Sunteți pe pagina 1din 32

JURNALISM DE INVESTIGATIE

Sorin Ozon, Vitalie Clugreanu i Stefan Cndea

Cuprins:
Introducere
Cap. I. Baze teoretice
1. Etapele investigatiei jurnalistice
2. Sursele
3. Reprezentarea schematica
4. Interviul ca tehnica de investigatie
5. Tehnici si echipament special
Cap. II. Aplicatii practice. Metode alternative de investigatie jurnalistica
1. Investigatia la distanta
2. Investigatia in mediu ostil, pe teren propriu
3. Activitatea ofiterului de informatie vs. activitatea ziaristului. Culegerea de informatii
4. Proiectul de investigatie
5. Non articole de investigatie
Cap. III. Unelte conexe - Layout / Foto / Juridic
1. Layout
2.. FORMA - FOTOGRAFIA DE PRESA IN AFARA CLISEELOR
3. Limitele protectiei jurnalistului
4. Etica jurnalistului de investigatie
Introducere
Lucrarea de fata este impartita in doua mari capitole: primul capitol reprezinta baza teoretica iar capitolul
secund contine referinte practice si alternative teoretice.Cel de-al treilea capitol contine elemente generale
despre domenii conexe unui material de investigatie complet: layout, fotografie, juridic si etica.
Baza teoretica si referintele practice sunt doar niste repere care decurg din anii de experienta a celor doi
autori, in jurnalismul de investigatie. In acest domeniu nu exista teorie pura. Jurnalismul de investigatie
si modurile de abordare depind de foarte multi factori: zona geografica in care se desfasoara, resursele

financiare, gradul de stabilitate politica etc. De aceea considera regulile si clasificarile enumerate mai jos ca
o abordare care poate fi oricand completata si imbogatita de catre jurnalistii practicanti.
Jurnalismul de investigatie reprezinta cel mai greu si periculos gen de presa dar si cel mai costisitor.
In acelasi timp, daca este practicat corect, acest gen de presa poate duce cel mai rapid jurnalistul
spre notorietate si prestigiu.
O diferenta dintre jurnalistul de investigatie si jurnalistul clasic ar fi ca primul stapineste toate
tehnicile de presa si ca nu este specializat pe un domeniu distinct (economic, social, monden, politic,
sport etc). O investigatie complexa poate sa cuprinda toate tehnicile jurnalistice si sa intrepatrunda
toate domeniile.
Unii formatori de jurnalisti (mai ales din spatiul francofon) considera ca nu exista jurnalism de
investigatie ci doar jurnalism, in ideea ca orice demers jurnalistic este o investigatie. Si totusi,
jurnalismul de investigatie s-a detasat ca domeniu distinct in presa. Mai ales in presa anglo-saxona.
Definirea jurnalismului de investigatie rezulta din cinci cerinte de baza:
- pleaca de la initiativa si ideea proprie a jurnalistului
- subiectul nu a mai fost abordat (in modul ales)
- toate probele care stau la baza investigatiei sint rezultatul eforturilor de documentare ale
jurnalistului
- subiectul este de mare interes public
- elucideaza fapte pe care altii incearca sa le ascunda publicului.
Exista insa si o serie de de practici grave pe care unii le confunda cu jurnalismul de investigatie. Iata
citeva abordari care nu au nici o legatura cu aceasta indeletnicire:
- simpla relatare a unor fapte
- conspectarea din dosare (fie ele intocmite de catre organe abilitate in urma unei anchete, fie
ele servite de diverse persoane sau institutii, din varii motive sau interese)
- o poveste ce are la baza dovezi obtinute prin eforturile altei persoane decit semnatarul
articolului
- cind subiectul a fost provocat (de exemplu oferirea catre un oficial a unei prostituate ).
Jurnalismul de investigatie este practicat de obicei de catre jurnalisti care au dobindit experienta in
alte domenii jurnalistice dar si dupa mai multe cursuri specifice.
In statele dezvolatate, majoritatea jurnalistilor de investigatie beneficiaza si de o pregatire speciala,
ca si corespondentii de razboi.
Jurnalismul de investigatie poate fi abordat de catre oricine indeajuns de hotarit sa duca un lucru
pina la capat si sa faca fata pericolelor. Nu e nevoie de talente speciale. Dar exista citeva lucruri care
vor face aceasta munca mai usoara si mai eficienta. Adrei Konstantinov Agentia investigatiilor
ziaristice Sankt Petersburg.
Pentru aceasta este obligatoriu:
- cunoasterea legilor privind accesul la informatie de interes public.
- obtinerea, clasificarea si arhivarea oricarui document
- transcrierea dialogurilor
- efectuarea de fise pentru observatii
- insistenta
- reintervievarea surselor vechi
- cultivarea surselor
- se vor relata numai faptele sprijinite de dovezi nu se vor publica speculatii
- reanalizarea si analiza constanta a informatiilor adunate
De obicei, investigatiile jurnalistice serioase nu se adreseaza publicului larg. Din acest motiv, foarte
rar o publicatie bulevardiera, un tabloid, va gazdui un articol ce are ca tema un subiect serios. In
schimb, un material jurnalistic de investigatie de anvergura, dupa ce este lansat, creaza dezbateri si
poate fi preluat de intreaga media.
In presa romana neajunsul consta in faptul ca putine institutii media isi permit sa sustina financiar si
editorial o echipa de jurnalisti de investigatie. In primul rind, pentru ca un jurnalist de investigatie

sa-si faca treaba are nevoie de timp si bugete consistente comparativ cu alte departamente din cadrul
unei redactii. In al doilea rind, jurnalistul de investigatie are nevoie de independenta editoriala si
economica si de sustinere din partea conducerii institutiei media. In realitate, in presa autohtona
aceste conditii de baza nu exista. Redactiile nu au alocate bugete pentru proiecte de investigatie
nepermitindu-si acest lux, jurnalistul considerat de investigatie este presat sa publice articole la
norma intr-un timp limitat foarte scurt (exista cazuri cind norma este de doua-trei materiale
saptaminal, iar sutinerea editorila este foarte scazuta, conducatorii redactiilor preferind sa nu isi
creeze dusmani sau sa nu piarda contracte de publicitate). In plus, in presa autohtona nu exista
solutii editoriale pentru proiecte de investigatie ample.
Lipsa alocarii de bugete pentru proiectele de investigatie jurnalistica duce, pe linga la slaba
reprezentare editoriala, la punerea in pericol a meseriei dar si a jurnalistului. Cel mai bun exemplu il
reprezinta rapirea jurnalistilor romani in Irak care au acceptat o sponsorizare de la o terta persoana
pentru a realiza un material jurnalistic. La aceasta se adauga si faptul ca respectivii jurnalisti nu
aveau nici un fel de pregatire pentru a-si desfasura munca intr-o zona de razboi.
Cap. I. Baze teoretice
Continutul materialului jurnalistic
1. Etapele investigatiei jurnalistice
Sfaturi (caseta):
- Ideal este ca subiectul sa fie ales independent de catre jurnalist, din proprie initiativa
- Investigatia va dezvalui informatii noi si importante, informatii de interes public
- Scopul final al investigatiei este publicarea materialului rezultat in cel putin o publicatie (sau pe
suport electronic, TV etc)
- Jurnalistul trebuie sa faca dovada (prin sirul logic al povestii) ca detine informatii concrete in ceea ce
priveste subiectul propus (surse relevante, cazuri concrete, documente), iar accesul la alte surse sa fie
evaluat in mod realist
- Se va lucra in concordanta cu standardele jurnalistice (profesionale si etice)
- Se recomanda ca, inaintea publicarii, articolele sa fie prezentate juristilor pentru a evita conflicte
inutile in justitie
- Daca investigatia stagneaza se recomanda ca jurnalistul sa renunte temporar la subiect si sa lucreze in
paralel la alte subiecte. Alti jurnalisti prefera sa publice pe bucati rezultatele, sperand ca dezbaterea
lansata sa le aduca noi probe si surse. Aceasta metoda poate fi aplicata numai intr-un mediu jurnalistic
in care publicatia respectiva se bucura de prestigiu, audienta si impact.
- Bugetul necesar investigatiei trebuie echilibrat in functie de importanta subiectului si de posibilitatile
publicatiei (postului TV)
- Daca subiectul se dovedeste a fi deosebit de periculos pentru jurnalist se recomanda renuntarea la
investigatie
- Sursele trebuie verificate intotdeauna, indiferent de vechimea si credibilitatea lor.
a)
-

Alegerea subiectului
dupa surse de inspiratie:
zvonuri (de exemplu, se zvoneste ca ministrul X ar detine o afacere)
in urma unui eveniment (cum ar fi conferinte de presa, sau anuntarea unei licitatii etc - de ex. intro conferinta de presa se aminteste, sau chiar se anunta ca s-a facut o investitie, sau o licitatie tot
ce este legat de bani publici este interesant)
pe baza informatiilor din mass media (de ex. aflli de la stiri ca Ministerul X si-a reinnoit reteaua de
computere)
surse clasice
baze de date (de ex. cauti numele unei personae intr-o baza de date si descoperi ca detine afaceri
sau are condamnari etc)

observatii personale, idee proprie, curiozitatea jurnalistului (de ex. esti curios sa afli daca banii din
bugetul local sint folositi corespunzator)
b) dupa impactul subiectului
- jurnalistul va tine cont si va evalua impactul pe care-l va avea publicarea subiectului
- trebuie evitata o confruntare in justitie cu subiectul investigatiei
- subiectul este analizat si investigat pina cind jurnalistul este sigur ca impactul va fi maxim (de ex.
daca investighezi implicarea unui demnitar intr-o afacere oneroasa te vei asigura ca detii toate
informatiile necesare si verificate pentru a asigura impactul maxim al materialului. Nu este
suficient sa insirui firmele la care ministrul respectiv este asociat)
c) dupa interesul public
- jurnalistul va delimita clar grupurile tinta carora se adreseaza investigatia
- daca nu descoperi un grup tinta inseamna ca subiectul este neinteresat
d) dupa buget
- costurile investigatiei vor fi aproximate de la inceput
- daca subiectul este de importanta mare iar institutia media la care lucrati nu-si permite financiar sa
o sustina (sau in cazul freelancers vinzarea articolului nu recupereaza costurile) este bine sa
cautati finantari alternative si independente (ONG-uri, alte publicatii, organizatii profesionalae,
alti jurnalisti)
- daca subiectul este de interes minim iar costurile sint exagerat de mari se recomanda aminarea
subiectului
- in buget vor fi incluse (daca este cazul) si de cheltuielile pentru accesul la baze de date
- definitivarea bugetului se va face la terminarea predocumentarii, daca se ajunge acolo
e) niciodata sa nu platesti o sursa vie pentru o informatie, un document sau o idee

Predocumentarea
este cea mai importanta faza a investigatiei pentru ca in functie de rezultatele acesteia se poate
stabilii daca subiectul merita continuat
predocumentarea se va face folosind sursele clasice primare si ieftine (sau chiar gratuite) cum sint:
internetul, bazele de date, oameni, declaratii, arhive
in aceasta faza, datele obtinute trebuie cel putin sa confirme motivele pentru care s-a ales subiectul
sau chiar sa scoata la iveala date spectaculoase
evaluarea izvoarelor de informatie: accesibilitate, veridicitate, posibilitatea verificarii surselor

Estimarea costurilor investigatiei (bugetul) se face dupa urmatoarea schema (se include si
cazul freelancers):
costuri deplasare (masina, tren, avion)
diurne
folosire baze de date (estimativ)
consumabile
costuri pentru foto/video (inclusiv procesari, editari, montaje)
costuri comunicatii (telefon, internet, fax)
costuri vize, asigurari etc
uzura tehnicii folosite
neprevazute
onorarii

Evaluarea datelor preliminare si alegerea locului de publicare


pentru ca decizia finala de publicare a unui material o are editorul, jurnalistul va analiza releatia pe
care o are cu acesta si ii va explica importanta materialului fara a dezvalui sursele
editorul va tine cont si de costurile investigatiei
investigatia va fi oprita de la publicare daca intra in conflict cu institutia media (de ex. unui
jurnalist de la o publicatie germana i s-a interzis publicarea unei investigatii despre o renumita
firma producatoare de tigari pe motiv ca aceasta si-ar retrage publicitatea. Jurnalistul a actionat in
instanta publicatia si a fost despagubit. In Romania, o publicatie centrala importanta a interzis, fara
nici o explicatie, publicarea unui material ce descria afacerile oneroase ale unei persoane din
apropierea ministrului Transporturilor. Autorii investigatiei au aflat ca editorul avea o relatie

speciala cu respectivul ministru si ca mai realiza, contra cost, o emisiune la un post TV aflat sub
influenta acestuia. Pe linga acestea, publicatia detinea publicitate de la Ministerul Transportului.
La insistentele autorilor, articolul a fost publicat, dar abia dupa 6 luni cind persoanele implicate
reusisera sa se retraga din toate afacerile descrise in investigatie)
in cazul freelancers trebuie aleasa cu grija institutia media pentru publicare si trebuie semnat un
precontract pentru evitarea furtului de idee

Planul de actiune (strategia)


denumirea proiectului
tema proiectului si punctul de plecare
de ce consideri ca subiectul ales este interesant pentru public
ce rezultat scontezi ca va avea materialul (reactii, impact, urmari, cistiguri)
durata investigatiilor (defalcare: predocumentare, documentare, tehnici, intervievari, redactare,
editare, analiza)
- buget
- impartirea sarcinilor in echipa (daca este cazul)
- stabilirea deadline-ului data publicarii
- forma publicarii (serial, block, casetari etc, functie si de cerintele publicatiei)
- planul de actiune se va intocmi riguros pentru a evita timpii morti si pentru a finaliza investigatia
intr-un timp cit mai scurt
- stabilirea ipotezelor si a directiilor principale de lucru
- stabilirea echipei de lucru (daca este cazul) se recomanda ca o investigatie dificila sa se
desfasore in echipa (cea mai buna formula este din 2 jurnalisti)
- se recomanda folosirea unui fotoreporter profesionist pentru a nu rata imaginea
- alegerea surselor si modul de lucru cu acestea
- depistarea persoanelor-martor (surselor vii) din investigatie
- programarea intilnirilor cu persoanele-martor din investigatie
- programarea intilnirilor cu persoanele subiect in investigatie se recomanda a fi stabilite la finalul
documentarii
- clasificarea informatiilor preliminare si pregatirea
- alegerea tehnicilor de investigatie
Stabilirea sigurantei jurnalistului si a protectiei subiectului precum si evaluarea pericolelor ce pot aparea pe
parcursul investigatiei reprezinta un aspect foarte important. In aceasta faza se recomnda ca:
- sa tii informatiile despre conceptul povestii sau ideea acesteia in secret
- trateaza informatia pe principiul nevoia de a sti (need to know adica stabilirea nivelului de
acces la informatie in cadrul echipei. Daca partenerului tau nu-i foloseste la nimic o informatie
este mai bine sa nu o stie sau sa nu aibe acces la ea)
- daca este nevoie, da ideii sau conceptului o identitate falsa
- pune la punct o schita privind securitatea:
o discuta cu politia, alte surse, consulta materialele de arhiva din presa pentru a realiza un
profil al istoriei violentei privind subiectul povestii
o evalueaza posibilitatile de existenta ale violentei de care a dat dovada pina in prezent
subiectul , in ce forma si in ce mod
-

Documentarea
Indiferent de circumstante, jurnalistul nu are voie sa incalce legile si etica profesionala si nu are voie sa
oblige subiectul sa savirseasca actiuni ilegale care folosesc anchetei.
Elementul de baza al investigatiei jurnalistice este documentarea.
Aceasta se realizeaza in mod ordonat, detaliat si foarte atent.
Urmatorul pas este reverificarea datelor si informatiilor primare.
Toate datele vor fi pastrate intr-o baza proprie de date dupa ce au fost arhivate.
Pentru efectuarea investigatiei jurnalistul are la indemina mai multe instrumente:
- persoane ca izvoare de informare (surse vii)
- documente si interpretarea corecta a acestora
- interviuri
- baze de date

- tehnici speciale (aparatura speciala, schimbarea profesiei, incognito etc)


Elementele documentarii:
- prelucrarea datelor primare
- ordonarea agendei cu notite
- ordonarea si clasificarea documentelor obtinute
- ordonarea si clasificarea informatiilor obtinute
- verificarea informatiilor preliminare prin toate mijloacele legale disponibile
- folosirea surselor (persoane, baze de date, internet, arhive etc)
- intervievarea persoanelor martor din investigatie
- intervievarea persoanelor subiect (acuzatii) din investigatie
- efectuarea unuei scheme a investigatiei (in power point) de ex o schema care reprezinta reteaua
firmelor detinute de o persoana sau grup investigat (usureaza foarte mult vizualizarea focarului)
sau legaturile dintre diverse persoane de afaceri sau rudenie din investigatie
- evaluarea informatiilor obtinute si veridicitatea acestora (documente, declaratii, probe video, audio
sau scrise)
Redactarea articolului
Nu vom explica cum se redacteaza articolul ci vom enumera doar citeva reguli:
- stabilirea punctului forte al investigatiei
- in primele paragrafe ale investigatiei, ar trebui ca cititorului sa i se explice cu ce il afecteaza pe el
subiectul tratat
- renuntarea la informatiile inutile, obositoare pentru cititor
- sortarea informatiilor: se vor folosi doar informatiile sigure si verificate (nu se va tine cont de
zvonuri, presupuneri, pareri ale unor surse sau pareri personale)
- articolul va fi scris pe intelesul tuturor (daca folosirea unui termen mai tehnic este inevitabila
trebuie ca acesta sa fie explicat)
- alegerea unui titlu
- se recomanda fragmentarea textului cu subtitluri
- daca ai realizat o schema de sustinere a textului nu ezita sa o publici
- materialul va fi redactat in functie de lina institutiei media care il va publica
- alegerea ilustratiilor (se recomanda cererea parerii foreporterului profesionist care a colaborat cu
echipa de investigatie) si explicarea lor
Jurnalistul nu-si va exprima niciodata in articolele de investigatie parerea sau opinia proprie. De asemenea,
jurnalistul nu trebuie sa acuze, sa infiereze sau sa se substituie unei instante de judecata. Acestea va reiesi
din firul logic al povestii.

