Datoria publica

Datoria publica cuprinde totalitatea sumelor imprumutate de autoritatile publice

centrale,de unitati administrative teritoriale si de alte entitati publice de la persoane fizice sau
juridice pe piata interna si in strainatate si ramase de rambursat la un moment dat.

Datoria publica fiind concentrate in cea mai mare parte in mainile bancilor,societatilor
de asigurare,societatilor comerciale,din tara si strainatate este evident ca dobanzile aferente
revin in proportie covarsitoare acestor categorii de creditori.

Privita in timp,aceasta manifesta tendinta de crestere continua ceea ce atrage dupa

sine in mod inevitabl sporirea dobanzilor aferente precum si a cheltuielilor publice totale.

Asa cum s-a mai aratat statul isi procura resursele financiare de imprumut atat de pe
piata interna cat si de pe piata externa.Ca urmare datoria publica contractata in interiorul tarii
va fi considerata datorie interna,iar cea contractata peste granite datorie externa.

1.Datoria externa
După cum se ştie, în sens larg, datoria este reversul creditului, orice operaţiune de
creditare generând, în mod obligatoriu din punct de vedere contabil, o operaţiune de debitare.
Economia modernă nu poate fi concepută fără o dezvoltare corespunzătoare a creditului.

Practica a dat însă datoriei un sens mai restrâns. Pornind de la faptul că orice subiect
de drept poate fi, pe o anumită perioadă, atât debitor cât şi creditor, datoriile şi împrumuturile
acestuia se compensează reciproc; în acest sens restrăns, numai anumite operaţiuni de credit
semnifică existenţa unei datorii nete. Datoria externă, atât ca definiţie, cât şi ca mod de
calcul, poate avea înţelesuri diferite.

În sensul cel mai larg, datoria externă este totalitatea sumelor de bani sau a altor
proprietăţi datorate în exterior de toţi rezidenţii unei ţări. Această accepţiune, foarte largă, nu
este utilizată decât în afirmaţii generale şi intuitive. Practic este imposibil de calculat şi
apreciat datoria externă a unei ţări în sensul ei cel mai larg, datorită diversităţii care există în
domeniul condiţiilor de îndatorare, adică a diversităţii deosebite care există în operaţiunile
financiare pe care le efectuează o ţară. Din acest considerent, în mod curent noţiunea de
datorie externă se foloseşte mai ales în sensuri restrănse.

Primul element care poate restrânge sensul în care este definită datoria externă se
referă la durata de îndatorare, respectiv durata creditelor sau împrumuturilor externe. De
obicei, creditele sau împrumuturile curente sunt excluse din datoria externă, ele fiind
considerate operaţiuni financiare indispensabile ce însoţesc fluxurile materiale; în cadrul
operaţiunilor financiare curente intră datoriile uzuale rezultate din rulajul zilnic al activităţii
economice externe, precum şi operaţiunile financiare pe termen scurt(o lună, 3 luni, 6 luni
sau un an). Modul în care este înţeleasă noţiunea de operaţiune pe termen scurt în literatura
de specialitate nu este acelaşi, dar, de obicei, toate operaţiunile
 financiare cu termen mai mic de un an de zile intră în această categorie.

Al doilea element care poate restrânge sensul în care este definită datoria externă este
constituit din celelalte condiţii în care sunt obţinute creditele sau împrumuturile externe.
Există credite şi împrumuturi obţinute în condiţii precise(dobândă fixă sau stabilită
contractual în funcţie de dobânda pieţei financiare de referinţă, perioada de rambursare
stabilită contractual, etc.), dar, în acelaşi timp, există şi alte intrări de capital, în special
investiţiile directe, care nu au condiţii precise(se pot repatria dintr-o dată, profiturile diferă în
funcţie de activitatea economică, etc.). Majoritatea definiţiilor exclud investiţiile directe din
sfera surselor datoriei externe, pornind de la considerentul că acestea sunt efectuate pe
perioade nedeterminate. De asemenea, donaţiile sunt excluse din sursele datoriei externe, iar
creditele şi împrumuturile externe sunt corectate cu cuantumul donaţiei pe care îl cuprind,
pentru a se obţine cifra reală a datoriei externe. În unele cazuri, în datoria externă dintr-o
anumită perioadă nu se include împrumuturile care au o perioadă de graţie mai mare, de peste
10-15 ani, sau chiar cele care încă nu incumbă plăţi în contul serviciului datoriei(rambursare
şi dobănzi), deoarece se porneşte de la ideea că, în realitate, povara datoriei generată de
aceste împrumuturi nu există.

Al treilea element care poate restrânge sensul definiţiei datoriei externe este natura
creditorului. De multe ori, având în vedere că unii creditori acordă împrumuturi în condiţii
mai avantajoase datorită legăturilor speciale care există între debitor şi creditor, creditele şi
împrumuturile externe obţinute din asemenea surse sunt excluse din definirea şi calculul
datoriei externe(de exemplu, creditele obţinute de societatea-fiică de la societatea mamă din
exterior).

