea pe care o recunoaste.In privinta formelor recunoaterii au
fost expuse 2 teorii:teoria lui Tobar guvernele ajunse pe cale neconstitutionala la putere nu trebuie
recunoscuteteoria lui Estrada- guvernele ajunse pe cale neconstitutionala la putere trebuie recunoscute tacit De
fapt recunoasterea guvernelor nu presupune recunoastere expresa sau tacita ci vizeaza doar guverneleajunse la
putere pe cale neconstitutionala. Recunoasterea guvernelor atrage automat recunoasterea statului, pecind
recunoasterea statului nu ekivaleaza numaidecit cu recunoasterea guvernului respectiv.Tipuri ale
recunoasteriiDin punctul de vedere al efectelor pe care le produce, recunoaterea este:- de jure, de facto, ad
hocAtat recunoaterea de jure, cat i recunoaterea de facto, se exprim prin actul oficial al statuluide la care
eman recunoaterea. Deosebirea dintre aceste forme const, in general, in intindereaefectelor juridice ale
recunoaterii.1. in cazul recunoaterii de facto, relaiile dintre statul care recunoate i cel recunoscut suntmai
restranse ca intindere, avand un caracter nestabil i provizoriu, in sensul c ea opereaz indomeniile consimite
de ctre statul care o acord (cooperare economic internaional).*este un mod de recunoastere incomplet,
constituind o faz premergtoare pentru recunoatereade jure, nu e definitiva, poate fi revocat.*e acordata pt
anumite motive: indoieli despre viabilitatea noului stat, ori reinere din partea noului stat de aaccepta obligaii
in baza dreptului internaional sau refuzul acestuia de a rezolva problem proeminente.2. Recunoaterea de jure a
unui stat este complet i definitiv, irevocabil, deoareceefectele ei se sting numai odat cu incetarea calitii
de subiect de drept al statului recunoscut.*are ca effect recunoaterea deplin a personalitii juridice a noului
stat, a tot ceea ce rezult din exercitareasuveranitii acestuia, precum i stabilirea de relaii internaionale in
diferite domenii, in mod special arelaiilor diplomatice i consulare, incheierea de tratate bilaterale etc.3.
recunoasterea ad hoc- are loc cind se desfasoara un eveniment international si are efecte jur limitate in timp.
Analizai efectele recunoaterii
Actul recunoaterii este doar unact de suveranitate prin care un stat constat apariia unui altstat ca subiect
dedrept internaional, deoarece statul nou aprut este subiect al dreptului internaional public din
momentulapariiei sale i nu din cel al recunoaterii sale de ctre celelalte stateEfectul recunoaterii este c
statul recunoscut devine subiect deplin nraporturile sale cu statele care laurecunoscut, cu toate consecinele
care decurg dinaceast calitate, putnd s-i exercite drepturile i s-i asumeobligaiile internaionale specific
statelor, intre statul ce recunoaste si cel recunoscut se stabilesc relatiidiplomatice- efectul normal al
recunoasterii. Totusi ar trebui de remarcat ca recunoaterea este o condiie astabilirii relaiilor diplomatice,dar
nu antreneaz n mod obligatoriu aceste relaii, adica nu este un efectobligatoriu.
Subiectul II: Interpretarea tratatelor international
2.1 Definiti interpretarea tratatelor international
Interpretarea unui tratat reprezinta operatiunea intelectuala prin care se determina sensul unui cuvint sau
alunei expresii, prin care se lamuresc exprimarile ambigue sau obscure ale unei dispozitii
2.2 Analizati metodele si formele de interpretare a tratatelor international
Distingem 2 moduri de interpretare a tratatelor: internationala si internainterpretarea internationala- in
dependenta de autoritatea competenta pt interpretare poate fiautentica- facuta de partile contractante ale
tratatului. Poate fi expresa- facuta la momentul incheierii tratatulu, prin clauze interpretative inscrise in
cuprinsul tratatului, tacita-decurge din practica concordanta a statelor inaplicarea prevederilor unui tratat
international. jurisdictionala-efectuata de tribunalele arbitrale sau instante de judecata internationale (CIJ,
CJCE), in cazul incare partile nu pot ajunge la un accord asupra interpretarii tratatului.are forta obligatory doar
pentru partileaflate in diferendfacuta de catre organizatiile internationale nu au character obligatoriu2.
interpretarea interna- se impune doar organelor statului in cauza, nu si altor state parti la tratat.poate fi
ointerpretare guvernamentala interna facuta de autoritatile publice guvernamentale, competente in
domeniulrelatiilor externe, sau poate fi efectuata de catre instantele de judecata ale statelor parti
2.3 Formulai principalele reguli de interpretare ale tratatelor

