Sunteți pe pagina 1din 4

In i

Inai

p xi

p xi

Hi* Hi
.
RT 2

(XVI.10)

variaza putin cu temperatura si presiunea.


Intr-o solutie ideala (de gaze reale) fugacitatea fiecarui component este egala cu produsul

dintre fractia molara si fugacitatea corespunzatoare gazului pur la temperatura si presiunea


amestecului, deci f i xi f i 0 , (regula Lewis-Randall).
Fugacitatea unui gaz se determina din ecuatia de stare. Astfel, din exemplul XVI.5,
fugacitatea gazului este:
Inf Inp Bp

sau, in general:
Inf Inp Bp
In In

Cp 2
......
2

1
Cp 2
Bp
......
p
2

In cazul cand ecuatia de stare nu este exprimata sub forma generala, fugacitatea se
calculeaza cu ecuatia (XVI.5a).
Exemplul 6. Sa se calculeze fugacitatea CO2 la 1000C si 200 At, considerand valabila
ecuatia Berthelot (v. cap. VII).
Rezolvare. Din ecuatia (XVI.5a) scrisa sub forma
p

6Tc2 dp
f
0 pTc
RTIn RT 1
1

2
f1
128
p
T
p
T

c
p1

De aici rezulta:
In

6T 2
1
p
9 Tc
In
1 2c p p1
p1
p1 128 pc T
T

In

6T 2
1
9 Tc

1 2c p
p 128 pc T
T

sau
(p1<<p).

Inlocuind T=3730K, p0=73 At, Tc=304,20K, pentru p=200 At se obtine f=125 At (coeficientul de
fugacitate 0,624 ).

Exemplul 7. Sa se calculeze coeficientul de fugacitate al CO2 la 200 At si 1300C, folosind


datele din exemplul precedent.
Rezolvare. Potrivit ecuatiei (XVI.7), deoarece (v.exemplul XVI.10)
H * H 200 H *

9 RTc
18T 2
1
1 2c p 1282cal mol
128 pc
T

se obtine:
lg

H * H 200 1
2
f
1
1282
30
lg 2

0,0558.

1
f1
4,575 T1 T2
4,575 373 403

f2 (la 1300C si 200 At)=1,137

125=142 At

(la 1300C si 200 At)=0,710

Exemplul 8. Sa se calculeze fugacitatea CO2 la 500C si 100 At pe baza ecuatiilor lui van
der Waals si Beattie-Bridgeman.
Rezolvare. Din ecuatia lui van der Waals

Vdp

pV

RT
a
2
V b V

pdV se obtine, conform ecuatiei (XV.5a):

1 V b a a
Inf InP* pV p*V *RTIn .
RT V *b V V *
Deoarece p* 0, V * si p*V*=RT rezulta:
Inf In

RT
b
2a

.
V b V b VRT

Se obtine f=63,1At
Cu ecuatia Beattie-Bridgeman, in mod asemanator, se stabileste:
Inf In

RT
2
3
4

,
2
V
RTV 2 RTV
3RTV 3

in care , , sunt coeficientii de virial:


pV RT

2 3 (v. cap.VII).
V V
V

si observand ca

cu inlocuirile RTB0 A0

Rc
Rb c
RB0 c
; RTB0 aA0 20 ;
.
2
T
T
T2

Rezulta f=62,1At
Un procedeu grafic pentru determinarea fugacitatii se bazeaza pe utilizarea abaterii gazului
RT
V.
p

de la idealitate:
Deoarece

RTdInf Vdp RT

dp
dp,
p

prin integrare de la 0 la p se obtine

RTdInf RTInp dp.


0

Din diagrama p se determina grafic integrala si se calculeaza astfel coeficientul de


fugacitate, pe baza observatiei empirice ca la presiuni mici
In

= const. In aceste conditii:

f
p

sau f = pe p / RT .
p
RT

Cu o aproximatie usor de inteles se deduce:


In

f
p
f
1
p
pV

1 sau
1

.
p
RT
p
p
RT
RT

Rezulta

p 2V p 2

(la presiuni mici).


RT p *

(XVI.11)

O alta metoda grafica indicata pentru determinarea fugacitatii se bazeaza pe ecuatia de


stare pV zRT , in care z este factorul de neidealitate (v. cap. VII):
Rtd Inf = Vdp;
d In f = zd In p.
Pentru gazul perfect z = 1 si d In f = d In p.
Rezulta:
d In
In In

f
z d In p - d In p = (z - 1)d In p
p

z 1 dInp

z 1
dp.
p

Integrala se evalueaza grafic in diagrama

z 1
p. Diagrama XVI.1. a si b reprezinta
p

coeficientii de activitate ai gazelor si vaporilor si se poate utiliza direct in calculele mai putin
exacte.
Exemplul 9. Sa se calculeze fuugacitatea CO2 la 500C si 100 At utilizand diagrama
izotermelor reduse in coordonate

z ..

Rezolvare: Se calculeaza temperatura si presiunea redusa:


T
323,1

1,062
Tc
304,1
p
100

1,37
pc
73,0
0

Din diagrama VII.5. se obtin valorile:


p,At

z 1
p

50

0,685

0,770

-0,0046

-0,002

60

0,823

0,710

-0,00484

0,970

-0,003

70

0,960

0,650

-0,0050

0,274

0,930

-0,0035

80

1,095

0,600

-0,0050

30

0,411

0,885

-0,0042

90

1,233

0,525

-0,00527

40

0,548

0,830

-0,00425

100

1,370

0,430

-0,0057

p,At

0,0137

0,0685

0,990

10

0,137

20

z 1
p

In ecuatia
p

1
z 1
dp
lg f = lg p +

2,303 0 p

Fig. XVI.1 Coeficientii de activitate al gazelor si vaporilor


ultimul termen se rezolva prin integrare grafica, reprezentand

z 1
in functie de p (fig XVI.2):
p

suprafata de sub curba intre p = 100 si p = 0 este - 0,44. Rezulta (v. exemplul XVI.8):
2,303 lg f = 2,303 lg 100 - 0,44 = 4, 166
si f = 64,2 At
Fig. XVI.2. Determinarea grafica a fugacitatii cu ajutorul diagramei coeficientilor de
neidealitate