Sunteți pe pagina 1din 9

TIPURILE DE SOLURI DIN ROMANIA

1.Caracterizarea nveliului pedologic


Caracterizarea nveliului pedologic are la baz studiul hrii solurilor, scara 1:200.000 elaborate
de ctre ICPA, corelat i corectat apoi dup studiile la scara 10.000. Fiind singura realizarea n domeniul
cartografierii solurilor la nivelul ntregului areal, dei scara utilizat nu permite un grad ridicat de
aprofundare a informaiilor, considerm c aceasta poate oferi o imagine complet asupra repartiiei
principalelor tipuri de soluri din bazin.
Pentru realizarea hrii solurilor, s-au folosit foile Brlad (1988), Bacu (1994), Iai (1990) i
FocaniGalai (1969). Acestea au fost scanate, georefereniate, vectorizate i ulterior prelucrate cu
ajutorul programului TntMips. Pentru clasificarea solurilor s-a folosit nomenclatura Sistemul Romn de
Taxonomie a Solurilor (SRTS, 2000, 2003). Fiind realizate nainte de anul 2000 (foaia Focani Galai
aprut n 1969 folosete un sistem de clasificare i mai vechi), pentru realizarea hrilor s-a folosit
Sistemul Romn de Clasificare a Solurilor (1980), motiv pentru care tipurile i subtipurile de sol au
corelate cu cele prevzute de actualul sistem de clasificare (taxonomie).

Fig. nr. 66. - Harta solurilor (ICPA),


scara 1:200.000
(extras sectorul Mireni,
bazinul Pereschivul Mare )

Fig. nr. 67. - Harta solurilor (Ojspa Vaslui, 1997),


scara 1:10.000 (extras sectorul Mireni,
bazinul Pereschivul Mare )

La nivel local, datele au fost completate i cu o serie de studii pedologice la scara 1:10.000
realizate de ctre Oficiile Judeene de Pedologie i Agrochimie. Dup cum se observ n figurile
nr. 33 i 34 harta solurilor la scara 1:200.000 n comparaie cu hrile solurilor la scara 1:10.000,
realizate de Oficiile Judeene de Pedologie i Agrochimie, are un grad de generalizare foarte mare.
Tabelul nr. 6 - Caracteristici
Nr. Areale
S medie(km2) Suprafata
spaiale ale nveliului de sol
(km2)
(eantion Colinele Tutovei) Tip si
subtip
CZ ti
19
7,884
149,789
CZ cb
53
6,723
356,314
CZ ar
57
3,279
186,909
CZ cb-vs
5
1,705
8,523
CZ gc
7
2,760
19,321
Total CZ
141
5,112
720,856
FZ ti
47
8,613
404,816
FZ ka
12
3,894
46,732
FZ gr
68
5,289
359,661
FZ gr-st
9
1,769
15,918
Total FZ
136
6,082
827,127
EL ti
40
3,510
140,397
EL mo
4
0,659
2,636
EL st
19
2,524
47,96
Total EL
63
3,032
190,993
LV ti
51
18,272
931,886
LV ab
1
0,902
0,902
LV st
13
3,822
49,682
Total LV
65
15,115
982,47
GS eu
3
1,360
4,079
Total GS
3
1,360
4,079
ER
63
3,471
218,664
Total ER
63
3,471
218,664
AS eu
13
24,275
315,578
AS en
30
9,561
286,819
AS sc
1
1,835
1,835
AS gc
5
4,098
20,492
Total AS
49
12,749
624,724

Total

520

6,863

3568,912

Conform hrii solurilor, prin vectorizare s-au obinut deocamdat pentru Colinele Tutovei
520 de areale (poligoane) cuprinse n 21 de uniti taxonomice ncadrate n 7 tipuri de soluri (5
clase de sol, conf. SRTS, 2003). Numrul arealelor nu are o relevan prea mare datorit faptului
c acesta difer funcie de scara hrii.

Fig. nr. 68. - Proporia diferitelor clase de soluri (eantion Colinele Tutovei)
Tabel 7. Caracteristici spaiale ale nveliului de sol n Podiul Central Moldovenesc (treimea
superioar a bazinului Brladului)
Nr.

