Psihoterapie corporala sau somatoanaliza

Autor: Camelia Airinei

Psihoterapia corporala - numita si somatoanaliza sau psihoterapie
reichiana- este o ramura a psihoterapiei ce se adreseaza atat mintii, cat si
corpului, punand accent pe echilibrarea relatiilor complexe si reciproce dintre psihic
si trup.
Traditia psihoterapiei corporale (reichiana) dateaza din anii 1920, cand Wilhelm
Reich, student si coleg al lui Sigmund Freud, a observat cum reprimarea
sentimentelor se reflecta in inhibitii corporale. Somatoanaliza pleaca de la premisa
ca mintea si corpul sunt un tot unitar. Emotiile, senzatiile, impulsurile, miscarile si
gandurile sunt parti interconectate ale experientei corporale, care influenteaza viata
interna a unei persoane, dar si comportamentul si relatiile cu cei din jur.
Teoriile lui Reich au generat o multitudine de scoli moderne ale psihoterapiei
corporale:bioenergia lui Alexander Lowen, Metoda Radix, energetica de
baza, psihoterapia corporala integrativa, anatomia emotionala, psihologia
biodinamica, Hakomi, biosinteza.
Psihoterapia reichiana utilizeaza tehnici diverse, bazate pe respiratie, atingere,
miscare, dar si discutiile terapeutice. Pacientul este ghidat sa constientizeze starea
sa emotionala si comportamentala, ascultand in acelasi timp raspunsurile corporale.
Astfel reuseste sa-si dezvolte acuitatea fizica si sa inlocuiasca tiparele nedorite cu
comportamente sanatoase. Somatoanaliza poate fi utilizata in tratarea tulburarilor
de anxietate si depresive, pentru disfunctii sexuale, probleme in relatii, precum si
pentru tulburari fizice: dureri de cap sau de spate.
Potrivit psihoterapiei corporale, afectiunile sunt rezultatul unei disocieri intre
psihic si fizic. De fiecare data cand avem o necesitate fizica - sa plangem sau sa
tipam, o suprimam, creand un zid intre mint si corp si privandu-ne de trairi depline.
Pentru ca suntem obisnuiti sa procedam astfel inca din copilarie, devenim incapabili
sa ne simtim multumiti, impliniti si in siguranta. Odata ce credem ca nu suntem
suficient de buni, incepem sa cautam starea de bine dincolo de noi. Atunci apar
adictiile, relatiile abuzive, codependenta.
Psihoterapiile traditionale incearca sa modifice emotiile sau comportamentul prin
modificarea gandirii. In schimb, psihoterapia corporala urmeaza un curs terapeutic
invers - utilizeaza corpul si emotiile pentru a schimba raspunsurile
sistemului nervos. In cadrul unei sedinte de somatoanaliza terapeutul il va intreba
pe pacient ce simte in legatura cu problema pe care o are si daca aceste emotii se
reflecta in senzatii corporale. Pacientul se va concentra pe aceste raspunsuri ale
corpului, pe emotii si imagini percepute pe moment. Prin practica si cu ajutorul
terapeutului, pacientul va reusi in cele din urma sa isi dea seama de modul in care
emotiile sunt experimentate in corp si cum acestea afecteaza gandurile. Astfel
sistemul nervos va "invata" sa se linisteasca si sa se regleze singur, chiar si in
conditii stresante.