Consultarea unui jurist


pentru a evita o confruntare inutila in justitie cu subiectul investigatiei este bine ca un jurist sa
perieze articolul final
confruntarea in justitie inseamna pierdere de timp si de bani, iar o mica greseala scapata in articol
poate duce chiar la finalizarea carierei de jurnalist
consultarea unui jurist nu inseamna ca vei fi cenzurat ci doar ca recunosti si respecti munca si
importanta acestuia care poate sa-ti explice cum poti sa spui acelasi lucru dar in alta forma (vezi
capitolul III)
Lay out

Este foarte important la ce rezultate ajungi cu investigatia, dar la fel de important este cum iti prezinti in
cele din urma investigatia cititorilor. Articolul sau reportajul va avea impact nu numai datorita subiectului
abordat, dar si datorita felului in care este ambalat si prezentat. (vezi capitolul III)
-

Continuarea investigatiei
in functie de impactul materialului dupa publicare, se poate decide aprofundarea si continuarea
subiectului

publicarea investigatiei poate duce catre noi fire ce vor fi investigate: atrage noi surse (descoperite
pe parcursul investigatiei sau care nu au dorit sa iasa la rampa) care pot contribui la prelungirea si
largirea subiectului; persoanele subiect pot riposta (prin conferinte de presa, dezmintiri, contra
articole)
subiectul se poate transforma in campanie de presa sub forma unei serii de articole sau sub
titulatura de dosar.

2. Sursele
Clasificarea surselor de informare, dobindirea si lucrul cu sursele, renuntarea la surse
Lucrul cu sursele este cea mai sensibila parte a investigatiei jurnalistice, acestea fiind vitale pentru jurnalist.
Alegerea si folosirea surselor este arta de baza a jurnalistului de investigatie. Toate mijloacele prin care
jurnalistul obtine o informatie se numesc surse.
Dezvaluirea unei surse nu se face niciodata fara acordul acesteia.
O sursa care ofera informatii contra cost sau in schimbul unui serviciu trebuie evitata de catre jurnalist.
Niciodata sa nu primesti avantaje materiale de la surse, nici macar mici atentii.
Se recomanda sa nu fii unicul purator al informatiei (informatia sensibila trebuie impartasita colegului sau
colegilor in care ai incredere).
Tipuri de surse:
1. dupa gradul de accesibilitate
a). surse deschise (mass-media, communicate de presa oficiale, serviciile de presa, conferinte de presa,
instantele de judecata etc)
b). surse partial deschise (comunicatele si documentele la care nu are acces publicul larg dar sint de uz
oficial faxuri, conversatii, interviuri, declaratii)
2. dupa purtatorul informatiei
a). surse insufletite (sau vii) sint reprezentate de catre oameni (sint cele mai pretioase pentru ca pot fi
unice sau permanente), si se impart in:
- unice - care ofera informatia doar asupra unui subiect si ofera jurnalistului exclusivitate. Aceste surse
vor fi verificate foarte riguros.
- permanente care ofera informatii permanent . Acest tip de sursa este de obicei de incredere (sursa
unica se poate transforma in sursa permanenta)
- confidentiale care nu doresc sa-si faca publica identitatea din motive obiective (acetea pot fi si surse
unice si permanente)
- anonime (sau ascunse) care nu dezvaluie jurnalistului identitatea sau nici un amanunt despre ea
(sint cele mai periculoase si de aceea se va lucra cu ele cu mare precautie)
b). sursele neinsufletite sint, de regula, documente de uz oficial cu nivel diferit de accesibilitate
(documente, pagini web, baze de date, inregistrari audio sau video, fotografii) reprezinta cele mai
sigure probe ale jurnalsitului.
3. sursele expert
- care pot fi persoane experte in diverse domenii (economisti, juristi etc) sau manuale, carti, publicatii
de specialitate etc.
4. prin Legea Nr. 544 din 12 octombrie 2001 privind liberul acces la informatiile de interes public
5. baze de date si internet
- care pot fi electronice sau clasice, ori baza de date proprie

Investigatiile asistate de computer reprezinta tehnici pe ct de eficiente pe att de putin costisitoare. Este un
domeniu n continua dezvoltare, dar care ajuta enorm finalizarea unor investigatii de amploare. Va
prezentam o lista cu adrese web care pot fi folosite ca resurse de verificare si obtinere de informatii.
Adrese la care se pot afla informatii despre companiile nregistrate n Romnia:
www.ccir.ro
www.onrc.ro
Adresa web a Ministerului Finantelor unde pot fi cautate gratuit datele de bilant ale companiilor si
asociatiilor din Romnia:
www.mfinante.ro
Adresa web unde pot fi gasite informatii despre compani romnesti cotate la Bursa
www.rasd.ro
Adresa la care se pot afla informatii despre companiile nregistrate n lume:
www.lexis-nexis.com - contine si o imensa baza de date referitoare la cetatenii sau rezidentii americani, la
ziarele din SUA sau din lume.
O parte din baza de date creata pentru agentia americana CIA, formata din articole adunate din toata lumea
si traduse n engleza (inclusiv emisiuni radio sau tv)
wnc.fedworld.gov
O pagina web care prezinta istoria si continutul multor site-uri care au fost modificate n timp
web.archive.org
Adresa de unde poate fi descarcat un motor profesionist de cautare copernic:
www.copernic.com
Adresa de unde poate fi descarcat gratuit un soft special de criptare a emailurilor si a fisierelor
calculatorului PGP
www.pgp.com
Arhiva care contine marea majoritate a ONG-urilor active n lume:
www.idealist.org
Adresa unde pot fi cautate IP-urile de computere, traseul informatiei pe internet precum si proprietarul IPului si al domeniului:
www.domainwhitepages.com

Dobindirea surselor se face dupa mai multe metode:


1. In cazul surselor deschise si partial deschise:
- jurnalistul de investigatie trebuie sa fie la curent cu toate evenimentele indiferent de domeniu
(politic, social economic, sportiv, monden etc). Pentru aceasta va scana permanent presa si emisiunile
informative.
- daca lucreaza in cadrul unei redactii, jurnalistul de investigatie va cere acces la toate comunicatele,
documentele si sesizarile sau raspunsurile care parvin redactiei.
2. In cazul surselor clasificate dupa purtatorul informatiei:
a). Surse insufletite (sau vii)
- sursa va fi studiata cu atentie (trebuie sa se stie cit mai multe despre sursa personalitate, biografie
etc)
- clasificarea sursei pentru a sti cum se stabileste relatia cu aceasta
- cunoasterea tacticilor de creare, mentinere si renuntare la surse
- contactul cu sursa jurnalistul stabileste o tactica exacta de abordare a sursei pentru a minimaliza
riscul unui esec

- sursa poate fi abordata si prin intermediari


- sursa rebuie sa aiba tot timpul o atitudine buna fata de jurnalist. O sursa ostila va fi evitata.
- sursa ramine confidentiala daca aceasta doreste acest lucru
b). In cazul surselor neinsufletite:
- se obtin de la surse insufletite sau prin tehnici de investigare (inclusiv cele speciale)
- veridicitatea informatilor va fi clarificata obligatoriu
3. In cazul surselor expert
- acestea pot fi abordate direct cerindu-li-se sprijinul punctual intr-o problema tehnica necunoscuta
jurnalistului (de ex mecanismele de functionare a unui cont bancar - bancher, sau interpretarea
unei legi - jurist) fara a-i face cunoscut subiectul investigat
- acestea pot fi surse unice, permanente sau confidentiale
- poti cere doar sa va ghideze spre sursa de informare (o carte, un manual, un curs etc)
4. In cazul bazelor de date
a).Folosirea bazelor de date electronice se face contracost sau gratuit (in functie de baza de date de
ex Lexis-nexis si ONRC sint contracost, iar Ministerul de Finante gratuit) sau printr-un intermediar
sursa insufletita (cazul bazei de date a Politiei Rutiere pentru aflarea proprietarului unei masini
cunoscind numarul de inmatriculare). Mai exista baze de date care sint platite o singura data si pot fi
folosite pina la updatarea lor (cum sint hartile electronice, cartea de telefoane etc.)
b). Abordarea bazelor de date clasice se face direct (de ex la arhivele statului sau Ministerul de Justitie
se face printr-o acreditare, iar intr-o biblioteca printr-un abonament)
c). Baza de date propie se realizeaza in timp.
6. Prin Legea accesului la informatie de interes public se complleteaza o cere tip catre institutia de
unde se doreste sa se afle informatiile necesare
Lucrul cu sursele
Lucrul cu sursele este arta jurnalistului de investigatie. El stabileste interesul sursei pentru a furniza
informatii. Daca interesul acesteia ramane neclar, sursa nu poate fi considerata de incredere.
Folosirea acestei tehnici va fi mai usoara daca jurnalistul tine cont de toti pasii premergatori acestei actiuni.
1.
-

Lucrul cu sursele surse deschise si partial deschise:


clasifica informatia
verifica provenienta informatiei
verifica veridicitatea informatiei
evalueaza importanta informatiei
intotdeauna sa faci o copie informatiei pe care sa o pastrezi intr-un loc diferit.
pastreaza secretul informatiei pentru a evita concurenta

2. Lucrul cu sursele clasificate dupa purtatorul informatiei:


a). Surse insufletite
- este inacceptabila intrarea in intimitati cu sursa
- clasifica sursa
- nu plati niciodata sursele de acest tip
- nu dezvalui sursei ce ai aflat din alta sursa
- nu deconspira alte surse
- verifica intotdeauna informatiile oferite de catre sursa
- nu te intilni niciodata cu o sursa daca gradul de risc este ridicat
- fi suspiciosi la orice informatie oferita
- chestioneaza sursa cit mai amanuntit despre informatiile oferite
- nu promite nimic sursei
- incearca sa afli ce interes are sursa de a va furniza informatia
- sursa poate fi abordata si prin intermediari
- sursa ramine confidentiala daca aceasta doreste acest lucru
b). sursele neinsufletite:
- clasifica informatiile
- arhiveaza si stocheaza informatiile
- efectueaza copii dupa informatiile procurate pe care sa le pastrezi intr-un loc diferit

- cere parerea unui expert daca nu reusesti sa deslusesti adevaratul sens al informatiei.
3. Lucrul cu sursele expert:
- verifica daca sursa este competenta in a-ti acorda sprijinul
- verifica daca sursa nu are vreun interes in subiectul investigat
- nu-i dezvalui celelalte surse
- nu-i dezvalui alte informatii
- clasifica, arhiveaza si stocheaza informatia obtinuta
- cere o explicatie punctuala, la modul general fara a intra in detaliile investigatiei in curs
- cere exemple
4.. Lucrul cu bazele de date si internetul (referitor la lucrul cu bazele de date in general, mai multe
amanunte in capitolul II)
5. Baza de date proprie
Se recomanda clasificarea, arhivarea si stocarea tuturor informatiilor dobindite de la surse intr-o baza de
date proprie. Introdu in propria baza de date si informatii care pe moment par nefolositoare. Niciodata nu
stii cind vei avea nevoie de ele.
Crearea si folosirea propriei baze de date este esentiala in munca jurnalistului.
O baza de date proprie clasica poate sa cuprinda ziare, carti, inregistrari audio/video, fotografii, documente,
copii dupa documente etc. Aceasta se formeaza in timp, necesita un spatiu mare de depozitare si cautarea
unei informatii fura mult timp.
O baza de date electronica este mai simplu de utilizat si nu ocupa decit spatiul din computer sau de pe CDuri. Aceasta se alimenteaza permanent si se realizeaza dupa mai multe criterii de cautare (folosind cel mai
bine un program specializat):
- nume
- locatie
- denumirea generica a afacerii
- data
- cuvinte cheie
Baza de date personala se alimenteaza incontinuu si este in permanenta dezvoltare.
Renuntarea la surse
Daca sursele nu devin permanete este necesara renuntarea la acestea, cel putin temporar. O renuntare
temporara la o sursa poarta denumirea de conservare a sursei sau adormire a sursei. Reconectarea la o
astfel de sursa se face doar cind este necesar, deci nu trebuie intretinuta. Intretinerea unei surse se
realizeaza printr-un contact pemanent cu aceasta din necesitatea de a obtine informatii sau numai din
curtoazie ( in speranta ca vei mai obtine in viitor si alte informatii sau ca o vei folosi la nevoie mai usor).
Sursele permanente sint acelea care au fost verificate in timp si in care exista incredere reciproca.
De cele mai multe ori racirea de sursa vine de la sine.
Important este sa iti dai seama cind sa renunti la o sursa si daca este necesar sa faci acest lucru si in ce mod.
Se recomanda renuntarea la sursele necredibile, care te bombardeaza si te sufoca cu informatii
nefolositoare, care ti-au oferit informatii false, care au interese ascunse si imorale, care sint compromise,
care cer favoruri sau bunuri materiale in schimbul informatiilor.
Se mai renunta la surse pentru protectia proprie, a sursei sau a subiectului investigat.
Renuntarea la surse se face intr-un mod amiabil si civilizat.
3. Reprezentarea schematica
Efectuarea unuei scheme a investigatiei (de ex in power point) usureaza foarte mult munca jurnalistului.
Prin acesta se pot vizualiza mai usor legaturile dintre diverse persoane, afaceri sau interese. De exemplu,
reprezentarea schematica a unui hatis de firme detinute de catre o persoana sau grup investigat usureaza
foarte mult vizualizarea focarului, al punctului cheie al investigatiei.
O schema se realizeaza foarte simplu:
- efectuezi fise pentru fiecare persoana, firma sau afacere in parte (aceasta fisare este utila si pentru
alimentarea bazei de date proprii)