Un al patrulea element care poate restrânge sensul definiţiei datoriei externe este
caracterul debitorului. În unele cazuri, din datoria externă a unor ţări se exclude datoria
contractată în exterior de sectorul privat, iar în cazuri extreme, din datoria externă se exclud
şi împrumuturile sau creditele obţinute de anumite agenţii publice, astfel că există situaţii în
care datoria externă este asimilată numai cu datoria externă a guvernului.

Definiţia datoriei externe consacrată la nivel internaţional în urma cercetărilor de către

organismele internaţionale, care au ca obiect principal de activitate creditarea ţărilor cu
probleme în asigurarea necesităţilor financiare prezintă datoria externă brută la un moment
dat ca fiind “suma totală a pasivelor contractuale utilizate şi neachitate a rezidenţilor faţă de
nerezidenţi, şi obligaţia rezidenţilor de a rambursa ratele de capital,cu sau fără dobândă, sau
de a achita dobânda, cu sau fără ratele de capital”.

Din cele de mai sus se poate extrage definiţia serviciului datoriei externe, noţiune care
înglobează totalitatea plăţilor externe(rate de capital, dobânzi şi comisioane) derivate din
datoria externă, pe parcursul unui an.

1.1Datoria externa a Romaniei

În cazul României se impune necesitatea organizării activităţii de administrare a

datoriei externe într-un cadru eficient, sub incidenţa unei strategii bine conturate de
îndatorare, integrată în programul de dezvoltare economico-socială a ţării. Aceasta pentru că
împrumuturile externe nu contribuie la creşterea economică în condiţiile în care sunt utilizate
pentru finanţarea activităţilor neproductive sau pentru contrabalansarea exporturilor excesive
de capital;de fapt, în acest caz, împrumuturile respective ar putea chiar agrava presiunile ce se
exercită asupra balanţei de plăţi. În plus, chiar dacă deficitul balanţei de plăţi este generat de
factori permanenţi, finanţarea îndelungată a acestuia prin împrumut extern poate întarzia
ajustările necesare şi poate agrava problemele fundamentale ale balanţei de plăţi. Devine
evident faptul că o utilizare ineficientă a intrărilor de capital străin perpetuează contractarea
de împrumuturi şi provoacă în final o criză a datoriei.

♦ Cadrul instituţional

Gestionarea datoriei externe în România este reglementată prin trei acte normative:

a) Legea nr.91/1993 privind datoria publică, act care reglementează atribuţiile Ministerului
Finanţelor şi ale Băncii Naţionale a României cu privire la datoria publică directă şi/sau
garantată;

b) Legea nr.101/1998 privind Statutul Băncii Naţionale a României;

c) Regulamentul Băncii Naţionale a României nr.3/1997 privind efectuarea operaţiunilor

valutare, prin care se reglementează atribuţiile acesteia în domeniul datoriei comerciale
negarantate.

Responsabilităţile monitorizării angajamentelor externe pe temen mediu şi lung revin

:

1. Băncii Naţionale pentru :

a) Împrumuturile care fac obiectul datoriei externe private(comerciale negarantate);

b) Împrumuturile de natura datoriei publice directe, astfel:

- acordate de FMI şi G24 în scopul echilibrării balanţei de plăţi externe;

- contractate direct de către BNR, cu împuternicirea Parlamentului, de pe pieţele

internaţionale de capital, în scopul consolidării rezervei valutare a statului.

2. Ministerului de Finanţe pentru :

a) împrumuturile de natura datoriei publice directe, astfel:

- acordate de organisme financiare internaţionale pentru ajustarea structurală a

economiei;

- contractate de la bănci comerciale străine sau de pe pieţele internaţionale de capital

pentru finanţarea deficitului bugetar sau a unor proiecte de investiţii de importanţă
naţională;
b) împrumuturile contractate de agenţii economici sau instituţii publice, cu garanţia statului,
astfel:

- acordate de organisme financiare internaţionale pentru finanţarea unor proiecte de

investiţii specifice;

- contractate de la bănci comerciale străine sau de pe pieţele internaţionale de capital

pentru finanţarea unor proiecte de investiţii publice sau private;

- contractate de la companii nebancare, pentru finanţarea importurilor de materii

prime, echipamente şi tehnologie.

Prin atribuţiile care îi revin, în conformitate cu prevederile Statutului, Banca

Naţională a României urmăreşte, pe bază agregată, fluxurile şi stocurile generate de
angajamente externe pe termen scurt, comerciale şi financiare.

În domeniul datoriei externe directe şi garantate de stat, conform prevederilor Legii

datoriei publice, Parlamentul stabileşte anual plafonul de îndatorare externă.