Tip de sol
SRCS 1980
SRTS 2003
1
Cernoziom
2
Cernoziom cambic

4
5

Cernoziom
Argiloiluvial
Sol cenuiu
Rendzin

Pseudorendzin

7
8
9
10

Sol brun argiloiluvial


Sol brun luvic
Luvisol albie
Sol
brun
eumezobazic
Lcovite

11
12
13
14
15
Total

Clas

CERNISOLUEI

LUVISOLURI

CAMBISOLURI
CERNISOLURI

Solone
SALSODISOLUR]
Erodisol
ANTRISOLURI
Sol aluvial +
PROTISOLURI
Protosol aluvial
Suprafee acvatice (lacuri, iazuri)

Tip/sub tip de
sol

Suprafaa
(km2)

Nr. areale

Suprafa
medie (km2)

Cernoziom
Cernoziom
cambic
Faeoziom argic

429,751
385,628

90
95

4,775
4,059

80,597

29

2,779

Faeoziom greic
Rendzin
sau
Faeoziom
Faeoziom
calcaric
Preluvosol
Luvosol tipic
Luvosol albic
Eutricambosol

763,757
4,141

92
5

8,302
0,828

15,807

17

0,930

195,676
1056,611
83,934
3,083

50
42
16
1

3,914
25,157
5,246
3,083

Cernoziom
gleizat
Solone
Erodosol
Aluviosol

16,184

5,395

0,692
209,100
710,257

1
139
10

0,692
1,504
71,026

6,179
3961,398

5
595

1,545
6,669

La o prim vedere se observ predominarea Cernisolurilor care ocup peste 43% din
suprafaa studiat cu o suprafa de peste 1547 km. Urmeaz, cu o suprafa de circa 1173 km,
Luvosolurile (33%) i Protisolurile cu ceva mai mult de 624 km (18%). Solurile formate sub
influen antropic (Antrosoluri) ocup 218 km (6%) fiind reprezentate ndeosebi prin

