Sunteți pe pagina 1din 3

EPIDEMIOLOGIA HEMORAGIILOR DIGESTIVE SUPERIOARE

Hemoragia digestiva superioara ramane una dintre cele mai mari, frecvente i
importante urgente ale gastroenterologiei, din punct de vedere diagnostic, terapeutic i
din punct de vedere al costurilor economice. In SUA sunt aproximativ 300 000 de
internari pentru hemoragia digestiva. Sangerarea digestiva superioara este de 5 ori
frecventa fata de hemoragia digestiva inferioara.
HDS are o prevalenta de aproximativ 170 la 100 000 locuitori i costuri estimate
la 2,5 miliarde de dolari anual. Cu toate progresele in tratamenul ulcerului gastroduodenal, incidenta hemoragiei s-a mentinut relativ constanta in ultimele decenii.
Parametrii majori au ramas aproape neschimbati:
- mortalitatea care a ramas stabila la valori de 10-14 %;
- recidiva hemoragica care a diminuat cu numai doua procente (de la 22 la 20%).
Mentinerea neschimbata a acestor doi parametrii este consecinta:
1. cresterea duratei medii de viata cu plasarea varfului incidentei HDS peste 55 ani;
2. bolilor asociate preexistente sau agravate de episodul hemoragic (insuficienta cardiaca,
renala, respiratorie, afectiuni maligne, etc);
3. cresterii cu varsta a consumului de aspirina i a altor inflamatorii (AINS);
4. infectiei cu Helicobacter pylori: in ulcer infectia cu Hp este cunoscuta ca i factor de
risc pentru hemoragie i perforatie;
5. actiunii sinergice a consumului de AINS i infectiei cu Hp, ambele fiind factori ai
HDS.
Cu toate ca acesti doi parametrii au fost modificati nesemnificativ in ultimele
doua decenii, totusi in epidemiologia HDS au intervenit cateva modificari. Monitorizarea
i terapia endoscopica, tratamentul Hp precum i evitarea AINS, au determinat scaderea
prevalentei HDS de la 60% la 30% in Europa i de la 31,8% la 20% in SUA.

I.7. FIZIOPATOGENIE

Extravazarea unor cantitati diferite de sange in lumenul digestiv este grevata de


urmari clinice semnificative: hipovolemia i anemia acuta i cronica. Exista i pierderi
digestive superioare oculte de sange care duc pe nesimtite la o stare de anemie cronica.
Acestea isi au importanta lor diagnostica, dar nu ridica probleme fiziopatologice cu
semnificatie de tratament intensiv.
In cele mai multe cazuri de hemoragie digestiva superioara pierderea de sange
este acuta. Cu alte cuvinte debutul hemoragiei este brusc si, prin cantitatea de sange
pierdut, exista repercursiuni imediate sau apropiate asupra volemiei i capitalului
hematic.
Factorii determinanti esentiali ce-si pun amprenta pe evolutia initiala a unui caz
sunt cantitatea de sange pierdut i ritmul de pierdere.
Sngerarea activa se refera la situatia cand sangele paraseste lumenul vaselor,
intrand in cel al tractului digestiv.
Perioada intrahemoragica - defineste perioada cand sangerarea este activa,
leziunea sangeranda este greu de identificat in aceasta etapa, mai ales daca sangerarea
este masiva.
Perioada posthemoragica - perioada de dupa oprirea sangerarii, cand se pot
observa numai sechelele.
In timpul sangerarii active se poate identifica endoscopic modul de manifestare a
acesteia:
- punct sangerand cand sangele intra in lumenul digestiv printr-un defect punctiform;
- pata sangeranda- sangerare mucoasa cu suprafata de 1-5 mm.;
- sangerare mucoasa localizata: sangerare dintr-o portiune a mucoasei mai mare de 5
mm.;

- sangerare mucoasa difuza: afecteaza o parte importanta sau chiar mucoasa intregului
organ.
Timpul de sangerare este definit de debitul acesteia:
1) sangerare lenta la picatura se observa sange rosu care picura in lumen, de obicei din
leziuni mucoase limitate;
2) sangerare in flux continuu- sangerare cu rata mai mare decat precedenta, probabil din
cauza venoasa;
3) sangerare in jet (spurting)- se observa sangerarea cu flux pulsatil rapid, sangerare de
tip arterial
4) sangerare masiva- sangerare cu o rata atat de mare incat impiedica orice tentativa de
evaluare.
Stigmatele de sangerare pot fi descrise la endoscopie:
a) Cheaguri- in lumenul organului examinat sau aderent la un vas rupt in baza unui ulcer;
b) Zat de cafea- material de culoarea zatului de cafea, provenit in urma actiunii HCl
asupra hemoglobinei i transformarii in hematina;
c) Petesii- punct sau pata de culoare rosie datorat dilatarii sau sangerarii unui capilar
subepitelial- nu reprezinta sangerare activa;
d) Echimoze- arie de hemoragie submucoasa care nu reprezinta sangerare activa;
e) Pata pigmentara- punct sau pata de culoare brun-negricioasa datorita aparitiei
hematinei in perioada post-hemoragica;
f) Eroziuni hemoragice- defecte ale mucoasei liniare sau ovalare cu baza maronie sau
neagra (culoare datorata hematinei);