10

stabilirea prioritatilor investigatiei este punctul de plecare al schemei (de ex se stabileste o


persoana, in jurul acesteia se construieste schema prin legaturile stabilite in fisare)
mai inti desenezi o schema cu creionul pe hirtie (la inceput vor fi mai multe variante, dar intr-un
final se va ajunge la schema optima)
pentru fiecare directie se stabileste un simbol (de ex numele de personae se trec intr-un oval,
numele de firme intr-un dreptunghi etc)
trecerea in power point se face mai simplu ignorind, la inceput, numele. Pur si simplu se numara
cite nume de personae (ovale) si cite firme (dreptunghiuri) va cumprinde schema. Se multiplica si
se aseaza provizoriu in schema conform schitei. Se completeaza fiecare simbol cu numele din fise.
Dupa aceasta se traseaza liniile de legatura (pentru un nume actionar intr-o firma se aplica o
sageata de la nume oval catre firma dreptunghi). Vei avea in vedere ca, pe cit posibil, liniile sa
nu se intretaie. Pe liniile de legatura se pot scrie scurte explicatii (de ex asociat, sau administrator,
sau gradul de rudenie etc)
pentru o mai buna reprezentare si vizualizare unele spatii se pot colora

4. Interviul ca tehnica de investigatie


Interviul este o tehnica jurnalistica pe care putini o stapinesc. Simpla insiruire a unor intrebari la care s-au
primit raspunsuri nu este un interviu ci mai degraba un chestionar.
Interviul este considerat cel mai important element din munca jurnalistului de investigatie ocupind cea mai
mare pondere din activitatea acestuia. De fiecare data cind jurnalistul intra in contact cu o persoana cu
scopul de a obtine informatii acesta nu face altceva decit sa realizeze un interviu. Din aceste motive
jurnalistul va invata sa conduca un interviu si sa stapineasca aceasta arta foarte bine.
Tehica interviului se dobindeste in timp si tradeaza experienta jurnalistului.
Inainte de a aborda o persoana in vederea intervievarii sale, jurnalistul terbuie sa tina cont de urmatoarele
sfaturi:
- la baza interviului sta tot timpul o documentare serioasa
- persoana cu care urmeaza sa intrati in contact va fi studiata cu atentie inainte de intilnire
- stabileste ora, locul si data interviului astfel incit sa asiguri succesul investigatiei
- alegerea locului de intilnire trebuie sa fie cunoscut jurnalistului (recomandabil ca aceasta sa se
desfasoare intr-un loc public sau in redactie)
- nu mergi in secret pentru realizarea unui interviu cel putin o persoana de incredere sa cunoasca
locul si persoana cu care te intilnesti
- stabileste citeva linii si intrebari generale inainte de interviu (un plan de actiune, o strategie)
- pentru obtinera unui interviu jurnalistul va adopta o atitudine corespunzatoare. Daca vorbesti urit
sau acuzi din start nu vei obtine interviul.
- niciodata sa nu lasi impesia interlocutorului ca ii esti dusman
- nu te limita doar la intrebarile stabilite in prealabil pentru ca pe parcursul discutiei pot aparea
intrebari noi si foarte importante
- formuleaza intrebarile foarte clar
- nu folosi intrebari care sa induca raspunsul
- nu lasa persoana intervievata sa preia controlul discutiei
- fi foarte atent la discutie pentru a putea interveni in orice moment cu o intrebare noua sau pentru ati da seama daca interlocutorul este sincer
- tine cont ca a doua oara s-ar putea sa nu mai ai ocazia sa realizezi interviul
- fii tenace si insistent dar fara a deveni obraznic sau a irita interlocutorul
- nu provoca interlocutorul
- sa nu dai interlocutorului posibiliataea de a putea evalua cit sti
- inregistreaza discutia numai daca interlocutorul este de acord cu acest fapt
- la sfirsitul interviului asigura-te ca interlocutorul nu mai are nimic de adaugat si cere permisiunea
unei noi intilniri daca va fi cazul
- nu intirzia la intilniri
Clasificarea interviurilor:
a). Dupa persoana abordata:

11

1.

Interviul direct. Este genul de interviu in care interlocutorul este de acord sa furnizeze
informatiile necesare jurnalistului. In acest caz, intervievatii pot fi abordati direct de catre jurnalist
sau sa vina ei, din proprie initiativa, catre jurnalist. Interesul jurnalistului este de a pune cit mai
multe intrebari pentru a se asigura ca intelege subiectul. Daca ramin lucruri nedeslusite jurnalistul
poate reaborda interlocutorul pentru ca acesta ramine dispus sa vorbeasca. Aceasta modalitate
implica riscuri minime pentru jurnalist.
2. Interviul ascuns. Se aplica mai ales persoanelor care nu sint dornice sa-ti ofere informatii. Din
acest motiv jurnalistul trebuie sa fie perspicace si sa-l ia pe ocolite fara a-i dezvalui din start care-i
sint intentiile si ce doreste sa afle cu adevarat. Jurnalistul este cel care conduce interviu si-si va
duce interlocutorul unde doreste fara a-l provoca pe acesta sa dea raspunsuri neadevarate doar
pentru ca asa cade bine investigatiei. Din acest motiv jurnalistul nu poate cere mai mult decit i se
poate da. Daca nu tii cont de aceste lucruri risti sa-ti expui inutil interlocutorul sau sa te trezesti ca
discutia a fost inutila.
3. Interviul de baza. Aceasta discutie se presupune ca are loc cu persoana sau persoanele care sint
subiectul investigatiei. Acest interviu nu trebuie sa devina o simpla formalitate doar pentru a
convinge ca s-a respectat deontologia profesionala care cere si o discutie cu persoanele
incriminate. Jurnalistul va avea in vedere ca acest interviu poate sa elucideze multe parti ale
investigatiei si chiar sa incrimineze mai rau interlocurorul. In urma interviului aplicat corect,
persoana incriminata poate deveni o sursa de informare importanta in cadrul investigatiei. Ideal
este ca acest interviu sa aiba loc la inceputul investigatiei (dupa predocumentare cind nu detii toate
elementele de incriminare) si sa fie duplicat la sfirsitul acesteia. Din pacate, folosind aceasta
metoda este putin probabil sa obtii un al doilea interviu. De aceea, cel mai des se planifica la
sfirsitul documentarii cind jurnalistul detine toate informatiile si poate sa-si surprinda mai usor
interlocutorul. Importanta este si atitudinea jurnalistului. El nu se va prezinta ca detinatorul
adevarului absolut sau sa incrimineze cu orice pret pe cineva. Scopul interviului este doar
elucidarea problemelor ivite pe parcursul investigatiei. Interlocutorul trebuie convins ca scopul
interviului este de a face lumina.
b). Dupa modul de abordare:
4. Interviul incrucisat. Aceasta tehnica se foloseste pentru a verifica incrucisat afirmatiile
interlocutorilor. Se aplica mai multor persoane cu care se discuta pe aceasi structura si despre
aceasi problematica. La sfirsit se fac comparatii si daca este cazul se reia discutia cu persoanele in
a caror declaratii exista neconcordante. Se mai foloseste denumirea de interviu incrucisat si
atunci cind la partenerul de discutie se prezinta doi (sau chiar mai multi) jurnalisti care-l supun pe
acesta unui tir de intrebari incrucisate.
5. Interviul focalizat. Se aplica intr-o discutie pe un singur subiect. Metoda se aplica pentru a toca
subiectul pina la epuizare abordindu-l din mai multe directii si perspective. (se aplica, de exemplu,
cind detii o proba indubitabila si doresti, cu tot dinadinsul, sa-ti faci interlocutorul sa recunoasca
inainte sa-i arati proba.)
6. Interviul ricosat. Se foloseste cind nu cunosti nimic despre interlocutor sau nu stapinesti bine
subiectul si te feresti sa abordezi problema direct. In aceasta faza, pina sa intri in subiect, discuti
pe ocolite, prin ricoseuri, abordezi problema din alte unghiuri, discuti despre cazuri
asemanatoare pina realizezi daca interlocutorul este de incredere si te poate sprijini. Se mai aplica
cind nu esti sigur ca intervievatul are habar despre subiectul care te intereseaza si nu doresti sa-l
cunoasca.
7. Interviul rol. Acest gen cuprinde doua laturi: cind jurnalistul lucreaza sub acoperire si isi asuma
un rol sau cind, in timpul interviului, adopta o alta atitudine decit cea a jurnalistului clasic. In
primul caz lucrurile sint clare: jurnalistul isi asuma mari riscuri si nu poate intra in rol decit in
urma unei documentari serioase si a unui plan de actiune foarte bine stabilit. Al doilea caz se
aplica de obicei cind jurnalistul nu detine multe elemente sau doreste sa-si pacaleasca
interlocutorul adoptind o atitudine de naiv, de distrat sau chiar de prost in speranta ca acesta va
scapa informatii interesante sau raspunsuri prin care-si tradeaza caracterul.
Indiferent de tehnica folosita, jurnalistul va urmari ca rezultat final cuprinderea si intelegerea totala a
subiectului investigat. In caz contrar, el nu va putea transmite mai departe cititorului un text coerent si
credibil.

12

5. Tehnici si echipament special


Tehnicile speciale de investigatie si echipamentele speciale sint folosite mai rar si implica, de obicei, mari
riscuri si costuri ridicate.
Aceste tehnici sint folosite in special de jurnalistii cu experienta sau de catre freelancers. De foarte multe
ori, aceste tehnici au fost folosite incalcindu-se deontologia profesionala si chiar incalcind drepturile altor
persoane. Din aceste motive, tehnicile speciale sint foarte controversate si de unii chiar blamate afirmanduse ca nu au nici o legatura cu jurnalismul. Dintre acestea fac parte mai ales tehnicile in care sint folosite
aparaturi speciale cum ar fi camere ascunse, microfoane, scanari de frecvente, interceptari de telefoane,
spargerea de coduri sau parole sau chiar violarea computerelor sau a paginilor de web restrictionate.
Cu toate acestea, exista cazuri cind informatii de mare interes public nu pot fi obtinute decit la limita
incalcarii legii. (De exemplu este discutabil daca se justifica spargerea unei pagini de web frecventata de
catre pedofili cu scopul de a afla mai multe informatii despre cei ce o intretin sau o acceseaza. Raspunsul
cu o ilegalitate la o alta ilegalitate este discutabil in acest caz. Mai multe amanunte si clarificari cititi la
capitolul Juridic).
Cel mai important de retinut este ca atunci cind jurnalistul foloseste astfel de tehnici sa se asigure ca nu
incalca legea, deontologia profesionala, nu provoaca subiectul si ca merita intr-adevar sa-si asume riscurile.
Folosirea camerei ascunse
Tehnicile speciale ridica anumite probeleme de etica, dar daca jurnalistul nu comite si nu instiga la
ilegalitati, iar interesul public pentru subiectul investigat este dovedit atunci aceasta problema cintareste
mai putin.
La noi sint foarte rar folosite aparaturile speciale in investigatiile jurnalistice. Cele mai folosite sint camera
ascunsa si inregistrarea convorbirilor (telefonice sau directe).
Daca in cazul inregistrarilor convorbirilor lucrurile sint mai simple deoarce nimeni nu te poate opri sa
inregistrezi propria discutie (riscurile fiind doar sa fi descoperit sau sa fi acuzat de folosirea
necorespunzatoare a acestora), in cazul camerei ascunse lucrurile se complica.
Camera poate fi ascunsa in diverse locuri si obiecte: de la o camera normala ascunsa intr-o incapere sau in
spatele unei oglinzi (s-au vazut cazuri cind a fost ascunsa chiar intr-o sacosa), pina la camere in miniatura
mascate in ochelari, pixuri, brichete, nasturi, pachete de tigari etc.
Camerele in miniatura se folosesc atunci cind reporterul doreste sa obtina imagini dintr-un loc in care nu
are nici o sansa cu o camera la vedere, cind lucreaza sub acoperire sau in timpul flagrantelor.
Folosirea acestui gen de camera implica mari riscuri si pentru jurnalist si pentru succesul reportajului.
Riscul jurnalistului este de a-i fi descoperita camera sau accesoriile (cu urmari diverse pentru el), iar riscul
pentru reportaj exista pentru ca imaginile obtinute nu sint de o calitate foarte buna, iar autonomia aparaturii
este foarte mica.
Din aceste motive este obligatoriu sa lucrezi in echipa la aceste cazuri, sa realizati o strategie (un plan de
actiune) foarte precisa si, inainte de inceperea filmarilor, sa faceti o recunoastere amanuntita a persoanelor
si a locurilor unde veti desfasura fimarile precum si o documentare minutioasa a subiectului. Toate acestea
pentu a minimaliza riscurile si pentru ca nu este sigur ca a doua oara veti va mai avea ocazia sa patrunzi in
locul vizat cu o camera ascunsa.
Ideal este ca aceste tehnici de investigatie sa reprezinte doar o etapa din documentarea jurnalistului menita
de a contribui la investigatia finala.
Investigatia sub acoperire
Jurnalistul poate lucra sub acoperire si fara a folosi aparatura speciala sau ascunsa. Daca in cazul folosirii
camerei ascunse jurnalistul isi asuma riscuri pentru a obtine imagini, in acest caz jurnalistul isi asuma
riscuri pentru a obtine orice fel de proba care sa-i sustina povestea (inclusiv observatiile personale).
Bineinteles ca el va actiona in asa fel incit sa nu incalce legea sau deontologia si sa nu provoace subiectul.
Se ma recomanda ca aceasta tehnica de investigatie sa reprezinte doar o etapa din documentarea
jurnalistului menita a contribui la investigatia finala si sa fie mentionata in amanunt in cadrul articolului
rezultat.
Investigatia sub acoperire presupune ca jurnalistul sa-si asume o identitate si ocupatie false pentru a obtine
informatiile pe propia-i piele.
Investigatia sub acoperire cunoaste trei forme:

13

acoperirea spontana Se foloseste o acoperire de moment fara pregatiri prealabile doar pentru a
obtine o informatie. (ex. Aceasta acoperire se foloseste mai ales in discutiile telefonice cind nu se
doreste ca interlocutorul sa-ti cunoasca identitatea)
- acoperirea pe termen scurt (ex. Se foloseste pe o perioada scurta doar pina cind se obtine
informatia dorita. In acest caz, acoperirea se organizeaza din timp studiindu-se amanuntele
necesare acoperirii perfecte. De exemplu, jurnalistul se prezinta pentru ocuparea unui post la care
nu poti sa ajungi decit dind mita. In acest caz jurnalistul nu declara ce profesie are.)
- Acoperirea pe termen lung. In acest caz acoperirea poate sa dureze de la citeva zile chiar pina la
citeva luni. Acest gen de acoperiri presupun o munca minutioasa si o documentare foarte riguroasa
si presupune mari riscuri. Pregatirea acoperirii se face obligatoriu in echipa. (Un exemplu simplu
este infiintarea unei firme pentru a intra in contact cu o ilegalitate. Aceasta tehnica presupune
riscuri ridicate. Dar cel mai riscant este atunci cind jurnalistul se infiltreaza intr-un grup in care cu
identitatea si profesia lui reale nu ar avea nici o sansa de a fi acceptat. De exemplu, infiltrarea intro filiera de trafic de droguri sau de trafic de persoane.)
Pentru a minimaliza sau a exclude riscurile tine cont de toate procedeele de siguranta si sa ai in vedere
urmatorii pasi:
- documenteaza si studiaza cu atentie toate persoanele cu care veti intra in contact
- trebuie sa cunosti foarte bine locul unde vei lucra sub acoperire
- sa ai stapinire de sine
- sa ralizezi un plan de actiune foarte amanuntit
- sa deti un plan de rezerva
- sa lucrezi in echipa
- sa ti in permanenta contactul cu cel putin o persoana care poate sa intervina in caz de necesitate
- documentarea sa fie asa de precisa incit sa poti anticipa miscarile persoanelor cu care intri in
contact
- sa te asiguri ca nu faci nimic ilegal
- sa fi convins ca obti dovezi suficeiente pentru a-ti proba povestea
- sa te asiguri ca merita sa-ti asumati riscul unei astfel de actiuni sau de publicare a unui astfel de
material (pentru ca repercusiunile pot aparea si dupa publicarea materialului)
Desantul
O alta tehnica speciala de investigatie este cea de tip desant. Acest lucru se traduce pe scurt in concentrarea
unui numar mare de jurnalisti intr-o zona restrinsa. Aceasta tehnica nu implica mari riscuri dar este
costisitoare.
Desantul, termen imprumutat din vocabularul armatei, a fost aplicat jurnalistic pentru prima oara in anul
1976, in Arizona, Statele Unite cind un ziarist, membru Investigative Reporters and Editors (IRE) a fost
asasinat in timpul unei investigatii. Socati, colegii lui de la IRE au reactionat intr-un mod fara precedent.
Au format o echipa, in componenta careia au lucrat reprezentanti a 10 cotidiane si posturi TV din intraga
SUA, care s-a deplasat in Arizona. Jurnalistii s-au decis ca, pe parcursul celor 5 luni in care au ras
intreaga Arizona, sa descopere radacinile atit de adinci ale coruptiei capabila sa conduca la uciderea un
reporter. Prin aceasta actiune jurnalistii erau hotariti sa demonstreze capilor crimei organizate ca moartea
unui coleg de-al lor nu ii va opri sa scrie despre ei; dimpotriva, ii va stimula suta la suta.
La o scara mai redusa, acest gen de investigatie a fost aplicat si in Romania, de doua ori pina acum, de catre
Centrul Roman pentru Jurnalism de Investigatie. Prima oara in luna iulie 2004, la Iasi unde doi traineri
CRJI au coordonat un grup de 11 studenti in cadrul unei scoli de vara si a doua oara, in august, la
Constanta, unde au participat 17 jurnalisti membri CRJI.
Dupa cum spuneam, acest gen de actiune este foarte costitor si necesita o coordonare foarte buna si o buna
intelegere intre participanti.
Pentru ca rezultatele unui desant sa fie cele scontate urmati urmatorii pasi (in cazul ca exista fondurile
necesare):
- selectarea grupului de jurnalisti cu care se va desfasura desantul
- stabilirea zonei/orasului unde se va desfasura desantul
- stabilirea perioadei si a duratei desantului
- impartirea zonei pe sectoare de interese (economic, politic, social, administrativ, lume intrlopa etc)
- impartirea grupului de jurnalisti pe echipe de lucru
- repartizarea sectoarelor de interes pe echipe