♦ Dezechilibrul structural al economiei româneşti

Rădăcinile a ceea ce se poate numi dezechilibrul structural al economiei româneşti

coboară în timp până la începutul anilor ’70, când, folosind o argumentaţie mai degrabă
ideologică decât strict economică, autorităţile române au decis industrializarea în ritm
sufocant. România a aderat la FMI şi Banca Mondială în 1972 şi a lansat un supraambiţios
program de investiţii, aproape în exclusivitate bazate pe tehnologie occidentală: petrochimie,
metalurgie, ciment, maşini grele, dar şi elicoptere, autoturisme, motoare electrice, avioane
mediu curier. Din păcate această dezvoltare a generat o dramatică dependenţă de pieţele
externe, atât pentru materii prime, cât şi pentru desfacerea unor produse prea puţin sofisticate;
în al doilea rând, pentru că eficienţa economică reală a proiectelor a fost prea puţin, dacă a
fost, luată în calcul; în al treilea rând, balanţa de plăţi externe a devenit mai mult decât
vulnerabilă la şocuri externe, ca urmare a nivelului greu sustenabil al serviciului datoriei
externe: la apogeu, datoria externă a ajuns la circa 280% din exportul de bunuri şi servicii în
devize convertibile.

După declanşarea “şocului” datoriilor externe de la începutul anilor ’80, autorităţile

române au schimbat cu 180o orientarea politicii economice – înspre rambursarea în ritm forţat
a datoriilor, prin generarea unor excedente dramatice în contul curent, concomitent cu
menţinerea unei rate a acumulării cifrate la peste 30% din PIB. Cifrele reci par incredibile : în
perioada 1983-1989 România a rambursat credite în valoare de 13,8 miliarde dolari şi a plătit
dobânzi de 4,5 miliarde dolari, în condiţiile în care exporturile în devize convertibile
depăşeau cu greu 5 miliarde dolari anual. În perioada 1983-1989, consumul final al populaţiei
a reprezentat numai 50-53% din PIB-ul fiecărui an.
 Comprimarea brutală a importurilor a dus, printre altele, la uzura fizică şi morală
prematură a echipamentelor şi tehnologiilor achiziţionate un deceniu mai înainte şi la
întârzierea costisitoare a unor proiecte majore de investiţii, cum ar fi centrala nuclearo-
electrică, construită cu tehnologie canadiană. Primul reactor a putut intra în funcţiune abia în
1996, cu o întârziere de peste 5 ani faţă de proiect.

Pe scurt, prăbuşirea comunismului în 1989 a găsit o Românie fără datorii externe şi cu

rezerve valutare considerabile, dar cu economia vlăguită şi grav dezechilibrată structural.
După mai bine de două decenii cu rate ale acumulării de peste 30% din PIB, după ce s-a
împrumutat pentru dezvoltare şi a restituit intempestiv circa 15 miliarde dolari, România şi-a
încheiat experienţa de economie planificată centralizat fără datorii, dar cu un PIB pe locuitor
de numai 1.400 dolari, penultimul din Europa.

Deşi la începutul anului 1990 România nu întregistra datorii externe şi dispunea de

rezerve valutare de circa 1,5 miliarde dolari, această situaţie era rezultatul politicilor
economice iraţionale de forţare a exporturilor şi amputare exagerată a importurilor. Ulterior,
neconcordanţa dintre mecanismul de alocare a resurselor şi performanţa economică, reglarea
forţată, “încordată” a echilibrului din economie, au condus la discrepanţe grave în cadrul
sistemului, atribuind economiei o stare “normală” de “dezechilibru stabil”(cauzat în fond de
restricţia de ofertă). Tabloul iluzoriu al cifrelor favorabile s-a deteriorat an de an,
dezechilibrul structural al economiei adâncindu-se şi antrenând deficite continue şi în bugetul
de stat.

Datoria externă pe termen mediu şi lung a crescut într-un ritm mediu anual de
aproximativ 1 miliard dolari , de la practic zero în 1990, la 8,3 miliarde dolari SUA în 1999.
Se remarcă însă modificarea de amploare a structurii acesteia, ce ilustrează maturizarea, deşi
lentă, a economiei româneşti. Astfel, dacă în 1990, datoria publică(directă şi garantată)
reprezenta 97% din totalul angajamentelor pe termen mediu şi lung, la sfârşitul anului 1999
aceasta reprezenta 81,5%, diferenţa fiind constituită de datoria privată.

Datoria publică directă(contractată direct de către stat)

La sfârşitul anului 1991, organismele financiare internaţionale erau principalii

creditori externi ai României, deţinând 73,1% din totalul împrumuturilor pe termen mediu şi
lung ale ţării, aceste împrumuturi reprezentând, la momentul respectiv, finanţare
excepţională. Dintre creditorii oficiali, Fondul Monetar Internaţional se afla în capul listei cu
o pondere de 70,8%, pondere ce a continuat să crească până în 1994, după care a scăzut,
astfel încât în prezent ea a ajuns la 7,6%. Creditorii oficiali(fie bilaterali, fie multilaterali) au
rămas majoritari până la sfârşitul perioadei analizate, dar rata de creştere a acestora s-a
aplatizat an după an, în favoarea creditorilor privaţi.