1.1

1.2

1.3

Sunt codificate in prevederile Conventiei de la Viena(1969) reguli generalesa fie de buna credintainterpretarea sa aiba in vedere ce partile au vrut sa spuna in realitatesens obisnuit al termenilor tratatuluisa se
tina cont de semnificatia uzuala a cuvintelor, cu exceptia cazurilor cind sunt utilizate in sens specialinterpretarea
termenilor tratatului sa se faca in contextul lor-fraza, alineatul partea din tratat(preambul, anexe)interpretare in
lumina obiectului si scopului sauraportarea interpretarii la sensurile si scopurile pe care partileleau avut in
vederereguli speciale stbilite de practica conventionala international regula sensului clar- se vor interpreta doar
acele prevederi care sunt neclareneadmiterii interpretarii termenilor in sens absurd sau national-in contradictie
cu contextul, obiectul, scopultratatuluiregula efectului utilinterpretarea sa produca un effect util asupra aplicarii
tratatului, sa nul faca faraeffect(nul)
Test nr. 22
Subiectul I: Rezerve la tratate international
Definii noiunea rezervei
Potrivit Conveniei de la Viena (1969) rezerva=o declaraieunilateral, fcut de un stat atunci cand
semneaz,ratific, accept sau aprob un tratat, ori ader la acesta, prin care urmrete s exclud sau s
modifice efectul juridic al unor dispoziii din tratat cu privire la aplicarea lor fa de statul respectiv.*un mijloc
ce permite statelor care nu sunt de acord cu toate prevederile unui tratat s devintotui pri la acesta.
Analizati conditiile n care pot fi formulate reserve
Articolul 23 al Conveniei din 1969 inainteaz urmtoarele cerine fa de formularea rezervelor:1) rezervele
trebuie s fie formulate in scris i communicate statelor contractante i altor state careau calitatea s devin
pri la tratat. Retragerea rezervelor trebuie, de asemenea, fcut in scris;2) rezervele sunt formulate cu ocazia
semnrii tratatului, ratificrii, aprobrii sau acceptriisale, ori in momentul aderrii.3) Statele parti pot
accepta(acceptarea poate fi expres sau tacit ) rezerva ce lea fost notificata sau formulaobiectii fata de aceste.
Neformularea de obiecii timp de 12 luni de la notificarea rezervei =acceptare tacit.Retragerea obieciei la o
rezerv necesit formularea ei in scris.Conditii in care sa fie admisa formularea unei rezerve:1) rezerva s nu fie
interzis de tratat;2) rezervele s nu se refere la acele dispoziii ale tratatului, la care in mod expres este exclus
posibilitatea formulrii de rezerve;3) rezervele s se refere la acele dispoziii ale tratatului, la care in mod
expres este prevzut posibilitatea formulrii de rezerve;4) rezervele s nu fie incompatibile cu obiectul i
scopul tratatului.
Evaluai efectele pe care le produce rezerva
Rezervele au drept scop producerea unor modificari in cadrul raporturilor stabilite inttre state. In funcie
deatitudinea adoptat fa de statul rezervatar din partea celorlalte state pri aleunui tratat internaional, apar
mai multe efecte. In calitate de efecte putem specifica ca se stabilesc raporturileconvenionale intre state:1) intre
statul care a formulat una sau mai multe rezerve i statele care le-au acceptat continus acioneze tratatul, cu
precizarea c in ceea ce privete articolele fa de care au fost formulaterezerve, dispoziiile care leag aceste
statesunt cele modificate conform rezervelor;2) intre statul rezervatar i statele care au formulat obiecii la
rezerve, in dependen de atitudineadiferit a acestora din urm, se pot crea dou posibile grupuri de
raporturi:a) statele care au formulat obiecii la rezerve pot accepta ca restul dispoziiilor tratatului,neafectate
prin rezerve, s se aplice intre ele i statul rezervatar; b) aceleai state pot ins, ca prin obieciile lor la rezerve,
s refuze aplicarea in intregime atratatului in raporturile dintre ele i statul autor al rezervelor.3)Tratatul
internaional, la care s-au fcut rezerve, se aplic in intregime, intre prile contractante care n-auformulat
rezerve.
Subiectul II: Dreptul Internaional extraatmosferic
2.1 Definii DI extraatmosferic ca ramura DIP

Dr extraatmosferic= ansamblu de norme jur si principii ce stabilesc regimuul juridic al sp


extraatmosferic,inclusive lunii si altor corpuri ceresti, regimul jur al obiectelor cosmice precum si principiile de
cooperare aleStatelor in vederea exploatarii si explorarii sp cosmic
2.2 analizati istoricul si codificarea dreptului Extraatmosferic
Primele explorari si investigatii ale spatiului cosmic sau initiat in 1957 prin lansarea primului satelit
artificialal pamintului, si se initiaaza in acest sens necesitatea elaborarii unor principii si norme juridice ce vor
reglementa relatiile intre state in privinta sp cosmic si activitatilor spatiale. Un rol principal in acest sens laavut
ONU prin infiintarea Comitetului pt utilizarea pasnica a spatiului cosmic, care elaboreaza o serie de acte
normative internationale ce formeaza cadrul legal al DI al spatiului cosmic, activitate reglementata si
inlegislatiile nationale ale statelor ce participa la explorarea si utilizarea cosmosuluisi corpurilor ceresti.Pentru a
desfasura codificarea dreptului extraatmosferic trebuie sa evidentiem care sunt izvoarele acestui drept,in primul
rind sunt aceleasi ca si ale DIP, desigur avind si izvoare specifice. Locul de izvor principal il ocupatratatele
internationale multilaterale care consacra normele de baza ale DI cosmic , care se aploica atit statelor cit si
organizatiilor internationalePrincipalele tratate internationale ce regl acest drept sunt: Tratatul cu privire la
principiile care guverneaz activitatea sta telor in materia de exploatare i utilizare aspaiului cosmic, inclusiv al
Lunei i altor corpuri cereti, din 27 ianuarie 1967 (in vigoare din 10 oc tombrie1967, denumit pe scurt
Tratatul cu privire la spaiul cosmic din 1967); Acordul cu privire la salvarea astronauilor, reintoarcerea
lor i restituirea obiectelor lansate in spaiulcosmic, din 22 aprilie 1968 (In vigoare din 3 decembrie 1968,
denumit pe scurt Acordul cu privire lasalvarea astronauilor din 1968 Un rol nu mai putin important il are si
cutuma- aceasta ocupind un rol second dupa tratate, cit si importantadeosebita mai au si rezolutiile Adunarii
Generale ONUInca de la inceput dr cosmic a avut pronuntat character de universalitate, fiind aplicabil atit
statelor cit sicelorlalte subiecte ale sale. Are character profund umanist si pasnic, fiind de la bun inceput dr al
pacii sicolaborarii internationale in folosul intregii omeniri, este un dr originar si autonom in cadrul DIP
2.3 evaluati principiile dr extraatmosferic
Principiile acestui dr au fost consecrate in Tratatul cu privire la spatiul cosmic 1967, stind la baza regimului
juridic al activitatiii spatiale a statelor si organizatiilor internationale, a spatiului cosmic si corpurilor
ceresti.Acest tratat totusi se limiteaza doar la enumerarea principiilor neprecizind continutul si ndefinind
notiunile de baza ale Dr cosmic, insa aspectul lacunar ale prevederilor tratatului cosmic au fost completate prin
adoptareade noi tratate privind activitatile cosmice si spatiale, elaborate la initiative Adunarii gen a ONU.Pr
folosirii cosmosului exclusive in scopuri pasnice- prevazut in multe tratate, stabileste oblige statelor de
adesfasura activitati cosmice in interesul mentinerii pacii pr explorarii si folosirii cosmosului spre binele si in
interesul tutror tarilor, intregii omeniri- specifica obligestatelor de a se asigura ca de rezultatele activitatii
cosmice vor beneficia toate tarile si popoarele, acest pr implica colaborarea cit mai strinsa in activitatea spatiala
a statelor princ libertatii de explorare si folosire a cosmosului de catre toate Statele-de aici decurg mai multe dr
pt state siOrganiz Internat,: dr de a desfasura acitivitati pasnice in cosmos, dr lde acces in conditii de egalitate,
in spatiulcosmic sip e corpurile ceresti, dr la libera exploatare si folosire a cosmosului, dr de a avea acces la
rezultateleactivitatii stiintifice spatialepr neadmiterii apropriatiunii cosmosului-tratatul din 1967 prevede ca
spatiul cosmic si corpurile ceresti nu potface obiectul apropriatiunii nationale din partea statelor prin
proclamarea suveranitatii lor, prin folosinta sau altmijlok. De aici reiese interdictia si obligatia statelor de a
nusi extinde suveranitatea lor asupra spatiului cosmicsi corpurilor ceresti pr pastrarii jurisdictiei si proprietatii
statului de lansare asupra obiectelor cosmice si a ekipajelor-pt ca S saeercite dr de proprietate juridical asupra
unui obiect spatial e necesar ca acesta sa fie inregistrat in registrulacelui stat.de aici reiese obligatia de a
inmatricula obiectelecosmice lansate de ele in registrul lor national pr cooperarii internationale in activitatea
cosmica-se tine cont de interesele corespunzatoare ale tuturor celorlalte state parti la tratat pr interzicerii
contaminarii cosmosului si de a produce skimbari nocive in mediiul terestru-trebuie sa evitecontaminarea
daunatoare a spatiului cosmic si corpurilor ceresti cit si skimbarile nocive in mediul terestru, caurmare a