14

predocumentarea (fiecare echipa raporteaza periodic coordonatorului datele obtinute acestea sint
centralizate, fisate si stocate astfel incit toti participanti la desant sa aiba acces liber la ele)
sedinte periodice (daca jurnalistii sint din localitati diferite cel mai la-ndemina este crearea unui
forum la care sa nu aiba acces decit participantii la desant astfel se poate vedea cit si ce afla
fiecare, fiind posibila si completarea reciproca a informatiilor)
sedinta premergatoare desantului (cu acesta ocazie se pun la punct ultimele amanunte si strategia
documentarii la fata locului)
desantul propriu zis (care se va desfasura pe echipe, ca orice investigatie, cu sedinte si raportari
zilnice)
sedinta de final si analiza (la intoarcerea din desant - ocazie cu care se vor stabili si detaliile
redactarii materialului)
desantul va fi coordonat de cel putin un jurnalist cu experienta
pastrarea secretului asupra desantului de catre toti participantii este obligatorie.

Investigatia disimulata
Aceasta tehnica este foarte rar folosita, destul de costisituare si este aplicata mai mult de catre echipe TV.
Singura diferenta intre acest gen si o investigatie jurnalistica clasica este ca finalitatea este atipica, cu un
final mai neasteptat, chiar spre divertisment. De exemplu, o echipa de jurnalisti de investigatie britanici au
descoperit ca Ministerul Apararii a aprobat vinderea de componente de masini de razboi catre o zona de
conflict sub pretextul ca ar fi componente pentru instalatii de irigatii. Dupa ce documentarea este finalizata
urmeaza punerea in scena. Discutia cu ministrul Apararii se face intr-un cadru special: echipa de jurnalisti
inchiriaza o tancheta pe care o decoreaza ca pe o masina de vindut inghetata si, inarmati cu mai multe
camere, se deplaseaza in fata Ministerului Apararii sub pretextul ca doresc o aprobare pentru a vinde in
respectiva zona de conflict masina lor de inghetata. Justificarea lor este ca Ministerul a mai dat astfel de
aprobari si se pune pe tapet toata documenarea lor prealabila. Tot acest circ este transmis de cele mai multe
ori in direct la ore de maxima audienta. Impactul unei astfel de abordari este foarte mare. (acest exemplu a
fost inspirat dupa un episod din emisiunea Mark Thomas Product difuzata in anii 90 de catre Channel 4
in Marea Britanie).
Cap. II. Aplicatii practice. Metode alternative de investigatie jurnalistica

Documentarea
Pornim de la premiza ca jurnalistul de investigatie se cladeste in timp si ajunge sa dispuna de resurse de
care jurnalistul obisnuit nu dispune (financiare, umane etc.). Totodata consideram stabilit faptul ca
jurnalistul de investigatie nu primeste subiecte sub forma de dosare servite pe care le conspecteaza si le
tipareste. El isi alege subiectul si chiar daca primeste un pont care-i lanseaza o investigatie, gandeste singur
planul investigatiei si nu pleaca cu concluzii gata inoculate de catre sursa. La inceputul carierei un astfel de
jurnalist va scrie foarte rar. Pe masura insa ce isi cladeste propria baza de date, propria metoda de
investigatie si retea de resurse, pe care o poate urma in orice context s-ar afla, el se desprinde de
dependenta clasica a unui ziarist, de un numar finit de surse sau de grosimea agendei telefonice. El nu
depinde de nici o sursa binevoitoare din interiorul sistemului pe care se decide sa-l investigheze. Singurul
sau atu este metoda de abordare si respectarea unor principii. Toate acestea ii vor aduce un flux de subiecte
care va creste de la an la an.
Baza de date. Bazele de date sunt materia prima cu care lucreaza jurnalistul de investigatie, locul de unde
isi ia subiecte sau unde subiectele alese sunt aprofundate. In primul rand se lucreaza la baza de date proprie,
adica informatiile adunate de-a lungul carierei de jurnalist, din orice domeniu, stocate pe baza unor criterii
dinainte stabilite (tipuri de infractiune, domeniu economic, apartenenta etnica, pozitia geografica etc).
Investigatiile publicate cat si cele nepublicate genereaza un amalgam de informatii care de multe ori este
risipit pentru ca nu este pastrat in mod ordonat de catre jurnalist. Respecta-ti munca si nu risipi informatiile
pentru care ai muncit din greu! Chiar daca pe moment ele par sa ramana pe dinafara sau sa nu constituie
suficiente motive pentru publicarea unui articol. Investigatiile incrucisate, care acceseaza mai multe baze de
date, sunt investigatii de succes. Ceea ce ascunde o baza de date dezvaluie o alta, exact ca martorii sau

15

infractorii interogati separat de catre politie, si care nu stiu ce raspuns au dat ceilalti. O baza de date este si
simpla carte de telefon, dar care poate fi de un enorm folos la un moment al investigatiei. Cautarea unui
numar de telefon de pe o factura legata de subiectul investigat poate duce la mari surprize.
Poti crea singur baze de date numai pe un anume subiect: lista companiilor care se ocupa in fiecare an cu
exportul de armament, declaratiile de avere ale demnitarilor etc. Informatiile oficiale sau declaratiile de
avere sunt schimbate periodic de catre politicieni, iar numai pastrarea si compararea lor de-a lungul
timpului poate aduce dezvaluiri importante.
Mai departe, sunt baze de date create de institutia media, accesibile online cu sau fara restrictie, pe diverse
subiecte sau doar alimentate de articolele publicate in ziarul respectiv. Urmeaza bazele de date ale
institutiilor de orice natura, ale firmelor sau ONG-urilor, ale partidelor politice sau agentilor economici.
Acestea sunt baze de date la care nu are acces oricine, ci doar angajatii respectivelor firme. Si in sfarsit sunt
bazele de date cu plata, accesibile prin internet sau numai de la computerele companiei care le pune la
dispozitie. Peste toate se adauga enorma baza de date care este Internetul, si care poate scruta cu ajutorul
motoarelor de cautare specializate informatii de toate felurile. Este uluitor cate informatii ajung sa fie
accesibile pe Internet, liber sau cu parola de acces, din greseala sau intentionat, pentru o perioada mai lunga
sau mai scurta de timp. Aceste informatii sunt catalogate de catre servicile specializate in culegerea de
informatii drept open sources. Sunt putini, atat de partea jurnalistilor cat si a celor din cadrul serviciilor
specializate, care constientizeaza ce rol important joaca acest tip de informatii.
Metoda de investigatie si stocare. Toate tipurile de baze de date amintite mai sus scot la iveala dupa cum
spuneam un amalgam de informatii colaterale. Accesul la prea multe informatii poate avea un efect contrar
celui urmarit, si anume blocarea investigatiilor. Bombardamentul de informatii la care esti supus nu-ti mai
lasa timp sa analizezi si sa faci legaturi intre informatiile obtinute. Informatiile adunate vor fi stocate dupa
criterii prestabilite. In munca noastra am dat de multe ori peste informatii interesante, dar care nu se pretau
la momentul respectiv la o investigatie. Chiar si aceste date trebuie stocate si puse deoparte, chiar si numai
sub titulatura INTERESANTE. Franturi de informatii despre un subiect, puse cap la cap, au dat in mai
multe randuri rezultate fascinante si articole de prima pagina. Pentru ca sa te descurci ca ziarist in mijlocul
bombardamentului informational, trebuie sa-ti cladesti o metoda de investigatie pe care sa ajungi sa o
urmezi in cele din urma din instinct. Trebuie sa te educi sa inveti care sunt zonele obligatorii in care trebuie
sa cauti informatia la inceputul oricarei investigatii (spre exemplu baze de date legate de structura
companiilor private). Trebuie sa te fortezi sa iti organizezi felul in care iei notite, in care deschizi agendele,
in care iti notezi fiecare frantura de informatie si in care stochezi arhiva tiparita si electronica.
Recomandam ca pentru fiecare investigatie noua, pentru fiecare subiect, sa deschizi un nou dosar, care sa
contina informatiile preliminare tiparite, sa contina o agenda de notite folosita numai pentru respectivul
caz. Fiecare interviu sau idee notata in agenda trebuie sa inceapa cu cateva date obligatorii: numele
cazului/subiectului, data si ora la care se iau notitele, numele sursei; eventual mai pot fi notate cateve
remarci la adresa credibilitatii sursei si motivele pentru care doreste sa vorbeasca. In paralel cu aceasta
munca aparent birocratica, se va deschide un dosar similar, insa virtual, adica pe suport electronic. Un
folder nou deschis in calculator este necesar si pentru un eventual follow-up, pentru munca in paralel la mai
multe subiecte, dar si pentru intocmirea unei arhive riguroase in care informatiile stocate pot fi gasite rapid.
Peste toate trebuie ca jurnalistul sa posede o agenda generala, in care se vor nota subiecte sau franturi de
informatie, pe masura ce apar, si care nu au legatura directa cu vreuna dintre anchetele in lucru. Aceste
agende trebuie sa contina exact coordonatele mentionate mai sus: data, ora, subiect general, partener de
discutie / sursa. Agendele vor fi stocate in ordine cronologica, pentru ca discutii si franturi de informatie sa
fie contablizate in cazul in care se leaga dupa ani de zile cu noi informatii obinute in cadrul unei anchete.
Toate aceste eforturi sunt esentiale pentru un ziarist de investigatie. De felul in care sunt arhivate
informatiile la care a ajuns depinde rapiditatea cu care va face conexiuni intre cazuri, personaje sau
subiecte. De aceea trebuie ca arhivarea sa se faca in paralel, atat electronic cat si fizic, pe dosare care contin
documente si informatii tiparite.
Iar la toate acestea trebuie avut in vedere ca documentele fizice cat si electronice pot fi furate sau distruse,
accidental sau voit, ceea ce inseamna ca periodic arhiva trebuie copiata pentru a se pastra o rezerva. Un
simplu soc electric in reteaua la care este alimentat calculatorul poate aduce un dezastru: distrugerea hardului pe care sunt stocate informatiile.

16

Prea multa rigoare? Este esential ca, inca din prima zi de lucru ca ziarist, sa incepi sa-ti organizezi atat de
riguros informatiile adunate. Daca nu, te vei trezi dupa ani de zile cu maldare de notite aruncate la
intamplare, cu hartii dispersate, cu declaratii si informatii fara nici o noima. Dosarele vor contine date de la
cazuri total diferite, vor fi ingramadite printre carti, cursuri, facturi sau obiecte de imbracaminte din casa.
Nu vei stii cine are legatura cu cine si de ce. Pe langa faptul ca pierzi o multime de subiecte, poti sa-ti
dezinformezi cititorii, legand informatii haotic si tragand concluzii gresite.
Retea de resurse. Odata stabilit modul in care iti cladesti baza de date si in care vei arhiva informatiile,
trebuie sa te ocupi de alimentarea cu adrese de internet si nume de experti, care merita sa fie consultati
atunci cand te ocupi de un subiect sau altul, in functie de domeniul atins (adoptii internationale, trafic de
arme, abuz de medicamente, accidente aviatice etc). Nu intra aici sursele pe care te bazezi ca-ti vor servi un
subiect sau altul. Este vorba de adrese unde vei verifica prin investigatii incrucisate datele de care dispui.
Este vorba de experti care vor fi consultati. De exemplu, orice investigatie pe care o incepi, trebuie sa
epuizeze din primele miscari cateva intrebari: ce proprietati exista pe numele respectiv, ce firme exista,
daca exista firme, care sunt locatiile si partenerii. De aceea, primele baze de date cercetate sunt Registrul
Comertului (sau baze de date similare din Statele Unite al Americii), Pagini Albe si versiunile care permit
cautarea dupa diverse criterii si alte baze de date similare, adica axate pe un singur domeniu.
Printre adresele de internet necesare la fiecare investigatie, mai sunt adrese care nu vor fi accesate decat
intr-un anumit context, pentru o anumita investigatie. Se adauga aici adresele de internet care trebuie
reverificate periodic pentru ca pot fi alimentate cu noi rapoarte sau noi date despre subiectul investigat.
In general investigatia pornita se va ramifica pe mai multe directii, va cuprinde nume de personaje si firme,
cazuri concrete etc. Pentru o mai buna intelegere a subiectului trebuie construita o schema logica a
investigatiei, o schema de relationare a personajelor, companiilor etc. Rezultatul este suprinzator. Vei vedea
in fata ochilor, dintr-o singura privire, continutul a zeci de pagini de documente. Te va ajuta sa intelegi mai
bine subiectul, sa faci conexiuni noi, sa tragi concluzii si chiar sa deschizi noi ipoteze care merita verificate.
Totodata, schema te va ajuta la publicarea materialului. Cititorul va fi ajutat sa inteleaga rapid continutul
unui material stufos avand la dispozitie o astfel de schema, pe care o poate urmari in paralel cu cititul
articolului.
Investigatia la distanta
Vom studia impreuna cum s-a realizat seria de investigatii legate de traficul de armament in care tara
noastra a fost implicata si legatura cu un om de afaceri considerat la data publicarii articolelor (2002) drept
cel mai mare traficant international de arme.
CONTEXT. La inceputul anului 2002, anchetatori din Statele Unite si Marea Britanie au lansat un mandat
de arestare prin Interpol pe numele lui Victor Bout, un fost ofiter KGB care se ocupa cu transportul aerian
in toate colturile globului. Presa internationala, incepand cu cea britanica, a dedicat imediat spatii largi
acestui subiect. Victor Bout nu a fost arestat nici pana in acest moment, serviciile de informatie banuind ca
s-a refugiat la Moscova, de unde isi desfasoara in continuare afacerile. Motivul pentru care Bout a ajuns in
atentia presei dupa ani de zile de trafic international de armament a fost simplu si tine de contextul politic:
el si-a extins operatiunile in Afganistan, unde putin inainte de 11 septembrie 2001 a traficat armament
pentru talibani si pentru gruparile lui Osama bin Laden. Pana in acel moment activitatea sa fusese
concentrata pe tarile africane aflate in diverse conflicte armate si supuse mai multor serii de embargouri.
REACTIE. Deoarece subiectul era de interes international am vrut sa aruncam o privire mai atenta asupra
lui. La numai o luna de la primele declaratii aparute despre acest subiect, publicam o serie de investigatii
care aduceau date noi fata de articolele deja aparute in presa internationala si care aratau legaturile din
Romania ale traficantului de armament Victor Bout. Daca editorii nostri ar fi considerat de interes pentru
publicul romanesc, am fi continuat publicarea unor articole legate de acest subiect, articole care nu atingeau
neaparat tara noastra. Dar informatii considerate bune de publicat in Anglia, desi nu avea legatura directa
cu tara lor, au fost considerate neinteresante in Romania. Astfel ca ancheta s-a oprit la seria initiala, chiar
daca cu mici eforturi financiare s-ar fi putut obtine inclusiv un interviu cu Victor Bout.
DESFASURARE. Publicarea intr-un timp atat de scurt a unei serii de articole de investigatie, citate apoi in
presa straina si in rapoartele organizatiilor care monitorizeaza traficul de armament, s-a datorat in primul
rand propriei baze de date. Un jurnalist de investigatie se specializeaza pe anumite domenii, este atras de