Începând din 1996, România, prin Banca Naţională, a pătruns pe piaţa privată de
capital, prin împrumuturi sindicalizate şi emisiuni de obligaţiuni. Pentru a putea efectua astfel
de operaţiuni, Banca Naţională a primit împuternicirea Parlamentului prin Legea
nr.118/1996, în virtutea recunoaşterii prestigiului şi încrederii de care se bucură această
instituţie în mediile financiare internaţionale. Operaţiunile au fost minuţios pregătite,
obiectivul declarat fiind mai puţin acela de a finanţa deficitul extern, cât de a consolida
rezervele valutare şi a deschide calea pieţei de capital pentru întreprinzătorii români, cu
atingerea aparentă a ambelor obiective : rezervele valutare au crescut, iar accesul la capitalul
străin privat a fost deschis, materializându-se prin operaţiuni directe sau intermediate de
bănci ce operează în România. Pe lângă avantajele decurgând din operaţiunile de acest tip
desfăşurate în anul 1996, momentul a constituit şi prima indicaţie a lipsei unei management
coerent al datoriei externe. Astfel, ca parte a preţului inerent primei ieşiri pe pieţele
internaţionale de capital, scadenţele de numai trei ani s-au suprapus exact peste vârful, deja
existent, al serviciului datoriei externe din 1999(cifrat la circa 2,1 miliarde dolari SUA în
evaluările de la sfârşitul anului 1995) generat de creditele pentru sprijinirea balanţei de plăţi
contractate cu G24 în anii 1991-1992. Apoi, prima emisiune de obligaţiuni a avut drept ţintă
piaţa Japoniei(cu o supraofertă de capital la vremea respectivă), generând un angajament în
yeni japonezi, valută forte cu o pondere extrem de redusă în operaţiunile de comerţ
internaţional ale economiei româneşti şi, implicit, în structura rezervelor valutare ale ţării.

Aceste dezavantaje pe termen mediu ale primelor operaţiuni efectuate în anul 1996,
au drept cauză structurală lipsa unei strategii de bază a îndatorării externe, strategie imposibil
de realizat în lipsa unei adoptări, în condiţii de consens general la nivelul deciziei politice, a
unui program fezabil şi coerent de dezvoltare a economiei naţionale, urmat de un program
naţional de investiţii pe termen mediu şi lung.

Datoria cu garanţie publică

Contractarea de angajamente externe garantate public a reprezentat o inevitabilă

treaptă în acceptarea sectorului privat în creştere de către partenerii străini. În multe cazuri,
garanţia publică, insuficient de clar definită, a ajuns o sursă de hazard moral, context în care
profitul rămâne privat, dacă afacerea merge bine, dar pierderea este publică, în caz contrar.
Primele contracte de credit cu garanţia statului s-au materializat în 1992(sold de 309 milioane
dolari la 31.12.1992), ponderea acestei categorii în total datorie pe termen mediu şi lung
fiind de 12,5%. La finele anului 1999, soldul a crescut de aproximativ 7 ori, depăşind 2
miliarde dolari, ponderea în total dublându-se, atingând nivelul de 24,2%.

Datoria pe termen scurt

Angajamentele externe pe termen scurt au provenit, în perioada de referinţă, cu

precădere din operaţiunile comerciale şi mai puţin din împrumuturi financiare. Volumul
datoriei externe pe termen scurt s-a situat în mod constant în jurul valorii de 1 miliard dolari
SUA, ceea ce a dus la scăderea ponderii acesteia în datoria externă brută de la 79,8% în 1990
la 9,9% la finele anului 1999. Eventuala deschidere a pieţei titlurilor de stat(emise în valută
sau în monedă naţională) către cumpărătorii nerezidenţi ar putea crea mari probleme în acest
domeniu al îndatorării externe pe termen scurt, în absenţa unor reglementări foarte riguroase,
care să permită cel puţin monitorizarea statistică a acestui tip de operaţiuni.
 Structura pe destinaţii şi pe ramuri economice a datoriei

Pe parcursul perioadei de tranziţie România a avut nevoie de finanţare externă pentru:

 ajustări structurale

 finanţarea externă a bugetului(în total, în proporţie de 26,8% la sfârşitul lui 1999)

 finanţarea unor proiecte de investiţii(57,8% în aceeaşi perioadă)

 consolidarea rezervelor valutare ale statului(12,2% - sfârşitul anului 1999)

 restul de 3,2% fiind utilizat pentru consumul productiv şi final.

În ceea ce priveşte structura pe ramuri a datoriei externe, se constată că principalele

ramuri spre care au fost direcţionate împrumuturile externe sunt:

 agricultura, cu o pondere de 6,39% în totalul datroriei externe;

 industria energetică, 9,19%;

 transporturi, 7,48%;

 telecomunicaţii, 3,96%;

 industrie financiar-bancară, 3,74%;

 apărare, 3,08%.