1.4

introducerii substantei extraterestre pr raspunderii internationale a statelor pt intreaga activitate spatiala-toate


statele poarta raspundereinternationala pt activitatile nationale in cosmos indifferent daca ele sunt desfasurate
de organeguvernamentale sau neguvernamentale pr considerarii astronautilor ca trimisi ai omenirii- rezulta
obligatia principal pt state de a proteja si ajutaastronautii, in az ca ei se afla in primejdie, au aterizat fortat pe
teritoriul altui stat decit cel de lansare sau auaterizat fortat in alta zona a oceanului decit unde erau asteptati
Test nr. 23
Subiectul I: Regimul de navigaie pe Dunre
1.1 Definiti notiunea de fluviu International
* in acceptiunea juridical subintelegem acel curs de apa ce strabate teritoriul a doua sau mai multe state din
punct de vedere economic.* cursuri de apa ce separa sau traverseaza teritoriiloe mai multor state, care sunt
navigabile pina la varsarea lor in mare sau ocean
1.2Analizati evolutia istorica si codificarea regimului de navigatie pe Dunare
Dunarea a constituit obiect al expansiunii si dominatiei din partea marilor puteri.La congresul de la Viena a
fost recunoascuta drept fluviu international. Pentru priam data regimul generalinternational de navigatie pe
Dunare a fost stabilit prin Tratatul de la Paris din 1856 prin care se instituie principiul libertatii de navigatie si
Comisia Europeana a Dunarii.A doua etapa afost adoptarea Conventiei Dunarii in cadrul conferintei de la Paris
1921 prin care se instituielibertatea de navigatie care e asigurata cu obligatia Statului de a acorda egalitate de
tratament pentru toatenaveleRegimul actual al Dunarii e reglementat de Conventia de la Belgrad 1948,
prevederile careia se aplica portiuniinavigabile a Dunarii de la Ulm(RFG) pina la Marea Neagra, prin canalul
Sulina (Romania)*Navigatia pe dunare e libera pentru cetatenii, navele comerciale, marfurile tuturor statelor in
conditii deegalitate*navele au dreptul de stationare, procedure de incarcare+descarcare, sa imbarce/debarce
calatori, sa seaprovizioneze cu combustibil, alimente* navele militare ale statelor rivverane eu dreptul de a
naviga doar pe portiunea de fluviu cuprinsa intregranitele proprii, in afara acestora- doar pe baza de intelegere*
navelor miliatare ale statelor neriverane le e interzisa navigatia pe Dunare*Administratiile fluviale speciale au
misiunea de a executa lucrari hidrotehnice pt imbunatatirea navigabilitatiiDunarii in anumite sectoare*
atributiile Comisiei Dunarene sunt de coordonare si recomendare, consultare si uniformizare
evaluati structura si functiile Comisiei Dunarii
Comisia Dunrii, organ cu competen general asupra intregului fluviu, a fost create prin Tratatul de la
Parisdin 1856, initial avea doar atributii tehnice, apoi atributii de elaborare a regulamentului de navigatie
fluviala,stabilirea si perceperea taxelor de la vasele in trecere pe Dunare, sanctionarea contraventiilor savirsite
pedunareComisia Dunrii, alctuit din reprezentanii statelor riverane, cate unul din partea fiecrui stat, a avut
iniialsediul in oraul Galai (Romania), iar din 1957 sediul acesteia a fost stabilit la Budapesta.Atributiile
acesteia sunt in general de coordonare si recomandare, de consulatre si uniformizare . in baza propunerilor si
proiectelor statelor riverane stabileste planul general al lukrarilor in interesul navigatiei,desfasoara studii de
uniformizare a regulilor de navigatie si supraveghere fluviala, face recomandari statelor sitransmite materialul
documentar necesar pentru elaborarea de catre fiecare stat riveran a regulamentului denavigatie, coordoneaza
serviciile hidrometeorologice pe Dunare, publica pentru nevoile navigatiei harti siatlaseComisia se bucura de
personalitate juridical iar membrii ei de imunitate diplomatica, localurile, arhivele sidocumentele comisiei sunt
inviolabile
Subiectul II: Crimele de rzboi i contra umanitIi
2.1 Definiti notiunea de crima de razboi si contra umanitatii
Crimele de rzboi constituie o categorie important de fapte penale prin care se incalc in mod grav
regulilestabilite prin tratatele internaionale sau cu caracter cutumiar referitoare la modul de desfurare a
conflictuluiarmat i la protecia anumitor categorii de persoane i de bunuri in cadrul acestuia. (asinatele
inmasa,executarea ostaticilor,jefuirea)*Termenul de crim de rzboi este o expresie care desemneaz inclcarea