17

anumite domenii. Astfel ca isi aduna de-a lungul timpului informatii pe care le simte interesante si legate de
domeniul respectiv. Crima organizata este unul dintre domeniile care ne intereseaza, iar in baza noastra de
date se aflau date disparate despre traficul de armament, declaratii experti, rapoarte internationale etc.
Numai acestea ne-au permis sa desfasuram o investigatie despre un subiect total nou, aflat la distanta, fara
nici o sursa din interiorul sistemului. Sursele noastre au fost expertii internationali, pe care i-am gasit cu
ajutorul internetului, si putinii experti locali, care ne-au ajutat sa ne initiem intr-un domeniu necunoscut
pana atunci: transporturile aeriene. Acesta a fost un element central al investigatiei. Bout isi transporta
armamentul cu o vasta retea de avioane, iar in acest domeniu urmele lasate pe parcurs de fiecare aeronava
sunt destul de vizibile. Singurul mod de a identifica locul de plecare si destinatia armamentului a fost
urmarirea traseelor avioanelor apartinand companiilor controlate de Bout. Ne-am aprofundat cunostintele
despre intregul subiect scormonind prin rapoartele disponibile online, ale diverselor organizatii care
monitorizeaza traficul de armament: ONU, Human Rights Watch etc. Am folosit surse alternative de
informare: forumurile de discutie specializate ale pilotilor, autoritati de monitorizare a traficului aerian etc.
Aplicand o metoda stricta de investigatie si stocare a datelor in timp, am reusit in momentul in care am avut
nevoie sa nu depindem de nici una dintre sursele contactate pe parcurs si sa verificam incrucisat
informatiile dobandite. Am reusit sa gasim informatii noi, senzationale, chiar daca investigatia s-a facut de
la distanta, cu foarte putine discutii si interviuri in tara si chiar daca aceasta cuprindea un domeniu total nou
cel aviatic. Ai observat totodata cat de important este Internetul ca resursa, fie ca este vorba de gasirea
unor informatii noi ori doar identificarea unor posibile surse.
Investigatia in mediu ostil, pe teren propriu
CONTEXT. Intr-o serie de articole publicate in jurul anului 2001, numele lui N. Gheara a aparut de mai
multe ori in legatura cu personaje din lumea interlopa. La inceput ca un personaj marunt, apoi cu din ce in
ce mai multa influenta, iar mai tirziu ca lider al unei grupari cu o prezenta puternica mai ales in Bucuresti,
dar cu ramificatii in toata tara si chiar peste hotare. Un partener de-al sau, subiect al unui articol de
investigatie in 2001, a fost in cele din urma arestat in Germania pentru trafic de droguri. In acel moment neam hotarat sa continuam ancheta cu privire la cei care au ramas in libertate, mentionati in articolul initial.
REACTIE. In 2003 am publicat o serie de articole sub titulatura Nicu Gheara: Radiografia unui sistem
mafiot, articole care incheiau o munca de documentare de cateva luni de zile. Munca de documentare a
fost insa completata cu propria baza de date, alimentata vreme de 2 ani de zile cu toate informatiile gasite
cu privire la gruparea lui Gheara.
DESFASURARE. Ne-am hotarat sa abordam acest subiect din toate unghiurile posibile, deoarece
personajul principal era implicat in mai multe tipuri de relatii si domenii de activitate. Astfel s-au conturat
urmatoarele capitole, adica planul de investigatie: legatura cu lumea interlopa autohtona; legatura cu
crima organizata chineza; legatura cu alte grupari de crima organizata din afara tarii; scandalurile si
procesele in care Gheara a fost implicat de-a lungul timpului, si care nu si-au gasit nici o rezolvare;
implicarea in sport; implicarea in domeniul modei. In sfarsit, ne-am decis sa inchidem seria de articole cu o
analiza financiara a gruparii Gheara: am comparat consumul de lux pe care-l afiseaza cu veniturile legale
pe care le-a raportat la stat de-a lungul timpului, gasind discrepante majore. Toate firmele pe care le detinea
in acel moment aveau pierderi si datorii.
Plecand pe structura planului de investigatie amintit mai sus, in acest caz am identificat urmatoarele tipuri
de surse: de suprafata / documente (firme, proprietati, locatii, masini) si underground (anturaj, stiri
mondene, apropiati, asociati, identificari, dusmani personali, competitie, grupari rivale). Am abordat seria
de investigatii din doua unghiuri: prejudicii aduse societatii si traseul banilor.
Atentie la modul in care abordezi surse din lumea interlopa! In primul rand nu trebuie sa existe nici o urma
de indoiala asupra onestitatii demersului tau, iar acest lucru incepe inca de la plata consumatiei din timpul
intalnirii, pe care oamenii din lumea interlopa se ofera sa o achite intotdeauna. Apoi sunt masuri de
siguranta care trebuiesc luate in pregatirea unei astfel de intalniri: loc neutru pe cat posibil, dintr-o zona
aglomerata; anuntarea cuiva din redactie cu privire la timpul si locul de intalnire; fara inregistrari pe
ascuns; fara poze pe ascuns (doar daca sunt vitale pentru articolul final); fara intelegeri nerespectate cu
privire la confidentialitatea discutiei.
In cadrul interviurilor facute pe parcursul investigatiei, aranjarea catorva detalii te poate ajuta sa obtii mai
multe informatii: interviul se face de catre doi ziaristi, care pun cateodata intrebari diferite simultan; te
prezinti inca de la inceput FOARTE bine informat, dezvaluind doar cateva detalii; te prezinti insotit de
dosarul cazului respectiv, avand grija ca acest dosar sa arate cat mai gros si mai complet cu putinta; lasa-ti

18

partenerul de discutie sa vorbeasca liber, chiar si despre subiecte care nu au legatura cu investigatia; lasa
intrebarile cele mai grele la sfarsit.
RISCURI. Fii constient de riscurile pe care ti le asumi, ca in orice alta investigatie. Lumea interlopa este o
lume de oameni violenti, a caror capacitate intelectuala sau calitate morale nu constituie principalele lor
avantaje. Conteaza pe faptul ca persoana cu care vorbesti poate sa fie sub influenta drogurilor sau a
alcoolului, fiind in acelasi timp inarmata. Felul in care te prezinti pe tot parcursul investigatiei va influenta
decizia subiectului in privinta unor posibile represalii. Nu fii singurul purtator al informatiei si nu fa pe
eroul. I-ati masuri de siguranta atat fizica, dar si pentru a proteja informatiile si sursele. Chiar si printre
jurnalistii din redactie pot exista oameni platiti sa-l tina la curent pe cel investigat cu mersul anchetei. Fii
pregatit pentru violenta verbala, amenintari de tot felul.
Activitatea ofiterului de informatie vs. activitatea ziaristului. Culegerea de informatii 1
Sa aruncam o privire la felul in care specialistii in munca de informatie vad din cadrul serviciilor secrete,
atat paralela dintre jurnalist si ofiterul de informatie, cat si procesul adunarii informatiilor. O astfel de
sinteza iti va da o privire de ansamblu mult mai clara asupra activitatii pe care o desfasoara un jurnalist de
investigatie.
Practic, atunci cand vorbim despre adunarea de informatii, singura deosebire dintre un jurnalist si un ofiter
de informatie este finalul procesului: jurnalistul incearca pe orice cai si cat mai rapid sa-si faca publice
descoperirile, in timp ce ofiterul de informatie este special pregatit sa ingroape cat mai adanc descoperile
facute.
Cum functioneaza munca cu informatii
Ce este culegerea de informatii. Conform specialistilor din cadrul serviciilor secrete, culegerea de
informatii este informatia procesata, clara, sigura, obtinuta in timp util pentru ca factorii de decizie sa
intreprinda actiunile necesare. Dupa cum vezi, culegerea de informatii este un proces atent elaborat. Nu
este o intamplare si nici un amalgam de date puse cap la cap in mod haotic. Acest proces este vital pentru
strategia de aparare nationala si regionala. In fiecare tara exista mai multe servicii de informatii, grupate pe
domenii de interes (serviciul de informatii militar, serviciul de informatii care se ocupa cu securitatea
interna, serviciul extern de informatii etc). Fiecare tara isi organizeaza serviciile de informatii in mod
diferit, in unele tari aceste servicii se completeaza iar in altele se intersecteaza. Serviciile de informatii se
bazeaza pe surse (surse umane sau surse tehnice) dar si pe o serie de analisti care proceseaza respectivele
iformatii adunate pentru a le da o interpretare si a trage concluzii.
Serviciile de informatii sunt intotdeauna surse pentru jurnalisti si pentru institutii media. Acest lucru nu este
intamplator, fiind foarte putine cazuri in care informatiile se scurg catre presa in mod acccidental. In mod
normal, aceste scurgeri fac parte dintr-o strategie bine pusa la punct a respectivelor servicii de informatie.
In plus, nu numai serviciile de informatii sunt surse pentru jurnalisti. ATENTIE: jurnalistii sunt o sursa
pentru serviciile de informatie! Din pacate, ziaristii devin surse pentru servicile de informatie chiar si fara
sa fie constienti de acest lucru.
Ce NU este culegere de informatii. Culegerea de informatii nu are nici o legatura cu personajul de film
James Bond, desi multi isi imagineaza acest lucru. De multe ori, culegerea de informatii este un proces de
documentare atat de minutios, incat poate fi considerat plictisitor.
Serviciile de informatii nu inseamna nici oameni de stiinta inchisi in laboratoare secrete, care dezvolta
proiecte si experimente de importanta mondiala.
Munca serviciilor de informatie nu este nici ceea ce spune Guvernul ca este. Ceea ce spune Guvernul in
legatura cu acest subiect poate fi considerata pura propaganda.
Totodata, munca serviciilor de informatie nu este chiar atat de secreta pe cat pare. Datorita tehnicii si a
existentei Internetului, informatiile sunt vehiculate si pot fi accesate foarte usor, de cei care stiu unde sa

Sursa acestui capitol este un work-shop tinut de colonelul John Hughes-Wilson, late
British Intelligence Corps, trainer pentru tinerii ofiteri de informatii din Marea Britanie.
1

19

caute. Ceea ce specialistii numesc open sources sunt informatii care pot fi obtinute din rapoartele ONGurilor, din articole, emisiuni de radio si TV, din proteste sau rapoarte anonime.
Cum functioneaza culegerea de informatii. Procesul despre care am vorbit se desfasoara dupa o schema
clara de activitate. Este vorba despre Ciclul informatiilor: Directie, Colectare, Colaj, Procesare - Analiza,
Diseminare. Cel care are nevoie de informatii dintr-un anumit domeniu stabileste DIRECTIA spre care va fi
concentrata munca investigatorilor. Acestia pornesc o activitate de COLECTARE a informatiilor, folosind
atat surse umane (informatori, agenti etc) cat si tehnice (ascultare telefoane, interceptare emailuri,
supraveghere video etc). Odata adunate informatiile respective, urmeaza arhivarea lor, o activitate de
COLAJ a informatiilor. Ele sunt stocate dupa anumite reguli intr-o arhiva. Informatiile respective sunt apoi
EVALUATE. Este o activitate de procesare a tuturor informatiilor si de analiza. Sunt emise concluzii si
ipoteze cu privire la informatiile obtinute. Ultima faza este DISEMINAREA produsului, adica a unui
RAPORT. Acest raport ajunge numai la superiorii care au comandat declansarea intregului proces de
culegere de informatii. Ei decid daca rezultatul este satisfacator, sau daca procesul trebuie reluat pe o
directie mai precisa sau pe o noua pista.
Schema: Ciclul operational al INFO (Directie Colectare Colaj Evaluare Interpretare Diseminare
Directie 1)
Capcane si pericole. Avand in vedere toate aceste componente teoretice ale procesului de adunare a
informatiilor, exista o serie de pericole care trebuie luate in seama de catre cel care aduna efectiv
informatiile. In primul rand este vorba despre propria siguranta, siguranta fizica. Trebuie tinut seama de
siguranta sursei, iar sursa trebuie protejata la randul ei. Una din capcanele in care cad si cei mai
experimentati ofiteri de informatie este neverificarea faptelor, si increderea intr-o sursa care s-a dovedit dea lungul timpului o sursa valoroasa. La fel, in multe cazuri, sunt publicate rapoarte care se bazeaza pe o
singura sursa, lucru extrem de periculos. Atentie! Sursele isi pot schimba orientarea de-a lungul timpului,
fie ca o fac pentru bani, alte avantaje materiale sau din convingere. Atunci respectiva sursa va incerca sa
insele investigatorul, sa-l intoxice cu date si informatii care par adevarate.
Un factor deosebit de important, sub semnul caruia stau toate activitatiile ofiterului de informatie, este
presiunea timpului.
Si nu in ultimul rand: barfele si zvonurile care circula isi au importanta lor si merita sa fie luate in seama,
macar pentru a lua pulsul unuei comunitatii.
Alti factori. Exista si alti factori care trebuie luati in seama. Este vorba in primul rand despre riscul TAU.
Activitatea pe care o desfasori este legala sau ilegala in zona unde te afli? Cat de sensibil politic este
subiectul pe care-l investighezi? Exista riscul pentru ca civili inocenti sa aiba de suferit in urma
informatiilor pe care le dezvalui? De asemenea, trebuie luat in considerare impactul asupra altor
evenimente, pe care informatiile descoperite le-ar putea influenta.
Cum te comporti cu informatiile in mod responsabil
Ce inseamna. Sunt mai multe aspecte de avut in vedere legate de responsabilitatea celui care culege
informatii. Tine cont ca munca de informatii este un proces complex, in care fiecare detaliu trebuie privit ca
potential factor de viciere a rezultatului final. Securitatea personala trebuie sa fie pe primul loc, pe
parcursul fiecarei etape a procesului de colectare a informatiei. Atentie la a nu indeparta sursa pentru ca
sursa respectiva ar mai putea fi folosita in alte cazuri. Atentie la a nu dezvalui sursa, punand in pericol atat
sursa cat si alte persoane din jurul ei. Cel care aduna informatii are responsabilitatea de a verifica faptele si
de a nu se lasa pacalit de ceea ce fiecare considera a fi instinctul dobandit. Tot celui care aduce informatii ii
revine datoria sa deosebeasca si sa consemneze ca atare FAPTELE de COMENTARII.
Responsabilitatea MEDIA. Avand in vedere toate acestea, este responsabilitatea massmedia de a spune
adevarul. Trebuie luata in considerare si eventualitatea ca o anumita persoana sa fie pusa in pericol daca un
subiect este in cele din urma publicat. Impactul materialului sta cateodata in balanta cu viata sau
integritatea fizica a unei persoane. Lovitura ta de presa va ucide pe cineva? Lovitura ta de presa va pune in
pericol adunarea de informatii ulterioare? Acestea sunt intrebari pe care redactorul si editorul trebuie sa si
le puna inaintea publicarii unor materiale sensibile. Si din nou sfatul: Verifica, verifica, verifica!

20

Ce poti sa castigi daca urmezi regulile jocului


Alegerea JURNALISTULUI. In balanta stau profitul tau, reputatia ta si marile lovituri de presa, pe de o
parte. De cealalta parte stau adevarul, pericolul pentru altii, cateodata interesul national dar si interesele
personale pe termen lung. Ce alegi? Gandeste-te care sunt motivatiile tale personale care te-au impins catre
cariera de jurnalist. Chiar o sa urmezi o cariera in aceasta profesie sau esti gata sa o parasesti la prima
oferta a unui job mai bine platit?
Ce ai TU de castigat? Te comporti responsabil si dobandesti o reputatie pentru acuratete, onestitate si
impartialitate atunci serviciile de informatie vor avea incredere in tine, si chiar te vor sprijini cu
informatii. SAU. Dobandesti o reputatie de cowboy lipsit de credibilitate, care actionezi numai in propriul
interes atunci esti pe cont propriu.
Avand in vedere toate acestea, poti ajunge la concluzia ca jurnalistul de investigatie nu este altceva decat un
jurnalist foarte bun.

