b) Pentru a-l lichefia, gazul este supus unei detente J.T.

in aparat se culege o fractiune x de

lichid. Sa se calculeze x considerand ca detenta J.T. scade temperatura cu 50 0C si operatia este
isentalpica H 0 , adica:
H(O2 gaz la 2980K)=xH(O2 lichid la 90,30K)+(1-x)H(gaz la 2480K).
c) Sa se calculeze lucrul mecanic de comprimare in procesul de lichefiere b).
29. Sa se verifice calculul diferentei dintre entalpia gazului real si a gazului perfect (stare
standard), H-H0, a unui mol O2 gaz la p=1 At si 250C, pe baza ecuatiei lui Berthelot:

Tc2
9 RTC
HH
1 18 2
128 pc
T
0

p2

Tc2
9 RT2
1
p dp 128 pc 1 18 T 2 p2 p1 1,66cal mol .
1

(valoare mica in comparatie cu erorile experimentale ale caldurilor de reactie, corectia nefiind
astfel necesara).

Capitolul XVII

LEGEA FAZELOR
1. Varianta sistemului
Legea fazelor reprezinta o generalizare simpla a conditiilor de echilibru in sisteme
eterogene si sta la baza construirii si interpretarii diagramelor de echilibru.
Pentru echilibre influentate numai de temperatura, presiune si concentratie si nu de campul
electric, magnetic, gravitatie, tensiune superficiala, etc., legea fazelor se exprima prin ecuatia:
v=c+2-f

(XVII.1)

In aceasta ecuatie v reprezinta numarul gradelor de liberatate (termodinamice) sau variatia

sistemului, adica numarul de factori (intensivi) variabili, ca temperatura, presiunea si concentratia,
care trebuie fixati, pentru ca sistemul in echilibru sa fie complet definit. In acelasi timp acesti v
factori pot fi variati, in anumite limite, fara o schimbare in numarul de faze ale sistemului.
In aceeasi ecuatie f reprezinta numarul de faze din sistemul la echilibru. Fiecare faza in
sistem este fizic omogena si separata de celelalte faze prin interfete, la care proprietatile variaza
brusc. Variatia masei unei faze nu atrage nici o modificare a marimilor caracteristice sistemului
sau a celorlalte faze in contact. In general, fiecare substanta solida constituie o faza (in afara de
cazul solutiilor solide). Fiecare strat lichid (solutie sau substanta pura) constituie o faza. Gazele
formeaza, in general, o singura faza.
Conditiile termodinamice de stabilitate interna a fazelor sunt deduse din ecuatiile de
2U

S 2

0 si

echilibru si stabilitate (cap. XIV). Conditia termica: la echilibru US.V este minim,
U

deoarece
S

S
T rezulta

0 (o faza atabila isi ridica temperatura prin absortie de

V

caldura la volum constant). In mod asemanator T

0 (o faza stabila isi ridica temperatura

p

prin absortie de caldura la presiune constanta).

2V

V 2

Conditia hidrostatica: la echilibru FT V este minim:

V

- pse obtine

(prin

2. Solutii reale

F
0 si deoarece

=
T

Potentialul chimic al componentelor unei solutii reale este dat de relatia:

0x RTIna x 0c RTIna c 0m RTIna m

(XIX .1 )

unde ax,, ac, am reprezinta activitatile in termeni de fractii molare, molaritatii, respectiv molalitati;
starea standard 1) aleasa astfel incat coeficientii de activitate definiti prin

ax
;
x

ac
;
c

(coeficient rational

(coeficient practic

de activitate)

de activitate)

am
m

(XIX.2 )

sa tinda catre unitate daca solutia se apropie de comportarea ideala.

0x ; 0c ; si 0m reprezinta potentialul chimic standard in termeni de fractii molare , molaritati,

respectiv molalitati.
Din punct de vedere termodinamic, nu exista nici o deosebire intre componentele solutiei
si, deci denumirea de solvent dizolvat nu are nici o semnificatie riguroasa. Se denumeste prectic
solvent, componentul (1) pentru care x1>>x2.
La dilutii infinit de mari, comportarea solventului devine ideala [ecuatia (XIX.1)] si
fugacitatea (presiunea de vapori) este proportionala cu fractia molara in solutie [ecuatia (XIX.2)].
Cu alte cuvinte, coeficientul de activitate (mai corect de fugacitate)
deci a x1

x1

x1

1 pentru x2 0 , si

x1 1 ; este comod sa se aleaga ca stare standard pentru solvent lichidul p

(x1=a1=1) . Aceeasi stare standard se utilizeaza pentru lichidele miscibile (indiferent de denumirea
solvent sau dizolvant) (conventia I).
Pentru o solutie de solid intr-un solvent lichid starea standard a componentului dizolvat (2)
este aleasa in asa fel incat coeficientii de activitate definiti de ecuatia (XIX.11) sa fie egala cu
unitatea la dilutie infinita (m 0, x 0, c 0 in stare
_________________________
) Trebuie sa se remarce ca 0 este potentialul chimic al solventului pur la aceeasi temperatura

T si la aceeasi presiune cu solutia considerata, dar se poate considera ca stare standard lichidul pur
la o presiune de 1 At si la temperatura T . Riguros aceste doua definitii nu sunt identice; prectic
cele doua definitii corespund aceleiasi stari, daca presiunea de lucru nu este prea mare.