Erodosoluri. Clasa de soluri cu suprafaa cea mai redus este Clasa Hidrisoluri cu numai 4.079
km (0.11%).
Analiznd n continuare acest eantion din Colinele Tutovei, se remarc o zonare a
principalelor tipuri de sol, n funcie de zonarea indus de vegetaie i clim dar i n funcie
etajarea dat de altitudine. n consecin se remarc existena a dou grupe de soluri zonale:
Solurile caracteristice vegetaiei de silvostep ocup estul, sud-estul i sudul arealului.
Tipurile de sol caracteristice fac parte din clasa Cernisoluri. Fiind o zon de tranziie de la o
vegetaie de step la una de pdure, solurile cu o rspndire mare sunt cernoziomurile cambice
formate pe un relief slab nclinat, climat cu precipitaii medii anuale ntre 500-600mm, regim
hidric periodic percolativ, temperaturi medii anuale ridicate i o vegetaie ierboas (cu specii ale
genului Stipa, Andropogon, Poa) dar i rare plcuri de pdure cu specii termofile (stejar pufos i
stejar brumriu). La altitudini ceva mai ridicate, de regul acolo unde precipitaiile sunt ceva mai
ridicate, iar plcurile de pdure sunt ceva mai dese, procesul de cambizare este nlocuit cu cel de
levigare. Astfel, cernoziomurile cambice trec n cernoziomuri argice. Aceste dou subtipuri de
soluri apar n extremitatea estic i sudic a teritoriului studiat, pe roci cu o constituie poroas, ce
conin CaCO3, de tipul depozitelor loessoide dar i pe diferite depozite aluviale, coluviale i
proluviale. n urma deselenirii acestor soluri se observ un intens proces de regradare
(carbonatare secundar) a prii superioare a solului.
Pe lng Cernoziomuri, tipice pentru bazinul Brladului sunt faeoziomurile, cunoscute
drept cernoziomuri degradate. Formarea lor este favorizat de condiii climatice ceva mai umede,
puin mai reci, un regim hidric periodic percolativ pe depozite loessoide i luto-argiloase.
Faeoziomurile greice (cunoscute n vechiul sistem de clasificate drept soluri cenuii de pdure) sau format sub influena unei vegetaii ierboase primare sau secundare care s-a meninut un timp
ndelungat n urma defririlor pdurilor de foioase. Ele ocup cea mai mare parte din interfluviile
dar i versanii mai domoli din partea central a regiunii.
Att Cernoziomurile ct i Faeoziomurile au proprieti bune n ceea ce privete textura,
structura, coninutul n humus, pH, saturaie n baze etc. Foarte bune pentru agricultur, aceste
soluri, printr-o utilizare neraional, i pot pierde unele proprieti, n special datorit accenturii
eroziunea n suprafa.
Solurile de pdure sunt rspndite n arealele n care se dezvolt o vegetaie de pdure adic n
partea nordic i nord-vestic a regiunii. Tipul dominant este Preluvosolul, ca subtip
-Preluvosolul tipic care apare pe culmile cele mai nalte, bine mpdurite. Aceste soluri, prin
proprietile fizice i biochimice mai slabe dect la cernoziomuri i faeoziomuri sunt mult mai
expuse n special degradrii fizice dar i chimice. Situate n regiuni cu pante mai ridicate, n
momentul n care pdure este defriat aceste terenuri sunt expuse unei eroziuni intense.
Pe suprafee ntinse, pe versanii cu nclinri mai mari, datorit degradrii accentuate a
terenurilor se ntlnesc Regosolurile clasa Protisoluri (soluri neevoluate) dezvoltate pe un
material parental provenit din roci neconsolidate i meninut aproape de suprafa prin eroziune
geologic lent i ndelungat dar mai ales Erodisolurile (prin tipul Erodisol) aprute din cauza
eroziunii accelerate. n acest caz orizonturile pedogenetice rmase nu mai pot fi ncadrate ntr-un
anumit tip de sol. Datorit faptului c eroziunea este datorat n special interveniei antropice
aceste soluri fac parte din clasa Antrosoluri. Scara la care a fost realizat harta solurilor
(1:200.000) nu permite ns reprezentarea acestor areale. Dealtfel aceast hart nu conine referiri
la tipul Regosol.
Dintre solurile azonale amintim Aluviosolurile (formate pe materiale parentale aluviale)
care se gsesc n toate luncile vilor. Mai rar apar Hidrisolurile (formate n locurile cu exces de
umiditate, de regul freatic), Salsodisolurile (datorate acumulrii pe profilul de sol al srurilor
solubile) dar i Antrisolurile (cu tipul Antrosol) datorate unei puternice modificri antropice.
De multe ori, datorit degradrii accentuate a terenurilor, la lng eroziunea solurilor aflate pe
versani, se observ o ngropare a solurilor din esurile aluvio-coluviale dar i din partea mai joas
a versanilor.