Proiectul de investigatie
Proiectul de investigatie este solutia pentru ca investigatia sa aiba un parcurs organizat si totodata sansa
data anumitor subiecte sa vada lumina tiparului, proiecte care ar fi putut fi compromise daca nu ar fi fost
gandite temeinic.
In peisajul mediatic romanesc se investeste putin sau deloc in investigatii de mare durata, in investigatii
facute ca la carte. In cele mai multe cazuri, ziarele si televiziunile se multumesc cu investigatii de mana a
doua, cu dosare servite, sau cu republicarea unor manipulari grosolane, atata timp cat toate acestea nu
necesita un efort financiar. De aceea, singura sansa in acest moment pentru jurnalistii de investigatie care
vor totusi sa-si faca meseria, sunt finantari externe pentur proiecte de investigatie. Organizatii
neguvernamentale, organizatii profesionale sau chiar guverne straine sunt dispuse sa finanteze munca de
investigatie, atata timp cat singurul lucru de care sunt interesati aplicantii este ducerea pana la capat a unei
investigatii altfel imposibil de realizat.
Pentru ca potentialii finantatori sa ia in considerare cererea de finantare, si pentru ca aceasta cerere sa aiba
succes, proiectul de investigatie trebuie sa urmeze o serie de pasi. Nu exista o reteta universala, insa putem
recomanda linii generale, dupa care ne-am ghidat in realizarea unor proiecte propri de investigatie, a caror
finantare a fost acceptata si care au fost finalizate cu succes.
Investigatia trebuie gandita in cel mai mic amanunt, desigur atat cat este posibil in cazul unor subiecte al
caror final nu-l cunoaste nimeni.
Pe linga planul de actiune clasic, am identificat 3 etape principale, toate axate in jurul punctului principal al
investigatiei, si anume deplasarea pe teren. Aceste etape se vor regasi in proiect si vor fi detaliate.
ETAPE:
1. pregatirea investigatiei. Se stabileste tinta, echipa, planul dupa care va decurge investigatia,
bugetul. Este descrisa detaliat motivatia pentru care un astfel de proiect este necesar si motivele
pentru care el nu poate fi finantat de catre o institutie media.
2. desfasurarea investigatiei. Are loc perioada de predocumentare, documentarea propriu-zisa,
pregatirea deplasarii pe teren dupa repere clare, deplasarea pe teren. Pentru deplasarea pe teren
trebuie mentionate detalii legate de securitatea jurnalistilor participanti, tipul de surse pe care
jurnalistii intentioneaza sa le contacteze si eventualele metode neconventionale de investigatie
(echipament special, incognito etc).
3. dupa realizarea investigatiei. Informatiile adunate sunt stocate, impartite dupa diverse criterii. Ele
sunt subiectul unei interpretari si analize, care va conduce catre concluzii, ipoteze sau noi
investigatii. Sunt selectate informatiile care vor fi cuprinse in articole, se decide asupra formei de
publicare si se editeaza produsul finit. In cele din urma se decide unde vor fi publicate articolele
rezultate (sau productiile TV). Este un pas foarte important pentru a pune in valoare investigatia
propriu zisa si pentru ca informatiile adunate sa nu se transforme in unealta de santaj in mainile
vreunui editor sau proprietar de ziar corupt.

21

Intelegerea acestui gen de abordare a jurnalismului de investigatie este sansa jurnalistilor care realizeaza ca
institutiile media la care lucreaza nu au mijloacele necesare pentru a-si face meseria asa cum ar trebui.
Jurnalistul isi exerseaza insa si calitatile de manager, pentru ca toate detaliile financiare ale proiectului,
odata finantat, sunt in grija jurnalistului. Acesta trebuie sa aiba grija ca intreaga contabilitate a proiectului
sa fie facuta fara nici un cusur, ca banii sa nu fie risipiti din carente de organizare pe timpul deplasarii
s.a.m.d. Jurnalistii care reusesc sa lucreze in acest fel ies din tiparele jurnalistului obisnuit.
Exemplu de PROIECT. Proiectul pe care ti-l propunem spre studiu a pornit din marunte observatii legate
de micul trafic la frontiera cu Ucraina, in zona Sucevei. S-a avut in vedere si contextul politic al zonei, care
in scurt timp va limita Uniunea Europeana. Astfel s-a nascut ideea unei investigatii de-a lungul viitoarei
frontiere a UE, cu R. Moldova si Ucraina. Investigatia urmarea traseele de trafic si alte activitati de crima
organizata, gradul de pregatire al autoritatilor de pe ambele parti ale frontierei in fata retelelor de crima
organizata, gradul de coruptie si implicare a reprezentantilor autoritatilor in activitati ilegale. Proiectul a
fost gandit sa obtina sprijinul unui fotoreporter profesionist, pentru a ilustra cat mai complet ceea ce nu se
putea spune in cuvinte. In fiecare zona a frontierei am angrenat si un jurnalist local. Au participat 3
jurnalisti, din Odessa, Kiev si Chisinau.
Exemplu de REZULTAT al proiectului: o documentare intinsa pe 3 luni, o deplasare de-a lungul frontierei
de 22 de zile si 4 articole traduse din romana in engleza si rusa. Cele patru articole au fost publicate in ziare
din Bucuresti, Chisinau, Odessa si Kiev. Ele au fost preluate de numeroase organizatii media din diverse
tari si constituie obiect de studiu in cadrul organizatiei americane IRE (Investigative Reporters and Editors)
Non articole de investigatie
Mai ales presa scrisa abunda de articole prezentate si ambalate ca articole de investigatie. Sunt chiar ziare
care se numesc de investigatie. Este o inflatie de dezvaluiri, anchete si investigatii, atat in presa din
Romania cat si in cea mai mare parte a fostelor tari comuniste. Editorii au mirosit gustul cititorilor pentru
critica si dezvaluiri, atribute ale textelor de presa care au lipsit cu desavarsire timp de 50 de ani. Insa din
cauza goanei dupa un castig usor si rapid, conducatorii de gazete au omis sa investeasca in formarea unor
jurnalisti de investigatie care sa acopere profesionist dorintele cititorilor si a unor departamente redutabile,
care sa dispuna de resurse financiare si timp pe masura. Din cauza lipsei de bani si a dorintei de a publica
articole de investigatie pe banda rulanta, editorii si conducatorii de ziare au facut rabat tocmai la calitatea
articolelor. Mai grav, majoritatea celor care conduc gazete au vazut in acest gen de presa, cu un impact
considerabil, sansa de a obtine profituri prin santaj si chiar o modalitate de a-si pune in practica strategii de
dezinformare in beneficiul diverselor grupuri de interese, din zona politicului si a economiei.
Marea parte a acestor articole nu sunt insa articole de investigatie. Costurile mari ale investigatiilor
temeinice au facut ca nici macar marile ziare din Romania sa nu-si permita mentinerea unei veritabile sectii
de investigatie si proiecte. Sectiile denumite asa sunt formate de fapt din jurnalisti acreditati pe langa
Politie, Tribunale, Parchet sau SRI. Acestia nu fac decat sa relateze ceea ce le este transmis in mod oficial
de catre institutiile amintite. Cateodata se transforma chiar in adevarate canale de PR, promovand anumite
interese si mesaje care vin dinspre institutiile respective.
Articole comandate. Cele mai raspandite non articole de investigatie sunt cele in care, in urma unor
intelegeri dintre editor (sau chiar jurnalist) si o persoana sau grup de interese, o persoana sau companie este
desfiintata la cererea rivalilor contra unui onorariu sau diverse favoruri. Ele sunt rezultatul unuei plati
care nu se cuvine celui care scrie sau tipareste respectivul articol. In multe cazuri, articolele despre care
vorbim fac parte dintr-o campanie de presa mai larga. In cadrul campaniei pot fi citite si articole pozitive
despre cel care a initiat si platit atacurile. Asa zise articole de investigatie in care reporterul descopera dupa
un efort investigativ sustinut cat de bine se prezinta personajul X.
Atacuri pentru publicitate. Un alt gen de articole intalnit la scara larga sunt non investigatiile care vizeaza
obtinerea de publicitate. Anumite firme sau personaje sunt atacate dur pentru ca sa sfarseasca prin a plati
spatiu publicitar in ziarul agresor. Sau pur si simplu pentru a scoate o suma de bani care ajunge in
buzunarele initiatorilor atacurilor. Aceasta practica este atat de raspandita, la nivelul presei locale si
nationale, incat organizatii profesionale care apara drepturile diversilor investitori straini in Romania, au

22

protestat in mod oficial. Din pacate, genul acesta de articole este publicat in continuare, la scara destul de
larga.
Dezinformare si manipulare. Exista non articole de investigatie foarte bine camuflate in dezvaluiri
incendiare a caror unic scop este de a dezinforma sau de a manipula diverse grupuri tinta. Ele sunt lansate
chiar si fara stirea ziaristului, care cade prada propriei incompetente sau slabei pregatiri, dar si lipsei de
interes fata de continutul calitativ al articolului care-i poarta semnatura. Serviciile de informatii sau
diversele grupari economice sunt capabile sa lanseze astfel de articole, prin metode specifice, urmand
scopuri clar conturate. Chiar si dosarele pe care serviciile de informatie sau organele de ancheta le servesc
diferitelor ziare, sunt non articole de investigatie al caror efect este controlat de oricine altcineva, dar nu de
institutia media care le-a diseminat.
Plagiat. Nici chiar jurnalisti care lucreaza de mai bine de un deceniu in presa nu se sfiesc sa plagieze
articole, idei de articole sau concluzii publicate de colegi din presa centrala, locala sau cea internationala.
Pe langa latura civila si penala pe care o implica plagiatul, exista pericolul dezinformarii proprilor cititori,
atata timp cat se copiaza un articol care poate fi prost documentat sau chiar tendentios, fara a-l verifica. Pot
fi puse in circulatie zvonuri fara nici o acoperire si create legende sau distruse vieti din cauza unor astfel de
practici.
Dispretuite dar citite. Exista pe piata media din Romania cateva ziare dispretuite de breasla jurnalistilor,
insa citite si copiate copios. Este vorba de ziare al caror discurs este condamnat ca fiind agresiv, xenofob,
antisemit etc. Aceste ziare (gen Romania Mare, Atac la persoana etc) pun in circulatie insa o multime de
zvonuri si barfe prezentate ca dezvaluiri senzationale. De multe ori, informatiile prezentate se dovedesc a fi
corecte. Insa de si mai multe ori, parti din informatiile prezentate sunt false. Aceste ziare, chiar daca sunt
condamnate, sunt citite cu atentie de jurnalistii care semneaza investigatii si de multe ori informatiile puse
in circulatie in ziarele dispretuite sunt amplificate de ziarele considerate a fi de calitate, fara insa ca sursa
initiala sa fie prezentata cititorilor.
Principalele caracteristici ale non articolelor de investigatie sunt:
- nu au declaratiile ambelor parti, sau daca le au, acestea sunt prezentate in mod tendentions sau
trunchiat
- nu dovedesc un efort investigativ ci se prezinta ca povesti servite
In cazul acestor non articole de investigatie nu jurnalistul este cel care controleaza subiectul. De aceea este
foarte important ca cititorul care vrea sa stabileasca autenticitatea diverselor investigatii, sa priveasca
inainte la agenda proprietarilor dar si a conducatorilor ziarelor.
In final trebuie adaugat ca nu exista nici o diferenta intre non articolele de investigatie publicate in ziare
considerate de calitate si ziare precum Romania Mare sau Atac la persoana. Toate acestea sunt articole care
nu respecta norme deontologice si care in primul rand priveaza cititorul de aflarea adevarului. Cu cat ziarul
care gazduieste astfel de articole este mai influent, cu atat efectul negativ al acestor articole este mai mare.
Bineinteles ca direct proportional creste si onorariul. Singura diferenta ramane la felul in care respectivele
articole sunt ambalate.
Capitolul III. Unelte conexe - Layout / Foto / Juridic
1. Layout
Dragos RADULESCU, Art Director FCB
Designul de presa
Graphic-designerii care respecta cuvintul scris, cistiga respectul editorilor cu care lucreaza. Iar respectul
pentru cuvinte se vede in fiecare pagina. Cuvintele au acea cheie care deschide simturile, intr-un fel in care
poate vizualurile sau chiar puterea culorii nu o pot face. Putem fi influentati de prezenta unei culori foarte
atragatoare dintr-o pagina, dar cuvintele fascineaza, hipnotizeaza si sint retinute mult timp dupa ce privirea

23

a trecut prin alte senzatii oferite de paginile urmatoare.


Cind un cititor vede o pagina, acesta se loveste de cuvinte. Si cu ele incepe. Indiferent de designul aplicat,
experienta incepe cu cuvintele.
Publicatia este o unealta aflata in zona comunicationala si, in forma ideala, se vrea a fi un instrument foarte
puternic de persuasiune.
Pentru jurnalistul "vizual" (jurnalisti care gindesc si din perspectiva vizuala un material) - aceia dintre noi
care au de a face cu un continut specific care se refera la cronica unei povesti (investigatii in speta) - mottoul ar putea fi " ceea ce vezi, e realitatea".
Nu exista teorii de design de cotidiane, cel putin nu in sensul abstract al cuvintului. Design-ul de cotidiane
isi are radacinile si explicatiile in realitatile practice si este de natura mai mult organica decit un proces
teoretizat abstract.
Citeva generalitati despre jurnalismul vizual:
- Lizibilitatea - folosirea unui font clar, placut ochiului si foarte lizibil.
- Practic - construirea unor diferite elemente navigationale care sa permita cititorului sa ajunga la
informatia pe care doreste s-o citeasca in cel mai scurt timp posibil.
- Atragator - desenat intr-un mod foarte simplu si relaxat astfel incit continutul sa se regaseasca intr-o
forma placuta
Rolul acestor generalitati este sa inlesneasca cititorului parcurgerea publicatiei fara efort in timp ce
savureaza materialele.
Cum se ajunge la acest nivel grafic difera de la un mediu la altul de vreme ce factori cum ar fi format,
dimensiune si timp alocat graficii fac diferenta.
Un ziar bine desenat ar trebui sa aiba:
Front pages incitante si multe informatii.
Cel putin trei materiale puternice (care sa aiba un puternic impact emotional si sa se bazeze pe o
experienta puternica)
Cel putin o fotografie senzationala care sa exprime totul in mai putin de 10 secunde
O lista cu ce trebuie sa STIU ca gasesc in ziarul de azi.
O lista scurta cu CE AS PUTEA sa gasesc in ziar, daca as mai avea timp 5 minute.
Ceva care sa ma binedispuna, un beneficiu personal si emotional.
Un index (sumar) a fost dintotdeauna o parte importanta a unui ziar bun. Totusi, interferenta Internetului,
si faptul ca tot mai multi cititori prefera editiile on-line, unde navigarea este un element decisiv, a facut ca
prezenta acestui index sa fie si mai importanta in constructia unui ziar modern.
Caractere lizibile. Rolul un ziar este, pina la urma, sa fie citit. Si este un fapt sigur ca in jur de 85% din ce
apare intr-un ziar este text.
O arhitectura a paginii deloc complicata. Un design bun foloseste un grid exact, cu combinatii de
coloane specifice unui anumit set de design, sa zicem de 5 sau 6, de la care pornesc alte combinatii. Gridul
unui ziar reprezinta acea retea de materiale, linii, coloane, fotografii si alte elemente grafice ce sint dispuse
ca intr-o harta, totul bazindu-se pe o structura geometrica si matematica.
Intrand in structura ziarului se pot observa unele detalii a caror perceptie influenteaza decisiv un design
extrem de agreabil:
Headline-urile nu ar trebui sa fie unul linga celalalt? Sunt absolut sigur ca s-ar petrece mai
putin timp in birourile in care se construieste o pagina plina de headline-uri multe si mari (poluare
vizuala) daca acestea ar fi mai putine, asta insemnand o scriere atenta si precisa. Oricum, nu am
neaparat ceva impotriva acestor headline-uri si nu cred ca ar trebui sa se petreaca prea mult timp si
efort evitand ceea ce nu afecteaza decit editorii sau vechii lor profesori de jurnalism.
Cititorii nu agreeaza scrisul inversat cromatic? Pe multi editori nu-i deranjeaza. Cred ca unui
cititor i-ar fi foarte greu si i s-ar parea neobisnuit sa citeasca un articol intreg in care caracterul este
scris cu alb pe un fundal colorat sau negru. Totusi, citeva rinduri dintr-un citat sau un paragraf