Ca o concluzie, putem afirma că acestă finanţare, necesară pentru completarea

resurselor interne, a generat datorie externă care s-a situat în parametri sustenabili. Având
însă în vedere că în anii următori serviciul datoriei externe atinge nivele de vârf, iar
rezultatele concrete din economia reală nu sunt încă pe măsura obiectivelor propuse în
programele de reformă, este necesar ca managementul datoriei externe şi strategia de
îndatorare externă să fie parte integrantă a politicilor macroeconomice elaborate de factorii de
decizie.

♦ Perioada 2000-2006

In perioada 2000-2006,datoria publica externa a Romaniei, exprimata in euro,a

crescut cu 39%.In tot acest interval de timp,cvasitotalitatea acestei datorii a fost contractata
pe termene medii si lungi.In anul 2006 datoria publica externa medie pe locuitor de 494 euro
era cu 43.8%mai mare decat in 2000,cand au inceput negocierile cu autoritatile comunitare de
la Bruxelles pentru aderarea Romaniei la Uniunea Europeana.

In ceea ce priveste gradul de indatorare a tarii noastre fata de strainatate,la 31

decembrie 2006,aceasta era de 11% in raport cu PIB,(fiind cu 8 puncte procentuale mai
scazut decat in anul 2000) si de 34.2% in raport cu exportul de bunuri si servicii (-24 de
puncte procentuale fata de anul de referinta).
 La finele anului 2006 datoria publica externa era contractat direct de stat,in proportie
de 65.3% si provenea de la institutii multilaterale (BIRD,BEI,BERD,UE,FMI,FDS-CE-
59.2%),emisiuni de obligatiuni prin intermediul mai multor banci internationale
(33%),precum si de la institutii bilaterale si alti creditori privati.Datoria public garantata
reprezenta 34,7% din datoria publica externa si era localizata la institutii multilaterale
(10.1%),investitii de portofoliu (2.6%) si alti creditori privati (87.3%).

Datoria externa public garantata a fost destinata finantarii de priecte privind sistemul
energetic,aprararea nationala si ordinea publica,industria,transporturile,agricultura,sectorul
sanitar,educatia ,etc.

Evolutia efortului valutar determinat de rambursarea imprumuturilor ajunse la

scadenta si de achitarea dobanzilor si a comisioanelor aferente datoriei publice externe in
perioada 2000-2006,este prezentata in tabelul urmator:

Evolutia serviciului datoriei publice externe a Romanieie in perioada 2000-2006

Indicatori U.M. 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006

Serviciul datoriei publice Mil. 1473. 2237.7 2393. 1811. 1843.8 2036. 1720.5
externe,total 8 6 7 2
euro

Din care:

Rambursari imprumuturi Mil. 1032. 1735.4 1888. 1293. 1325.8 1492. 1182.1
externe 8 6 9 0
euro

Plati de dobanzi si Mil. 441.0 502.3 505.0 517.8 518.0 544.2 538.4
comisioane
euro

Ponderea serviciului 12.9 17.9 18.5 14.2 13.4 12.9 16.1

datoriei publice externe in
serviciul datoriei publice %
totale

Ponderea serviciului 13.1 17.6 16.3 11.6 9.7 9.1 6.8

datoriei publice externe in
exportul de bunuri si %
servicii

Ponderea dobanzilor si 3.9 3.9 3.4 3.3 2.7 2.4 2.1

comisioanelor aferente
datoriei publice externe in %
exportul de bunuri si
servicii
 Sursa:Ministerul Economiei si Finantelor,Banca Nationala a Romaniei si Institutul
National de Statistica.

In perioada 2000-2006 in serviciul datoriei publice externe a totalizat 13517.3 mil de

euro,din care 73.6% a servit pentru rambursari de imprumuturi si 26.4 % pentru plata
dobanzilor si comisioanelor aferente.

In primii ani ai perioadei de referinta,rata serviciului datoriei publice externe in raport

cu datoria publica externa a inregistrat o tendinta de crestere de la 19.1% la 26.3% dupa care
aceasta a scazut treptat in urmatorii 4 ani pana la 16.1% (in 2006).

In medie serviciul datoriei publice externe a reprezentat 20% fata de datoria publica
externa (soldurile anuale cumulate in suma de 67727 mil euro).

Serviciul datoriei publice externe a manifestat o tendinta de scadere relativa si in

raport cu exportul de bunuri si servicii de la 17.6 % in 2001 la 6.8 % in 2006.

♦Perioada 2007-2008

• Print

Atât ponderea în PIB, cât şi cuantumul datoriei au fost mai mici în 2006 decât anul
anterior

Potrivit datelor centralizate la Ministerul Finanţelor Publice (MFP), datoria publică externă a
României însuma la finele anului trecut 10,28 miliarde de euro, în scădere cu 662,5 milioane
de euro faţă de 2005. În schimb, nivelul datoriei publice guvernamentale interne a urcat
semnificativ, până la echivalentul a 7,4 miliarde de euro.

