(Ordinul Templierilor, Pauperis Comilitones Christi Templique

Salomonis, Cavalerii Saraci ai lui Cristos si ai Templului lui Solomon,

Fratres Militiae Templi, Militia Christi)
Ordinul s-a constituit n anii 1118-1119 la Ierusalim. Rolul initial al
ordinului a fost cel al unei politii locale, de asigurare a ordinei si
sigurantei, mai trziu a luat insa parte si la actiuni militare. Au fost
condusi si ei de un Mare Maestru. Templierii au cautat - intr'adevar - si
Graalul, texte vechi iudee (cu continut mistic) si Chivotul Legii (in care
israelitii ar fi pastrat Decalogul biblic) in galeriile de sub Templul lui
Herodes din Ierusalim (de la acel Templu - lnga care au locuit - le vine
numele de Templieri). In afara unor texte vechi iudee, se pare ca
Templierii n-au gasit mare lucru la Ierusalim. Chivotul Legii s-ar gasi in
prezent - dupa unii - la Aksum (Etiopia), bine pazit de crestinii locali.
Graalul (pocalul din care Isus ar fi baut la Cina cea de Taina si in care
Iosif de Arimathia ar fi captat sngele lui Isus pe Crucea de pe Golgota)
este o pura legenda, fara niciun temei istoric. Ordinul a cunoscut si in
Europa o larga raspndire. In anul 1139 Papa Innocentiu II a acordat
Templierilor dreptul de a purta semnul crucii pe
blazoanele militare. Militiile Ordinului au hotart in anul
1147 participarea la cea de a doua Cruciada, in urma
amenintarii musulmane de cucerire a Regatului
Ierusalimului. Voluntarii militari germani la Cruciada s-au
numit Cavaleri Teutoni. (Nota: regele ungur Andreas al IIlea a angajat in anul 1211 Cavaleri Teutoni pentru
apararea granitelor Tarii Brsei din Ardeal; dupa 14 ani
acestia au fost expulzati din Ardeal, deoarece se
considerau obligati ierarhic numai Papei, fapt neacceptat
de catre regele ungur). Cruciada a 2-a s-a incheiat in anul
1149 cu un dezastru militar pentru Cruciati. In anul 1187
Templierii si Cavalerii Ioaniti (intre care au existat
Cavaler Templier
permanent conflicte si rivalitati) au fost izgoniti din
Ierusalim de catre musulmani. In anul 1291 Templierii au
parasit definitiv ultimele bastioane din Palestina, s-au stabilit temporar
in Cipru (impreuna cu Cavalerii Ioaniti), dupa care au revenit in Europa.
Bogatiile si influenta lor le-au creat numeroase antipatii si dusmanii. In
anul 1307 regele francez Philip cel Frumos a pornit o actiune de
eliminare a Ordinului Templierilor, spre acapararea unei parti din
bogatiile Templierilor si pentru curmarea influentei deosebit de mari a
acestora. Actiunea a reusit, cu sprijinul direct al Inchizitiei. Templierii au
fost acuzati pe nedrept de erezie, sodomie si idolatrie. Ordinul a fost
persecutat crunt si desfiintat formal in 1312. O parte din averea
Templierilor a fost donata Cavalerilor Ioaniti. Unii Templieri s-au refugiat
in Portugalia, unde au primit azil si unde si-au schimbat numele
in Ordinul lui Cristos. Interesant este faptul ca Templierii au fost aceia
care, in anul 1204, ar fi pus mna pe Giulgiul din Torino (celebra pnza

cu amprenta chipului lui Isus) de la Cruciati, la Atena, care il sustrasera

la rndul lor, cu cteva luni mai nainte, din palatul imperial din
Constantinopol, in timpul luptelor anti-ortodoxe. Templierii ar fi dus apoi
giulgiul in Franta.