normelor de purtare a rzboiului dectre orice persoan sau persoane, militare sau civilecrima contra umanitatiiConform articolului 6 al Statutului tribunalului de la Nurnberg constituie crime contraumanitii: asasinatul,
exterminarea, sclavia, deportarea i orice act inuman comis impotriva populaiei civileinainte sau in timpul
rzboiului, precum i persecuiile pe motive politice, rasiale sau religioase, indiferent dacincalc sau nu legea
intern a rii unde au fost comise.* fapte prin care se aduc importante atingeri vieii, integritii corporale
fizice sau mintale valori supreme alefiinei umane, intr-un mod care poate pune in pericol existena biologic
a mai multor persoane.
2.2 Analizati proecsul de codificare a crimelor international
rimele internaionale sunt infraciunile ce reprezint prin gravitatea lor un grav pericol social pentru
bazelecoabitrii naiunilor i statelor, sunt fapte ce aduc atingere unor obligaii internaionale eseniale.Pentru
prima oar termenul de crim internaional a fost utilizat in Statutul Tribunalului militar internaionalde la
Nurnberg, conform cruia aceste se impreau in trei categorii: Crime de rzboi; Crime impotriva umanitii;
Crime contra pcii.Analiza actelor incriminate in Statut sunt inspirate din instrumente anterioare privitoare la
legile i biceiurilerzboiului, respectiv Conveniile de la Haga din 1907 i Conveniile de la Geneva din
1929Sfera reglementarii crimelor de razboi a fost extinsa si in conventiile de la Geneva din 1949 si in
Protocoluladitional 1 la aceste conventii de la Geneva care au stabilit obligaia statelor de a adopta legislaia
necesar pentru pedepsirea infraciunilor grave pe care le prevd, de a cuta persoanele vinovate i de a le
deferitribunalelor sale indiferent de naionalitate, potrivit principiului represiunii universale. Scopul
Protocolului 1din 1977 e de a dezvolta si consolida sistemmul represiv al conventiilor din 1949Crimele contra
umanitatii sunt definite pentru prima data in Statutul tribunalului militar international de la Nurnberg care
atribuie la categora crimelor contra umanitii urmtoarele fapte: omorul intenionat,exterminrile, punerea in
sclavie sau obligarea la munc forat, deportrile sau transferurile forate ale populaiei civile, expulzarea,
persecutarea pe motive politice, rasiale, religioase i etnice, deportarea, inclusivcurirea sau epurarea etnic,
orice alte acte inhumane comise impotriva oricrei populaii civile (tortura, violul, prostituia forat, lipsirea de
libertate etc), genocidul, apartheidul, practica sistematic a dispariiilor forate.Adunarea General a ONU prin
Rezoluia nr.1653(XVI) din 1961, a incriminat folosirea armelor nucleare itermonucleare, considerandu-le
crime contra umanitii..
2.3 Evaluati continutul juridic a crimelor de razboi si contra umanitatii
Crimele internaionale sunt infraciunile ce reprezint prin gravitatea lor un grav pericol social pentru bazele
coabitrii naiunilor i statelor. Ele sunt fapte care aduc atingere unor obligaii internaionaleeseniale. datorit
gradului uria de pericol pentru existena statelor i a populaiilor, au fost scoase in afaralegii i, pentru a
impiedica i descuraja comiterea lor, a fost creat o instituie juridic nou rspundereainternaional a
statelor i persoanelor vinovate de comitere a astfel de crime, prin care se incalc in mod gravregulile stabilite
prin tratatele internaionale sau cu caracter cutumiar referitoare lamodul de desfurare a conflictului armat i la
protecia anumitor categorii de persoane i de bunuri in cadrulacestuia. Sunt condamnabile pe temeiuri morale,
etice sau religioase, intrucat ele constituie inclcri alenormelor legale, au drept rezultat lezarea celor
nevinovai i neprotejai, duc la degradarea scopurilor i principiilor beligeranilor, sunt cauz a slbirii
disciplinei propriilor fore militare, afecteaz relaiile cu altestate i pot cauza represalii din partea oponenilor.
cuprind, fr a fi limitate, asasinatul, relele tratamente saudeportrile de civili pentru munci forate, sau in orice
alt scop, a populaiei civile in teritoriile ocupate,asasinarea sau relele tratamente ale prizonierilor de rzboi sau
ale persoanelor aflate pe mare, executarea deostatici, jefuirea bunurilor publice sau private, distrugerea fr
motiv a oraelor i satelor sau devastarea carenu este justificat de necesitile militare.Conform articolului 6 al
Statutului constituie crime contra umanitii: asasinatul, exterminarea, sclavia,deportarea i orice act inuman
comis impotriva populaiei civile inainte sau in timpul rzboiului, precum i persecuiile pe motive politice,
rasiale sau religioase, indiferent dac incalc sau nu legea intern a rii undeau fost comise. Crimele contra
umanitii, asemenea celorlalte crime internaionale pot fi comise de organeleunui stat sau de persoane