24

astfel tratat nu afecteaza lizibilitatea atita timp cit dimensiunea caracterului este mai mare decit
normal si la fel spatiul dintre randuri.
Culorile trebuie introduse si folosite cu grija. Ziarul traieste din culoare. Culoarea este foarte
bine perceputa de catre cititori, iar cititorii din majoritatea comunitatilor nu mai ataseaza eticheta
de mai putin serios ziarelor care sunt tiparite in culori. Ce e important si trebuie privit cu atentie
este ca folosirea culorii sa se faca in conformitate cu tipul ziarului si cu coordonatele sociale si
culturale ale comunitatii respective.
Italicele sint greu de citit? Multi editori considera ca italicele nu ar trebui sa fie folosite pentru ca
par feminine. Asadar, de ce sa fie folosite in pagina de sport? Sint straine, ca perceptie, cititorului
si induc o informatie soft, deci ar trebui folosite in sectiunea de gradinarit. Si, in plus, italicele
incetinesc citirea, deci ar trebui evitata folosirea lor in text! Adevarul este ca italicele sunt unisex.
O stire din sport poate fi imbracata in italice foarte frumos, la fel de bine cum acestea pot imbraca
un articol din sectiunea bucatarie. Un headline scris cu un italic foarte puternic si la dimensiune
mare isi va face la fel de bine treaba ca si un headline scris cu font Roman. Dimensiunea,
grosimea caracterului si distinctia lui sunt mult mai importante decit folosirea unui italic sau nu.
Pe de alta parte, contrastul din folosirea italicelor si a caracterului Roman, de diferite dimensiuni si
grosimi, fac pagina mult mai apetisanta si bogata.
Fotografiile color si alb/negru sau graficele nu ar trebui amestecate in aceeasi pagina? Nu am
auzit un cititor care sa se planga de acest cocktail de imagini amestecate color si alb/negru. Datoria
designer-ului si a editorului este sa faca tot posibilul sa aleaga cele mai bune imagini, indiferent de
culoare si sa le aseze intr-o ierarhie care sa indice privirii unde sa se indrepte imediat, si apoi sa
urmeze un curs firesc in derularea materialului
Derularea textului nu ar trebui intrerupta? Revistele folosesc citate, note si alte intreruperi de
text in mod repetat. Totusi, plasarea unor astfel de elemente in textele multor ziare, atrage un cor
de editori care spun acelasi lucru: orice intrerupere a textului face ca cititorul sa se opreasca.
Desigur aceste elemente pot deveni obstacole daca: 1. Avem un citat de 28 de randuri care forteaza
cititorul sa sara peste text; 2. Plasarea acestora se face de asa natura incit cititorul nu ca va sari
peste el, dar va trece la coloana alaturata. Lungimea acestor intreruperi de text si plasarea lor intrun text determina si usureaza lizibilitatea unui text.
Cititorii prefera textul justificat (bloc) in locul alinierii la dreapta? Senzatia unora este ca
textul aliniat la dreapta, cursiv, denota un material usor si facil, in timp ce un material scris
justificat reprezinta materiale cu greutate. NU exista nici o dovada in acest sens. Textul aliniat la
dreapta poate schimba ritmul unei pagini, chiar si atunci cind e folosit in materiale scurte sau
editoriale. Are incorporat spatiu alb, de care avem intotdeauna atita nevoie, si permite o spatiere
mai naturala a literelor dintre si intre cuvinte. Unele studii au confirmat ca folosirea acestui tip de
aliniere grabeste si inlesneste citirea.
Unele articole ar trebui sa fie in acelasi loc in fiecare zi? Pentru multi dintre editori, o pagina
sau o sectiune cu elemente statice le usureaza extrem de mult eforturile editorialistice. Nu e
adevarat faptul ca cititorii vor aceste elemente in acelasi loc, in fiecare zi. Trebuie experimentat
locul acestora, lasind unui articol libertatea de a aparea in locuri diferite de la o zi la alta. Cititorul
este astfel surprins in fiecare zi, iar sentimentul de monotonie dispare.

Acestea sint doar citeva din miturile unei publicatii, iar fara ele, probabil, sedintele ar dura mai putin, ar fi
mai putin argumentative, mai ales daca n-ar fi fost problema cu italicele.
Publicatiile, si in special ziarele, ar trebui sa corespunda in mod fidel cititorilor sai si comunitatilor pe care
le servesc. Fiecare ziar trebuie sa aiba imaginea sa, identitatea si personalitatea lui proprie si nu sa fie copia
unui alt ziar. Estetica este in aceste cazuri secundara individualitatii.
2.. FORMA - FOTOGRAFIA DE PRESA IN AFARA CLISEELOR
In cadrul unei investigatii, la fel de importanta ca si munca jurnalistului este si munca fotojurnalistului.
Fotografia, ilustrarea materialului rezultat nu trebuie privita doar estetic sau de umplutura. Imaginea are
rol de document care poate sa fie obtinuta corect doar de un profesionist. Din acest motiv, si pentru a nu

25

rata imaginea cea mai buna este obligatoriu ca jurnalistul sa colaboereze cu un fotojurnalist, adica persoana
cu ochiul format.
Mihai VASILE fotojurnalist/CRJI
Cursul isi propune ca, plecand de la o dezbatere aparent simpla arta si fotografie, creatie si
reprezentare, fictiune si realitate, sa prezinte fotografia de presa ca pe un demers care desi presupune
esteticul, ramane in esenta nu-artistic.
Valoarea de document a unei imagini are doua coordonate timpul si locul. Ele sunt de tip obiectiv si
reprezinta instrumentele principale cu care subiectivitatea si profesionalismul fotojurnalistului opereaza
asupra evenimentului la care asista. Astfel, alegerea momentului in care fotograful apasa pe declansator ca
si a unghiului din care se face fotografia devin nu elemente de tip creativ ci mai degraba stilistic. Exemplul
cel mai bun ar fi situatia in care, daca la un eveniment asista zece fotoreporteri, toti zece vor relata cu
fotografiile lor ACELASI LUCRU in zece moduri diferite. Asadar fotografia de presa nu este un demers
creativ, nu inventeaza o lume paralela ci, dimpotriva, trebuie sa reprezinte lumea reala cu maximum de
obiectivitate. Estetica imaginii este doar elementul stilistic care ajuta la comunicarea mesajului de tip
fotografic.
Fotoreporterul capata astfel responsabilitate atat fata de subiect cat si fata de cititor iar modul in care
isi exercita aceasta responsabilitate da nivelul sau deontologic. Responsabilitatea fata de cititor consta,
desigur, in corecta informare, iar cea fata de subiect in corecta abordare. Vorbind strict despre fotografia de
presa avem in vedere ca subiectul este cu predilectie omul in diverse ipostaze. Din pacate nu toti
fotoreporterii tin cont de faptul ca orice om are o identitate, o personalitate si un destin ceea ce il fac sa aiba
un drept indiscutabil asupra propriei imagini. Respectarea acestui drept reprezinta responsabilitatea
fotoreporterului fata de subiect.
Revenind la valoarea de document a fotografiei de presa, se considera ca orice interventie, digitala
sau nu, asupra imaginii, alta decat recadrarea sau ajustarile contrast/luminozitate/culoare mistifica mesajul,
incalca criteriile obiectivitatii si ale principiilor jurnalistice si trimite imaginea in alte domenii care frizeaza
sau nu artisticul. Este notoriu cazul destul de recent al unui fotoreporter de razboi american de la ziarul Los
Angeles Times. Brian Walsky a fotografiat in Irak o serie de imagini in care un soldat inarmat pazea cativa
civili printre care si un barbat cu un copil in brate. Inainte sa transmita imaginile a observat ca atitudinea
agresiva a soldatului dintr-un cadru se potriveste mult mai elocvent cu groaza imortalizata pe chipurile
barbatului si a copilului din alt cadru. A compus din cele doua cadre unul singur pe care l-a transmis in
redactie. Imaginea a aparut pe pagina intai a doua mari publicatii. Dupa aparitie a fost observat trucajul si,
cu toate ca situatia in sine era reala, deci evenimentul relatat avusese loc, mistificarea a fost considerata atat
de grava incat fotograful a fost concediat iar cele doua ziare au facut cazul public, cu scuzele de rigoare
catre cititori. Desi premiat in mai multe randuri, cariera fotoreporterului a fost definitiv compromisa.
Exemplul de mai sus ofera si o alta latura a discutiei, si anume editarea imaginii de presa. Odata cu
moralitatea si profesionalismul fotoreporterului a fost la fel de sever amendata si neatentia editorilor foto.
Insa, problema in cazul editarii nu consta doar in situatiile de fals ci si in calitatea imaginilor propuse spre
editare. Desigur, unul din criteriile importante in alegerea fotografiei este estetica imaginii, dar nu e
singurul. Parerea mea e ca fotografia de presa trebuie sa aiba, pe langa subiect si un predicat. Editorul are
de ales intre ilustratie si fotografie. Ilustratia ar fi, in acest caz, o imagine care are subiectul in suspensie in
timp ce fotografia isi are subiectul ancorat intr-un predicat explicit. Propozitia pe care reuseste sa o
transmita o imagine buna devine un material de presa in sine care construieste o fraza coerenta cu titlul
articolului pe care il insoteste.
Din nefericire, in presa din Romania se intampla foarte des ca singurul criteriu de publicare a unei
imagini sa fie spatiul excedentar. Situatie la fel de grava si de des intalnita ca cea in care, din lipsa de
spatiu, se renunta la imagini de certa valoare care nu de putine ori spun mai mult decat tone de cuvinte. Un
lucru si mai grav se intampla atunci cand apar interventii creative pe imaginea oferita de fotograf.
Recadrarea cu pretexte strict estetice, flip-ul (imagine in oglinda, cum se obisnuieste sa se spuna) ascund
de fapt inabilitati in departamente colaterale cum ar fi tehnoredactarea si fac din situatiile amendate la
publicatii de prestigiu o flagranta modalitate de lucru in redactiile diletante.
Situatiile de mai sus apar dintr-o proasta intelegere a fotografiei de presa. Lipsa unei scoli
specializate in fotografie in care tenhica, estetica, categoriile, problematica, sa fie analizate in profunzime,
duce la lipsa de criterii ceea ce face, paradoxal, ca fiecare sa se creada priceput. Acest lucru are drept
consecinta lipsa de autoritate a fotoreporterului intr-o redactie in care toata lumea stie fotografie.

26

Ramanand un domeniu prin excelenta tehnic si utilitar, la indemana tuturor, fotografia nu s-a
consacrat ca domeniu artistic. In schimb, ca instrument de expresie si comunicare, prin fotografie s-au
consacrat multi artisti. Coloana Infinitului de la Targu Jiu nu consacra turnatoria in bronz ca domeniu
artistic ci il confirma inca o data pe artistul Constantin Brancusi.

3. Limitele protectiei jurnalistului


Doru COSTEA avocat/CRJI
Tratarea aspectelor de ordin juridic va fi circumscrisa jurnalismului de investigatie, intrucat
aspectele legate de libertatea de exprimare si limitele acesteia sunt indeobste cunoscute si dezbatute in
literatura juridica si in practica juridica2.
Intrucat jurnalismul de investigatie reprezinta un domeniu relativ putin explorat din punct de
vedere juridic, vom incerca sa analizam succint doua probleme care intereseaza in mod deosebit in acest
domeniu, respectiv:
1. legalitatea procedurilor prin care se accede informatia investigata
2. dreptul jurnalistului de a-si proteja sursele.
q

O prima problema este aceea a procedurilor prin care jurnalistul de investigatie


accede la informatia investigata.

In esenta, problema se reduce la a sti in ce masura aceste proceduri pot excede sfera
reglementarilor legale si daca raspunsul este afirmativ, unde ar putea fi situata limita acestui exces?
In opinia noastra, raspunsul cu privire la posibilitatile jurnalistului de a incalca reglementarile legale,
in realizarea scopului investigatiei, este - fara indoiala- afirmativ.
Acest lucru este insa posibil sub conditia ca scopul investigatiei sa fie indreptat catre obtinerea
unor informatii de interes public si- pentru a nuanta masura in care aceste incalcari ale legii sunt permise am putea spune ca ea este in directa legatura cu importanta interesului public pe care il poate prezenta
informatia obtinuta in urma demersurilor investigationale. Cu alte cuvinte, un interes public major da
jurnalismului o mai mare libertate din perspectiva limitelor in care o lege poate fi incalcata.
Temeiul juridic al acestei libertati jurnalistice il constituie dreptul publicului de a fi informat cu
privire la problemele de interes public3.
2

In acest sens, mentionam jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, din care selectiv,
citam: cazul Dalban vs. Romania (hotarare din 28.09. 1999), cazul Sunday Times vs. Regatul Unit (hotarare
din 6 nov. 1980), cazul Lingens vs. Austria (hotarare din 8 iulie 1986), cazul Handyside vs. Regatul Unit
(hotarare din 7 dec. 1976), cazul New York Times vs. Sullivan (1964);
A se vedea in acest sens si jurisprudenta interna: cazul Sorin Rosca Stanescu, Cristina Ardeleanu
vs. Ion Iliescu (Decizia pen 284/A/24 martie 1997, dosar penal nr. 4379/1997, Tribunalul Bucuresti, S II
pen.)
3
Art. 10 (1) din Conventia Europeana a Drepturilor Omului orice persoana are dreptul la
libertate de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie si libertatea de a primi sau de a comunica
informatii sau idei (...); Art. 31 alin (1) si (4) din Constitutia Romaniei : (1)Dreptul persoanei de a avea
acces la orice informatie de interes public nu poate fi ingradit; (4) Mijloacele de informare in masa,
publice si private, sunt obligate sa asigure informarea corecta a opiniei publice
Jurisprudenta CEDO : cauza Fressoz and Roire v. Franta (1999) (Curtea a statuat cu privire la
dreptul publicului de a primi informatii)
Primatul interesului public : chiar daca se poate dovedi ca dezvaluirea informatiilor va aduce
prejudicii substantiale unui scop legitim, informatiile trebuie totusi dezvaluite daca avantajele divulgarii
depasesc prejudiciile. De exemplu, unele informatii pot fi de natura privata, insa pot demasca, in acelasi
timp, coruptia la nivel inalt in cadrul guvernului. (Principiul 4 :Sfera de actiune limitata a exceptiilor in
lucrarea Dreptul Publicului de a fi informat, seria Standarde Internationale, Article 19, Londra, iunie
1999, pg. 7)

27

Este de principiu faptul ca unui drept ii corespunde - in mod corelativ- o obligatie. In consecinta, jurnalistul
este nu numai indreptatit, ci si obligat - intr-o societate democratica sa informeze in mod corect opinia
publica cu privire la aspectele de interes public.4
Fara aceasta libertate a jurnalistului nu ar fi fost posibila dezvaluirea unor chestiuni de interes public major.
Este suficient sa amintim aici cazul Watergate.
Libertatea despre care vorbim nu trebuie insa absolutizata. Ea se cere a fi riguros circumscrisa
gradului de interes public pe care informatia investigata il prezinta.
In nici un caz, aceasta libertate nu include savarsirea unor infractiuni de violenta, care sunt excluse
de plano.
Pe de alta parte, incalcarea este admisibila numai in masura in care pericolul social al faptei rezultate
din aceasta incalcare, este minor in raport de pericolul social al faptei ce formeaza obiectul investigatiei
(infractiuni de coruptie, crima organizata).
Insistam asupra echilibrului extrem de fragil existent intre libertatea de actiune a jurnalistului , dincolo de
limitete legii si finalitatea demersului jurnalistic, subsumata obligatiei de a informa in mod corect opinia
publica in privinta chestiunilor de interes public.
q

O a doua problema o constituie dreptul jurnalistului de a-si proteja sursele.