Nivelul datoriei totale a însumat circa 17,6 miliarde de euro, reprezentând mai puţin de 20%
din PIB, iar ponderea datoriei externe în PIB - evidenţiată şi în graficul alăturat - a fost, în
2006, mai mică de 11%. România are în continuare unul dintre cele mai reduse niveluri ale
datoriei publice externe din Europa.
Pe componente, datoria contractată direct de stat reprezintă 62,5%, restul de 37,5%
reprezentând datoria externă garantată de stat, potrivit MFP. Până la finele anului 2007,
plăţile scadente în contul datoriei publice externe directe şi garantate de Ministerul Finanţelor
Publice însumează 935 milioane de euro.

Creditorii oficiali deţin aproape jumătate din creanţe

Analiza datoriei publice guvernamentale externe efective în funcţie de creditor arată că

47,3% reprezintă datoria contractată cu creditorii oficiali, inclusiv împrumuturile FMI.

Creditorii privaţi, care includ băncile comerciale, emisiunile de obligaţiuni şi alte surse,
reprezintă 52,7% din total, conform datelor MFP. La finele anului trecut, Ministerul
Finanţelor Publice a anunţat că intenţionează să revină pe pieţele internaţionale de capital, în
2007, cu emisiuni de titluri în valoare aproximativă de 500 milioane de euro.

Statele care vor să adopte moneda unică trebuie să aibă o datorie publică mai redusă de 60%
din PIB, iar nivelul deficitului bugetar trebuie să fie de maximum 3% din Produsul Intern
Brut.

Deficitul bugetar şi activele neperformante au adus datoria internă la 23 miliarde lei

Cea mai mare parte a datoriei publice guvernamentale interne, respectiv 94,2%, este
reprezentată de datoria directă, în sumă de 23,68 miliarde de lei, generată de deficitul bugetar
consolidat şi de activele neperformante preluate de stat la datoria publică, pe bază de legi
speciale. Datoria publică guvernamentală internă garantată, generată de garanţiile pentru
creditele interne contractate în lei şi în valută totaliza la sfârşitul anului trecut 1,46 miliarde
de lei. Pentru anul 2006, plafonul de îndatorare publică internă a fost stabilit la suma de 9,6
miliarde de lei, iar gradul de acoperire cu credite interne a acestui plafon a fost la 31
decembrie de 29,32%.

http://www.adevarul.ro/articole/2007/datoria-externa-a-romaniei-a-scazut-cu-
600-milioane-de-euro.html

Datoria externa a Romaniei pe termen mediu si lung a crescut in primele doua luni ale
acestui an cu 1,9% fata de finalul anului trecut, pana la 38,912 miliarde euro, ca urmare a
majorarii datoriei sectorului privat si a celei publice directe.

La sfarsitul lui 2007, datoria externa pe termen mediu si lung era de 38,175 miliarde
euro, fata de luna trecuta, cand estimase datoria de la finalul anului 2007 la doar 37,075
miliarde euro, potrivit BNR.

Datoria externa negarantata public insuma 25,29 miliarde euro la 29 februarie 2008, mai
mare cu 2,9% (721 milioane euro) fata de sfarsitul anului trecut.

In acelasi timp, datoria publica directa, care scazuse anul trecut, a sporit semnificativ, cu
3,69%, in intervalul ianuarie-februarie, de la 7,299 miliarde euro la 7,568 miliarde euro.
In schimb, datoria garantata public s-a redus in ianuarie cu 39 milioane euro fata de finalul
anului trecut pana la 3,05 miliarde euro, cea mai mare parte a acesteia (2,915 miliarde euro)
fiind pentru entitati din sectorul public si doar o mica parte (135 milioane euro) pentru
sectorul privat.

a insumat in primele doua luni ale acestui an 1,173 milioane euro, din care trei sferturi pentru
datoria negarantata public.

Depozitele constituite pe termen lung in Romania de nerezidenti au scazut semnificativ, cu

214 milioane euro pana la 3,005 miliarde euro, in primele doua luni din 2008, dupa o lunga
perioada de crestere, aproape continua.

Sursa: Wall-Street, 16 Aprilie 2008

http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Business/89711/Datoria-externa-a-Romaniei-a-
crescut-in-primele-doua-luni-ale-anului-cu-1-9.html

3.Deficitul bugetar
In numeroase tari dezvoltate sau in curs de dezvoltare,ca urmare a cresterii mai rapide
a cheltuielilor decat a veniturilor publice,bugetele se intocmesc si se incheie,tot mai
frecvent,cu deficit.Deficitul bugetar e considerat un fenomen specific finantelor
contemporane.Cauzele deficitului bugetar sunt multiple si vizeaza atat proproa economie cat
si conjunctura internationala.Deficitul bugetar este cauzat de cresterea accelerata a
cheltuielilor publice,de incetinirea ritmului de crestere a veniturilor publice sau de fenomene
conjuncturale ce isi transmit influenta prin intermediul cursului de schimb si al ratei dobanzii.