particulare, in timp de pace sau de rzboi. rezult c fac parte din categoria crimelor contra umanitii
urmtoarele fapte: omorul intenionat, exterminrile, punerea in sclavie sau obligarea lamunc
forat,deportrile sau transferurile forate ale populaiei civile, expulzarea, persecutarea pemotivepolitice,
rasiale, religioase i etnice, deportarea, inclusiv curirea sau epurarea etnic, orice alte acteinumane comise
impotriva oricrei populaii civile (tortura, violul, prostituia forat, lipsirea de libertate etc),genocidul,
apartheidul, practica sistematic a dispariiilor forate.Sa incriminat folosirea armelor nucleare i
termonucleare, considerandu-le crime contra umanitii.Unele dintre faptele care se incadreaz in categoria
crimelor contra umanitii figureaz i printre infraciunileclasice de drept comun (omorul, tortura, violul,
prostituia, lipsirea ilegal de libertate, obligarea la muncforat etc.)Gravitatea deosebit a crimelor contra
umanitii este exprimat de imprejurarea, c in aceast categorie seincadreaz fapte prin care se aduc
importante atingeri vieii, integritii corporale fizice sau mintale valorisupreme ale fiinei umane, intr-un mod
care poate pune in pericol existena biologic a mai multor naturacrimelor contra umanitii se comit in baza
unor planuri concrete, ele constituind aciuni premeditate.Caracterul de mas al crimelor contra umanitii se
manifest prin numrul mare de victime pe care le produc,asemenea crime fiind indreptate impotriva populaiei
civile ca atare, nu a unor indivizi izolai, fie c lezarea privete o mas amorf de indivizi, fie c se refer la
anumite grupuri in baza unor criterii precise care ledelimiteaz de populaia civil in general.Dintre crimele
contra umanitii, cea mai grav este crima de genocid. Ca urmare a gravitii pe care o prezintaceast este
reglementat distinct de celelalte crime contra umanitii.Termenul genocid provine din grecescul genos care
inseamn ras i latinescul cide care inseamn a ucide,distrugerea colectivelor rasiale, religioase, etnice
Test 24
Subiectul I: Principiul pacta sunt servanta.
1.Definiti principiul pacta sunt servanda bona fide
Acest principiu presupune executarea cu bun credin a inelegerilor internaionale, o atitudine constructiv
inindeplinirea angajamentelor internaionale care au fost asumate de ctre state.*pacta sunt servanda,exprim in
planul dreptului, regula moral general care impune respectarea cuvintuluidat. Principiul bunei credine
conine regula pacta sunt servanda, ins, nu coincide integral cu ea, in sensul caceast regul poate fi privit ca
o aplicare a principiului.
1.2.Analizati evolutia istorica si codificarea Principiului
acest principiu e cunoscut inca din antichitate , fiind unul dintre cele mai veki el totusi este consacrat
intromultitudine de acte, in acest sens stabilinduse importanta si rolul deosebit pe care il are acesta. Este
prevazutin preambulul Pactului Ligii Natiunilor si in preambulul Cartei Onu ce evidentiaza obligatia statelor
membrede a indeplini cu buna credinta obligatiile asumate potrivit Cartei ONU. Conventia de la Viena 1969 are
oimportante deosebita in reglementarea acestui principiu, stabilind cao rice tratat in vigoare leaga partile
sitrebuie executat de ele cu buna credinta.Actul final de la Helsinki precizeaza ca statele in exercitarea
drepturilor suverane tebuie sa se conformezeobligatiilor jur ce le revin in virtutea DI. Republica Moldova la fel
are reglementat acest principiu in Legea privind tratatele internationaleal RM, astfel RM un poate invoca
prevederile legislatiei sale interne ca justificare a neexecutarii unui tratat la care e parte. Un lucru important ce
trebuie de evidentiat este ca trebuierespectate doar tratatele legale, licite si juste din punct de vedere a DI, cit si
in corespundere cu nrmele juscogens
1.3Evaluati continutul jur al principiului
acest principiu e cunoscut inca din antichitate fiind unul din elemntele principale ce se stabilesc in
reltiileintre state, in acest sens trebuie sa aevidentiem ca statele sunt oblig sa indeplineasca cu buna credinta si
pedeplin tratatele internationale, buna credinta fiind cerinta elementara a dreptului si echiitatii, si trebuie s
asteamereu la baza relatiilor dintre state, la baza interpretarilor si executarii obligatiilor ce le revin.
Initialrespectarea angajamentelor avea carcter mai mult religios, fiind insotite de diferite ritualuri religioase,

maitirziu acestea luind forma bunei credinte ca obligatie de onestitate si indatorire de onoare. Sunt obligatorii
doar respectarea tratatelor licite, care sunt in conformitate cu jus cogens, si nicidecucm cele ilegale impuse
prinforta. Prin intermediul acestui principiu evaluam importanta de garantare a respectului intereselor nationale
aletuturor statelor, deci, prin coninutul i finalitatea sa, principiul pacta suntservanda prezint o importan
deosebit, in special in contextul relaiilor internaionale actuale, pentrurealizarea i dezvoltarea unor raporturi
normale intre toate statele, membre ale comunitii international
Subiectul II: Imunitile i privilegiile diplomatice i consulare
2.1 Definiti notiunea de imunitati si privilegii diplomatice si Consulare
imunitate diplomatic-tratamentul pe care, in baza dreptului internaional, statele sint obligate s-l
acordeorganelor diplomatice strine acreditate in aceste state sau, prin aceast expresie este desemnat
intregulcomplex de garanii de care se bucur o misiune diplomatic i personalul acesteia din partea statului
acreditar.
2.2Analizati procesul de codificare a imunitatilor si privilegiilor diplomatice si consulare
In cadrul procesului de codificare rolul cel mai important il au tratatele si multitudinea de conventii
carestabilesc regimul juridic ce urmeaza a fi aplicat intre state, drepturile si obligatiile acestora in raport
rilestabilite intre ele, fiind principalul izvor de dret.Tratatul internaional este un izvor important al dreptului
diplomatic.Prima convenie internaionala care a reglementat aspecte ale activitii diplomatice a fost
Regulamentul de laViena din 1815 cu privire la agenii diplomatici. La 18 aprilie 1961 a fost adoptata
Convenia de laViena cu privire la relaiile diplomatice, RM aderind in 1993. n 1963 a fost adoptat Convenia
cu privirela relaiileconsulare, la care RM adera in 1993. La 10 decembrie 1969 Adunarea General a O.N.U. a
adoptat Conveniacu privire la misiunile speciale.Mai sunt o multitudine de astfel de conventii ce vizeaza
dreptul consular si care sar referi la imunitati si privilegii diplomatice. La o buna pate din ele a aderat si RM,
fapt ce ne demonstreaza ca statul nostru este ointeresant in stabilirea relatiilor si dezvoltarea acestora cu alte
state in diferite domenii, inclusiv inmentinerea relatilor diplomatice.Pe parcursul a mai muli ani au fost
adoptate mai multe convenii internaionale carereglementeaz activitateaorganizaiilor international si, n
special, privilegiile i imunitileacestor organizaii. Astfel, la 13 februarie 1946 a fost adoptat Convenia cu
privire la privilegiilei imunitile Naiunilor Unite, RMa aderat la ea n 1995.
2.3 Evaluati imunitatile si privilegiile diplomatice si consulare
Analiza iunitatilor si privilegiilor urmeaza a fi facuta in conformitate cu prevederile conventiilor care
lestabilesc.o buna parte din conventii stabilesc ca conventia internationala ar contribui la favorizarearelaiilor de
prietenie dintre ri, oricare ar fi diversitatea regimurilor lor constituionale isociale i ar mai trebui
deevidentiat ca scopul acesora un ar fi in a crea avantaje unor indivizi, ci in a asigura ndeplinirea eficace
afunciilor misiunilor diplomatice ca organe de reprezentare a statelor.1.imunitile diplomatice snt o excepie
care se aduce principiului general, potrivit cruiaorice persoan este supus jurisdiciei locale. Imunitile pot fi
absolute, funcionale sau relative,n funcie de termenul i caracterul activitii beneficiarului., acestea
suntenumerate in continutul Conventieide la viena din 1961, in imunitatea de jurisdicie penal, civil i
administrativ, imunitatea de a depunemrturie.2.Privilegiile diplomatice snt acele nlesniri, sau avantaje
juridice acordate de ctre statul acreditarmisiuniidiplomatice sau personalului acesteia. Misiunea diplomatic se
bucur de urmtoareleprivilegii: scutirea deimpozite i taxe, scutirea de taxe vamale pentru obiectele destinate
uzului oficial al misiunii, scutirea de oriceimpozite i taxe pentru drepturile i taxele percepute de misiune
privindactele oficiale, la rindul lor trebuie dementionat ca si ageniidiplomatici se bucur de careva privilegii,
printre care enumeram:scutirea de impozite itaxe,scutirea de prestaii personale, scutirea de plata asigurrilor
sociale, scutirea de taxe i control vamal.Convenia de la Viena (1961) cu privire la relaiile diplomatice, mai
stabileste caorice persoan care are drept la privilegii i imuniti beneficiaz de acestea din momentul aflarii pe
teritoriulstatului acreditar,sau de la data notificrii misiuniisale la M.A.E. al statului acreditar, si le pierde din
momentulce paraseste teritoriul acestui stat