2.Factorii pedogenetici naturali


Formarea si evolutia numroaselor categorii de soluri se explica prin variabilitatea
spatiala si temporala a factorilor pedogenetici naturali. Desi foarte dificila, analiza sepaerata a
influentei fiecarui factor in procesul de solificare este totusi utila, cel putin pentru sublinierea
particularitatilor acestei influente. In realitate insa, actiunea fiecariu factor pedogenetic nu este
izolata, ci se combina cu a celorlalti, iar modul diferit de combinare locala sau regionala
explica diversitatea solurilor formate.
Factorul litologic intervine in desfasurarea proceselor pedogenetice si in proprietatile
solurilor, indeosebi prin compozitia chimico-mineralogica, gradul de consolidare si alcatuirea
granulometrica a rocilor, foarte variate pe teritoriul Romaniei.
Factorul climatic intervine in procesul pedogenetic inca din primele faze ale acestuia
si actioneaza diferit in cadrul diverselor regiuni ale tarii. Astfel, clima regiunilor de stepa si de
silvostepa relativ arida nu permite o alterare intense a mineralelor primare , din care cauza
rezulta putine substante minerale argiloase secundare.
Clima regiunilor de campie si colinare, cu paduri de foioase , relative umeda, permite o
alterare mai intense a rocilor si mineralelor primare, process din care rezulta cantitati
inseminate de argila secundara, sescvioxizi si silice.
Climatul regiunilo de munte, din ce in ce mai umeda si mai rece pe masura ce altitudinea
creste, imprima alte caracteristici procesului pedogenetic in diferitele lui faze de desfasurare.
Insolatia puternica din timpul zilei, urmata de o racier puternica in timpul noptii, precum si
alternarea repetata a fenomenelor de inghet si dezghet din anumite perioade ale anului,
favorizeaza dezagregarea rocilor.
Factorul biologic exercita o influenta pedogenetica, in primul rand cu character zonal,
in cadrul marilor formatiuni vegetale din tara. Trebuie mentionat insa ca numeroase alte
aspecte locale ar putea fi evidentiate la o analiza mai amanuntita,
Formatiunile vegetale ierboase lasa in sol o cantitate mare de restui organice, care provin fie
din partile aeriene ale plantelor, fie mai ales- din sistemul lor radicular. Atat din cauza
continutului mic de substante la descompunere, cat si ca urmare a intensitatii activitati a
microorganismelor, in regiunile de stepa si silvostepa are loc o transformare rapida a materiei
organice brute, cu formare si acumulare moderata de humus saturat si cu eliberare masiva de
baze.
Formatiunile vegetale forestiere dau o cantitate de resturi organice in general mai mica
decat cele ierboase, care provine mai ales din frunzele ca cad annual la suprafata solului si
numai in mica masura din radacini.
Sub padurile de foioase din regiunile de campie si colinare, transformarea resturilor
oragnice se produce intr-un ritm din ce in ce mai lent, pe masura cresterii umezelii si a
scaderii temperaturii, conditii in care nu se mai dezvoltao microflora bogata si activitatea
acesteia este periodic intrerupta.
Sub padurile de munte, formate mai ales din rasinoase, participarea ierburilor la depunerea de
resturi organice este aproape nula.
Alaturi de formatiunile vegetale si de microflora lor specifica, fauna din sol are o
actiune pedognetica importanta, care determina afanarea si aerisirea solului, amestecarea
materialelor din diferiteorizonturi etc.
Relieful variat al Romaniei a intervenit intens si in mod diferit in procesul
pedogenetic, determinand die ramanerea pe loc, fie deplasarea laterala a produselor
dezagregarii, alterarii si, ulterior, ale solificarii, ceeea ce a dus la formarea unor tipuri diferite
de scoarta de alterare si de soluri.

Astfel, in cadrul reliefului muntos predomina tipul de scoarta de alterare autohtona de