In Memorandumul explicativ la recomandarea R (2000)- 7 privind dreptul jurnalistilor de a nu


divulga sursele de informare, sursa este definita ca fiind orice persoana care furnizeaza informatii unui
jurnalist (Explanatory memorandum, pct. 17) .
Ratiunea acestui drept este dictata de ceea ce, in mod fericit Curtea Europeana a Drepturilor Omului,
in cazul Goodwin vs. Regatul Unit (27. 03. 1996), a numit potentially chilling effect.
Avand in vedere ca exercitarea libera si fara piedici a jurnalismului este consacrata de dreptul la
libertatea de exprimare si constituie o conditie prealabila fundamentala pentru dreptul publicului de a fi
informat despre problemele de interes general, protejarea surselor de informatie ale jurnalistilor constituie
o conditie esentiala pentru ca acestia sa poata lucra liber, precum si pentru libertatea mijloacelor de
comunicare in masa.
Dreptul jurnalistului de a nu divulga sursele de informare se circumscrie dreptului la libera
exprimare prevazut de art 10 din Conventia Europeana asa cum rezulta si din interpretarea data de catre
Curtea Europeana a Drepturilor Omului si de Recomandarea R(2000)-7 5 (Explanatory memorandum -pct.
21) . Precizam ca anumiti jurnalisti au prevazut in codurile de conduita profesionala obligatia de a nu
dezvalui sursele lor de informatie6.
Divulgarea informatiilor privind identitatea surselor trebuie limitata la circumstante
exceptionale.(a se vedea Eu Court H.R, Goodwin v. the United Kingdom, 27 March 1996, para.37)
Asa cum s-a stabilit prin Recomandarea R (2000)7 in privinta limitelor dreptului de
nedivulgare a surselor, dreptul jurnalistilor de a nu divulga informatiile care identifica o sursa nu
trebuie sa constituie obiectul altor restrictii decat cele mentionate in articolul 10, paragraful 2, al
Conventiei.
Astfel, conform principiilor enuntate in Recomandarea R (2000) 7, nu vor fi divulgate sursele,
decat daca, sub rezerva indeplinirii anumitor conditii, exista un imperativ preponderent de interes
public si daca circumstantele prezinta un caracter suficient de vital si de grav. In acest sens,
divulgarea informatiilor care identifica o sursa nu ar trebui sa fie considerata necesara decat daca se poate
dovedi in mod convingator:
4

Art. 10 alin 2 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului prevede ca exercitarea dreptului de
exprimare prevazut la alin. 1 comporta indatoriri si responsabilitati, si poate fi supusa unor formalitati,
conditii, restrangeri sau sanctiuni care constituie masuri necesare intr-o societate democratica. A se vedea
de asemenea si art. 31 alin 4 din Constitutia Romaniei, potrivit caruia Mijloacele de informare in masa,
publice si private, sunt obligate sa asigure informarea corecta a opiniei publice.
5
Recomandarea nr. R (2000) 7 a Consiliului Europei
(adoptata de comitetul de ministri la 8 martie 2000, in cadrul celei de-a 701-a reuniuni a comitetului de
ministri)
6
In acest sens, Codul deontologic si statutul jurnalistului, semnate in cadrul Conventiei Organizatiilor de
Media, Sinaia, iunie 2004

28

ca nu exista masuri rezonabile alternative divulgarii sau ca acestea au fost epuizate de catre persoanele
sau autoritatile publice care cauta sa obtina divulgarea;
- ca interesul legitim de divulgare prevaleaza clar asupra interesului public de nedivulgare, avand in
vedere ca:
- un imperativ preponderent in ceea ce priveste necesitatea divulgarii este dovedit;
- circumstantele prezinta un caracter suficient de vital si de grav;
- necesitatea divulgarii este considerata ca raspunzand unei necesitati sociale imperioase
Determinand daca un interes legitim pentru divulgare care intra in domeniul articolului 10, paragraful 2, al
Conventiei prevaleaza asupra interesului public de a nu divulga informatiile care identifica o sursa, trebuie
sa se acorde o atentie deosebita importantei dreptului de nedivulgare si preeminentei care ii este data in
jurisprudenta Curtii europene pentru drepturile omului.

4. Etica jurnalistului de investigatie


In timpul demersului profesional, jurnalistul de investigatie trebuie sa tina cont ca obtinera informatiilor nu
se face cu rice pret. El trebuie sa respecte anumite reguli impuse de profesie si de societate. Fara
respectarea acestora eforturile lui sint zadarnice si ies din cadrul muncii specifice jurnalistului de
investigatie. Pe linga cunoasterea legilor, a codului deontologic si a statutului, jurnalistul de investigatie
trebuie sa respecte si sa-si insuseasca urmatoarele principii:
- Principiul de baza este buna-credinta. Prin demersul sau, jurnalistul trebuie sa inspire incredere si
sa convinga ca singurul sau scop este informarea onesta si numai in interesul publicului. Aceste
lucruri sint realizate daca subiectul ales vizeaza un interes public, iar jurnalistul adopta (in timpul
si dupa investigatie) o atitudine echilibrata si nepartinitoare. Rolul jurnalistului este de a constata
si de a elucida, nu de a infiera sau a condamna.
- Jurnalsitul este obligat sa ofere ocazia subiectului investigatiei de a-si exprima punctul de vedere
in legatura cu faptele si actiunile ce-l privesc si sint descrise in articol. Nu cenzura si nu scoate din
context afirmatiile intervievatilor. Nu intra in relatii apropiate sau intime cu subiectul investigatiei
si nu accepta avantaje materiale de la acesta.
- Relatia cu sursele trebuie sa fie onesta. Respecta-ti promisiunile facute fata de sursa (de exemplu,
o informatie data off the record nu poate fi folosita). Sursele trebuiesc protejate chiar cu pretul
unei minciuni. Nu deconspira sursele decit daca ai acceptul acestora. Exista jurnalisti care au mers
pana la accepta pedeapsa cu inchisoarea pentru ca au refuzat dezvaluirea in instanta a surselor. Nu
intra in relatii intime cu sursele, nu accepta si nu le oferi foloase materiale.
- Nu provoca subiectul si nu instiga la ilegalitati.
- Inhameaza-te la campanii de presa numai dupa ce esti sigur ca nu slujeste unor interese obsure, ca
aceasta campanie nu este folosita ca santaj, nu contravine interesului public, si nu pericliteaza
siguranta nationala.
- Autocenzura sa fie primul pas al investigatiei. Decide singur ce subiect merita investigat si pina
unde poti sa fortezi limitele anchetei jurnalistice.
- Nu lucra pentru politie, servicii secrete sau alte autoritati. Scopul final al investigatiilor tale este
informarea prin publicare si nu prinderea presupusilor infractori de catre autoritati. Nu te
transforma intr-o unealta a politiei, serviciilor secrete sau a altor autoritati. Nu abuza in acest mod
de increderea surselor tale.
CODUL DEONTOLOGIC AL JURNALISTULUI
ELABORAT DE CONVENIA ORGANIZAIILOR DE MEDIA
PREAMBUL
Prezentul Cod Deontologic a fost elaborat de catre organizaiile membre n Convenia Organizaiilor de
Media.

29

Prevederile prezentului Cod Deontologic sunt liber consimite de jurnalitii membri ai organizaiilor
profesionale, patronale i sindicale, semnatare ale Statutului Jurnalistului adoptat de ctre Convenia
Organizaiilor de Media, la Sinaia, n perioada 9 11 iulie 2004.
Aplicarea prevederilor Codului Deontologic se va realiza prin grija organelor specializate ale fiecrei
organizaii semnatare a Statutului Jurnalistului.
n cuprinsul prezentului Cod, noiunea de interes public va fi neleas pornind de la urmtoarele premise:
- Orice chestiune care afecteaz viaa comunitii este de interes public. Acesta nu se rezum numai la
aspectele politice, ci include orice alt mprejurare care prezint interes pentru comunitate.
- Interesul public nu privete doar ceea ce autoritile consider c este de interes public.
- Modul n care funcioneaz i acioneaz guvernul, autoritile ori instituiile publice, precum si orice alta
entitate care utilizeaz bani publici sau care afecteaz interesul comunitii este de interes public major.
- Toate aciunile, omisiunile, gesturile i cuvintele demnitarilor, politicienilor i ale tuturor funcionarilor
publici legate de exercitarea funciei lor sunt de interes public major. Viaa privat a acestora este de interes
public atunci cnd are relevan pentru exercitarea funciei.
- Avnd n vedere contribuia autoritilor la gestionarea puterii i a serviciilor publice, critica adus
acestora se bucur de un interes public major.
- Atunci cnd nu exist un interes public evident, libertatea de exprimare nu poate fi limitat dect de
interesul protejrii unui alt drept fundamental.
- Orice informaii privind nclcarea drepturilor omului aa cum sunt acestea definite n documentele
internaionale ratificate de Romnia sunt de interes public major.
1.

ROLUL JURNALISTULUI

1.1. Jurnalistul este dator s exercite dreptul inviolabil la libera exprimare n virtutea dreptului publicului de
a fi informat.
Jurnalistul se bucur de o protecie sporit n exercitarea acestui drept datorit rolului vital, de aparator al
valorilor democratice, pe care presa l ndeplinete n societate.
1.2. Jurnalistul este dator s caute, s respecte i s comunice faptele - aa cum acestea pot fi cunoscute
prin verificri rezonabile - n virtutea dreptului publicului de a fi informat.
1.3. Jurnalistul este dator s exprime opinii pe o baz factual. n relatarea faptelor i a opiniilor, jurnalistul
va aciona cu bun-credin.
1.4. Jurnalistul este dator s semnaleze neglijena, injustiia si abuzul de orice fel.
1.5. n demersul su de a informa publicul, jurnalistul este dator s reflecte societatea n ansamblul i
diversitatea ei, acordnd acces n pres i opiniilor minoritare i individuale.
Publicul are dreptul s cunoasc nu numai informaiile i ideile primite favorabil sau cu indiferen ori
considerate inofensive, dar i pe acelea care ofenseaz, ocheaz sau deranjeaz.
Acestea sunt cerine ale pluralismului, toleranei i spiritului deschis, fr de care nu exist societate
democratic.
1.6. Profesia de jurnalist implic drepturi i obligaii, liberti i responsabiliti..
2.

CONDUITA PROFESIONAL

2.1. Respectarea drepturilor omului


n exercitarea rolului su de garant al democraiei, presa are datoria primordial de a respecta drepturile
omului. Astfel :
2.1.1. Jurnalistul este dator sa respecte prezumia de nevinovie.
2.1.2. Jurnalistul este dator s respecte viaa privat a persoanei (inclusiv aspectele care in de familie,
domiciliu i coresponden). Amestecul n viaa privat este permis atunci cnd interesul public de a afla
informaia prevaleaz. n acest context este irelevant dac o persoan public a dorit sau nu s dobndeasc
aceast calitate. O activitate nu este privat doar pentru motivul c nu este desfurat n public.
2.1.3. Jurnalistul este dator s in cont de interesul legitim al minorului. El va proteja identitatea minorilor
implicai n infraciuni, ca victime sau ca autori, cu excepia situaiei n care interesul public cere ca acetia
s fie identificai, sau la solicitarea expres a prinilor sau a reprezentanilor lor legali, n vederea protejrii
interesului superior al minorului.
2.1.4. Identitatea victimelor accidentelor, calamitilor, infraciunilor, cu precdere cele ale agresiunilor
sexuale, nu trebuie s fie dezvluit, cu excepia situaiei n care exist acordul al acestora sau cnd un

30

interes public major prevaleaz. De acelai regim beneficiaz i persoanele defavorizate (bolnavi, persoane
cu dizabiliti, refugiai, etc.).
2.1.5. Jurnalistul este dator s nu discrimineze nici o persoan pe motive de ras, etnie, religie, sex, vrst,
orientare sexual ori dizabiliti i s nu instige la ur si violen atunci cnd relateaz fapte sau i exprim
opiniile.
2.2. Regulile redactrii
2.2.1. Informaia trebuie delimitat clar de opinii. Jurnalistul va face demersuri rezonabile n acest sens.
2.2.2. Jurnalistul va verifica informaiile n mod rezonabil nainte de a le publica i va exprima opinii pe o
baz factual. Informaiile vdit neadevrate, sau cele despre care jurnalistul are motive temeinice s cread
c sunt false nu vor fi publicate.
2.2.3. n chestiunile despre care relateaz, jurnalistul trebuie s fac eforturi pentru a prezenta punctele de
vedere ale tuturor prilor implicate.
2.2.4. Jurnalistul va respecta n redactare regulile citrii. n cazul citrii pariale a unei persoane, jurnalistul
are obligaia de a nu denatura mesajul acelei persoane.
2.3. Protecia surselor
2.3.1. Jurnalistul are obligaia de a pstra confidenialitatea acelor surse care solicita s i pstreze
anonimatul sau a acelor surse a cror dezvluire le poate pune n pericol viaa, integritatea fizic i psihic
sau locul de munc.
2.4. Colectarea informaiilor
2.4.1. Jurnalistul va obine informaii n mod deschis i transparent. Folosirea tehnicilor speciale de
investigaie este justificat atunci cnd exist un interes public si cnd informaiile nu pot fi obinute prin
alte mijloace. Se recomand ca utilizarea tehnicilor speciale de investigaie s fie menionat explicit n
momentul publicrii informaiilor.
2.5. Abuzul de statut
2.5.1. Folosirea statutului de jurnalist pentru a obine beneficii personale sau n favoarea unor tere pri
constituie o grav nclcare a normelor etice i este inacceptabil.
2.5.2. Jurnalistul nu va accepta daruri n bani sau n natur sau orice alte avantaje care i sunt oferite n
considerarea statutului su profesional.
2.5.3. Jurnalistul va evita s se afle ntr-o situaie de conflict de interese. Se recomand separarea
activitilor editoriale ale jurnalistului de cele politice i economice.
2.6. Independena
2.6.1. Jurnalistul i va exercita profesia conform propriei sale contiine i n acord cu principiile prevzute
de Statutul Jurnalistului i prezentul Cod Deontologic.
2.7. Corecia erorilor. Dreptul la replic
2.7.1. Jurnalistul va corecta cu promptitudine orice eroare care apare n materialele sale. Acolo unde
consider necesar, jurnalistul poate s publice i scuze.
2.7.2. Dreptul la replic se acord atunci cnd cererea este apreciat ca fiind ndreptit i rezonabil.
3.

DREPTURILE JURNALISTULUI

3.1. Jurnalistul este protejat de tratatele i conveniile internaionale la care Romnia este parte i care
garanteaz libertatea de exprimare i liberul acces la informaii, precum i la toate sursele de informare.

31

3.2. Jurnalistul are dreptul de a se opune cenzurii de orice fel.


3.3. Protecia secretului profesional i a confidenialitii surselor este n egala msur un drept dar i o
obligaie al jurnalistului.
3.4. Jurnalistul are dreptul la clauza de contiin. El are libertatea de a refuza orice demers jurnalistic
mpotriva principiilor eticii jurnalistice sau a propriilor convingeri. Aceast libertate deriv din obligaia
jurnalistului de a informa publicul cu bun-credin.
3.5. n virtutea bunei practici de separare a activitilor economice de cele editoriale, jurnalistul are dreptul
de a refuza s atrag contracte de publicitate sau sponsorizare pentru instituia de pres la care lucreaz.
3.6. Jurnalistul se bucur, potrivit legii, de protecia drepturilor de autor.
3.7. Jurnalistul i afirm dreptul de a fi aprat de ctre instituia de pres unde i exercit profesia, precum
i de ctre asociaia profesional ori sindical care i reprezint interesele mpotriva oricrei presiuni
exercitate contra sa, de natur s determine o nclcare a conduitei profesionale prevazute de Statutul
Jurnalistului i de prezentul Cod Deontologic.
(Prezentul Cod Deontologic este parte integrant a Statutului Jurnalistului adoptat de ctre
Convenia Organizaiilor de Media, la Sinaia, n perioada 9 11 iulie 2004.)

32