1.1

1.2

TESTUL25
Subiectul I: Organizaiile internaionale ca subiect DIP
DEFINITI NOTIUNEA DE SUBIECT INTERNATIONAL PUBLIC
Subiect international public--sunt entitile care particip direct la raporturileinternaionale reglementate
dedreptul internaional public, care, prin aciunile lor volitive, obin drepturi i ii asum obligaii
internaionale,iar in cazul inclcrii acestora poart rspundere internaional.
1.2 ANALIZATI PARTICULARITATILE ORGANIZATI8ILOR
INTERNATIONALE CA SUDIECTE DEDREPT INTERNATIONAL
In epoca contemporan, organizaiile internaionale reprezint o form de armonizare a eforturilor statelor
indirecia unei colaborri internaionale, pentru realizarea creia statele au creat un cadru
juridicoorganizatoric( instituional) o organizare cu caracter permanent. Organizaiile internaionale reprezint
un fenomencaracteristic al relaiilor mondiale actuale, fiind chemate s contribuie la dezvoltarea inelegerii i
colaborriidintre state, la asigurarea pcii i securitii in lume.251 Calitatea de subiect de drept al organizaiilor
international guvernamentale este exprimat prin posesia de drepturi i aptitudinea de a dobandi i
indepliniatribuiile in baza statutului sau altor acte constitutive. Astfel, statele nu pot renuna la aceste
instrumente desecuritate colectiv, de cooperare economic i tehnic, de unificare a eforturilor collective
pentru soluionareaunor probleme actuale i acute de interes comun, care sunt mai necesare ca oricandsau chiar
indispensabile incondiiile globalizrii. Unele organizaii internaionale guvernamentale particip la relaiile
internaionale innume propriu, ca subieci derivai i limitai ai dreptului internaional public.Eficiena activitii
organizaiilor internaionale guvernamentale depinde de modul in care particip la eastatele membre.
Examinarea sub raport static i dinamic a acestei instituii, pornind de la cauzele politice,economice i sociale
care au stat la baza infiinrii ei, permite desprinderea caracteristicilor definitoriiale organizaiilor
internaionale.O prim caracteristic a organizaiilor internaionale se refer la faptul c membrii acestora sunt
statelesuverane. Organizaiile internaionale guvernamentale, au la baza crerii lor un tratat incheiat intre dou
saumai multe state. Aceast trstur a organizaiilorinternaionale este una dintre cele eseniale, ea evideniind
dela inceput c in cadrul organizaiilor internaionale sunt prezente state suverane i egale in drepturi, care
auconsimit liber s adere la activitatea organizaiilor respective printr-un act de voin proprie. Pornind de
laaceasta, apare cu claritate c organizaiile internaionale au un rol de coordonare a voinei i eforturilor
statelor,i nu un rol de subordonare O a doua caracteristic a organizaiilor internaionale se refer la modul in
care acestea au luat natere. Unelement comun tuturor organizaiilor internaionale este faptul c asupra
infiinrii lor s-a convenit in cadruluneia sau mai multor intalniri sau conferine la care au participat un anumit
numr de state. La conferinele deconstituire sunt stabilite o serie de reguli i norme referitoare la scopurile i
obiectivele organizaiei, membrii icompetenele acesteia, tipurile iformele de activitate, modul de formare i
funcionare a secretariatului idiverselor organe ale organizaiei, incetarea activitii etc.Din aceasta deriv o a
treia caracteristic a organizaiei internaionale, i anume, permanena instituiei astfelconstituite. Caracterul de
permanen se refer, in special, la aspectul continuu, fr intreruperi al activitiiorganizaiei. Aceast trstur
deosebete organizaiile de conferinele internaionale, care sunt entitidistincte, cu caracter temporar.Specific
organizaiilor internaionale este i unitatea lor, exprimat prin faptulc ele au voin proprie, care ii gsete
expresia in personalitatea juridic a organizaiilor internaionale. Inunele situaii, voina proprie a organizaiilor
internaionale nu coincide cu voina tuturor membrilor lor, deci, este autonom.O alt caracteristic a
organizaiilor internaionale este aceea c ele dispun de organe proprii permanente, careasigur realizarea
aciunilor prevzute prin programul stabilit de ctre statele membre i indeplinesc diferitefuncii tehnicoadministrative. In sfarit o ultim caracteristic este aceea c organizaiile internaionale ifuncionarii acestora
se bucur pe teritoriul statelor membre de privilegii i imuniti.
Evaluai capacitatea de exerciiu a organizaiilor internaionale ca subiect DIP