mica grosime, din cauza faptului ca fragmentarea pronuntata si inclinarea mare a versantilor
favorizeaza deplasarea produselor dezagregarii si alterarii.Profilul solurilor are o mica
dezvoltare si prezinta caractere pronuntate, deoarece raman pe loc mai ales fragmente
grosiere.
In cadrul reliefului de deal si de podis au o frecventa mai mare decat in munti
suprafetele cu inclnari mici.Pe acestea s-a format o scoarta de alterare de grosime mai mare si
soluri mai bine evoluate.
Relieful de campie a favorizat formarea unei scoarte de laterare de mare grosime si a
unor soluri bine dezvoltate, ca urmare a faptului ca produsele dezagragarii si alterarii raman
pe locul formarii lor, din cauza inclinarii foarte slabe sau chiar a orizontalitatii terenului.
Apa este luata in considerare ca factor pedogenetic numai in situatiile in care
umezeste permanent sau periodic profilulo de sol sau o parte a acestuia peste capacitaea
de camp pentru apa, determined pracese fizico-chimice si biochimice deosebite de cele
caracteristice solurilor normale. Excesul de umezeala se datoreste fie existentei panzei freatice
la mica adancime, fie stagnarii apei deasupra unui strat sau orizont al solului greu permeabil.
Timpul este considerat drept factor pedogenetic deoarece de durata fenomenelor care
au loc in cadrul acestui process depend in mare masura insusirile solului.
3.Clasificarea solurilor
Prima clasificare a solurilor Romaniei, facuta la inceputul secolului de Gh. MunteanuMurgoci, era bazata pe principiile clasificarii genetice a scolii de pedologie rusesti, fondata de
V. V. Dokuceaev.Solurile erau clasificate dupa caracteristicile profilului lor, considerate in
starnsa dependenta cauzata cu factorii pedogenetici si cu procesele pedigenetice specifice.
Sistemul roman de clasificare cuprinde urmatoarele unitati taxonomice dw sol:
clasa,tipul si subtipul, precum si varietatea, familia, specia texturala si varianta.
Clasa de sol reprezinta totalitatea solurilor al caror profil morphologic prezinta un anumit
orizont pedogenetic essential, considerat diagnostic, pentru clasa respective.
Tipul de sol reprezinta o grupa de soluri, separate in cadrul clasei de sol, caracterizata printrun anumit mod specific de manifestare a unuia sau mai multora dintre urmatoarele elemente
diagnostic.
Subtipul de sol constituie o subdiviziune a tipului de sol, separate in functie de gradul de
dezvoltare a profilului.
Varietatea de sol reprezinta o subdiviziune separate in cadrul subtipului de sol tinandu-se
seama de unul sau mai multe dintre caracteristice urmatoare: salinizare, alcalizare, gradul de
eroziune sau colmatare a solului.
Familia de sol este o subdiviziune, separate in cadrul subtipului si varietatii de sol, in functie
de natura materialului parental si de compozitia granulometrica a acestuia.
Specia de sol reprezinta unitatea taxonomica de de detaliu, care precizeaza caracteristicile
texturale ale solului, in cazul solurilor minerale, sau gradul de transformare a materiei
organice, in cazul solurilo organice si variatia acestuia pe profil.
Varianta de sol reprezinta cea mai de detaliu unitate taxonomica, conceputa pentru a reflecta
influenta antropica asupra solului.Ea se separa in functie de urmatoarele criterii: mod de
folosinta, modificari survenite in sol prin utilizarea in productie; tipul si gradul de poluare.

4.Caracterizarea principalelor soluri


4.1. Clasa molisoluri
Clasa molisolurilor cuprinde urmatoarele tipuri de sol:
- sol balan;
- cernoziom;
- cernoziom cambic;
- cernoziom argiloiluvial;
- sol cernozioomoid;
- sol cenusiu;
- rendzina;
- pseudorendzina.
Molisolurile sunt cele mai raspandite soluri din Romania, fiind dominanate in Campia
Romana, Campia Banato-Crisana, dobrogea, Campia Moldovei, partea sud-estica a Podisului
Moldovei, partea sudica a Campiei Transilvania.Sunt soluri tinere, slab-moderat evaluate, in
conditii de drenaj natural moderat pana la bun. Apa freatica este situate la peste 5-10 m
adancime.
4.2. Clasa argiluvisolurilor
Clasa argiluvisolurilor include uramtoarele tipuri:
- solul brun-roscat;
- solul brun-argiloiluvial;
- solul brun-roscat luvic ;
- solul brun luvic;
- luvisolul albic;
- planosolul.
Argiluvisolurile domina in invelisul de sol al dealurilor suncarpatice si banato-crisene, in
podisurile si piemonturile de la exteriorul Carpatilor, in Podisul Tarnavelor si Podisul
Somesan; apar, de asemenea, pe suprafate apreciabile in partea nordica a Campiei Romane, in
Campia Somesului, in partea nord-vestica Podisului Barladului, in depresiunile intramontane
si submontane ( Oas, Baia Mare, Brasov, Fagaras, Hateg etc.). Sunt soluri relative vechi,
dezvoltate in conditii de drenaj natural in general bun sau moderat; apa freatica este situate de
regula la peste 5 m adancime, cu exceptia unor areale din campii sau terase.
Argiluvisolurile sunt soluri de culoare deschisa, cu profile net diferentiat, cu acumulare de
humus brut nesaturat, cu insusiri fizice, fizico-chimice, chimice si biochimice, si cu potential
de fertiliate moderat. Sunt folosite atat in agricultura ca teren arabil, indeosebi pentru culture
de cereale si plante tehnice sau furajere, cat si in slvicultura, pomicultura si viticulture, sau
pentru pasuni si fanete.
4.3. Clasa cambisoluri
Aceastra clasa cuprinde urmatoarele tipuri de sol:
- sol brun mezobazic;
- sol rosu (terra rosa);
- sol brun acid.
Cambisolurile, caracteristice reliefului relaiv recent sau intinerit prin denudatie, au o
raspandireapreciabila in Carpati si Subcarpati, iar pe suprafete mai reduse se intalnesc si in
Podisul Tranavelor, Podisul Somesan, Podisul Getic, Dealurile Banatului si Crisanei.