Un deficit bugetar apare atunci când cheltuielile unei entităţi (un guvern) depăşesc
încasările. Opusul deficitului bugetar este excedentul bugetar.

Deficitul bugetar total = Deficit structural + Deficit ciclic

Un deficit bugetar este de calitate atunci când îndeplineşte două condiţii obligatorii:

• deficitul se reflectă, în totalitate, în cheltuieli de investiţii şi, în special, în realizarea

infrastructurii;

• deficitul este acoperit cu resurse financiare sigure, pentru a nu apela la emisiuni

monetare inflaţioniste.
 In Romania constructia bugetara a promovat in perioada 2000-2006 un buget orientat
catre sustinerea procesului de integrare europeana,prin adoptarea unui cadru bugetar
multianual,prin identificarea principalelor tinte si orientarii ale politicii fiscal-bugetare si
protectia principalelor politici publice intr-un orizonta mediu de timp.Indicatorii bugetului au
pus in evidenta imbunatatirea conditiilor sociale prin sprijinirea politicilor in domeniul
protectiei sociale,sanatatii,educatiei,mediului,apararii nationale,ordinii publice si sigurantei
nationale.

Deficitul bugetar inregistrat in 2006 de 2.5% din PIB in concordanta cu criteriul de

convergenta in domeniul bugetar,pe fondul cresterii economice din ultimii ani a contribuit
substantial la aderarea Romaniei la UE incepand cu 1 ianuarie 2007.

♦ Vosganian: Deficitul bugetar a urcat la 2,9% din PIB în noiembrie

http://www.mediafax.ro/economic/vosganian-deficitul-bugetar-a-urcat-la-2-9-din-pib-
in-noiembrie.html?1686;3607794

BUCUREŞTI / 17:22, 4.12.2008

Deficitul estimat al bugetului a urcat după 11 luni la 2,9% din PIB, în condiţiile unei scăderi
drastice a veniturilor în octombrie şi noiembrie, ca efect al crizei, cu 1,3 miliarde euro sub
nivelul programat, a declarat, pentru MEDIAFAX, ministrul Economiei şi Finanţelor,
Varujan Vosganian.

"În ultimele două luni situaţia s-a deteriorat atât în ceea ce priveşte cifra de afaceri a
companiilor, cât şi rata falimentelor. Firmele utilizează tot mai mult creditul fiscal, pentru
că există şi probleme de lichiditate. Am discutat cu premierul un program foarte sever pe luna
decembrie pentru a ne încadra în 3% din PIB, sau să reuşim să evităm depăşirea acestui prag
cu mai mult de 0,1 - 0,2% din PIB", a spus Vosganian.

El a arătat că a cerut, în prima parte a anului, reducerea la 2,3% din PIB a deficitului
consolidat programat pentru 2008 tocmai pentru că se aşteapta la un impact al turbulenţelor
financiare internaţionale în economia reală românească în ultimele luni.

Până la sfârşitul săptămânii, Finanţele vor prezenta Guvernului o situaţie a cheltuielilor

programate în decembrie, pentru a vedea unde se pot diminua anumite sume, cu excepţia
celor care trebuie şi vor fi onorate, respectiv salarii, pensii, datorie publică şi cofinanţare.

"Ne vom uita ce cheltuieli cu prime, noi comenzi sau alte cheltuieli de bunuri vor putea fi
amânate sau reduse. Dacă nu am fi avut această scădere de venituri şi bugetul
administraţiilor locale, nu am fi avut probleme. Şi în condiţiile actuale, pe bugetul de stat
putem să ţinem deficitul în limitele pe care ni le-am propus", a adăugat Vosganian.

Ministrul Finanţelor a explicat că se vor căuta soluţii pentru a limita cheltuielile din
decembrie efectuate de autorităţile locale din fondul de rulment, precizând că se urmăreşte
zilnic fluxul din contul acestui buget.

După primele zece luni, bugetul consolidat a avut un deficit de aproximativ 1,6% din PIB.
La începutul lunii noiembrie, Comisia Europeană a anunţat că anticipează o majorare a
deficitulului bugetar al României la 3,5% din PIB în 2008, peste nivelul maxim impus prin
Tratatul de la Maastricht, din cauza majorării cheltuielilor publice, în special prin creşterea
salariilor, subvenţiilor şi transferurilor sociale.

De asemenea, CE anticipa o adâncire a deficitului la 4% din PIB în 2009.

♦ Efectele deficitului bugetar

Efectele in plan economic ale deficituilui bugetar sunt multiple.In orice

tara,existenta deficitului bugetar majoreaza datoria publica,crescand in viitor serviciul
acesteia,respectiv rambursarile,dobanzile si comisoanele exigibile in fiecare an pentru
stingerea datoriei publice interne si externe.Acoperirea serviciului datoriei publice
presupune echilibrarea veniturilor curente provenind in special din impozite si taxe,in
detrimentul efectuarii altor cheltuieli publice care sa produca bunuri si servicii
suplimentare.