In opinia Curii Internaionale de Justiie,263 a existat intenia ca Organizaia s exercite funcii i drepturi
carenu pot fi explicate decat pe baza posedrii intr-o larg msur a personalitii juridice internaionale i
acapacitii de a aciona pe plan internaional, in calitate de entitate separat de statele fondatoare i ca
subiectde drept internaional distinct. Sa ajuns la concluzia c Organizaia este o persoan juridical
internaional.264In afar de ONU, i alte organizaii internaionale in baza actelor lor constitutive, care le
confer drepturi iobligaii, au o personalitate juridic internaional, fiind subieci de drept international cu
caracter derivat,secundar, limitat.In prezent calitatea de subiect de drept internaional public a organizaiilor
internaionale guvernamentale esteunanim recunoscut i acceptat. Personalitatea juridic international a
organizaiilor internaionale nu se poate stabili a priori i nu este identic, prin coninutul su pentru toate
organizaiile, ci depinde de domeniulde activitate i intinderea competenei fiecrei organizaii internaionale.
Pentru ca organizaiile internaionales-i poat atinge scopurile pentru care au fost create, trebuie ca acestea s
poat incheia acte juridice spre adobandi drepturi i a-i asuma obligaii in conformitate cu dreptul
internaional, s poat sta in justiie spre a-ivalorifica eventualele pretenii i s aib un anumit statut juridic
care le subliniaz poziia lor internaional, beneficiind de anumite imuniti i privilegii. Pe lang aceste
capaciti fundamentale legate de personalitatea juridical internaional s-a mai adugat i aceea de a intreine
relai diplomatice.Datorit unei stranse legturi intre personalitatea juridical i capacitatea de a-i angaja
responsabilitatea,capacitatea organizaiei internaionale corespunde capacitii limitate de a aciona in dreptul
internaional.Sintetizand practica internaional actual, reinem c unei organizaii internaionale i se
recunoate indeosebi: personalitatea de drept internaional; inviolabilitatea sediului i libertatea de comunicare
oficial; imunitatea de jurisdicie local, precum i scutiri fiscale i vamale.Statutul juridic al unei organizaii
internaionale nu constituie inc un principiu de drept internaional, ci existnumai ca soluie de spe, fiind
conferit in fiecare caz in parte prin tratatul de constituire, care este atributiv de personalitate juridic
internaional, inclusiv de tot ceea ce cuprinde statutul.Pentru garantarea independenei, fa de statul de
origine, funcionarii internaionali beneficiaz de imunitatefiscal i jurisdicional, avand propriul sistem de
securitate social i de pensii. Statutul juridic alfuncionarilor internaionali este cuprins de regulamentele
organiz
Subiectul II: Dreptul international aerian
2.1)DEFINITI DR.INTERNATIONAL AERIAN CA RAMURA DE
DREPT INTERNATIONAL PUBLIC
Dreptul internaional aerian este o ramur a dreptului internaional public i constituie un ansam blul de norme
juridice i principii de drept destinate reglementrii relaiilor dintre subiectele sale, relaii care iau natere
caurmare a explorrii i folosirii spaiului aerian de ctre aviaia civil.O alt definiie a acestei ramuri de drept:
dreptului internaional aerian cuprinde normele juridice carereglementeaz folosirea de ctre oameni a spaiului
aerian, statutul juridic al aeronavelor i regulile referitoarela circulaia aerian.statul este suveran asupra
coloanei de aer cuprins in limitele frontierelor sale, cuprinzandi spaiul aerian de deasupra mrii teritoriale.
2.2)ANALIZATI EVOLUTIA SI CODIFICAREA DR AERIAN
Dreptul aerian a inceput s se dezvolte doar incepand cu secolul XX, cind, ca urmare progreselor rapide
indomeniul aviaiei, a aprut necesitatea reglementrii navigaiei aeriene, a crerii unor norme de
dreptinternaional, care s guverneze activitatea statelor in aer.De menionat, c unele reguli juridice, cu privire
la spaiul aerian au fost formulate inaintea apariiei i adezvoltrii aviaiei. Dreptul roman, spre exemplu, privea
spaiul aerian (lucru care aparine tuturor). In evulmediu, spaiul aerian era privit ca aparinand proprietarului
pmantului.Problema suveranitii asupra spaiului aerian a cptat insemntate practic abia spre sfaritul
secolului alXIX-lea i inceputul secolului al XX-lea, dat cu apariia l dezvoltarea navigaiei aeriene, care a
starnit lupt indarjit intre state pentru dominaia aerului. Existau la acea etap dou teorii privind spaiul
aerian:libertatea aerului i suveranitatea asupra spaiului aerian. Dup primul rzboi mondial, lupta dintre cele
dou principii s-a terminat cu triumful definitiv al principiului suveranitii statului asupra spaiului aerian.