4.4. Clasa spodosolurilor


Aceasta clasa include doua tipuri de sol:
- solul brun podzolic;
- podzolul.
Aceste soluri sunt dominante in regiunea muntoasa la altitudini de peste 1 500 1 600 m
,frecvent associate cu cambisoluri.
4.5. Clasa umbrisolurilor
Clasa umbrisolurilor cuprinde urmatoarele tipuri de sol:
- solul brun acid;
- andosolul;
- solul humico-silicatic.
Umbrisolurile sunt relative putin raspnadite , intalnindu-se pe alocuri in Muntii Carpati,
fie la altitudini mijlocii (1 000-1 400m), indeosebi pe roci vulcanice , fie la altitudini mari
(peste 1 800m). Sunt soluri putin differentiate, dezvoltate in conditiile unui relief montan
intens fragmentat.
4.6. Clasa solurilor hidromorfe
Solurile din aceasta clasa sunt formate sub influenta predominanata a unui exces de
umiditate de lunga durata, avand deci un regim hidric special, care determina in sol anumite
procese si proprietati. Tipurile de sol sunt :
- lacoviste;
-sol gleic;
- sol negru clinohidromorf;
- sol pseugleic.
4.7. Clasa solurilo halomorfe
Aceasta clasa cuprinde solurile a caror geneza , evolutie, si proprietati au fost si sunt
influentate apreciabil de sarurile usor solubile, si anume, tipurile solonceac si solonet.
Solurile halomorfe aapar, de regula, in areale insulare de dimensiuni mici, disseminate
in luncile si campiile joase din zona semiarida si semiumeda. Ele ocupa numai circa 1% din
teritoriul Romaniei, fiin deci soluri cu o raspnadire foarte redusa.
4.8. Clasa vertisolurilor
In cadrul acestei clase a fost separate un singur tip de sol: vertisolul. Vertisolul ocupa
areale nu prea extinse, indeosebi in partea nordica a Campiei Romane dinte Arges si Olt, in
Podisul Getic si in Banat.
4.9. Clasa solurilor neevoluate, trunchiate sau desfunadte
Aceasta clasa include. In primul rand. Solurile neevoluate:
- litosolul;
- regoslul;
- psamosolul;
- protosolulaluvia;

- solul aluvial;
- coluvisolul;
- protosolul antropic.
Tot acestei clase apartin si solurile care au avut profil bine diferentiat, dar care a fost atat de
intens trunchiatsau ale caror orizonturi au fost atat de intens amestecate prin actiunea omului
inact nu mai prezinta caracteristici diagnostice care sa permita incadrarea lor la unul din
tipurile definite anterior. Din acesta categorie fac parte erodisolul si solul desfundat.
Solurile neevoluate apar pe suprafete discontinue, in areale mai mari sau mai mici, fie in
regiunile cu relief accidentat, pe versanti sau culmi inguste, fie in regiuni valurie eolian (sudul
Olteniei, Baragan, Campia Tecuciului, Campia Carei, Delta Dunarii, si complexul lagunar
Razim), fie in luncile raurilor si in campia de divagare actuala.
4.10. Clasa solurilor organice (histosolurilor)
Solurile neminerale din aceasta clasa au la suprafata un orizont turbos bine dezvoltat.
Cuprinde un singur tip de sol, solul turbos, caracterizat printr-un orizont turbos de peste 50 cm
grosime.
Histosolurile apar pe suprafete foarte reduse, mai ales in depresiunile intracarpatice din
Carpatii Orientali, in luncile unor rauri, in Delta Dunarii. Se pot forma, in general, in orice
zona climatica, dar cele mai favorabile zone de aparitie si formare sunt situate la peste 900 m
altitudine.