Măsuri pentru reducerea deficitelor bugetare

• prioritate reducerea cheltuielilor publice

• reducerea cheltuielilor administraţiei

• eliminarea subvenţiilor

• mărirea bazei de impozitare (cât mai puţin de la cât mai mulţi)

• accent pe impozitele indirecte

♦ Ministerul Finanţelor a anunţat o serie de măsuri menite a reduce deficitul bugetar -

adică diferenţa dintre banii încasaţi şi cei pe care îi cheltuie Guvernul.

http://www.bbc.co.uk/romanian/news/story/2008/02/080220_administratie_locala
.shtml

Dacă rectificarea bugetară nu va fi făcută până la sfârşitul lunii martie, România ar risca
penalizări din partea Uniunii Europene.

De reducerea cheltuielilor ar urma să fie serios afectate toate instituţiile publice din România.

Ministrul Economiei şi Finanţelor, Varujan Vosganian, cere să fie blocată creearea unor
posturi suplimentare în instituţiile publice.
În plus, vor fi interzise cheltuieli precum cumpărarea unor maşini, dotări cu telefoane noi,
mobilier ori aparate de aer condiţionat.

Propunerile au fost prezentate marţi comisiilor parlamentare de buget finanţe, după cum
spune la BBC preşedintele comisie de la Camera Deputaţilor, Aurel Gubandru.

"Blocarea posturilor şi achiziţiilor vor fi aplicate în toate instituţiile publice care consumă
bani de la buget".

"De asemenea, vor fi impozitate primele şi alte drepturi salariale şi vor fi reduse unele sporuri
care au fost aprobate până acum şi sunt considerate excesive", spune Aurel Gubandru.

Potrivit analizei Ministerului de Finanţe, în unele instituţii publice valoarea sporurilor

acordate lunar depăşeşte fondul de salarii.

Ministrul Vosganian a cerut tuturor ministerelor să prezinte lista acestor sporuri, care ar urma
să fie reduse ori desfiinţate.

Diminuarea cheltuielilor ar fi menită să reducă deficitul bugetar al României, de la 2,7 la sută

la 2,3 procente, în condiţiile în care Guvernul a anunţat că estimările pentru anul acesta ar fi
periculos de mari.

Depăşirea limitei de 3% ar putea duce la sancţiuni financiare din partea Uniunii Europene.

Bani mai puţini - servicii mai slabe

De cealaltă parte, sindicatele funcţionarilor publici sunt de părere că bani mai puţini înseamă
servicii publice de slabă calitate.

Vasile Marica e preşedintele Alianţei Federative a Sindicatelor Funcţionarilor Publici.

“În fiecare an vine cineva şi zice că micşorăm cheltuielile şi din cauza asta nu avem
consumabile, nu avem cu ce să ne facem treaba, mulţi apelează la agenţii economici să-i
ajute”.

“Funcţionarii publici lucrează cu pixuri de la ei de acasă. Lucrurile sunt destul de grave în

sistem, iar premierul şi Guvernul nu conştientizează aceste lucruri”, spune la BBC Vasile
Marica.

Vasile Marica spune că există o diferenţă semnificativă între bugetele alocate instituţiilor
mici din ţară, care de multe ori nu au bani destui pentru cheltuielile curente şi sumele pe care
le primesc ministerele, de pildă.

Domnul Marica precizează la BBC că sindicatele funcţionarilor publici se pregătesc de

proteste, laolaltă cu celelalte organizaţii sindicale din ţară.

Probleme ale administraţiilor locale

Administraţiile locale, de cealaltă parte, atrag atenţia că bugetele au fost insuficiente şi până
acum.
“Noi avem salarii 22-23 de miliarde, iar veniturile la bugetul local sunt de 12 miliarde pe an.
Anul trecut ne-au dat un buget de numai 3 miliarde, şi aşa am intrat în anul 2008 cu un deficit
din start de 60 de miliarde“, spune Ioan Cosma, primarul oraşului Negreşti din judeţul Vaslui.

O altă propunere a Guvernului limitează împrumuturile care pot fi luate de Primării.

Ministerul Finanţelor va garanta creditele numai dacă administraţiile locale au întocmit

planuri bugetare care să asigure restituirea sumelor.

Deciziile vin în timp ce agenţia internaţională de evaluare Fitch a publicat un raport în care
scrie că primăriile din România sunt încă prea dependente de autorităţile centrale.

Guvernul nu urmăreşte numai restrângerea cheltuielilor ci şi mărirea numărului de impozite.

Recent, a intrat în vigoare o altă măsură a Guvernului care prevede impozitarea primelor şi
sporurilor primite de angajaţi.

E vorba de primele de sărbători, cadourile, abonamentele telefonice sau mijloace de transport.

Toate acestea vor fi colectate la fondul de asigurări sociale fiind folosite la plata pensiilor.