Potrivitacestui principiu, statul este suveran asupra coloanei de aer cuprins in limitele frontierelor sale,
cuprinzand ispaiul aerian de deasupra mrii teritoriale.Principiul suveranitii statului asupra spaiului aerian
fost consacrat intr-o serie de convenii internaionale,cum ar fi Convenia de la Paris din 1919, Convenia de la
Havana din 1928, Convenia de la Chicago din 1944.Prin Convenia de la Paris din 1919, inaltele pri
contractante recunosc c fiecare putere are suveranitateacomplet i exclusiv asupra spaiului aerian de
deasupra teritoriului su. Spaiul aerian de deasupra larguluimrii este liber. Statele contractante admit ins, in
relaiile dintre ele, in condiii de egalitate i reciprocitate,libertatea de trecere, pe baza creia fiecare stat se
oblig s acorde in timp de i fr autorizaiespecial aeronavelor civile ale celorlalte pri
contractante libertatea de trecere panic pe deasuprateritoriului su, in condiiile stabilite de convenie.Prima
convenie, Convenia cu privire la aviaia civil intemational, a inlocuit regimul Conveniei din 1919.Aceast
convenie proclam i ea suveranitatea deplin i exclusiv a statului asupra spaiului aerian dedeasupra
teritoriului su. Potrivit conveniei, aeronavele civile, proprietate par ticular i care nu sint folosite pentru
servicii aeriene internaionale regulate au dreptul de a zbura peste teritoriul celorlalte pri contractante, precum
i dreptul de a face escale in scopuri necomerciale, fr a avea nevoie de autorizaie prealabil. Acestdrept
este subordonat ins unor restricii legate de securitatea zborului. Statele contractante au dreptul ca, pentru
asemenea raiuni, s le cear s urmeze anumite itinerarii prescrise de ele sau s obin
autorizaiespecial.Prin aceast convenie se infiineaz i Organizaia Aviaiei Civile Internaionale (I.C.A.O.),
instituiespecializata a O.N.U., care are 3 funcii principale:a) funcia de reglementare i administrare; b) funcia
legislativ, de studiere i pregtire a proiectelor de convenii internaionale privind
aeronavigaiainternaional;c) funcia jurisdicional i de arbitraj, care revine Consiliului organizaiei, I
soluionarea diferendelor ivite inactivitatea statelor membre in domeniul aeronavigaiei, precum i cele refe
ritoare la interpretarea i aplicareaconveniei i a altor acorduri privind aeronavigaia internaionalO alt
convenie adoptat la Chicago,Convenia cu privire la tranzitul serviciilor aeriene internaionale (convenia
celor dou liberti) prevede cstatele contractante recunosc dreptul de survol fr escal, aeronavelor civile
folosite in servicii aerieneinternaionale regulate, precum i escale in scopuri necomerciale (alimentare cu
combustibili, reparaii etc.).Atreia convenie, Convenia cu privire la transportul aerian internaional (denumit
conveniacelor cinci liberti), prin care se urmrete facilitarea aeronavigaiei internaionale. Aceste liberti
aleaerului sint:1) dreptul de survol al aeronavelor strine prin spaiul aerian al statelor, ceea ce inseamn
trecerea lor inofensiv prin acest spaiu, fr s aterizeze ;2) dreptul aeronavelor strine de escal tehnic pe
teritoriul unui stat, in vederea aprovizionrii cu carburanisau pentru reparaii ;3) dreptul aeronavelor strine de
a debarca pasageri, coresponden i mrfuri provenind din statul a cruinaionalitate are aeronava, pe
teritoriul oricrei i contractante la convenie;4) dreptul unei aeronave strine de a imbarca pasageri,
coresponden i mrfuri cu destinaia statului ei deinmatriculare ;5) dreptul aeronavei strine de a debarca i
imbarca pasageri, coresponden i mrfuri pe teritoriul oricrui stat parte contractant a conveniei.
2.3)EVALUATI REGIMUL JURIDIC AL NAVIGATIEI INTERNATIONALE AERIENE
Convenia de la Paris din 1919 asupra navigaiei aeriene prevedea n mod expres c fiecare stat are
suveranitatedeplin i exclusiv asupra spaiului atmosferic situate deasupra teritoriului su. n cuprinsul acestui
spaiu, careconstituie spatial aerian naional, se recunoate libertatea traficului aerian, implicnd un drept de
trecereinofensiv a aeronavelor civile ale altor state care s se exercite n condiii stabilite de fiecare
statSuveranitatea statului asupra spaiului su aerian se materializeaz n primul rnd prin dreptul su de a
stabiliregimul juridic de survol asupra teritoriului propriu, att pentru aeronavele naionale, ct i pentru cele
strine Fiecare stat reglementeaz prin legislaia sa intern condiiile de acces i utilizare a spaiului su aerian
i poateinterzice ca anumite aeronave militare sau civile s ptrund n acest spaiuOrice violare a
reglementrilor stabilite potrivit legislaiei naionale reprezint o nclcare a suveranitiistatului i i d
acestuia dreptul de a riposta, oblignd aeronava infractoare s aterizeze, i de a lua i altemsuri considerate
drept necesare pentru aprarea securitii saleOrice aeronav are naionalitatea statului n ale cror register este

nscrisCu prilejul nmatriculrii se face distincia ntre aeronavele de stat i cele civile; distincia nu are n
vederecriteriul proprietii ci funciile pe care le ndeplinesc aeronaveleCStatele au competena deplin i
exclusive de a stabili regimul juridic al spaiului lor aerian cu privire laorice aspect: regimul de zbor, reguli de
securitate, utilizarea n scopuri comerciale, militare, competen jurisdicional etc., cu luarea n considerare a
angajamentelor international Evoluia tehnicilor de navigaie aeriani intensificarea utilizrii acestui spaiu au
determinat o largacolaborare internaional pentru stabilirea unor reguli juridice international profitabile pentru
toate statele =>ONFORM CONVENTIEI DE LA CICAGOPrevederile acesteia se aplic numai aeronavelor
civilei nu se va aplica aeronavelor de statAeronavele de stat, n care sunt inclusei cele pentru servicii miltare,
vamale sau de poliie, nu pot survola sauateriza pe teritoriul unui alt stat far s obin autorizaie din partea
acestuiaStatele contractante sunt obligate sin seama de securitatea navigaiei aeronavelor civile cnd
stabilescreglementri pentru aeronavele de stat.aeronavele fr pilot pot survola teritoriul altui stat numai n
baza unei autorizaii special a acestuia i curespectarea regulilor impuse prin autorizaie, mai cu seam n ceea
ce privete sigurana aeronavelor civilefiecare stat, pentru motive de necesitate militar sau n interesul
securitii publice, poate s declare zoneinterzise pentru aeronavele altor state, darfr discriminare posibilitatea
ca, n situaii de criz sau n interesul securitii publice, s se restrng sau s se interzic provizoriu survolul
ntregului teritoriu sau a unei pr i din acesta, cu aplicaie nediscriminatoriedreptul statului de a cere oricrei
nave care ptrunde n zonele interzise s aterizeze de ndat ce-i va fi posibil pe un aeroport determinatobligaia
de a se supune controlului vamal att la aterizare cti nainte de a prsi aeroportulobligaia de a respecta
legilei regulamentele naionale privind intrarea i ie irea dinar a pasagerilor,echipajelor, mrfurilor
transportate, protecia mpotriva propagrii bolilor etc.Convenia reglementeaz i aspect privitoare la
naionalitatea aeronavelor, navigaia aerian, condiii pe caretrbuie s le ndeplineasc aeronavele(documente
de bord, aparatur, certificate, autorizaiii brevet etc.),norme i practici internaionaleConvenia a creat
Organizaia Aviaiei Civile Internaionale, cu scopul de a dezvolta principiilei tehnicileaviaiei international i
de a favoriza dezvoltarea transporturilor aeriene internaionaleTot la Chicago, n Acela i an, s-au adoptat dou
acorduri internaionale care stabilesc cele cinci libertai aleaerului (2 de trafic aerian i 3 comerciale):Dreptul de
survol(de tranzit)Dreptul de a ateriza n scopuri necomerciale(din motive tehnice)Dreptul de a debarca
pasagerii mrfuri care provin din statul a crui naionalitate o are navaDreptul de a mbarca pasageri i mrfuri
cu destinaia statului a crui naionalitate o are navaDreptul de a mbarcai debarca pasagerii mrfuri din i pe
teritoriul statelor pri.

S-ar putea să vă placă și